Pretenţii. Decizia nr. 1372/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1372/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 19487/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Octombrie 2014
Președinte - M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1372/2014
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta C. A. împotriva sentinței civile nr. 9005/12.06.2013 a Judecătoriei Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 9005/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. D. A. cu domiciliul în București, sector 5, .. 5A, ., . cu în contradictoriu cu pârâta C. A. cu domiciliul în ., ., nr. 13.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 2700 lei cu titlu de lipsă de folosință teren pentru perioada iulie 2012 – martie 2013.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 300 lei, lunar cu titlu de lipsă de folosință teren începând cu luna aprilie 2013.
S-a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție a numiților G. E. M. și C. M. A., formulată de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Reclamantul este, alături de numiții G. E. M. și S. A. coproprietarul suprafeței de 4,3500 ha teren situat în . potrivit TP nr._/2009.
Pârâta ocupă suprafața de aproximativ 300 mp teren, fapt recunoscut prin întâmpinarea formulată.
Aceasta a întocmit un antecontract de vânzare-cumpărare cu numiții G. E. M. și C. A. pentru suprafața de 300 mp teren, autentificat prin încheierea nr. 3455/2001 la BNP B. A. L..
Promisiunea de vânzare s-a realizat fără ca vânzătorii să dețină un titlu de proprietate, ci doar o hotărâre a Comisiei Județene de Fond Funciar (nr. 182/2000).
În conținutul promisiunii pârâta recunoaște că aceasta nu transferă proprietatea, ci doar face dovada plății avansului de 25.000.000 lei ROL.
Aceasta nu a acționat în judecată pe vânzători pentru a-i întocmi act de vânzare cumpărare în formă autentică.
Vânzătorii au primit suma de bani stabilită cu titlu de avans, însă reclamantul deși este coproprietar al terenului înregistrează un prejudiciu pentru lipsa de folosință a acestuia, estimată la 300 lei lunar.
Acțiunea formulată este întemeiată și urmează a fi admisă potrivit art. 998 Cod civil, instanța urmând a dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 2700 lei cu titlu de lipsă de folosință teren pentru perioada iulie 2012 – martie 2013 pentru care s-a complinit timbrajul corespunzător, precum și în continuare în cuantum de 300 lei lunar, începând cu luna aprilie 2013.
Reclamantul, prin apărător, a precizat la data dezbaterilor că urmează a solicita cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. A. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în momentul în care a cumpărat suprafața de 300 m.p. teren pe bază de antecontract de vânzare-cumpărare de la ceilalți doi coproprietari nu cunoștea că și S. A. are calitatea de coproprietar al terenului. A mai susținut recurenta că deoarece în cauză nu există o sentință de ieșire din indiviziune a celor trei coproprietari ai terenului menționat în titlul de proprietate_/02.10.2009 nu se poate ști în lotul căruia dintre ei este posibil să cadă terenul ce face obiectul litigiului astfel încât se impune respingerea acțiunii.
Totodată susține recurenta că greșit prima instanță i-a respins cererea de chemare în garanție și de introducere în cauză a celorlalți coproprietari.
Precizează că a suferit o intervenție chirurgicală fiind internată în spital în perioada 20 mai 2013 – 01.06.2013, fiind în imposibilitate de prezentare și comunicare pentru termenul de judecată din 29 mai 2013, consideră că soluția corectă este aceea a trimiterii cauzei spre rejudecare.
În afară de această sumă acordată ca despăgubire este stabilită în mod arbitrar ca și cum ar trebui să cumpere terenul de mai multe ori. Este o sumă exagerat de mare pentru a suprafață atât de mică.
Prin întâmpinare intimatul S. A. a invocat în primul rând excepția nulității recursului prin prisma prevederilor art. 302 ind.1 lit.”c” C.pr.civ., apreciind că cererea de recurs nu cuprinde critici propriu-zise la adresa hotărârii ci au fost indicate doar formal anumite critici care însă nu sunt dezvoltate în raport cu considerentele hotărârii atacate. Totodată susține că sunt incidente și disp. art. 306 C.pr.civ., recursul fiind declarat la 04.11.2013, iar motivarea s-a făcut la 21.05.2014 mult peste termenul de 15 zile. Pe fond, intimatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și păstrarea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.
În recurs a fost depusă practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat motivat de considerentele ce succed.
Sentința primei instanțe a fost comunicată pârâtei C. A. la data de 09.10.2013, ea declarând recursul la data de 22.10.2013, astfel încât tribunalul reține că a fost respectat termenul de 15 zile prev. de art. 301 C.pr.civ. Totodată, astfel cum reiese din cererea de recurs, recurenta a invocat veritabile critici cu privire la fondul pretenției deduse judecății ce se impun a fi analizate de către instanță motiv pentru care instanța de control judiciar reține că nu este întemeiată excepția nulității recursului astfel încât o va respinge.
Pe fondul cauzei tribunalul constată că reclamantul intimat S. A. a chemat în judecată pe pârâta C. A. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata contravalorii lipsei de folosință pentru cota de ½ din terenul pe care aceasta îl deține fără a fi încheiat un contract autentic de vânzare-cumpărare, teren care face parte dintr-o suprafață mai mare de 4 ha și 3.500 m.p., trecut în titlul de proprietate nr._/02.10.2009 eliberat pe numele său și al numiților G. M. E.-M. și C. M. A., (fila 3 dosar fond) în calitate de moștenitori ai defunctului Crupenski Gh. A..
Conform antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între C. A. în calitate de promitent cumpărător și G. E.-M. și C. A. în calitate de promitenți vânzători, la data de 03.12.2001, suprafața de teren pentru care urma să se încheie actele de vânzare-cumpărare în formă autentică era de 300 m.p.
În prezenta speță tribunalul reține, așa cum a susținut și recurenta prin motivele de recurs, că intimatul S. A. nu deține o hotărâre definitivă de ieșire din indiviziune cu privire la terenul din titlul de proprietate nr._/02.10.2009, care să ateste că terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare a căzut în lotul său pentru ca apoi să se analizeze îndreptățirea acestuia la contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul în litigiu. În momentul de față intimatul nu are decât o cotă din acest teren pentru care nu se știe nici proporția acesteia (de ½ sau 1/3) nefiind produse dovezi în acest sens, față de numărul moștenitorilor trecuți în titlu.
Prin urmare se impune pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ., admiterea recursului și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantului S. D. A. în contradictoriu cu C. A..
Considerentele expuse de instanța de control judiciar anterior și soluția pronunțată fac să nu mai fie necesară analizarea criticilor recurentei cu privire la cuantumul sumei stabilite de prima instanță cu privire la contravaloarea lipsei de folosință.
În ceea ce privește criticile recurentei cu privire la soluția pronunțată referitoare la anularea cererii de chemare în garanție ca netimbrată tribunalul reține că acestea sunt neîntemeiate pentru argumentele expuse de prima instanță în hotărâre și pe care instanța de control judiciar și le însușește iar pe de altă parte, aceasta avea posibilitatea de la data de 17.04.2013 când i s-a adus la cunoștință necesitatea achitării taxei de timbru și până la data de 20.05.2013 când s-a internat în spital să plătească această taxă de timbru astfel încât la termenul din 29.05.2013 această dovadă să existe la dosar.
În concluzie tribunalul va menține soluția primei instanțe de anulare ca netimbrate a cererii de chemare în garanție a numiților C. A. și G. E. M. în prezent decedată, având ca moștenitori pe G. F. și G. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul S. D. A..
Admite recursul declarat de pârâta C. A. împotriva sentinței civile nr. 9005/12.06.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. D. A. în contradictoriu cu pârâta C. A..
Menține soluția de anulare ca netimbrate a cererilor de chemare în garanție a numiților C. A. și G. E. M. în prezent decedată, având ca moștenitori pe G. F. și G. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. |
Grefier, I. B. |
Red. M.S./tehnored. M.D.B.
Ex.2/02.03.2015
Judecător fond: T. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1371/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1374/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
