Obligaţie de a face. Decizia nr. 270/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 270/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 6465/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Aprilie 2014
Președinte - M. S.
Judecător Doinița T.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 270/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant P. E. și pe intimat U.A.T. M. IAȘI PRIN PRIMAR, intimat P. M. IAȘI COORDONATOR AL D.A.P.P.P., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.D. pentru apelantă, lipsă reprezentanții intimaților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, în urma verificării, s-a stabilit de către instanță că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina aflată pe rol.
Instanța constată apelul la primul termen de judecată, formulat în termen, motivat, legal timbrat. Constată că s-a solicitat proba cu înscrisuri de către apelantă prin cererea de apel, iar prin răspunsul la întâmpinare nu s-au solicitat alte probe.
Apărătorul pentru apelantă arată că nu mai au alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la fond.
Apărătorul pentru apelantă solicită admiterea apelului și să se constate dreptul lor de a cere ca U. prin primar să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu apelanta – chiriaș al imobilului – și cererea lor este întemeiată. Excepția autorității de lucru judecat a fost soluționată fără a se ține cont că cele două acțiuni nu au același obiect pentru a fi posibilă aplicarea dispozițiilor legale și apelul lor privește această excepție. Solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr._/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele: s-a admis exceptia lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. mun Iasi invocata din oficiu si s-a respins ca atare actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu aceasta.
S-a respins ca rămasa fara obiect exceptia lipsei calității procesuale pasive a lui DAPP Iasi.
S-a admis exceptia autorității de lucru judecat si s-a respins ca atare actiunea formulata de reclamanta P. E. in contradictoriu cu pârâta U.A.T. M. Iași prin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că se impune pronunțarea cu prioritate asupra exceptiilor invocate in cursul judecătii, fata de prev art 248 din Noul Cod de proc civ.
F. de precizările făcute in sedinta publica de către reclamanta prin avocat in sensul că nu intelege să se judece in contradictoriu cu DAPP Iasi, a respins ca rămasa fara obiect exceptia lipsei calității procesuale pasive a lui DAPP Iasi.
In ceea ce priveste excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Iasi, s-au avut in vedere prev art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ teritoriale, respectiv comunele, orașele, municipiile și județele, sunt persoane juridice de drept public, având un patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină, în condițiile în care, astfel cum prevede art.23 din același act normativ, consiliile locale și primarii reprezintă autorități ale administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii, funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice ale localității, în condițiile legii.
Raportat la aceste prevederi legale, având in vedere si prevederile contractului de închiriere, instanta a constatat ca singura care are calitate procesuala pasiva este M. Iasi prin primar si, in consecinta, a admis exceptia si a respins actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratul P. mun Iasi.
In ceea ce priveste exceptia autorității de lucru judecat asupra căreia instanta s-a pronuntat cu prioritate fata de prev art 248 din Noul Cod de proc civ., instanta a aratat următoarele:
În drept, potrivit art. 431 al 1 din Noul Cod de proc civil: „ Nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect.” în timp ce art. 432 Cod procedură civilă prevede că: „ Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocata de instanta sau de părți in orice satre a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.”
Autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Autoritatea de lucru judecat interesează ordinea publică și are de scop să evite pronunțarea de hotărâri contradictorii. Pentru ca să existe autoritate de lucru judecat este necesar ca, cele două cereri, între aceleași părți și în aceeași calitate, să aibă același obiect și aceeași cauză.
Or, instanta a constatat ca prin decizia civilă nr. 714 pronuntata de Tribunalul Iasi la data de 17.10.2007, irevocabilă, s-au dispus următoarele:
„Admite apelul promovat de pârâtul M. IAȘI prin reprezentant legal P. Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 3834/12.04.2007 sentință pe care o schimbă în tot:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta P. E. în contradictoriu cu pârâtul M. IAȘI - PRIN PRIMAR.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17.X.2007 .”
In considerentele acestei sentinte, s-au retinut, cu autoritate de lucru judecat, următoarele aspecte:
„Legea 112/1995 reglementează măsurile reparatorii de care beneficiază foștii proprietari – persoane fizice – ai imobilelor cu destinație de locuințe, trecute cu titlu în proprietatea statului sau a altor persoane juridice după data de 6 martie 1945.
Astfel, aceste persoane beneficiază de restituirea în natură, prin redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriași sau a celor care sunt libere. Art. 9 din același act normativ prevede că „chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut de art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a apartamentului….
H.G. 498/2003 a precizat în pct. 43.1 că pentru aceste locuințe deținătorul actual dobândește vocația de a le înstrăina către chiriași însă această înstrăinare se face doar potrivit Legii 112/1995 și Legea 10/2001. Vocația de a cumpăra aceste imobile o au prin urmare numai chiriașii care, la data intrării în vigoare a Legii 112/1995 dețineau un contract de închiriere valabil în derulare cum în mod just a susținut și pârâtul, condiție care nu este îndeplinită în speță, contractul reclamantei fiind perfectat de abia în anul 2000. Pe de altă parte legea a stabilit fără echivoc doar vocația deținătorului de a înstrăina aceste imobile corelativ deci cu vocația chiriașului de a le cumpăra și nicidecum o obligație a cărei nerespectare să facă posibilă intervenția instanței de judecată pentru aducerea ei la îndeplinire”.
De altfel, si prin decizia civilă nr 145 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, irevocabilă, la data de 09.04.2008, instanta a făcut referire cu privire la inaplicabilitatea prevederilor Legii nr 192/1995.
In consecinta, instanta a constatat ca este vorba de mai mult decât putere de lucru judecat, fiind vorba de o autoritate de lucru judecat in conditiile in care este vorba de identitate de cauza, obiect si parte. Astfel, chiar daca reclamanta si-a intemeiat actiunea initiala pe prev Legii nr 10/2001, se constata ca, prin deciziile pronuntate de Tribunalul Iasi si Curtea de Apel Iasi, precizate anterior, s-au analizat pretentiile reclamantei si din punctul de vedere al prev Legii nr 112/1995, temei juridic invocat si in sustinerea prezentei actiuni.
F. de considerentele de fapt si de drept expuse, a admis exceptia autorității de lucru judecata si a respins ca atare actiunea formulata de reclamanta P. E. in contradictoriu cu pârâtul U.A.T. M. IAȘI PRIN PRIMAR.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. E. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a greșit când a apreciat existența triplei identități prevăzute de art. 431 C.civ. în condițiile în care față, cel puțin, de obiectul cauzei nu există identitate.
Astfel trebuie observat că obiectul cauzei de față este o obligație de a face întemeiată pe dispozițiile Legii 112/1995, iar acțiunea din anul 2007 a fost o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001.
Or, sub acest aspect instanța de fond trebuia să observe că nu există identitate de obiect, cu atât mai mult cu cât în condițiile Legii 10/2001 nu se putea discuta decât de o acțiune în revendicare și nu de obligația de a face.
Pe fond, adresa de răspuns a intimatei nr. 3442 din 15.01.2013, prin care i se refuză vânzarea spațiului cu destinație de locuință care îl ocupă și în prezent, este nelegală prin aceea că, art. 9 alin. 1 din Legea 112/1995 republicată și modificată, nu prevede un termen de decădere în ceea ce privește posibilitatea de a formula cereri de cumpărare și nici o condiție suspensivă a acestui drept legat de data intrării în vigoare a legii.
Articolul invocat prevede „Chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului”.
În ceea ce privește soluția oferită de pct. 6 din H.G. 11/2007, cu referire la faptul că posibilitatea cumpărării apartamentelor este conferită numai chiriașilor cu contract valabil la data intrării în vigoare a legii, aceasta este în concordanță cu dispoziția legii cadru analizată mai sus, ea referindu-se la calitatea de chiriaș a imobilului naționalizat constatată la data intrării în vigoare a legii, nicăieri în dispoziția legală, legiuitorul interzicând dreptul de a solicita cumpărarea și după ce legea a intrat în vigoare.
În totală contradicție cu dispoziția conținută în articolul 9 din Legea 112/1995 pârâta refuză vânzarea imobilului care a avut încheiat contract de închiriere începând cu anul 1992, neîntrerupt până în prezent.
Intimatul Mun. Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că în mod corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat existând tripla identitate prevăzută de lege.
Legea nr. 10/2001 face trimitere la Legea nr. 112/1995, considerente pentru care instanța în Dosarul nr._ a analizat cauza raportat la legislația în domeniu, inclusiv Legea 112/1995, pe care și-a întemeiat reclamanta acțiunea.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea susținerilor intimatei formulate prin întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză reclamanta P. E. a solicitat în contradictoriu cu U.A.T. Mun. Iași prin primar și P. Mun. Iași obligarea pârâților la vânzarea către reclamantă a locuinței compusă dintr-o cameră în suprafață de 19,25 m.p. și dependințe în suprafață de 16,55 m.p. invocând incidența dispozițiilor legii 112/1995 art. 9 din lege.
Așa cum corect a reținut prima instanță, în dosarul_ s-a pronunțat decizia civilă 714/17.10.2007 de către Tribunalul Iași, rămasă irevocabilă, prin care s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta P. E. în contradictoriu cu pârâtul Mun. Iași, prin primar, acțiune având ca obiect obligarea pârâtului să perfecteze cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare pentru locuința situată în Iași, . Ș. cel M.) nr. 13.
Din conținutul deciziei reiese în mod cert că instanța a analizat incidența disp. art. 9 din legea 112/1995 în condițiile în care disp. art. 47 (fost 43) din legea 10/2001 prevede că imobilele cu destinația de locuințe (care nu au fost restituite persoanelor îndreptățite) pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preempțiune.
Prin urmare art. 47 din legea 10/2001 face trimitere la legislația în vigoare pentru înstrăinarea acestor spații cu destinația de locuință care în speță este reprezentată de legea 112/1995.
În concluzie în mod corect prima instanță a reținut că în cauza de față există autoritate de lucru judecat existând îndeplinită tripla condiție de părți, obiect și cauză față de decizia civilă 714/2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_ .
Față de toate aceste considerente instanța în temeiul art. 296 C.pr.civ. va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de către P. E. împotriva sentinței civile nr._ din 23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către P. E., domiciliată in Iași, . nr. 13, cu domiciliul de corespondență la Cabinet individual de avocatură ”Av. D. L.” cu sediul în Iași, .. 13, . sentinței civile nr._ din 23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 7.04.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, A. M. |
Red.SM
Tehnored.SM/MA/2 ex/22.09.2014
Judecător fond:Z. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 268/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 613/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
