Pretenţii. Decizia nr. 232/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 12242/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Februarie 2014
Președinte - C. A.
Judecător - S. F.
Judecător - M. M.
Grefier - D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 232/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A.. DE P.. . . pârâtul U. R., având ca obiect pretenții REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 29.01.2014, 05.02.2014, 12.02.2014 și apoi pentru astăzi, 19.02.2014 când,
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin sentința civilă nr._/05.10.2011 a Judecătoriei Iași, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta ASOCIATIA DE PROPRIETARI. . . cu pârâtul U. R..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4290,66 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada august 2009 - ianuarie 2011,suma de 3938,99 lei cu titlu de penalități pentru perioada decembrie 2010 - ianuarie 201 și 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta Asociația de proprietari a solicitat obligarea pârâtului U. R. la plata sumei de 5590,66 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada martie 2008 – martie 2011 și la plata sumei de 4038,99 lei cu titlu de penalități de întârziere la plata aferentă perioadei martie 2008 – martie 2011; cu cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că pârâtul a susținut că aceste cheltuieli nu sunt corect stabilite, dar nu a solicitat proba cu o expertiză pentru a se verifica susținerile acestuia.
Din fișa debitului prezentată de reclamantă a rezultat că pârâtul figurează în evidențele acesteia cu sumele menționate în cererea de chemare în judecată.
Instanța de fond a admis acțiunea potrivit dispozițiilor art. 25 din HG 400/2003 și art. 49 și 50 din Legea 230/2007 și a obligat pârâtul la plata sumei de 4290,66 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada parțial august 2009 - ianuarie 2011 și la plata sumei de 3938,99 lei cu titlu de penalități pentru perioada parțial decembrie - ianuarie 2011.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul U. R., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a motivat că instanța de fond a omis să ia în considerare chitanțe și nu a dedus din debit sumele achitate în lunile decembrie 2010, ianuarie – februarie 2011, respectiv câte 500 lei, reținând în mod eronat, doar plățile efectuate în lunile martie – mai 2011 după înregistrarea acțiunii, ducând la constatarea unui debit mai mare decât cel real și la concluzia că pârâtul a început plățile după introducerea acțiunii, totalul sumelor deduse fiind de 2900 lei și nu 1400 lei.
S-a motivat că prima instanță nu a reținut atitudinea abuzivă a reclamantei atunci când a refuzat eliberarea unor copii a listelor de plată lunare care conțineau elementele de calcul componente și astfel, în virtutea rolului activ, instanța de fond putea să solicite din oficiu depunerea acestor acte de către reclamantă care erau hotărâtoare în soluționarea cauzei.
S-a mai precizat că, din desfășurătorul cu sumele globale de plată lunare, rezultă că pentru luna iunie s-a prevăzută suma de 700 lei care este exagerată pentru o lună de vară, nefiind necesară o expertiză contabilă pentru a se dovedi eroarea.
S-a motivat că a existat o înțelegere verbală între părți din luna decembrie 2010, anterior formulării cererii de chemare în judecată, moment în care au început să fie efectuate plăți în mod constant, iar instanța de fond nu a ținut cont de această împrejurare, nepunând în discuție împăcarea părților și nici n-a stabilit o plată eșalonată a debitului deși s-a înaintat în acest sens o cerere la data de 03-.10.2011, raportat la veniturile familiei.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea pârâtului de scutire de la plata penalităților, a căror sumă este corect reținută.
Intimata, Asociația de Proprietari C. 20, . formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, întrucât recurentul nici până în prezent nu intenționează să-și achite sumele restante, iar toate plățile efectuate au fost operate în fișa individuală.
S-a precizat că penalitățile în sumă de 3938, 99 lei sunt calculate la un procent de 0,1 % stabilit prin Hotărârea Adunării Generale a Proprietarilor.
La dosar s-au depus liste de plată pentru o parte din perioada solicitată.
Prin decizia civilă nr. 194/30.01.2013 Tribunalul Iași a admis recursul declarat de U. R. împotriva sentinței civile nr._/05.10.2011, sentință pe care a casat-o ș a reținut cauza spre rejudecare pe fond pentru a se efectua o expertiză contabilă, în vederea stabilirii exacte a sumelor pe care le datorează pârâtul cu titlu de cheltuieli de întreținere restante și penalități, raportat la listele de plată din perioada martie 2008-martie 2011 și dacă reclamanta a luat în considerare sumele plătite de pârât prin chitanțe până la data de 13.04.2011, data formulării acțiunii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, a constatat că reclamanta Asociația de Proprietari C. 20, . solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5590,66 lei reprezentând debit neachitat pentru perioada martie 2008 – martie 2011 și 4038,99 lei reprezentând penalități de întârziere la acest debit pentru perioada indicată.
S-a reținut că s-a stabilit prin procesul-verbal al asociației de proprietari încheiat la 25.02.2009 că penalitățile la cheltuielile de întreținere sunt în sumă de 0,1% pe zi de întârziere, iar reclamanta a depus la dosarul de fond, în susținerea cererii, listele de plată pe lunile ianuarie, februarie 2011, deși perioada solicitată este cuprinsă între martie 2008 – martie 2011.
De asemenea, s-a reținut din fișa de cont din anul 2010, depusă la fila 36 dosar fond, că pârâtul a achitat suma de 2000 lei în patru tranșe de câte 500 lei în perioada decembrie 2010 – martie 2011.
De asemenea, pârâtul a depus la dosar chitanțe prin care a făcut dovada că a efectuat și alte plăți în contul cheltuielilor de întreținere în 18.05 și 18.04.2011 în sumă de 500 lei, respectiv 400 lei, sume ce au fost trecute în fișa de cont a anului 2011, de la fila 35 dosar fond, mai puțin suma de 100 lei din chitanța 4824/18.05.2011.
În fișa de cont din 2008 s-au menționat și chitanțele din data de 16.05.2008 nr. 1797 și cea din 12.09.2008 nr. 3575, prin care s-au efectuat plăți parțiale ale cheltuielilor de întreținere, chitanțe care se regăsesc în dosarul de fond.
Instanța a constatat că în recurs recurentul a depus la dosar chitanțe prin care face dovada achitării cheltuielilor de întreținere restante, acte emise în perioada aprilie – mai 2012, ulterior pronunțării sentinței civile recurate.
De asemenea, intimata Asociația de Proprietari C. 20, . depus la dosar liste de plată pentru perioada septembrie 2009 – februarie 2011.
Având în vedere că recurentul a precizat că a achitat debitul în totalitate pe perioada solicitată și prin chitanța nr._/09.11.2012, dar că nu reprezintă o recunoaștere a acestuia, ci dovada bunei sale credințe, contestând modalitatea de calcul a cheltuielilor de întreținere stabilite lunar de către intimată și constatând că asociația nu a depus listele de plată și pentru perioada martie 2008 – august 2009, în vederea verificării sumelor stabilite în contul recurentului, tribunalul a constatat că pentru stabilirea cu exactitate a veridicității sumelor indicate în listele de plată pe perioada solicitată, este necesară efectuarea unei expertize contabile.
În acest sens s-a admis recursul, s-a casat sentința și a fost reținută cauza spre rejudecare pe fond în vederea efectuării unei expertize contabile care să stabilească cu exactitate sumele pe care le datorează pârâtul recurent cu titlu de cheltuieli de întreținere restante și penalități, raportat la listele de plată din perioada martie 2008 – martie 2011, dacă reclamanta a scăzut sumele plătite de pârât și dovedite prin chitanțe până la data formulării acțiunii, respectiv 13.04.2011.
Raportul de expertiză dispus în cauză a avut ca obiective: stabilirea cu exactitate a sumelor pe care le datorează pârâtul cu titlu de cheltuieli de întreținere restante și penalități, raportat la listele de plată din perioada martie 2008 - martie_ și dacă reclamanta a luat în considerare sumele plătite de pârât prin chitanțe până la data de 13.04.2011, data formulării acțiunii, precum și să se stabilească ce sume datoreaza pârâtul cu titlul de cheltuieli de întreținere restante și penalități pentru perioada martie 2008-martie 2011, având în vedere și plățile efectuate după data de 13.04.2011 (a formula acțiunii), respectiv în cursul procesului până la față efectuării expertizei, raportat la totalitatea chitanțelor de plata depuse la dosar.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat că suma datorată de U. R. cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada martie 2008 -martie 2011 era de 5.667,65 lei și penalizari de 4.820,11 lei. .(în tabelul anexat sunt prezentate pe fiecare lună atât cheltuielile de întreținere, cât și sumele plătite și rămas de plată).
S-a constatat că în evidența contabilă a Asociației de Proprietari suma datorată cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalizări datorată de U. R. la data de martie 2011 era tot de 5.667,65 lei și penalități aferente de 4.820,11 lei. Pe cale de consecință reclamanta, Asociația de Proprietari a luat în calcul toate sumele plătite de pârât până în martie 2011.
Din analiza documentelor puse la dispozitie expertei și în urma întocmirii situației anexă s-a constatat că suma calculată cu titlu de cheltuieli de întreținere restantă pentru perioada martie 2008 - martie 2011, având în vedere și plățile efectuate după data de 13.04.2011,respectiv în cursul procesului până la data efectuării expertizei, raportat la totalitatea chitanțelor de plată depuse la dosar este 0, suma fiind achitată în întregime la data de 31.01.2013, așa cum rezultă din situația anexă nr.7.
Pentru plata cu întârziere a debitului privind cheltuielile de întreținere s-au calculat penalizări aferente în sumă de 4.810,07 lei, suma datorată de U. R. și aferenta cheltuielilor de tretincre pentru perioada de referinta, asa cum rezulta din Tabelul nr.7
După efectuarea raportului de expertiză dispus în cauză după casarea cu reținere spre rejudecare, pârâtul U. R. a depus chitanțe prin care a făcut dovada că a mai achitat și suma de 4810,10 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Față de acestea, se constată că pârâtul U. R. nu mai datorează c/v cheltuieli de întreținere restante și nici penalități dintre cele solicitate prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari . . cu pârâtul U. R. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari . . cu pârâtul U. R. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 Februarie 2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A.C. F.S. M.M. B.D.M.
Redactat: A.C.
07.07.2014/2 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 209/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 235/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
