Pretenţii. Sentința nr. 3281/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3281/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 279/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Octombrie 2014
Președinte - C. D.
Grefier Ș. D.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3281/2014
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – A. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul L. M. și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D.G.R.F.P. IAȘI, având ca obiect pretenții DAUNE MORALE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 16.10.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 20.10.2014, când,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Iași la data de 17.01.2014, reclamantul L. M. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1120000lei cu titlu de daune morale.
Motivând în fapt cererea reclamantul a arătat că la data de 21.11.2012 a fost încarcerat în Italia, în baza mandatului de arestare european nr. 3453/2007/33 emis la 2.06.2008 de Judecătoria Iași în dosarul penal_ pentru executarea pedepsei de 1 an și 6 luni de detenție, potrivit sentinței penale 2656/18.09.2007.
Reclamantul arată că anterior, prin sentința penală 2894/2002 a Judecătoriei Iași i s-a aplicat o măsură educativă până la majorat și ulterior a fost pronunțată sentința 2656 de 1 na și 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere judiciară, rămasă definitivă prin neapelare, sentință ce nu i-a fost comunicată.
Pedeapsa cu suspendare a devenit executabilă prin sentința penală 3453/2007 neobservându-se că beneficiază de reducerea cu jumătate din termenul de prescripție a executării pedepsei, motiv pentru care s-a ajuns la emiterea mandatului de arestare.
Susține reclamantul că la peste 1 an de la condamnarea din 2002, a lucrat fără forme legale în Italia iar la 24.11.2012 a fost arestat și extrădat în România.
Reclamantul mai arată că din cauza detenției nelegale a suferit un stres puternic și o depresie accentuată, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune prin care solicită obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu martori, acte și a invocat dispozițiile art. 538,539,540,541 din codul de procedură penală, art. 1391al.1, 1394, 71,73 din Codul Civil și art.22din Constituție.
A depus la dosar acte.
Legal citat pârâtul a depus întâmpinare și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art. 541 al.2 c.proc.penală.
În privința art. 1391 c.civil, invocat de reclamant, pârâtul susținecă acțiunea este inadmisibilă nefiind incidente aceste dispoziții legale. Pe fondul cauzei, pârâtul consideră că prejudiciul nu este actual și nici dovedit astfel încât nu poate fi admisă acordarea de despăgubiri de natura și în cuantumul celor solicitate. A solicitat respingerea acțiunii.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța reține
Excepția inadmisibilității acțiunii se apreciază ca neântemeiată deoarece reclamantul are deschisă calea acțiunii în justiție pentru a solicita acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare erorii judiciare produse, astfel cum dispun art. 538 și următoarele din codul de procedură penală.
Invocarea disp.art. 1391 din Codul Civil, nu presupune admiterea excepției invocate atât timp cât reclamantul și-a întemeiat cererea și în raport de disp. art.538 din codul de procedură penală, instanța fiind obligată a califica din punct de vedere juridic acțiunea cu judecarea căreia a fost învestită.
Excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată a fi întemeiată.
Potrivit art. 541 al.2 c.proc.penală prevede că acțiunea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței, a ordonanței sau încheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea judiciară.
Din cuprinsul acțiunii introductive și al actelor depuse, rezultă că sentința penală din dosarul penal_, sentință prin care a fost pus în libertate reclamantul, a fost pronunțată la data de 4.03.2013. Din biletul de liberare emis de penitenciarul B. nr. F_/18.03.2013 rezultă că reclamantul a fost pus în libertate la 18.03.2013.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului la data de 17.01.2014.
În raport de dispozițiile art. 541 al.2 c.proc.penală, termenul de 6 luni a fost depășit motiv pentru care instanța va admite excepția invocată și va respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul L. M. (CNP_) cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocatură Silistra V. cu sediul în Iași . în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași cu sediul în Iași ..26.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.C. D.Ș.
Red./tehnored. D.C.
5 ex., 18.03.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1515/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1371/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
