Ordin de protecţie. Decizia nr. 215/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 939/286/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Martie 2014
Președinte - M. M.
Judecător – F. S.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 215
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – M. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta A. C. împotriva sentinței civile nr. 508/96.12.2013 a Judecătoriei Răducăneni, intimat A. P., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul personal și asistat de avocat M. A., lipsă fiind apelanta.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Apărătorul intimatei depune la dosar delegație de reprezentare.
Primul termen de judecată, instanța constată că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța constată că apelanta a fost citată cu mențiunea să semneze personal cererea de apel formulată precum și precizările depuse la dosar, obligație care nu a fost îndeplinită până la acest moment motiv pentru pune în discuția părților nulitatea cererii de apel pentru lipsa semnăturii.
Reprezentantul legal al Ministerului Public având cuvântul solicită să se aibă în vedere disp. art.470 alin.3 NCPC .
Apărătorul intimatului solicită să se constate nulitatea cererii de apel. Cu cheltuieli de judecată .
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 508/06.12.2013 Judecătoria Răducăneni a dispus în sensul că:
„Respinge cererea de emitere a ordinului de protecție introdusă de reclamanta A. C., domiciliată în .. Iași în contradictoriu cu pârâtul A. P., domiciliat în .. Iași
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei (avocat C. G. – delegație nr. 416 din data de 03.12.2013) rămâne în sarcina statului și se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„La data de 02.12.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni, jud. Iași, cererea formulată de reclamanta A. C. în contradictoriu cu pârâtul A. P., privind emiterea unui ordin de protecție conform Legii nr. 217/2003, cauza fiind înregistrat sub nr._ .
În susținerea cererii arată reclamanta că locuiește în ., jud. Iași și că pârâtul A. P. este fratele său.
Arată reclamanta că locuiește singură în casa părintească și că alăturat își are domiciliul fratele său, cele două proprietăți fiind despărțite de un gard de plasă. Arată că disensiunile cu pârâtul au apărut de la faptul că fratele său dorește reconstruirea gardului despărțitor pe amplasamentul celui de sârmă, reclamanta nu este de acord cu acel amplasament întrucât a fost ridicat de către tatăl părților doar pentru a împiedica găinile să intre în proprietatea vecină. Arată că nu s-a dezbătut partajul după părinții părților.
Precizează reclamanta că pârâtul are un comportament nepotrivit față de ea în sensul că îi adresează cuvinte jignitoare, folosește un limbaj agresiv iar în data de 28.11.2013 a sărit la bătaie, trăgând-o de păr și distrugând o prelungire a acoperișului casei sale.
Solicită ca instanța să emită un ordin de protecție constând în interzicerea pârâtului de a se apropia la o distanță mai mică de 2 m de ea și interzicerea acestuia de a mai comunica în orice fel cu ea pe o perioadă de 6 luni.
În dovedirea cererii solicită administrarea probei cu înscrisuri și audierea martorei G. M..
În baza disp. art.27 alin. 4 din Legea 217/2003 s-a asigurat pârâtului asistența juridică din oficiu.
Legal citat, pârâtul se prezintă în instanță și declară că este adevărat că între el și sora sa există un conflict mai vechi în legătură cu reconstrucția unui gard despărțitor, însă arată că afirmațiile reclamantei în legătură cu comportamentul nepotrivit pe care l-ar avea față de dânsa, nu au suport în realitate, cea care declanșează conflictele dintre ei fiind însăși reclamanta care îi aduce acuze nefondată, vorbește pe un ton ridicat și îl lovește ori de câte ori are ocazia. Arată că situația conflictuală dintre ei este cunoscută atât de angajații primăriei care au fost solicitați să se deplaseze la locuințele părților pentru a încerca o rezolvare pe cale amiabilă a conflictului dintre ei, ocazie cu care reclamanta a adoptat un comportament necorespunzător, cât și de organele de poliție care au perceput în mod direct conduita reclamantei.
În contradovadă solicită audierea martorului A. V..
În virtutea rolului activ instanța a solicitat relații de la Postul de Poliție Răducăneni, jud. Iași și Secția 5 Poliție Rurală Răducăneni, relații ce au fost înaintate instanței cu adresele_/Pp Răd/03.12.2013, respectiv nr._/S5PRR/05.12.2013. De asemene, s-a solicitat efectuarea unei anchete sociale cu privire la situația părților.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și au fost audiați martorii părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Art. 2 din Legea 217/2003 modificat prin Legea 25/2012, prevede că violența în familie reprezintă orice acțiune intenționată manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale sau psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte.
Instanța poate emite un ordin de protecție în orice situație în care integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei agresiunii este pusă în pericol, în scopul înlăturării stării de pericol, judecata făcându-se de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat.
Din probatoriul administrat de către părți, instanța reține că cererea nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Astfel, instanța reține că părțile din cauză sunt frați care gospodăresc separat, locuințele celor doi fiind despărțite de un gard de plasă.
Din depozițiile martorilor audiați la cererea părților instanța reține că conflictul dintre părți este generat de dorința pârâtului de a edifica un gard despărțitor, pe amplasamentul celui de sârmă ridicat de tatăl părților, lucru cu care reclamanta nu este de acord, întrucât acel gard a fost edificat doar în scopul de a împiedica găinile celor două familii de a trece pe proprietatea vecină și nu pentru a despărți cele două proprietăți întrucât împărțirea dorită de pârât nu este conformă cu cotele ce li se cuvin din succesiunea după părinții părților, succesiune nedezbătută încă.
În legătură cu conduita părților, instanța reține că deși din depoziția martorei G. M., audiată la cererea reclamantei, soră cu cele două părți rezultă că situația este conflictuală, în data de 28.11.2013, reclamanta a venit la domiciliul său și i-a relatat faptul că pârâtul a agresat-o fizic și a tăiat țărușii care sprijinea prelungirea acoperișului locuinței reclamantei ce se afla pe proprietatea pârâtului, martora deplasându-se la domiciliul reclamantei, aceasta nu a dorit să ia parte la scandal și s-a retras.
Martorul pârâtului declară că acest conflict dintre pârât și reclamantă poate fi soluționat prin introducerea unei acțiuni civile și că îi cunoaște pe cei doi ca fiind persoane cu comportamente corespunzătoare în societate.
Având în vedere că instanța poate emite ordin de protecție doar în situația în care din probele administrate sunt conturate motive întemeiate din care să rezulte fără putință de tăgadă că integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei agresiunii este pusă în pericol și că din probele administrate de către victimă nu rezultă iminența unui astfel de pericol, se constată că cererea de față nu este justificată și, în consecință, urmează a fi respinsă.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei (avocat C. G. – delegație nr. 416 din data de 03.12.2013) rămâne în sarcina statului și se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel A. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că atitudinea fratelui său a adus-o în situația de a urma tratamente medicale, apelanta solicitând a-i fi protejată proprietatea pe care a cumpărat-o de la părinții săi.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
Intimatul A. P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, arătând că intenționează să reconstruiască gardul despărțitor dintre proprietatea sa și cea a reclamantei în scopul evitării certurilor.
Avându-se în vedere faptul că la data formulării căii de atac cererea de apel nu era semnată de apelantă, prin rezoluția administrativă din data de 09.01.2014 (f. 21 dosar) s-a dispus citarea apelantei cu mențiunea să se prezinte în instanță pentru a semna cererea sub sancțiunea nulității apelului conform disp. art. 470 alin 3 NCPCiv.
La fila 5 dosar apel există dovada că i s-a comunicat apelantei obligația de a semna cererea de apel, aceasta primind personal adresa comunicată, conform semnăturii de pe dovada de la fila 6 dosar, apelanta neînțelegând să complinească această lipsă, motiv pentru care s-a dispus citarea apelantei cu mențiunea arătată pentru primul termen de judecată din data de 21.03.2014, la primul termen de judecată din data de 21.03.2014 apelanta neprezentându-se în acest sens și neînțelegând să comunice instanței un alt exemplar al cererii purtând semnătura sa.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 470 cod procedură civilă, cererea de apel va cuprinde: lit. e) semnătura, alin 3 statuând că cerința de la alin 1 lit e) este prevăzută sub sancțiunea nulității, teza a II a statuând că lipsa semnăturii poate fi împlinită în condițiile art. 196 alin 2, adică în tot cursul judecății apelului.
Semnătura este un element necesar întrucât pe de o parte, certifică manifestarea de voință a apelantei de a promova calea de atac, iar pe de altă parte, certifică conținutul cererii de apel, semnătura trebuind să fie olografă.
În exercițiul rolului său activ, reglementat de dispozițiile art. 22 cod procedură civilă, instanța a cerut apelantei în cauză să semneze cererea de apel, semnătura fiind de natură să înlăture orice incertitudine cu privire la manifestarea de voință a părții în sensul de a sesiza instanța cu anume pretenții, însă apelanta nu și-a îndeplinit obligația, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 470 alin 3 cod procedură civilă Tribunalul va anula cererea de apel formulată de reclamanta A. C. împotriva sentinței civile nr. 508/96.12.2013 a Judecătoriei Răducăneni, pe care o păstrează.
Se va dispune achitarea onorariului apărătorului din oficiu, avocat M. A., în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Anulează cererea de apel formulată de reclamanta A. C. împotriva sentinței civile nr. 508/96.12.2013 a Judecătoriei Răducăneni, pe care o păstrează.
Dispune achitarea onorariului apărătorului din oficiu, avocat M. A., în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.03.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. F.S. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
4 ex/28.03.2014
Jud. fond A. M. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 496/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
