Pretenţii. Decizia nr. 80/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 11027/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Februarie 2014
Președinte - G. C.
Judecător - M. S.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr.80/2014
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr._ din 10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul G. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde consilier juridic B. Irinuca pentru apelantă și avocat G. I. L. pentru intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este primul termen de judecată, procedura de citare cu părțile fiind legal îndeplinită .
Consilier juridic B. depune la dosar delegație de reprezentare.
Fiind primul termen de judecată, instanța constată apelul declarat în termen, motivat, scutit de taxă judiciară de timbru. Prin urmare, instanța revine asupra dispoziției stabilite prin rezoluția administrativă privind obligația achitării taxei judiciare de timbru de 125 lei.
Instanța acordă părților cuvântul pe probele solicitate.
Consilier juridic B. și avocat G. precizează că în afara înscrisurilor depuse la dosar nu mai au alte probe de administrat în cauză.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, luând act de susținerea acestora că înțelege să se folosească de înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Interpelate, părțile arată că nu mai au de formulat alte probe sau cereri.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și părților cuvântul în susținerea cererii de apel.
Consilier juridic B. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele invocate în cererea de apel.
Avocat G. solicită respingerea apelului, menținerea în totalitate a sentinței de fond pentru argumentele prezentate în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite cererea formulată de reclamantul G. M., cu domiciliul în Iași,., .. . în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice –Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3000 lei și suma de 254 lei cheltuieli de judecată. ”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamantul G. M. a chemat în judecată pe pârâta M. FINANTELOR PUBLICE-DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD. IASI solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceștia și în baza probelor ce se vor administra, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate de către reclamantă în dosarul cu nr._ /a1 reprezentând contravaloare onorariu de avocat achitat cu chitanțele AV MG 156/19.01.2012 si AV MG nr. 176/26.03.2012.
S-au solicitat, de asemenea, cheltuieli de judecată cu prezenta cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în dosarul nr._ /a1, a efectuat cheltuieli de judecată constând onorariu de avocat în sumă de 3000 lei. Dosarul nr._ a fost solutionat prin sentinta nr. 966/05.06.2012 pronuntata de Tribunalul Iasi-sectia II civila-F., actiunea fiind formulata de catre M. FINANTELOR PUBLICE-DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD. IASI, avand ca obiect stabilirea raspunderii personale patrimoniale a paratului G. M.- reclamant in prezenta cauză. Cererea de chemare in judecata a fost respinsa ca fiind prescrisa, iar solutia primei instante a fost mentinuta prin decizia 1619/02.11.2012 a Curtii de Apel Iasi-irevocabila.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 247 din codul de procedură civilă și art. 998 din Codul civil de la 1864, respectiv art. 1357 din Codul civil in vigoare.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, in sustinerea cererii fiind depuse la dosar inscrisuri (chitanțele AV MG 156/19.01.2012 si AV MG nr. 176/26.03.2012, sentinta nr. 966/05.06.2012 pronuntata de Tribunalul Iasi-sectia II civila-F., decizia 1619/02.11.2012 a Curtii de Apel Iasi).
Pârâta nu a formulat intampinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Cheltuielile judiciare pretinse de reclamant au fost efectuate de acesta in dosarul nr._ /a1, care s-a finalizat prin pronunțarea de catre Tribunalul Iasi-sectia II civila-F. a sentinței civile nr. 966/05.06.2012, mentinuta prin decizia 1619/02.11.2012 a Curtii de Apel Iasi-irevocabila.
Acesta este și momentul în care s-a născut dreptul reclamantului de a solicita și primi cheltuielile de judecată, potrivit art. 274 Codul de procedură civilă în vigoare la data la care s-a pronuntat prima instanta de judecata.
Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 1.11.2011. Astfel, potrivit dispozițiilor legale ale art. 6 al 2 din NCC stabilesc că „actele sau faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”. Prin urmare, având în vedere cele afirmate mai sus, dispozițiile legale aplicabile în materie sunt cele prevăzute de noul Codul civil.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1349 din Codul civil, „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alineatul al doilea prevede: „Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”. Prin urmare, este necesar a se îndeplini următoarele condiții: existența unui prejudiciu cert și sa nu fi fost reperat încă, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta culpabilă și vinovăția făptuitorului.
Fapta culpabilă a pârâtei și legătura de cauzalitate între aceasta și prejudiciu sunt prezumate legal prin dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă, potrivit cărora „Partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata”. În aceste condiții, partea care promovează o acțiune, care este ulterior respinsă, se găsește în culpă procesuală și va plăti cheltuielile efectuate de cealaltă parte în cauza respectivă.
Prin sentința civilă nr. 966/05.06.2012, a fost respinsa ca fiind prescrisa cererea formulată de reclamanta M. FINANTELOR PUBLICE-DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD. IASI în contradictoriu cu pârâtul G. M.. Reclamantul din prezenta cauză, G. M., astfel, este îndreptățit să solicite rambursarea cheltuielilor de judecată efectuate pentru apărarea drepturilor sale în acea cauză.
Pentru existența prejudiciului, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri. Pentru dovedirea prejudiciului a depus copie de pe chitanțele AV MG 156/19.01.2012 si AV MG nr. 176/26.03.2012 care atestă plata onorariului avocatial de 3000 lei.
Prejudiciul nu a fost reparat încă, întrucât dosarul nr._ /a1, care s-a finalizat prin pronunțarea de catre Tribunalul Iasi-sectia II civila-F. a sentinței civile nr. 966/05.06.2012, mentinuta prin decizia 1619/02.11.2012 a Curtii de Apel Iasi-irevocabila, G. M. nu a solicitat obligarea reclamantei M. FINANTELOR PUBLICE-DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD. IASI la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, reclamantul din pricina de față a avut posibilitatea de a solicita cheltuieli de judecată printr-o cerere separată, ceea ce a și făcut prin prezenta acțiune.
În concluzie, fiind dovedită fapta ilicită, constând în culpa procesuală a reclamantei M. FINANTELOR PUBLICE-DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD. IASI în dosarul nr._ /a1,- culpa ce exista chiar si in ipoteza in care cererea este solutionata in sensul respingerii in temeiul unei exceptii procesuale –, legătura de cauzalitate și prejudiciul suferit, instanța urmează a admite cererea reclamantului de a obliga pârâta la plata sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamant în dosarul nr._ /a1.
Având în vedere dispozițiile art. 453 alin.1 din Codul procedură civilă in vigoare la data formularii prezentei cereri și culpa procesuală a pârâtei, instanța va admite cererea accesorie a reclamatului și va o obliga pe aceasta la plata sumei de 254 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constant in taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD. IASI care a invocat nelegala citarea a M. FINANTELOR PUBLICE, motiv pentru care solicită anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, având în vedere lipsa unui mandat special și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor publice având în vedere că în dosarul nr._/99/2002 reclamantul s-a judecat doar cu Direcția Generală a Finanțelor publice.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea cererii motivat de aspectul că nu s-a făcut nicio dovadă în sensul culpei procesuale pentru a i se imputa suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă care nu respectă criteriul de proporționalitate față de complexitatea cauzei și efortul concret al avocatului reclamantului.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
În faza apelului nu s-au administrat probe.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apel și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține considerentele ce succed:
Prin cererea adresată primei instanțe reclamantul G. M. a chemat în judecată pe pârâta M. FINANTELOR PUBLICE-DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD. IASI solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceștia și în baza probelor ce se vor administra, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate de către reclamantă în dosarul cu nr._ /a1 reprezentând contravaloare onorariu de avocat achitat cu chitanțele AV MG 156/19.01.2012 si AV MG nr. 176/26.03.2012.
Analizând cu prioritate excepții invocate, Tribunalul apreciază următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant, instanța de apel, consideră că pe parcursul procedurii judiciare în fața primei instanțe Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași a figurat doar în nume propriu în calitate de pârâtă, argument care impune respingerea acestei excepții ca nefondată.
Prin calitate procesuală se înțelege titlul sau modul în care o persoană participă într-un anumit raport juridic, îndreptățind-o să fie parte în proces. Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic.
Tribunalul consideră că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice că este întemeiată pentru motivat de faptul că hotărârile judecătorești invocate de către reclamant, respectiv sentința nr. 966/05.06.2012 menținuta prin decizia 1619/02.11.2012 a Curții de Apel Iași, au fost pronunțate în doar contradictoriu cu Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași.
Cu privire la nelegala citarea a Ministerului Finanțelor publice, motiv pentru care solicită anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de apel constată că în mod corect procedura citarea s-a realizat la sediul Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași, în condițiile în care această structură este în subordinea acestei autorității și mai mult conform art. 160 alin.3 N.C.p.c. în lipsa părții nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată și de celelalte părți ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs.
Referitor la criticile aduse fondului cauzei, instanța de apel le consideră ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Aplicarea textului de lege presupune întotdeauna, pornind de la culpa procesuală dedusă din expresia „partea căzută în pretenții”, stabilirea, în cadrul procesual fixat, a părții culpabile.
Tribunalul notează că în prezentul litigiu efectele produse de dosarul nr._ a fost soluționat prin sentința nr. 966/05.06.2012 pronunțata de Tribunalul Iași-secția II civila-faliment, acțiunea fiind formulata de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, având ca obiect stabilirea răspunderii personale patrimoniale a paratului G. M.- reclamant in prezenta cauză, cererea fiind respinsa ca prescrisa, iar soluția primei instanțe a fost menținuta prin decizia 1619/02.11.2012 a Curții de Apel Iași.
Soluția impusă instanței de respingere ca prescrisă a acțiunii promovate a fost consecința aprecierii testimoniilor administrate, iar ideea de culpă ce stă la baza aplicării art. 274 Cod procedură civilă a fost determinată de parcurgerea întregului drum ce a condus spre soluția respingerii actului de învestire.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, art. 453N.C.p.c. partea care a căzut în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Textul de lege menționat dă dreptul părții care a câștigat să solicite plata cheltuielilor de judecată. Aceasta constituie, de altfel, regula pe care instanțele o aplică, în acest sens fiind relevantă jurisprudența invocată de recurentă.
De la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-și recupera integral cheltuielile de judecată efectuate, alineatul al treilea al art. 274 Cod procedură civilă, respectiv art. 451 alin 2 N.C.p.c., prevede o excepție, în sensul că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, respectiv art. 451 alin 2 N.C.p.c au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Aceste dispoziții legale au fost supuse și controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanței de judecată și, totodată, sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care relevat sub aspectul principiului pe care îl degajă și anume, acela că cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Cu privire la acest aspect, Tribunalul reține că în cazul de față, apelanta a invocat doar susțineri în sensul că reducerea se fundamentează pe munca prestată de avocat și la gradul de complexitate redus al cauzei, fără a prezenta în acest sens vreo dovadă care să permită instanței să verifice în concret aceste susțineri.
Mai mult, referitor la suma de 3000 lei solicitată ca și cheltuieli de judecată, Tribunalul consideră că față de obiectul cauzei, respectiv stabilirea răspunderii patrimoniale a administratorilor în procedura insolvenței și cele două faze procesuale parcurse în cauza înregistrată sub nr._, cuantumul solicitat respectă criteriile de necesitate și rezonabilitate.
Pe cale de consecință, având în vedere toate argumentele expuse mai sus, Tribunalul va admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr._/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o va schimba în parte în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și respingerii acțiunii formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Se vor păstra restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI împotriva sentinței civile nr._ din 10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2014.
Președinte, G. C. | Judecător, M. S. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.C.G.
4ex./02.04.2014
Jud. fond:I. O. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 106/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 81/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
