Obligaţie de a face. Decizia nr. 81/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 22647/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Februarie 2014
Președinte - G. C.
Judecător - M. S.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 81/2014
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul B. V. I., prin procurator B. F. împotriva sentinței civile nr. 469 din 14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I.Iași, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde procuratorul apelantului, B. F., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constată că la dosar, prin serviciul de registratură, apelantul a depus o cerere prin care solicită a se reveni cu adresă către intimat pentru comunicarea relațiilor solicitate.
Procuratorul apelantului precizează că intimatul a înaintat la dosar un singur înscris care nu este lizibil. Solicită a se reveni cu adresă către O.C.P.I. pentru depunerea relațiilor solicitate considerând că nu este normal să se susțină că nu există aceste acte în condițiile în care pentru alte comune există. Mai arată că apelantul deține un titlu de proprietate care nu este evidențiat nicăieri solicitând a i se pune în vedere O.C.P.I. Iași să depună la dosar ceea ce i s-a solicitat.
Instanța reține că intimatul a înaintat la dosar înscrisurile pe care le deține și pune în vedere procuratorului apelantului să precizeze în mod concret ceea ce solicită.
Procuratorul apelantului solicită a fi obligat O.C.P.I. Iași să depună la dosar harta comunei C. referitoare la terenul apelantului și al tatălui apelantului pentru perioadele 1959 – 1962 și 1991 – 2012.
Instanța constată că intimatul a precizat că pentru perioada 1959 – 1962 nu deține ortofotoplanuri.
Procuratorul apelantului nu înțelege cum este posibil ca O.C.P.I. să nu dețină ortofotoplanuri, nici pentru acea perioadă și nici pentru titlul de proprietate din anul 2003 pe care apelantul îl deține și care este depus la dosar.
În ceea ce privește solicitarea apelantului de a se reveni cu adresă către O.C.P.I. Iași, constatând că s-au efectuat suficiente demersuri în condițiile în care și prima instanță și instanța de apel a solicitat O.C.P.I. Iași comunicarea actelor cerute, instanța respinge cererea de a se reveni cu adresă către O.C.P.I. Iași reținând și faptul că s-a arătat de către această instituție a arătat faptul că nu deține o parte din aceste acte.
La solicitarea instanței, procuratorul apelantului arată că nu are de formulat alte cereri și că nu are studii juridice dar că a depus concluzii scrise la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de fata, constata:
P. sentința civilă nr. 469/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul B. V. I. în contradictoriu cu OCPI IAȘI și s/a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut:
Reclamantul a solicitat obligarea OCPI IAȘI să îi elibereze harta ortofotometrică cadastrală, planul cadastral pentru terenul agricol intravilan (grădină) din tarlaua nr. 46, din perioada 1959 – 1962, teren agricol situat în satul și . și care a fost în proprietatea defunctului B. V. (tatăl reclamantului).
Reclamantul a solicitat inițial OCPI IAȘI eliberarea acestor documente prin adresa nr._/13.06.2012.
Pârâtul a precizat că singurele planuri pe care le deține arhiva de cadastru a OCPI IAȘI sunt planul cadastral scara 1:2000, întocmit în anul 1980 pentru T46, comuna C., . executată în anul 1956 la scara 1:_ UAT C..
Reclamantul nu a precizat temeiul juridic al cererii, dar din modul în care a formulat cererea de chemare în judecată rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată este obligație de a face.
În cazul obligației de a face, reclamantul tinde la executarea în natură a unei obligații legale sau convenționale asumate de pârât printr-un act juridic existent între părți.
Deși nu indică espres, reclamantul solicită ca pârâtul să execute o obligație legală, repsectiv aceea de a-i furniza o . documente despre care, pretinde reclamamtul, că pârâtul le deține.
Reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte cu certitudine împrejurarea că OCPI IAȘI deține înscrisurile solicitate și că refuză fără temei să i le predea.
Din răspunsul oferit de OCPI IAȘI la adresa emisă de instanță, rezultă că această instituție nu deține documetele solicitate de către pârât.
Mai mult decât atât, OCPI IAȘI a comuicat reclamatului documentele pe care le deține și a precizat că nu deține documente suplimentare.
Instanța nu poate considera că o instituție a statului este de rea-credință și că ar refuza să comunice unui solicitant, fără temei, o . documente pe care le-ar deține în arhivele sale.
Reclamanatul nu a făcut dovada că aceste documente există în arhivelele OCPI IAȘI și nici nu a răsturnat prezumție de bună-credință care operează în favoarea pârâtei, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei să elibereze documetele solicitate.
De asemenea, reclamantul a indicat faptul că documentele îi sunt necesare într-un alt lititgiu aflat pe rolul tribunalului Iași or, dacă instanța apreciază că aceste documente sunt utile soluționării respectivei cauze, poate emite din oficiu o adresă către OCPI IAȘI cu solicitarea să comunice acele înscrisuri, evident dacă aceste înscrisuri se alfă în arhivele instituției respective.
Simpla susținere a reclamantului că pârâtul deține acele documente nu este suficientă pentru admiterea cererii sale, în condițiile în care pârâtul, instituție a statului, a precizat expres că nu deține în arhivele sale respectivele documente și, mai mult decât atât, a oferit reclamantului alte înscrisuri utile pe care le deține, aspect ce denotă o atitudine pozitivă, de colaborare și de sprijin pentru solicitant.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul B. V. I., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Se arată în motivarea apelului că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea formulată, atâta timp cât pârâta nu și-a respectat obligația de a pune la dispoziția reclamantului înscrisurile solicitate.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Intimatul OC.P.I Iași a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței pronunțate de Judecătoria Iași ca legală și temeinică.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei adresa nr._/856/18.11.2013 emisă de OCPI Iași .
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată ca apelul este neîntemeiat.
P. cererea adresată Judecătoriei Iași reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să emită actele administrative solicitate, referitoare la terenul agricol din proprietatea lui, acte pe care le deține OCPI și pe care refuză să i le predea, motivând că a formulat trei cereri, respectiv cererile nr._/13.06.2012,_/03.07.2012 și_/03.07.2012, prin care a solicitat o . acte ce îi sunt necesare în dosarul civil nr._/245/2011, aflat pe rolul Tribunalului Iași.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că prin cererea nr._/13.06.2012, adresată OCPI IAȘI, reclamantul a solicitat eliberarea următoarelor documente:harta ortofotometrică cadastrală, planul cadastral pentru terenul agricol intravilan (grădină) din tarlaua nr. 46, din perioada 1959 – 1962, teren agricol situat în satul și . și care a fost în proprietatea defunctului B. V. (tatăl reclamantului).
Pârâtul a precizat că singurele planuri pe care le deține arhiva de cadastru a OCPI IAȘI sunt planul cadastral scara 1:2000, întocmit în anul 1980 pentru T46, comuna C., . executată în anul 1956 la scara 1:_ UAT C., înscrisuri care i-au fost înmânate reclamantului și că nu mai deține alte documente.
Același răspuns l-a oferit pârâtul și instanței de apel atunci când s-au solicitat relații.
În cazul obligației de a face, reclamantul urmărește la executarea în natură a unei obligații legale sau convenționale asumate de pârât printr-un act juridic existent între părți.
În cauza de față reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit o obligație legală, că ar fi refuzat să pună la dispoziția reclamantului documente pe care le deține. Dovada că pârâtul deține înscrisurile solicitate revenea reclamantului în conformitate cu dispozițiile art. 1169 cod civil .
Față de toate cele reținute urmează ca în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă să se respingă apelul și să se pîăstrze sentința Judecătoriei Iași ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 469 din 14.01._ pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publica azi, 03.02.2014.
Președinte, G. C. | Judecător, M. S. | |
Grefier, N. E. |
Red. S.M./S.M. – 4 ex. 08.10.2014
Jud. Fond – T. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 80/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 70/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
