Pretenţii. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 19151/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Februarie 2014
Președinte - M. D.
Judecător – M. M.
Judecător –M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 205
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind cererea de recurs formulată de recurentul D. E., împotriva sentinței civile nr. 3559/05.03.2013 a Judecătoriei Iași,intimat O. G., având ca obiect pretenții revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a înaintat de către recurent prin serviciul de registratură la data de 07.02.2014 concluzii privind excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare.
Instanța constată că data menționată în dovada de comunicare cu recurentul este evident eronată având în vedere că hotărârea atacată este redactată la data de 20.05.2013, iar data comunicării sentinței așa cum reiese din dovada de comunicare care se află la fila 78 dosar fond este 04.05.2013, de asemenea reține că sentința atacată nu avea cum să fie comunicată la data de 04.05.2013, coroborând cu ștampila poștei rezultă faptul că comunicarea s-a făcut la data de 05.06.2013.
Recurentul arată că nu i-a fost comunicată hotărârea Judecătoriei Iași, interpelat fiind arată că locuiește în Iași, ., .> Instanța rămâne în pronunțare pe excepția nulității recursului pentru nemotivare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași în data de 22.06.2012, cu nr. mai sus menționat (în antet), reclamantul D. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O. G., revizuirea sentinței civile nr.7417/07.05.2011 a Judecătoriei Iași.
În motivare, a arătat următoarele:
La 22.11.2011, administratorul Asociației de proprietari Concordia (pârâtul) l-a chemat în judecată sub pretextul că în anul 2010 el a chemat în judecată asociația și pe el, pentru a fi obligați să respecte Decizia Curții de Apel nr.170/24.04.2009.
O. G. mai menționează în cererea de chemare în judecată că, prin sentința 1849/2011, Judecătoria Iași i-a respins cererea ca fiind îndreptată împotriva unei personae lipsite de calitate procesuală pasivă, iar la final acesta a pretins suma 620 lei cu titlu de onorariu avocat.
El nu a chemat în judecată asociația sau pe pârât. În 04.11.2010 a formulat plângere la P. de pe lângă Judecătoria Iași, prin care a expus faptul că administratorul asociației nu respectă decizia respectivă.
La 19.11.2010, a fost la executorul judecătoresc pentru a efectua executarea silită, iar aceasta nu s-a efectuat.
În urma faptului că acesta nu a fost obligat să respecte Decizia Curții de Appel, acesta l-a chemat în judecată, cerând să fie obligat la sumele respective. Acesta intenționează să profite în mod ilegal pentru a acoperi ilegalitățile comise ca administrator. Având în vedere art.22 din OG 85/2001, acesta nu poate invoca excepția lipsei de calitate procesuală pasivă. Având în vedere art.271 C.pen., nerespectarea hotărârii judecătorești constituie infracțiune.
Solicită obligarea pârâtului să respecte Decizia Curții de Appel nr.170/24.04.2009.
Tot reclamantul a depus apoi întâmpinare, la 16.10.2012 (f.14), prin care a detaliat cele arătate anterior, mai arătând că pârâtul i-a întrerupt gazul metan din apartament începând cu 16.01.2008 și până în prezent, motiv pentru care solicită daune de 5000 lei.
După repunerea pe rol, a depus o nouă precizare la 28.12.2012 (f.39), prin care a pretins că l-a chemat în judecată pe pârât pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a deciziei respective.
În final, a pretins că dorește eliberarea certificatelor de executare silită rezultate din decizia respectivă și a deciziei civile nr.842/2011, inclusiv a sumei de 5000 ron daune pentru întreruperea gazului metan din apartamentul său la solicitarea lui O. G..
Interpelat fiind cu privire la eventuale încercări de a pune în executare decizia menționată, reclamantul a precizat la ultimul termen că a încercat, dar executorul i-a spus că nu o poate executa, nefiind învestită cu formulă executorie și că vrea obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune pentru întreruperea gazului.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări, deși a fost legal citat.
Prin sentința nr. 3559/05.03.2013 Judecătoria Iași a respins ca lipsită de interes cererea reținând următoarele argumente:
,,Prin Decizia Curții de Apel nr.170/24.04.2009, pronunțată în dosarul nr._, au fost admise apelul și recursul reclamantului și a fost obligată pârâta Asociației de Proprietari Concordia să dea acceptul de racordare a reclamantului la conducta de gaze naturale, proprietate comună, pentru instalații individuale, pe cheltuiala reclamantului, la adresa acestuia.
Nu a demonstrat, ci doar a afirmat că ar fi încercat să pună în executare această decizie.
Deși a formulat o pretinsă cerere de revizuire, reclamantul a formulat la finalul cererii pretenția de obligare a pârâtului la respectarea acestei decizii.
Interesul este o condiție de exercitare a acțiunii civile, ce reprezintă folosul practic pe care îl urmărește o persoană prin promovarea acestei acțiuni, el trebuind să fie legitim, născut și actual, personal și direct.
Reclamantul din speță nu mai are un interes în promovarea prezentei acțiuni, în condițiile în care poate să pună în executare decizia respectivă (după ce obține învestirea ei cu formulă executorie) ori să introducă o cerere întemeiată pe dispozițiile art.5803 C.pr.civ.’’
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. E. la data de 10.06.2013, fără a motiva recursul arătând că va depune motivele la primul termen acordat. Prin cererea depusă la reclamant la 05.12.2013 s-a arătat că nu a primit hotărârea recurată astfel că nu a avut posibilitatea de a motiva recursul.
Raportat la aceste împrejurări instanța a rămas în pronunțare pe excepția nulității recursului.
Instanța constată că data menționată pe dovada de comunicare a sentinței către reclamant (04.05.2013) este evident eronată în condițiile în care sentința a fost redactată abia la 22.05.2013, iar data imprimării formularului de comunicare este 30.05.2013. Coroborat și cu data imprimată de serviciile poștale pe dovada de comunicare, instanța constată că adevărata dată a comunicării sentinței este 04.06.2013, sentința fiind comunicată prin afișare. Instanța mai constată că la data de 31.05.2013 reclamantul a formulat la Judecătoria Iași a o cererea de comunicare a sentinței, existând dovada (viză cu semnătura recurentului) faptului că sentința i-a fost comunicată la data de 05.06.2013.
Chiar reținând că reclamantul ar fi luat cunoștință de sentință abia odată cu comunicarea dosarului de fond la instanța de recurs, instanța constată că nici la această dată recurentul nu și-a motivat cererea de recurs deși a avut posibilitatea de a lua cunoștință de la dosarul cauzei de conținutul acesteia.
Potrivit art. 303 al. 1 c. proc. civ. recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau in termenul de recurs.In raport de aceasta situatie, inst. urmeaza a aplica disp. art.306 al.1 c. proc. civ.,in sensul ca va constata nulitatea recursului pentru nemotivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de reclamantul D. E. împotriva sentinței civile nr. 3559/05.03.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.D. M.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 25.02.2014
Jud. fond.Z. L. F. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1827/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 199/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
