Fond funciar. Decizia nr. 450/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 7950/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Aprilie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 450/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent P. M. și pe intimat C. J.. IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROP. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR (. FOND FUNCIAR), intimat C. C. DE FOND FUNCIAR HORLEȘTI, având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie F.F.; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 martie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă_/2011 a Judecătoriei Iași s-a respins acțiunea formulată de reclamanta P. M., domiciliată în Iași, ., ., . în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. C. de fond funciar Horlești, jud. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._ la data de 11.03.2011 reclamanta P. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași pentru aplicarea Legii 18/91 și C. Locală de fond funciar Țuțora rectificată ulterior Horlești, anularea hotărârii nr.2882 din 14.09.2010 și obligarea pârâtelor să emită o hotărâre prin care să-i fie reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha situat pe raza comunei Horlești, județul Iași.
În fapt, motivează reclamanta ca este moștenitoare după mama sa C. E., fiica lui A. P. (bunică) iar C. E. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha în baza Legii 247/2005, republicată și eronat s-a invalidat (respins) pe considerentul că nu se face dovada dreptului de proprietate ori dreptul de proprietate a fost reconstituit în baza legilor anterioare.
S-a mai invocat în respingerea cererii și ca faptul că nu rezultă calitatea de moștenitor a solicitantei ori pentru argumentele ce vor fi expuse, cererea urmează a fi admisă cu următoarea argumentare:
Prin reforma agrară din anul 1945, A. P. a fost împroprietărită cu suprafața de 1,50 ha. La data împroprietăririi avea calitatea de „văduvă de război” și se ocupa cu creșterea și educarea celor 6 copii rezultați din căsătoria cu A. L..
La data de 14 februarie 1949 a decedat A. P., iar copiii săi nu ajunseseră la vârsta majoratului, astfel că terenurile pe care le deținea au fost preluate în administrare de un frate al soțului decedat, iar mai târziu au fost preluate de CAP.
În cazul de față, dreptul de proprietate al defunctei A. P. este dovedit cu certificatele nr.3928 din 20 iulie 1992 și nr. 889 din 12 aprilie 1995, emise de Direcția Generală a Arhivelor Statului iar calitatea fiicei sale, C. E., de succesoare a fostei proprietare este dovedită cu acte de stare civilă, astfel că în absența unei declarații de renunțare expresă la moștenire, aceasta este considerată acceptantă a succesiunii iar în temeiul art.13 alin. 2 din Legea nr.18/1991, la rândul său reclamanta este moștenitoare a mamei sale C. E., iar pentru terenurile solicitate prin cererea din data de 09.09.2005 nu a fost reconstituit dreptul de proprietate altor succesori ai defunctei A. P..
De aceea se solicită validarea și reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri sau obligarea comisiei județene Iași de fond funciar să îi valideze acest drept și să îi reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor care u făcut obiectul cererii de reconstituire formulate de mama sa în temeiul Legii nr.247/2005, cu obligarea comisiei județene de fond funciar Iași la plata cheltuielilor de judecată.
În drept se invocă prevederile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, prevederile Legilor 18/1991 și 247/2005 privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și se depun următoarele înscrisuri:
-hotărârea nr. 2882 din 14.09.2010, emisă de comisia județeană Iași de fond funciar;
-certificatul nr. 3928 din 20 iulie 1992, emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului;
-certificatul nr. 889 din 12 aprilie 1995, emis de Direcția generală a Arhivelor Statului;
-certificat de deces . nr._ (A. P.);
-certificat de deces . nr._ (C. E.).
Legal citată, pârâta C. Județeană Iași de fond funciar depune întâmpinare (fila 14
dosar), prin care reiterează motivele din preambulul hotărârii contestate și totodată cu mențiunea că prin cererea înregistrată la Primăria comunei Horlești, sub nr. 16/09.09.2005, C. E. a solicitat, în calitate de moștenitoare a autorului A. P., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,00 ha teren, situată pe raza comunei Lețcani și reconstituirea dreptului de proprietate, după același autor, pentru suprafața de 0,50 ha teren agricol, situată pe raza comunei Horlești, județul Iași.
C. C. de Fond Funciar Horlești prin hotărârea nr. 41/16.08.2010 a propus invalidarea unui număr de 16 cereri de reconstituire a dreptului de proprietate conform tabelului anexă, în care la nr. crt.12, se găsește înscrisă C. E., cu cererea nr. 16/09.09.2005, respinsă pentru suprafața de 0,50 ha teren agricol, situată pe raza comunei Horlești, județul Iași.
Hotărârea sus-menționată a fost adoptată avându-se în vedere procesul verbal nr. 3420/2010 încheiat la 04.08.2010, urmare a dezbaterii și analizării cererii nr. 16/09.09.2005, din care rezultă faptul că „solicitanta nu face dovada calității de moștenitor și nici dovada deposedării”.
Prin Hotărârea nr.2882/14.09.2010, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor s-a validat propunerile Comisiei Comunale de Fond Funciar Horlești privind respingerea unui număr de 29 cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pe raza comunei Horlești, conform tabelului anexă, în care la nr. 17, figurează înscrisă C. E..
Art.13 din legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede: „Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii”.
Din documentația aflată în suportul cererii de reconstituire rezultă faptul că C. E. nu a făcut dovada calității de moștenitor după autorul A. P. iar potrivit art. 53 Legea nr. 18/1991, republicată, C. E. nu a formulat contestație împotriva propunerii de invalidare a Comisiei Comunale de Fond Funciar Horlești, de unde rezultă că petenta nu are calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 2882/2010, aceasta având posibilitatea să solicite constatarea nulității absolute parțiale a acesteia, doar cu privire la cererea nr. 16/09.09.2005, formulată de C. E..
Pe de altă parte, prin cererea nr. 16/09.09.2005, C. E. a solicitat, în calitate de moștenitoare a autorului A. P., doar reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren, pe raza comunei Horlești și nu 1,50 ha, diferența de teren fiind solicitată pe raza comunei Lețcani.
În susținerea acțiunii s-au atașat înscrisuri la filele 4-9 dosar precum și documentația aferentă hotărârii depusă la filele 16-26 dosar și încuviințat în suplimentarea probatoriului, proba cu expertiză topo întocmită de expert O. Aniel-G. (f.36-46) și proba testimonială cu martorul V. Ș. (f.50).
Față de actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art.11 din Legea nr. 18/1991 republicată, instanța constată acțiunea neîntemeiată, din înscrisurile atașate și lipsa probelor privind dispozițiile art.6 al.1 ind.3 din Legea nr.1/2000 se va menține hotărârea contestată și dispune ca atare conform dispozitivului prezentei sentințe și cu următoarea argumentare:
Suprafața menționată nu numai că nu se regăsește declarată în registrul agricol al comunei Horlești așa cum s-a solicitat, înscrieri care se fac pe baza declarațiilor persoanelor interesate, date sub semnătură proprie, respectiv a lui A. P., cu mențiunea că reconstituirea pentru cererea invocată și înregistrată la nr.16/09.09.2005, a fost solicitată în nume propriu de către C. E. cum rezultă din hotărârea contestată și cererea aflată la fila 19 dosar în care se menționează suprafața de 1 ha situată, în . B.” cu care a fost împroprietărită mama sa A. L. P., în urma reformei agrare din anul 1945, așa cum figurează în dos. nr. 34/1945-1948, vol.1, pag.165, nr. curent 27, din . și suprafața de teren 0,50 ha teren situat în ., teren cu care de asemenea a fost împroprietărită A. L. profira, prin aceeași reformă agrară din anul 1945, din același dosar, pg. 165, vol.1, nr. curent 27. Terenul în litigiu vizează pe autorul reclamantei C. E. de la A. P. dar pe raza comunei Horlești numai pentru 0,50 ha cum rezultă din certificatul nr.3928/20.07.1992 (f.21 dosar verso), restul de 1,00 ha în litigiu apare în . în contradictoriu cu această comisie să se analizeze cererea (art.33 al.1, teza II din Legea nr.1/2000) și nu Horlești deoarece hotărârea contestată vizează teren situat pe raza . de C. E. (art.11 al.6 din Regulament).
Din actele depuse în suportul cererii de reconstituire, rezultă faptul că, de terenul reclamantei a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate la legile anterioare ale fondului funciar, moștenitorii lui A. I. conform mențiunii consemnată de primar pe versoul înscrisului ( f.6/verso), intitulat certificat nr.3928/20.07.1992 emis de DGAS – Filiala Iași este consemnat că „ terenul se află înregistrat la registrul agricol din anul 1962 în proprietatea defunctului A. I.”, astfel că din aceste considerente, nici nu se regăsește în R.A. al defunctei A. P. la data cooperativizării deoarece terenul în 1962 figura în R.A. al numitului A. I., așa cum s-a și motivat de reclamantă prin acțiune atunci când se declară că „..terenurile pe care le deținea au fost preluate în administrare de un frate al soțului predecedat..”.
În acest sens sunt și constatările din expertiza O., fila 41 dosar, atunci când se consemnează „ în registrul agricol nu figurează nici autoarea reclamantei, nici moștenitoarea sa ca având vreo suprafață de teren pe raza comunei Horlești. Este posibil ca terenul revendicat de reclamanta să fi fost înscris în registrul agricol sub numele unei rude a autoarei”în speță A. I., „dar acest fapt nu poate fi confirmat oficial sau dovedit cu documente” și în continuare la fila 42 dosar reținut că „Terenul revendicat nu s-a identificat deoarece nu se cunoaște amplasamentul acestuia iar în tarlaua „Păușești” este pusă în posesie în întregime de către C. Locală de fond funciar Horlești – deci fostul amplasament nu este liber dar cu certitudine el a fost reconstituit în baza legilor proprietății de către C. locală Horlești, altui proprietar” cum s-a și dovedit în speță, moștenitorilor lui A. I..
Deci pentru terenul solicitat, reclamanta nu a făcut dovada continuității proprietății din anul 1945 și dovada preluării abuzive a terenului de către stat. Or, din anul 1945 și până la finalizarea procesului de colectivizare, respectiv anii 1962-1963 s-a făcut dovada că aceste suprafețe de teren a figurat în R.A. al numitului A. I..
Având în vedere cele expuse se va respinge plângerea reclamantei ca neîntemeiată și menține Hotărârea nr. 2882/14.09.2010 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Iași ca fiind legală și cu următoarea argumentare:
Terenul revendicat este evidențiat în Arhivele Statului (fila 6-7 dosar) așa cum cer dispozițiile art.11 din Legea 18/91 republicată, dar nu s-a dovedit ulterior circulația juridică a terenului și demonstrat că preluarea în cooperativă, respectiv la stat, s-a făcut din patrimoniul lui A. P. deși dispozițiile art.11 alin. 1 din legea 18/1991 permit dovedirea dreptului de proprietate cu orice mijloc de probă.
Ca atare, nu s-a făcut dovada solicitată cu mijloace de probă analizate mai sus, a căror administrare s-a realizat în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzute și recunoscute de disp. art.11 alin.1 din Legea nr. 18/1991 republicată, că terenul era în proprietatea lui A. P..
Concluzionând, instanța va respinge plângerea și va dispune menținerea Hotărârii nr. 2882 din 14.09.2010, ca fiind legală și temeinică și va dispune conform dispozitivului prezentei sentințe, urmând a se reține în respingerea acțiunii și următoarea motivare:
Atunci când proba dreptului de proprietate se face cu înscrisuri, în speță certificatele cu nr. 3928/20.07.1992 și nr. 889/12.04.1995 emise de Arhivele Naționale – Direcția Județeană Iași (fila 6-7 dosar) potrivit art.11 alin.1 din Legea nr. 18/1991 R. dar nu sunt de natură să conducă la concluzia că autorul reclamantei bunica A. P., mai avea în patrimoniu terenul ce a făcut obiectul acestor certificate și în 1962, an în care s-a efectuat colectivizarea, fiind dovedit că terenul era în R.A. al lui A. I..
De altfel, reclamanta nu face dovada continuității proprietății din anul 1945 și până la preluarea abuzivă de către stat și că indirect prin prezumție terenul ar fi putut face obiectul unor acte translative de proprietate ulterior anului 1945 în privința căreia din partea reclamantei se impunea dovada probei contrare conform art. 1174 cod civil interpretat prin prisma și a dispozițiilor art.8 din Legea nr. 18/1991 republicată șicu următoarea motivare:
Prin Hotărârea nr. 2882/14.09.2010 a Comisiei Județene de fond funciar Iași a fost invalidată propunerea Comisiei locale de fond funciar Horlești cu privire la reconstituirea dreptului de proprietare pentru suprafața de 1,50 ha. În motivare s-a arătat că solicitanta nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate din anul 1949 și până la o eventuală preluare de către stat a terenului, dovada calității de moștenitor după A. P. și că a fost reconstituit la legile anterioare ale fondului funciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta P. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reluând susținerile din cererea inițială la Judecătoria Iași, recurenta arată că terenul a fost preluat în CAP de la A. I., însă această persoană nu a dobândit niciodată vreun drept real asupra bunurilor imobile rămase în succesiunea Profirei A..
În declarația de la fila 50, martorul V. Ș. a explicat aceste aspecte, iar afirmațiile sale nu puteau fi mai concrete, tocmai având în vedere faptul că terenul nu a fost înstrăinat și nici nu putea fi înstrăinat. Prezentarea sa a fost însă clară și era de natură să lămurească dubiile judecătorului fondului.
Nu s-a întâmplat așa, iar instanța a găsit în raportul de expertiză argumente pentru respingerea acțiunii, deși în realitate expertul nu a putut lămuri nimic, având în vedere faptul că nu a avut la dispoziție elemente tehnice științifice pe baza cărora să rezolve obiectivele.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele cererii de recurs, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
În fapt, a contestat legalitatea hotărârii nr. 2882 din 14.09.2010, emise de C. Județeană de Fond Funciar Iași, solicitând anularea acestei hotărâri și reconstituirea dreptului de proprietate pentru C. E. asupra terenului cu suprafața de 1,50 ha, în conformitate cu cererea înregistrată la Primăria Comunei Horlești la data de 09.09.2005.
Prin cererea de chemare în judecată a arătat faptul cp este moștenitoare a mamei sale, C. E., iar aceasta este moștenitoare a mamei sale.
Prin reforma agrară, A. P. a fost împroprietărită cu suprafața de 1,50 ha. La data împroprietăririi avea calitatea de „văduvă de război” și se ocupa de creșterea și educarea celor șase copii rezultați din căsătoria cu A. L..
La data de 14 februarie 1949 a decedat A. P.. În acel moment, toți copiii săi erau minori, astfel că terenurile pe care le deținea au fost preluate în administrare de un frate al soțului predecedat ( A. I.), iar mai târziu au fost preluate de CAP.
Nici A. P., nici succesorii acesteia nu au făcut acte de dispoziție care să aibă ca obiect terenul menționat mai sus, total sau parțial.
În temeiul Legii nr. 247/2005, mama sa, C. E., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile Profirei A., însă cererea ei a fost respinsă prin hotărârea nr. 2882 din 14.09.2010 a Comisiei Județene de Fond Funciar Iași, împreună cu alte 28 de cereri, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren revendicate ori dreptul de proprietate a fost reconstituit în baza legilor anterioare ori nu rezultă calitatea de moștenitor a solicitanților.
A contestat legalitatea și temeinicia acestei aprecieri, având în vedere faptul că, în cazul de față, dreptul de proprietate al defunctei A. P. este dovedit cu certificatele nr. 3928/20.07.1992 și nr. 882/12.04.1995, emise de Direcția Generală a Arhivelor Statului, calitatea fiicei sale, C. E., de succesoare a fostei proprietare este dovedită cu acte de stare civilă, astfel că în absența unei declarații de renunțare expresă la moștenire aceasta este considerată acceptantă a succesiunii, în temeiul art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, ea este moștenitoare a mamei sale, C. E., iar pentru terenurile solicitate prin cererea din data de 09.09.2005 nu a fost reconstituit dreptul de proprietate altor succesori ai defunctei A. P..
Față de susținerile de la instanța de fond reiterate de reclamantă în cererea de recurs, reține tribunalul că în cauză aceasta nu a făcut dovada continuității proprietății din anul 1945 și până la preluarea de către stat.
Art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991 arată clar persoanele care beneficiază de prevederile acestei legi.
Recurenta avea obligația să dovedească că terenul solicitat în suprafață de 1,50 ha, i-a aparținut și a fost preluat de stat.
Deși recurenta a depus certificate din care rezultă că A. P., în anul 1945 avea în proprietate 1,50 ha teren, acest lucru nu este suficient, deoarece nu a făcut dovada circulației juridice a terenului și a faptului că terenul nu a fost înstrăinat și a fost predat la CAP sau preluat de către stat. Conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, contrar susținerilor recurente, reține tribunalul că în mod corect a reținut instanța de fond că prin probele administrate aceasta nu a făcut dovada circulației juridice a terenului din 1945 și până la momentul colectivizării și nu a făcut dovada faptului că acest teren a fost preluat de la autorii A. P. și ulterior C. E. de către CAP sau de către stat.
În condițiile în care nu poseda înscrisuri din care să rezulte faptul că terenul solicitat de ea a fost preluat la CAP de la A. P. ori C. E. deși a uzitat de prevederile art.6 alin.1 ind.1 din legea nr. 1/2000 fiind administrată, în cauză proba cu expertiza pentru a se putea identifica terenul solicitat și pentru a se stabili dacă acesta este liber și pentru a se putea face aplicarea dispoziției legale menționate anterior, din această expertiză nu rezultă că amplasamentul este liber, dimpotrivă s-a concluzionat că sunt puneri în posesie și nici unul din proprietari nu o recunosc pe A. P. ca proprietară a terenului iar din constatarea primarului rezultă că terenul în 1962 figura în R.A. al numitului A. I..
În cauză, nici depoziția martorului V. Ș. (f.50) nu este edificatoare din punct de vedere al circulației juridice a terenului.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c., va respinge recursul reclamantei P. M., menținând ca legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta P. M. împotriva sentinței civile nr._/18.11.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,02.04.2014.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
Red. A.M.
Tehn./2. Ex./ 14. 05. 2014
Judecător fond- G. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 258/2014. Tribunalul IAŞI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 231/2014.... → |
|---|
