Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 198/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 34581/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Martie 2014
Președinte - M. A.
Judecător - C. A.
Grefier - I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 198/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant M. A. și pe intimat M. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 5 martie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise la solicitarea apărătorului apelantei, s-a amânat pronunțarea la data de 12. 03. 2014, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/2012 din 19 Decembrie 2012 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. A. în contradictoriu cu pârâtul M. M., a constatat că părțile au dobândit cu o cotă de contribuție de 60 % în favoarea reclamantei și de 40% în favoarea pârâtului, următoarele bunuri comune:
-apartamentul situat în Iasi, ., ., ., în valoare de 250.107,90 lei;
-imobilul situat în Iași, stradela Moara de Vânt nr.25, jud.Iasi, compus din casă de locuit, garaj, pivniță, teren în suprafață totală de 477 mp, în valoare de 108.917,53 lei,
-imobilul situat în Iasi, . A, compus din casa de locuit si teren in suprafata de 126,47 mp ( la masurătorile cadastrale – 129 mp), in valoare de 67.756 lei,
-imobilul situat in intravilanul ., compus din teren in suprafata de 1511 mp si casa de locuit, in valoare de 20.853,25 lei;
-imobilul situat in intravilan ., jud.Iasi, compus din 1100 mp teren arabil, in valoare de 11.385,79 lei.
S-a constatat că totalul valorii masei de împărțit este de 459.020,47 lei, că reclamantei îi revine o cotă valorică de 275.412,28 lei, iar pârâtului o cotă valorică de 183.608,19 lei, s-a dispu sistarea stării de devălmașie astfel:
S-a atribuit în natură reclamantei următoarele bunuri:
-apartamentul situat in Iasi, ., ., ., jud.Iasi, in valoare de 250.107,90 lei;
-imobilul situat in Iași, stradela Moara de Vânt nr.25, jud.Iasi, compus din casă de locuit, garaj, pivniță, teren in suprafata totală de 477 mp, in valoare de 108.917,53 lei, bunuri atribuite reclamantei în valoarea totală de 359.025,43 lei.
S-a atribuit în natură pârâtului următoarele bunuri:
-imobilul situat in Iasi, . A, compus din casa de locuit si teren in suprafata de 126,47 mp ( la masurătorile cadastrale – 129 mp), in valoare de 67.756 lei,
-imobilul situat in intravilanul ., compus din teren in suprafata de 1511 mp si casa de locuit, in valoare de 20.853,25 lei;
-imobilul situat in intravilan ., jud.Iasi, compus din 1100 mp teren arabil, in valoare de 11.385,79 lei, bunuri atribuite pârâtului în valoarea totală de 99.995,04 lei.
A fost obligată reclamanta la plata către pârât a unei sulte în cuantum de 83.613,15 lei.
A fost obligată reclamanta la plata unei diferențe de onorariu pentru expertul Ș. M., în cuantum de 250 lei.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate de părti și, în urma acestei operații, a fost obligat pârâtul la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 6417,6 lei (taxe de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat), corespunzător cotei reținute.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin actiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta M. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. M., partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și stabilirea in favoarea pârâtului a unui program de vizitare a minorilor M. R. – G. și M. A. – T..
Cererea de stabilire a programului de vizitare a minorilor a fost disjunsă si înregistrată separat, formându-se un dosar distinct.
In motivarea cererii de partaj, reclamanta a arătat ca părtile s-au casatorit la data de 21.09.2000, căsătoria fiind desfăcută prin sent.civ.nr._/27.10.2010 pronuntata de Judecătoria Iasi, minorii rezultati din casatorie fiind incredintati mamei. A mai arătat că părtile au hotărât să stingă comunitatea de bunuri pe cale amiabilă, printr-o tranzactie.
In drept, a invocat disp.art. 2267 si urm.C.civ., art.271 – 273 C.pr.civ.,rap.la Legea 71/2011, art. 5 alin.2.
Atasat cererii, a depus in copie actul său de identitate, sent civ.nr._/27.10.2010 pronuntata de Judecătoria Iasi, tranzactie, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2498/20.12.2006, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.3896/2000, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.800/02.04.2008, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1167/27.04.2004, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.4429/11.12.2007.
La data de 07.02.2012, reclamanta a depus precizări la actiune, arătând că solicită să-i fie atribuite următoarele bunuri imobile ce fac parte din masa bunurilor comune:
- imobilul situat in Iasi, ., ., ., jud.Iasi, împreună cu dreptul de proprietate forțată si perpetuă asupra tuturor portiunilor din imobil care prin natura sau destinația lor sunt in folosința comună a tuturor coproprietarilor;
- imobilul situat in Iași, stradela Moara de Vânt nr.25, jud.Iasi, impreună cu dreptul de folosință a terenului in suprafata de 93,79 mp.
A solicitat ca pârâtului să-i fie atribuite următoarele:
-imobilul situat in Iasi, . A, impreună cu folosința suprafetei de 2,53 mp detinută in posesie,
- imobilul situat in intravilanul ., compus din teren cladit si neclădit in suprafata de 1511 mp si casa de locuit,
- imobilul situat in intravilan ., compus din 1100 mp teren arabil.
A arătat că bunurile imobile a caror atribuire o solicită reprezintă o cotă de 68,2% calculata la valoarea imobilelor conform expertizelor tehnice stabilite de Camera Notarilor Publici Iasi. Calculând la valoarea reală a imobilelor, cota solicitata de ea se situează la nivelul de 63,5% din masa bunurilor imobile comune.
Pârâtul, legal citat, a depus intâmpinare(f.100), prin care a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor comune dar cu retinerea unor cote egale de contributie. A arătat că in timpul căsătoriei a fost asociat unic la o societate comercială ce detine 3 magazine alimentare. Timpul său se impărtea intre serviciul pe care il avea la DSP Iasi si activitatea la magazinele alimentare. Prin activitatea depusă la cele 2 locuri de muncă a reusit să achizitioneze impreună cu reclamanta in timpul căsătoriei bunurile indicate de aceasta.
In ce priveste modul de atribuire in natură a imobilelor, a arătat ca este de acord ca reclamantei să-i revină imobilul in care locuieste in prezent impreună cu copiii minori, situat in Iasi, ., ., ., jud.Iasi, că este de acord cu propunerea de a-i fi atribuit lui imobilul din Iasi, ., acesta fiind si imobilul in care locuieste in prezent. In ce priveste celelalte imobile din masa comună partajabilă, a solicitat să se aibă in vedere că imobilul teren situat in intravilan ., in suprafata de 1100 mp se află de fapt in satul natal al părintilor reclamantei, in consecință nu poate fi atribuit decât ei.
In drept, a invocat disp. art.115 – 118 C.pr.civ.
In probatiune, instanta a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor și expertiza evaluatorie imobiliară pentru imobilul situat in Iasi, . . In privinta celorlalte imobile, nu au fost contestate de catre pârât valorile indicate, nefiind necesară stabilirea valorii pe cale de expertiză.
Pârâtului i s-a încuviințat proba cu înscrisuri si proba testimonială cu un martor.
Au fost audiati martorii G. C. (f.98), propusă de reclamantă si B. P. (f.99), propus de pârât.
Expertiza evaluatorie imobiliară a fost efectuata de expert Ș. M..
La termenul din 10.10.2012 s-a dispus respingerea solicitării reclamantei de constatare a nulității raportului de expertiza si s-au incuviintat obiectiunile formulate de aceasta.
La termenul din 12.12.2012, a fost respinsă ca fiind tardiv formulată cererea de recuzare a expertului Suhan M., introdusă de reclamantă. Au fost respinse obiectiunile formulate de reclamantă la raspunsul la obiectiuni si solicitarea acesteia de efectuare a unei noi expertize.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite începând cu data de 21.09.2000, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr._ din data de 27.10.2010, pronunțată de Judecătoria Iași, rămasă irevocabilă.
În baza art. 66, alin. 2 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009, dispozițiile Codului civil în vigoare se aplică și cererilor de partaj judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului Civil. Astfel, având în vedere această reglementare, instanța consideră că legea aplicabilă acestei cauze o constituie Codul Civil în vigoare din 01.10.2011.
Art.339 cod civil prevede că bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul comunității legale de bunuri, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale acestora.
Art. 356 Cod Civil arată că în cazul în care regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia.
În continuare, art. 357, alin. 2 Cod Civil reglementează faptul că atunci când se trece la partajarea bunurilor comune, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecăruia, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
Instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat retinerea in favoarea sa a unei cote majorate de contribuție. Temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci și participarea fiecăruia dintre soți prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea și conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți, în funcție de contribuția la dobândirea și conservarea bunurilor comune, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la soluții inechitabile. Astfel, cotele – părți ale soților pot fi inegale dacă aportul acestora la dobândire și conservare este diferit, prezumția unor cote egale aplicându-se doar in lipsa unor elemente care să permită determinarea contribuției fiecărui soț.
Determinarea cotei de contributie se face prin raportarea efortului financiar si material al sotilor la întreaga durată a căsătoriei și la toate obligațiile de natura căsătoriei în virtutea principiului unicității cotei de contributie. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată intâmpinării sarcinilor comune ce revin sotilor in cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soti nu-si are temeiul principal in consideratii de ordin patrimonial, ci in comunitatea de interese ale sotilor in cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soti fiind o consecință a relatiilor lor personale si nu invers.
Din probele administrate rezultă că ambele părti au avut locuri de muncă stabile.Din analiza veniturilor inscrise pe cărtile de muncă ale părtilor rezultă insă că reclamanta avea venituri salariale superioare celor ale fostului sot. Din declaratia martorei G. C. (f.98), instanța de fond a reținut sprijinul acordat reclamantei de catre părintii acesteia pe perioada casatoriei, constând in efectuarea unor imbunătătiri la locuinta părtilor pe cheltuiala lor, ajutor sub forma de alimente, in supravegherea copiilor.
Din declaratiile ambilor martori, rezultă că părtile erau multumite de situatia lor financiară.
Pârâtul a precizat că a obtinut venituri suplimentare consistente din activitatea de comert aferentă celor trei magazine alimentare pe care le administra. Nu a depus insă nici un înscris în sprijinul acestor afirmatii, astfel incât instanța să poată aprecia asupra cuantumului aproximativ ale acestor venituri si să se poată concluziona asupra unui venit total obtinut de acesta in decursul unei luni sau unui an. Afirmatiile martorului B. P., în sensul ca afacerea pârâtului a fost una profitabilă, dat fiind ca tot ceea ce părtile au achizitionat s-a facut din banii câstigati din aceste afaceri si nu din veniturile rezultate de la locurile de muncă, reprezintă o apreciere personală a acestuia, lipsită insă de alt fundament.
Chiar în cazul în care așa ar fi stat lucrurile –dacă pârâtul ar fi avut câstiguri serioase din activitatea de comert -, instanța de fond a reținut că în lipsa unor dovezi, nu pot fi reținute aceste afirmații.
În aceste condiții, raportat la probele invocate, instanța de fond a reținut o contribuție majorată în favoarea reclamantei – de 60%, iar in favoarea pârâtului – de 40%.
Referitor la bunurile ce fac parte din masa partajabilă, instanța de fond a constatat că acestea constau în:
- apartamentul situat in Iasi, ., ., in valoare de 250.107,90 lei;
- imobilul situat in Iași, stradela Moara de Vânt nr.25, jud.Iasi, compus din casă de locuit, garaj, pivniță, teren in suprafata totală de 477 mp, in valoare de 108.917,53 lei,
- imobilul situat in Iasi, . A, compus din casa de locuit si teren in suprafata de 126,47 mp ( la masurătorile cadastrale – 129 mp), in valoare de 67.756 lei,
- imobilul situat in intravilanul ., compus din teren in suprafata de 1511 mp si casa de locuit, in valoare de 20.853,25 lei;
- imobilul situat in intravilan ., jud.Iasi, compus din 1100 mp teren arabil, in valoare de 11.385,79 lei.
Apartamentul situat in Iasi, ., ., ., jud.Iasi a fost dobândit de parti prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.3896/27.11.2000 de BNP Maximovici G. (f.14).
Imobilul situat in Iași, stradela Moara de Vânt nr.25, jud.Iasi, compus din casă de locuit, garaj, pivniță, teren in suprafata totală de 477 mp a fost dobândit prin contractul de vânzare – cumpărare nr.2498/20.12.2006 autentificat de BNP M. Șuleap(f.13).
Imobilul situat in Iasi, . A, compus din casa de locuit si teren in suprafata de 126,47 mp a fost dobândit prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.800/02.04.2008 de BNP M. Șuleap (f.16).
Imobilul situat in intravilanul ., compus din teren in suprafata de 1511 mp si casa de locuit a fost dobândit prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1167/27.04.2004 de BNP C. Ș. (f.18).
Imobilul situat in intravilan ., jud.Iasi, compus din 1100 mp teren arabil a fost dobândit prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.4429/11.12.2007 de BNP C. R. D. (f.21).
Valoarea imobilul situat in Iasi, . A, a fost retinută de instanță pe baza concluziilor expuse in raportul de expertiza evaluatorie imobiliară de expert Suhan M..
Valoarea celorlalte imobile a fost retinută pe baza celor declarate de reclamantă, valorile nefiind contestate de pârât.
Având în vedere cota retinută in favoarea fiecărei părti, s-a stabilit că reclamantei îi revine o cotă valorică de 275.107,90 lei, iar pârâtului o cotă valorică de 183.608,19 lei.
Având în vedere cele expuse instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 6739 Cod procedură civilă, a dispus sistarea stării de indiviziune.
In cauză instanța a reținut in principal criteriile de atribuire prevăzute de art.673 ind.9 C.pr.civ.: acordul părtilor, mărimea cotei–părti ce se cuvine fiecăreia, natura bunurilor, domiciliul și ocupatia părtilor, faptul că unul dintre coproprietari, inainte de a cere impărteala, a făcut constructii, imbunătătiri cu acordul coproprietarilor si alte asemenea.
Astfel, instanța de fond a retinut că s-au făcut o . îmbunătătiri la imobilul din Iasi, . A, de către pârât, ca acesta locuieste de ceva timp in acel imobil, astfel incât nu există motive pentru a se dispune atribuirea acestui imobil catre reclamantă.
In actiunea initială si in precizările depuse la f.83, reclamanta a solicitat să i se atribuie imobilul din . si cel din strd. Moara de Vânt nr.25, pentru ca, in concluziile orale si scrise, ca reactie la valoarea stabilită pe cale de expertiză imobilului situat in ., să solicite o cu totul altă atribuire.
Instanta de fond a precizat că nu dă curs insă acestei ultime solicitari de partajare, raportat in primul rând la domiciliul reclamantei si al minorilor – cel din . ( domiciliu avut si la momentul divortului), dar si in aprecierea faptului că solicitarea initială de atribuire a fost temeinic gândită si reflectă cu mai multă seriozitate interesele viitoare ale minorilor.
In ce priveste imobilul din intravilanul ., chiar dacă din afirmatiile pârâtului rezultă că acest imobil se află in satul natal al părintilor reclamantei, acest aspect nu are o mare importantă in cazul de față, in conditiile in care si pârâtului trebuie să i se atribuie pe cât posibil imobile in natură, evitând stabilirea nejustificată a unei sulte impovărătoare prin atribuirea acestui bun celeilalte părti si, mai ales, in conditiile in care acest teren poate fi instrăinat.
Astfel, s-a dispus atribuirea in natură de imobile fiecărei părti conform dispozitivului sentinței, redat la începutul deciziei.
Pentru egalizarea loturilor, reclamanta a fost obligată la plata unei sulte de 83.613,15 lei către pârât.
Având in vedere ca onorariul expertului nu a fost achitat in totalitate, reclamanta a fost obligată la plata unei diferențe de onorariu de 250 lei pentru expert Suhan M..
Având în vedere și dispozițiile art. 274 si 277 Cod procedură civilă, cota de contributie retinuta in favoarea fiecărei parti, faptul că litigiul a ocazionat cheltuieli totale de 19.794 lei, instanța de fond a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de fiecare, obligând pârâtul la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 6417,6 lei către reclamantă, corespunzător cotei reținute.
M. A. a declarat apel împotriva sentinței civile nr._/2012 din 19.12.2012 pronunțată în acest dosar având că obiect partaj bunuri comune, sentința pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului a arătat:
Prin acțiunea introductivă a solicitat instanței să dispună partajarea bunurilor comune pe care le-au dobândit părțile în timpul căsătoriei, atribuindu-i o cotă majorată pe care, la momentul respectiv, a calculat-o raportat la valoarea imobilelor conform expertizelor tehnice ale Camerei Notarilor Publici.
De asemenea, a solicitat instanței un anumit mod de atribuire a bunurilor, ținând cont de valoarea lor reală, de piață, criteriul principal avut în vedere de ea fiind echilibrarea loturilor astfel încât nici una dintre părți să nu datoreze sultă, în secundar destinația actuală a bunurilor.
Întrucât imobilul din .-A, jud. Iași a fost extins, complet renovat mult îmbunătățit, crescându-i considerabil valoarea față de cea de achiziție, ori cea stabilită conform Camerei Notarilor Publici, a solicitat instanței efectuarea unei expertize evaluatorii care să stabilească actual valoare de piață a imobiluiui, proba la care pârâtul nu s-a opus.
Prin hotărârea apelată, apelanta consideră că instanța de fond a făcut o partajare greșită a bunurilor comune și a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Astfel, instanța de fond a desemnat pe dl. Ing. Ș. M. să efectueze expertiza evaluatorie imobiliară în cauză. Verificând ulterior legislația în materia evaluărilor imobiliare, a constatat că dl. Ș. nu avea dreptul să figureze ca expert judiciar evaluator.
Conform art. 12 (coroborat cu art. 2) din Ordonanța Guvernului nr. 24/2011, publicată în M.Of. Partea I, nr. 628 din 02.09.2011, evaluarea imobiliară poate fi făcută numai de către o persoană care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
1)are calitatea de evaluator autorizat dobândită în condițiile O.G. nr. 24/2011,
2)este înscris în Tabloul Uniunii ANEVAR,
3)are legitimația de membru al Uniunii ANEVAR sau autorizația eliberată de această Uniune valabilă la dată efectuării evaluării.
Consultând atât site-ul Uniunii ANEVAR, cât și M.Of. Partea I, nr. 488 bis din 17.07.2012 unde este publicat Tabloul Uniunii cu experții ce au dreptul să efectueze evaluări imobiliare în anul 2012, se observă că dl. ing. Suhan M. nu figurează ca evaluator bunuri imobile.
Chiar dacă dl. Ș. ar fi fost numit evaluator imobiliar prin ordin al ministrului și înscris în tabloul experților judiciari, odată cu apariția OG nr. 24/2011 domnia sa avea obligația legală să obțină autorizația Uniunii ANEVAR și să se înscrie pe tabloul experților evaluatori, pentru a avea dreptul legal să mai efectueze expertize având că obiect evaluarea imobiliară.
Din aceste motive apelanta a precizat că a invocat nulitatea raportului de expertiză evaluatorie întocmit de ing. Suhan, ca fiind efectuat de către o persoană care nu avea calitatea legală și a solicitat instanței de fond desemnarea altui expert evaluator care să îndeplinească condidile legale.
Susținerea instanței de fond că dl. Suhan este înscris în tabloul experților judiciari și, prin urmare, are dreptul legal de a efectua expertiză evaluatorie nu poate fi primită de instanța de control judiciar. Având în vedere forma juridică a unui izvor de drept după criteriul poziției organului emitent în structurile statului, trebuie observat că OG nr. 24/2011 are o forță juridica superioară, primând în fața unui ordin al ministrului prin care se presupune că ar fi fost numit expert evaluator dl. Suhan.
De asemenea, a precizat că a arătat instanței de fond că expertiză efectuată de dl. Suhan este total necorespunzătoare, nerăspunzând obiectivului stabilit de instanță, respectiv stabilirea valorii de piață a imobilului situat în Iași, . A. Astfel, expertul a stabilit o valoare de numai de 14.758 euro (65.869 lei) pentru o casă cu 2 camere, living, bucătărie și baie, teren, situată în zona 2 a Iașului (pe . merge din Tg.C. spre Tătărași), consolidată, complet renovată, extinsă și îmbunătățită în anii 2008-2009.
Consultând oferta pieței imobiliare se poate lesne observa că valoarea stabilită de dl. Ș. este valoarea de piață a unei camere mici de cămin, nicidecum a unui apartament sau casă cu 2 camere (nemaivorbind de îmbunătățiri și zona de amplasare).
A menționat că a solicitat instanței să constate că raportul de expertiză evaluatorie întocmit de dl. Ș. este o lucrare total necorespunzătoare, iar prețul stabilit nu reprezintă valoarea de piață a imobilului supus evaluării, solicitând efectuarea unei noi expertize. În acest sens a depus o expertiză evaluatorie extrajudiciară, întocmită de un expert judiciar autorizat conform legii să efectueze evaluări imobiliare și alte evaluări ale imobilului din . agenți imobiliari, de unde rezultă că valoarea de piață a bunului supus expertizei este considerabil mai mare decât cea apreciată de ing. Ș..
A formulat obiecțiuni concrete la raportul de expertiză întocmit de dl. Ș., obiecțiuni la care acesta a dat răspunsuri evazive, de fapt nerăspunzând la obiecțiuni.
Chemat să dea lămuriri în fața instanței, expertul Ș. nici măcar nu a putut să explice ce înțelege domnia sa prin valoarea de piață sau de circulație a unui imobil, necunoscând definiția acestei expresii. S-a erijat însă în judecător, susținând că „valoarea de piață nu se poate aplica pentru că sunt bunuri realizate în comun", că „nu se poate aplica pentru una din părți prețul de piață pentru a rezulta o valoare artificială"" și că a realizat o expertiză echitabilă. Cu alte cuvinte, expertul a recunoscut implicit că expertiza efectuată de dânsul nu reflectă valoarea de piață a imobilului, pentru că domnia sa consideră că așa este echitabil pentru pârât...
În ceea ce privește modul de atribuire în natură a imobilelor, apelanta apreciază că instanța de fond nu a procedat echitabil, nu a avut în vedere concluziile scrise depuse de ea prin apărător și nu a facut o corectă aplicare a art. 673 ind.9 C.pr.civ.
Astfel, consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâtul a realizat îmbunătățirile la imobilul din Iași. . A, acest aspect nereieșind din nici o probă administrată în cauză.
În fapt, arată apelanta, ea a realizat îmbunătățirile, cu ajutorul tatălui său și al pârâtului, a supravegheat lucrările, a ales faianță, gresia, mobila etc.
Consideră că instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că are un venit salarial modest, că are în întreținere doi copii minori, tatăl lor (pârâtul din cauză) contribuind numai cu pensia de întreținere stabilită de instanță și, prin urmare, nu are posibilitatea financiară să achite o sultă de 83.613,15 lei.
De altfel, în cauză formulase cerere de ajutor public judiciar pentru scutirea de la piață taxei de timbru, cerere care inițial i-a fost respinsă, iar în reexaminare i-a fost îngăduit să plătească eșalonat taxa de timbru.
A precizat că a fost nevoită să împrumte de la rude și prieteni acești bani pentru a putea timbra conform celor impuse de instanța.
Având în vedere cele expuse mai sus, a solicitat admiterea apelului și, rejudecând cauza, să se constate că expertiza efectuată de ing. Ș. M. este nelegală și derizorie, să se dispună efectuarea unei noi expertize evaluatorii de către un expert judiciar autorizat și de Uniunea ANEVAR pentru imobilul situat în Iași, . A, urmând ca acesta să stabilească valoarea reală de piață a bunului.
În subsidiar, apelanta a solicitat admiterea apelului și, reapreciind modul de atribuire a bunurilor imobile supuse partajului, să se procedeze la lichidarea comunității de bunuri în maniera solicitată de ea la pct. II. 1 din concluziile scrise, bineînțeles recalculând sulta.
A precizat că nu contestă legalitatea sau temeinicia hotărârii instanței de fond în ceea ce privește cotele stabilite, respectiv 60% pentru ea și 40% pentru pârât.
De asemenea, a solicitat reapreciera modului în care au fost acordate cheltuielile de judecată la fond și obligarea pârâtului-intimat la plata cheltuielilor de judecată atât pentru fond cât și pentru apel.
Apelanta a solicitat proba cu expertiză evaluatorie și înscrisuri.
În drept a invocat dispozițiile art. 282 și urm., art. 673 ind. 9 C.pr.civ., art. 2 și art. 12 din O.G. nr. 24/2011.
Intimatul M. M., intimat în dosarul nr._/245/2011 al Tribunalului, în termen legal, față de motivele de apel depuse de către apelantă M. A., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nelegal și menținerea drept legală și temeinică a sentinței civile nr._/19 decembrie 2012 a Judecătoriei Iași.
Intimatul a arătat că prin sentința civilă nr._/245/2011 a Judecătoriei Iași s-a admis în parte acțiunea reclamantei/apelante, s-a constatat că părțile au dobândit o cota de contribuție asupra bunurilor comune de 60%- reclamanta, 40%- el, atribuind în natură o parte din bunuri reclamantei( imobilul casă de locuit din Stradă Misai nr. 14, imobilul casă de locuit și teren din Iași, . nr. 25) iar cealaltă parte lui( imobilul casă de locuit și teren din Iași, ., imobilul casă de locuit și teren din comună P., județul Iași și imobilul teren din comună Rutea. județul Iași), cu obligația reclamantei de a plăti subsemnatului o sultă de 83.613,15 lei.
Intimatul consideră că motivele de apel formulate de către apelantă sunt netemeinice și nelegale pentru următoarele motive:
1. În mod greșit susține apelanta că raportul de expertiză evaluatorie este nul din prisma faptului că domnul expert Ș. M. nu avea dreptul să figureze că expert judiciar evaluator în prezența cauză, dat fiind faptul că nu figurează pe site-ul Uniunii ANEVAR.
Activitatea experților tehnici judiciari este reglementată de Ordonanța de Guvern nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară și nu așa cum susține în mod greșit apelanta de Ordonanță Guvernului nr. 24/2011.
Astfel, în art. 1 alin. 1 din Ordonanță de Guvern nr. 2/2000 se menționeaza faptul că „Activitatea de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și modul de dobândire a calității de expert tehnic se organizează și se desfășoară în condițiile prevăzute în prezenta ordonanță" iar în alin. 2 se subliniază că ... Este expert tehnic judiciar orice persoană fizică ce dobândește această calitate în condițiile prezentei ordonanțe și este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit, pe specialități și pe județe, respectiv pe municipiul București".
În condițiile în care domnul expert Ș. M. face parte din corpul experților judiciari, numit în condițiile Ordonanței de Guvern nr.2/2000, numele lui figurând pe site-ul oficial al Ministerului Justiției( vvww.just.ro), intimatul consideră că expertiza efectuată în cauză este una legală, neexistând nici un motiv de nulitate a acesteia din perspectiva celor susținute în mod netemeinic de către apelantă.
2.Apelanta susține în mod greșit faptul că expertiza evaluatorie a stabilit o valoare derizorie a imobilului casă de locuit și teren din Iași. . A, comparativ cu valoarea de piață a acestuia și cu îmbunătățirile efectuale la casă.
Consideră că expertiză judiciară evaluatorie efectuată în cauză a avut în vedere în mod corect faptul că imobilul casă de locuit în discuție are o vechime de 58 de ani, este format din două camere rudimentar mobilate, hol( în care se află bucătăria) și baie, imobil care avea puține îmbunătățiri la momentul efectuării expertizei de la fond, toate efectuate de el.
De fapt, imobilul în discuție face parte dintr-un duplex, având un perete comun cu o altă casă, foarte deteriorată, motiv pentru care mult timp nu a putut să facă nici o investiție în partea sa de casă, existând pericolul demolării acesteia în întregime.
Toate investițiile care s-au efectuat în imobilul din . A ( reparații la casă, îmbunătățiri, achiziționare de mobile, electrocasnice etc) au fost făcute după pronunțarea divorțului în octomhrie 2010 - lucru dovedit prin facturile și chitanțele depuse alăturat și reținut și de instanța de fond, cele mai importante fiind însă efecluate după efectuarea expertizei evaluatorii de la fond.
Intimatul arată că în nici un caz apelanta nu a avut nici o contribuție la îmbunătățirile aduse imobilului din Iași, ., contrar celor susținute dar nedovedite de aceasta prin motivele de apel, pentru simplul motiv că după divorțul lor - moment de la care a locuit efectiv în casa din . - apelanta a întrerupt orice legătură cu el, cu atât mai puțin fiind credibilă afirmația conform căreia ar fi participat la niște cheltuieli pe care a dovedit că le-a efectuat ulterior acelui moment.
De altfel, obiecțiunile la expertiză evaluatorie - ce reprezintă al doilea motiv de apel al apelantei - au fost deja ridicate și analizate în fața instanței de fond care le-a respins că neîntemeiate, menținând și preluând concluziile expertizei în ceea ce privește stabilirea valorii masei de împărțit.
3.De asemenea, apelanta consideră în mod greșit faptul că instanța de fond a apreciat greșit în ceea ce privește modalitatea de atribuire în natură a bunurilor comune rezultate din urma căsătoriei.
Instanța de fond a stabilit o împărțire judicioasă a bunurilor comune având în vedere solictările părților, cota de contribuție a fiecăruia, valoarea masei de împărțit, evitarea unei sulte împovărătoare pentru părți, dar și gradul de utilizare a imobilelor de către fiecare dintre părți.
De asemenea, intimatul arată că instanța de fond a observat, în mod corect, faptul că reclamanta apelantă, deși inițial solicitase atribuirea către aceasta a imobilului din . (în care a locuit și locuiește împreună cu copiii lor) și a imobilului din stradela Moara de Vânt nr. 25 (în care locuiește fratele acesteia împreună cu familia lui), în urma raportului de expertiză evaluatorie și-a schimbat într-o manieră oportunistă poziția și a solicitat imobilul din ., deși nu a locuit niciodată acolo și deși știa că acest imobil reprezintă locuința lui după separația în fapt și în drept și imobilul din Stradela Moara de Vânt nr. 25.
Intimatul arată că prin sentința judecătorească din 19 decembrie 2012, Judecătoria Iași a ținut cont, în mod corect, în ceea ce privește atribuirea imobilelor în natură, de faptul că reclamanta/apelantă locuiește împreună cu minorii în apartamentul din ., imobil în care au crescut copiii lor, o schimbare de locuință pentru aceștia putându-le crea un motiv de dezechilibru major.
D. urmare, a atribuit reclamantei/apelante imobilele casă de locuit din Iași, . și din Iași, stradela Moara de Vânt nr. 25, iar lui imobilul din lași, . A(unde, de altfel, locuiește, casa mamei sale aflându-se în imediata vecinătate), imobilul casă de locuit și teren din P., județul Iași ( unde se află sediul firmei a cărui administrator este) imobilul teren din intravilanul comunei B., județul Iași.
Acest ultim imobil teren i-a fost atribuit tocmai din grija instanței de fond de a împărți cât mai mult bunurile în natură și de a nu împovăra pe reclamanta apelantă cu o sultă nejustificat de mare( fapt subliniat în ultimul aliniat, pagină 4, din sentința civilă din 19 decembrie 2012).
D. urmare, consideră intimatul, criticile apelantei legate de modalitatea așa-zis inechilabilă de atribuire în natură a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de către instanța de fond, sunt pe deplin nejustificate, avându-se în vedere modul atent în care s-a aplecat Judecătoria Iași asupra criteriilor avute în vedere de această la alegerea modalității optime de partajare în natură, criterii explicate pe larg în sentința civilă din 19 decembrie 2012.
Având în vedere cele expuse mai sus, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nelegal și netemeinic și păstrarea ca fiind legală și temeinică a sentinței civile nr._/19.12.2012 a Judecătoriei Iași.
Intimatul a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
În drept a invocat art. 289 Cod procedură civilă
De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Intimatul a depus alăturat întâmpinării chitanțe și facturi aferente perioadei 2011-2013, susținând că sunt pentru investițiile făcute de el în imobilul din Iași, . A.
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată inițial, reclamanta M. A. a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul M. M., masă formată din următoarele imobile: un apartament situat în Iași, ., ., ., jud.Iași; un imobil situat în Iași, stradela Moara de Vânt nr.25, jud.Iasi, compus din casă de locuit, garaj, pivniță, teren în suprafață totală de 477 mp, imobilul situat în Iasi, . A, compus din casa de locuit si teren in suprafata de 126,47 mp (la măsurătorile cadastrale – 129 mp), imobilul situat în intravilanul ., compus din teren în suprafață de 1511 mp și casa de locuit; imobilul situat în intravilan ., compus din 1100 mp teren arabil.
Instanța de fond a constatat că masa bunurilor comune dobândită în timpul căsătoriei părților este cea anterior indicată, cota de contribuție a reclamatei este de 60%, iar a pârâtului este de 40% și a dispus partajarea bunurilor, atribuindu-i reclamantei apartamentul situat în Iași, ., ., jud.Iasi, in valoare de 250.107,90 lei; imobilul situat in Iași, stradela Moara de Vânt nr.25, jud.Iasi, compus din casă de locuit, garaj, pivniță, teren in suprafata totală de 477 mp, in valoare de 108.917,53 lei( bunuri atribuite reclamantei în valoarea totală de 359.025,43 lei) și pârâtului următoarele bunuri: imobilul situat in Iasi, . A, compus din casa de locuit și teren in suprafata de 126,47 mp ( la masurătorile cadastrale – 129 mp), in valoare de 67.756 lei, imobilul situat in intravilanul ., compus din teren in suprafata de 1511 mp si casa de locuit, in valoare de 20.853,25 lei; imobilul situat în intravilan ., jud.Iasi, compus din 1100 mp teren arabil, în valoare de 11.385,79 lei, bunuri atribuite pârâtului în valoarea totală de 99.995,04 lei.
Reclamanta M. A. a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond în care a contestat doar valoarea imobilului situat în Iași, . și a solicitat atribuirea acestuia către ea.
Nici una dintre părți nu a contestat în apel compunerea masei bunurilor comune și cota de contribuție a lor la dobândire față de cele reținute prin sentința instanței de fond.
Singurele aspecte contestate și cu analiza cărora a fost investită instanța de apel sunt valoarea și atribuirea imobilului situat în Iași, ..
Apelanta reclamantă a contestat expertiza și pe expertul care a evaluat acest imobil la fond.
În apel a fost admisă proba cu efectuarea unei expertize tehnice în construcții în legătură cu acest imobil. În acest sens a fost desemnat pentru efectuarea expertizei expertul B. I. și, la solicitarea apelantei, s-a admis și expertul consultant N. C..
Din concluziile inițiale ale raportului de expertiză efectuată în apel(filele 112-113 dosar de apel) rezultă că imobilul situat în Iași, . A are valoarea totală de_ lei și este compus din: terenul în suprafață de 126,47 mp în valoare de_ lei, casa în valoare de_ lei, o terasă acoperită în valoare de 3380 lei și un gard de scânduri în valoare de 1242 lei.
Ambele părți au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză din apel, apelanta nu le-a formulat însă în termen.
În răspunsul la obiecțiunile formulate de intimatul M. M.(filele 152-153 dosar de apel), experții au precizat că pentru verificarea valorii finale a imobilului respectiv se folosește metoda comparației valorii terenurilor din zonă, la care se aplică marja de negociere a prețului de vânzare de 10% solicitată prin obiecțiune.
Astfel, valoarea finală stabilită de experți pe care o va reține și instanța de apel pentru imobilul din Iași, . A este de 129.242 lei(_0=129.242 lei).
În ceea ce privește însă atribuirea acestui imobil, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a avut în vedere criteriile de atribuire prevăzute de art.673 ind. 9 din codul de procedură civilă și anume: acordul inițial al părților, mărimea cotei–părți ce se cuvine fiecăreia, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că pârâtul locuiește în acel imobil. În plus, nici prin acțiunea inițială și nici în precizări reclamanta nu a solicitat atribuirea acestui imobil, ci a imobilelor din . – unde locuiește apelanta și minorii - și pe cel din stradela Moara de Vânt nr. 25.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 296 din Codul de procedură civilă aplicabil în speță, va admite apelul formulat de reclamanta M. A. împotriva sentinței civile nr._/19.12.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va schimba în parte în sensul că va constata că imobilul situat în Iași, . casă de locuit și teren în suprafață de 126,47mp are o valoare de_ lei, că valoarea masei de împărțit este de_,47 lei, că reclamantei îi revine o cotă valorică de_,882 lei, iar pârâtului o cotă valorică de_,588 lei, valoarea bunurilor atribuite pârâtului fiind de_,04 lei, va obliga reclamanta la plata către pârât a unei sulte în cuantum de_,548 lei și va păstra restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă și a O.G. nr. 85/2008, va obliga intimatul să plătească apelantei suma de 6109 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel iar pe apelantă o va obliga să plătească statului suma de 3443 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta M. A. împotriva sentinței civile nr._/19.12.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Constată că imobilul situat în Iași, . casă de locuit și teren în suprafață de 126,47mpare o valoare de 129242lei.
Constată că valoarea masei de împărțit este de_,47 lei.
Constată că reclamantei îi revine o cotă valorică de_,882 lei, iar pârâtului o cotă valorică de_,588 lei.
Valoarea bunurilor atribuite pârâtului este de_,04 lei.
Obligă reclamanta la plata către pârât a unei sulte în cuantum de_,548 lei.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatul să plătească apelantei suma de 6109 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Obligă apelanta să plătească statului suma de 3443 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19.03. 2014.
Președinte Judecător Grefier
A.M. A.C. B.I.
Redactat: A.C.
4 ex/19.08.2014
Judecător de fomd: P. O., Judecătoria Iași
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 215/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
