Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1252/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1252/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 53/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Septembrie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1252/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către P. G. împotriva sentinței civile nr. 623 din 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, în contradictoriu cu intimații B. I. G., B. I. I., B. D., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 623 din 21.05.2013 Judecătoria Hîrlău a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții B. I. G., B. I. I. și B. D. în contradictoriu cu pârâta P. G. (G.), a obligat pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1233 mp. teren situată în intravilanul satului Maxut, ., sector cadastral 34, P.2045/7, identificată în planul de situație planșa 1, lotul 4, delimitat de punctele 1, 6, 7, 21, 20, 19, 18, 17, 1 din raportul de contraexpertiză întocmit de experții D. C. și P. A. - fila 131 dosar, a obligat pârâta să achite reclamanților suma de 1472,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a obligat pârâta să achite suma de 337 lei în contul expertului L. D., suma de 416 lei în contul expertului D. C. și suma de 290 lei în contul expertului P. A., reprezentând diferențe onorarii neachitate.
Instanța a dispus ca sumele de care pârâta a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar să rămână în sarcina statului, precum și faptul că rapoartele de expertiză și schițele anexă întocmite de experții D. C. și P. A. fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.01.2012 sub nr._, reclamanții B. I. G., B. I. I. și B. D. au chemat în judecată pe pârâta P. G. (G.), solicitând obligarea acesteia de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 647 mp. teren situată în intravilanul comunei Deleni, județul Iași, T.34, P.2045/7 pe care o ocupă abuziv din proprietatea lor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt descendenții defunctului B. V. I. căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,97 ha și i s-a emis titlul de proprietate nr._ din 09.03.2011. Din acest teren, suprafața de 2700 mp. este situată în intravilan Deleni, T.34, P.2045/7, care se învecinează la est cu terenul defunctei S. E.. Pârâta este moștenitoarea acestei defuncte și, în mod abuziv a ocupat o parte din terenul proprietatea lor, aproximativ 647 mp. și refuză să-l elibereze.
Au precizat reclamanții că s-au adresat atât organelor de poliție cât și comisiei locale de fond funciar care a procedat la măsurarea terenurilor și marcarea prin țăruși din lemn a limitelor proprietăților lor însă pârâta nu a respectat această delimitare și ocupă în continuare o parte din terenul proprietatea lor.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.563 și următoarele Cod civil.
În dovedirea cererii legal timbrate reclamanții au depus înscrisuri: titlu de proprietate, adresă, schiță, referat.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu ocupă terenul indicat în acțiune. Pârâta a precizat că, în conformitate cu titlul de proprietate emis autoarei sale, S. E., ea are în proprietate în intravilan Maxut, . suprafața de 0,67 ha teren pe care îl stăpânește, fără a ocupa teren proprietatea reclamanților.
Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.563 si următoarele cod civil si art.274 Cod procedură civilă.
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri: titlu de proprietate, schiță.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri, interogatorii și cu efectuarea unei expertize topografice.
A fost depus raportul de expertiză topografică cu privire la care pârâta a formulat obiecțiuni ce au fost admise de instanță.
Reclamanții și-au majorat câtimea pretențiilor și au solicitat obligarea pârâtei de a le lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 860 mp. identificată prin raportul de expertiză efectuat de expert M. I..
A fost depus răspunsul la obiecțiuni de către expertul topograf însă pârâta a fost nemulțumită de concluziile acestuia și a solicitat efectuarea unei contraexpertize de către 3 experți, cerere ce a fost admisă de instanță.
Expertul L. D. a efectuat un raport de expertiză separat iar experții P. A. si D. C. au depus un raport comun. Pârâta a formulat obiecțiuni împotriva acestor rapoarte, ce au fost admise de instanță.
Din oficiu, instanța de fond a solicitat Comisiei Județene de fond funciar Iași să înainteze documentația care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate emise autorilor părților, aceasta fiind depusă la filele 141 și următoarele.
Experții au depus răspunsul la obiecțiuni iar reclamanții și-au majorat din nou câtimea pretențiilor, solicitând ca pârâta să fie obligată să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1233 mp.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt moștenitorii defunctului B. V. I., căruia i s-a emis titlul de proprietate nr._ din 09.03.2011 pentru suprafața de 3,97 ha teren pe raza comunei Deleni, județul Iași, din care 2700 mp. în T.34, P.2045/7. Acest teren se învecinează la est cu terenul defunctei S. E., aceasta având ca moștenitoare pe pârâta P. G..
Aceasta este proprietara suprafeței de 0,67 ha teren situată în intravilanul satului Maxut, . conform titlului de proprietate nr._ din 11.04.1994 emis autoarei sale - fila 12 dosar, din care 0,5922 ha teren în T.34, P.2045/6, fiind vecină cu proprietatea reclamanților pe latura de vest.
Reclamanții au susținut că pârâta ocupă abuziv o suprafață de teren din proprietatea lor, inițial precizând că această suprafață este de 647 mp. iar ulterior, după efectuarea rapoartelor de expertiză, că este de 860 mp. și apoi de 1233 mp.
Pârâta nu a recunoscut că ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților, precizând că deține doar terenul înscris în titlul de proprietate emis autoarei sale, S. E..
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Regimul juridic al acțiunii în revendicarea imobiliară privește două probleme: imprescriptibilitatea acestei acțiuni sub aspect extinctiv și proba dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Instanța de fond a reținut că ambele părți au titlu de proprietate pentru terenul intravilan deținut, emise autorilor lor ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii 18/1991. În practica judiciară s-au conturat mai multe situații față de inconvenientele care apar în practică în materia probei dreptului de proprietate, după cum părțile au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat sau numai reclamantul are un astfel de titlu sau niciuna dintre părțile în conflict nu are titlu.
În situația în care ambele părți au titlu de proprietate, trebuie cercetat dacă titlurile provin de la același autor sau de la autori diferiți, iar în această ultimă situație trebuie comparate titlurile.
În cauza de față însă, instanța de fond nu a procedat la compararea titlurilor deoarece nu s-a pus în discuție însuși dreptul de proprietate al părților cu privire la terenul revendicat. Părțile nu și-au contestat reciproc dreptul de proprietate, ci numai posesia, reclamanții susținând că pârâta ocupă teren mai mult decât este înscris în titlul ei de proprietate, iar acest teren deținut în plus le aparține, fiind înscris în titlul lor de proprietate.
Reclamanții au încercat să elucideze această problemă prin efectuarea unor măsurători de către persoane specializate. Inițial, ei s-au adresat Comisiei Locale de fond funciar Deleni care, în urma măsurătorilor efectuate în teren a constatat că moștenitorii defunctei S. E. dețin și exploatează în prezent in tarlaua 34 suprafața de 0,7347 ha, ocupând din proprietatea reclamanților suprafața de 647 mp.
În aceste condiții, reclamanții au promovat prezenta acțiune, solicitând obligarea pârâtei de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie aceasta suprafață de teren, de 647 mp.
S-a efectuat o prima expertiză topografică în această cauză de către expert M. I. care a concluzionat că pârâta deține în intravilan suprafața de 7560 mp., cu 860 mp. în plus față de suprafața pe care o are înscrisă în titlul de proprietate nr._/1994, de 6700 mp., suprafață deținută în plus fiind teren proprietatea reclamanților. Pârâta a formulat obiecțiuni cu privire la acest raport iar în urma admiterii acestora, expertul și-a menținut punctul de vedere.
Instanța de fond a admis, la cererea pârâtei, efectuarea unei contraexpertize cu trei experți, însă numai doi dintre aceștia au întocmit un raport comun și anume P. A. și D. C., în timp ce expertul L. D. a întocmit un raport separat.
Concluziile la care au ajuns acești experți sunt următoarele: L. D. a concluzionat că pârâta ocupă din proprietatea reclamanților suprafața de 849 mp. teren iar experții D. C. și P. A. au ajuns la concluzia că pârâta ocupă din proprietatea reclamanților suprafața de 1233 mp., opinie menținută și în răspunsul la obiecțiuni.
Toți cei 4 experți care au măsurat terenul proprietatea părților au ajuns la concluzia că pârâta ocupă o suprafață de teren mai mare decât are înscrisă în titlul ei de proprietate și că terenul deținut în plus este inclus în titlul de proprietate al reclamanților, împrejurare cu privire la care nu au existat controverse între specialiștii topografi. Doi dintre aceștia au concluzionat că pârâta ocupă din terenul proprietatea reclamanților 860 mp. (M. I.), respectiv 849 mp (L. D.), iar doi dintre ei au avut o opinie comună în sensul că suprafața ocupată de pârâtă din proprietatea reclamanților este de 1233 mp.
Instanța de fond a avut în vedere opinia convergentă a experților P. A. și D. C. care s-au deplasat împreună la terenul deținut de părți în intravilanul satului Maxut, ., au efectuat împreună măsurătorile și au ajuns la o concluzie comună. Astfel, experții au constatat, in urma verificării actelor de proprietate vechi ale autorilor părților, ale rolurilor agricole deținute de aceștia și titlurilor de proprietate emise în baza Legii 18/1991 că suprafața de 2700 mp. teren deținută de reclamanți în T.34, P.2045/7 respectă în totalitate vechiul amplasament înscris în rolul agricol iar pârâta are dreptul în amplasamentul litigiului doar la suprafața de 3759 mp. și nu la 6700 mp., cât are înscris în titlul de proprietate.
În urma măsurătorilor efectuate de cei doi experți a fost identificată suprafața de 2700 mp. din intravilan Maxut sector cadastral 34, P.2045/7 înscrisă în titlul de proprietate nr._/2011 emis autorului reclamanților, aceasta fiind compusă dintr-un lot în suprafață de 1467 mp. teren care este deținut de reclamanți și un lot în suprafață de 1233 mp. delimitat de punctele 1, 6, 7, 21, 20, 19, 18, 17, 1, ce reprezintă teren ocupat de pârâtă din proprietatea reclamanților B..
Art. 563 din Codul civil prevede că proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
În cauza de față, instanța de fond a considerat că reclamanții au făcut proba dreptului lor de proprietate asupra terenului revendicat care este deținut de pârâtă fără drept, motiv pentru care a admis acțiunea precizată și va obliga pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1233 mp. teren situată în intravilanul satului Maxut, ., sector cadastral 34, P.2045/7, teren delimitat de punctele 1, 6, 7, 21, 20, 19, 18, 17, 1, lot 4, identificat în planul de situație planșa 1 întocmită de experții D. C. și P. A. - fila 131 dosar (culoare bleu).
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta să achite reclamanților suma de 1472,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert tehnic.
S-a dispus, în temeiul dispoz.art.19 din OG 51/2008, că sumele de care pârâta a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar rămân în sarcina statului și a obligat pârâta să achite suma de 337 lei în contul expertului L. D., suma de 416 lei în contul expertului D. C. și suma de 290 lei în contul expertului P. A. reprezentând diferențe onorariu neachitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta P. G., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În fapt, prin acțiunea introductivă, s-a solicitat revendicarea suprafetei de 647 mp teren situat in intravilan Deleni, T 34, P 2054/7.
In sprijinul actiunii acesta a depus xerocopia Titlului de Proprietate nr._/2011.
Recurenta a menționat că prin întâmpinarea depusă în cauză a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A invocat faptul că în amplasamentul respectiv posedă doar suprafete de teren ce au apartinut autoarei sale, terenuri incluse în Titlul de Proprietate nr._/11.04.1994 emis pe numele acesteia.
În cauza s-a administrat proba cu expertiza tehnica topometrica precum si cu o contraexpertiza.
A apreciat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, recurenta apreciază că, în mod evident, nu se conturează condițiile de admisibilitate cerute de dispozitiile art.480 s.u. Cod civil în materia revendicarii imobiliare.
Modul în care s-au realizat expertizele de specialitate, elementele contradictorii din aceste probe, ridică certe rezerve vis-a-vis de obiectivitatea concluziilor prezentate instanței în acest sens.
In cauza nu s-a realizat o riguroasă individualizare a terenului revendicat de către reclamant.
Inadvertentele din expertizele tehnice in acest sens sunt elocvente.
Analizând aceste aspecte, recurenta apreciază că probele produse nu au fost de natura să creeze instantei convingerea fermă că bunul revendicat este proprietatea reclamantului și că ea exercită o posesie abuziva asupra acestui bun.
Soluția pronunțata este nelegală și netemeinică prin prisma dispozitiilor art.298, 309 pct.6-9 Cod procedură civilă.
Față de acestea, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, desființarea sentinței civile nr._ și, pe fond, respingerea actiunii cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Recurenta a solicitat proba cu acte și a invocat disp.art.480 s.u. din vechiul Cod civil, art.298, 304 pct.6-9,274 din Codul de procedură civilă.
Intimatul BEZEDICA I. G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat să se constate ca fiind nefondat recursul declarat de P. G. și, în temeiul disp.art.312 Cod Procedura Civilă, respingerea pentru motivele de fapt si de drept care succed:
In fapt, hotararea instantei de prim grad a fost recurata pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind contestată, în esență modalitatea de apreciere a probatoriului administrat in cauza, implicit gresita individualizare a terenului ce face obiectul revendicarii.
Raportat motivelor pentru care sentinta a fost recurata, consideră recursul nefondat, solutia dată de judecatorul fondului fiind fundamentată și în deplin acord cu dispozițiile legale care reglementeaza instituția revendicarii.
S-a pretins existența unor elemente contradictorii în expertizele efectuate, fără a se preciza în ce constă această contradictorialitate. De asemenea, s-a susținut, fără nici o argumentare, împrejurarea că prima instanță nu a făcut o individualizare riguroasă a terenului revendicat de intimatii-reclamanti
Contrar acestor critici, în cauză, potrivit probatoriului, pentru terenul revendicat, intimații-reclamanți au dovedit, dincolo de orice îndoială, dreptul lor de proprietate prin titlul de proprietate care atestă că aceștia sunt proprietarii suprafetei în litigiu, iar conform expertizelor efectuate, că dreptul de proprietate le este încălcat de către recurentă, prin ocuparea abuziva a suprafetei de 1233mp.
Chiar dacă recurenta pretinde un drept asupra întregii suprafete ocupate, invocand în acest sens deținerea unui titlu de proprietate, potrivit expertizelor efectuate, opinia experților este unanimă în sensul că recurenta ocupă o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisa în titlul ei de proprietate și că terenul deținut în plus este inclus în titlul intimaților, fiind proprietatea acestora.
În acest context, intimatul consideră că, în mod corect judecatorul fondului a reținut ca nefiind incidentă situația comparării titlurilor, în conditiile în care nu s-a pus în discutie însusi dreptul de proprietate al părtilor cu privire la terenul revendicat, ci doar posesia.
Indiscutabil, individualizarea terenurilor deținute de către părți a fost facuta de experții desemnați în cauză, prin raportarea la actele primare si la titlurile de proprietate emise fiecăreia dintre părți, stabilindu-se in mod clar întinderea suprafețelor, astfel că în urma verificărilor s-a constatat, cu rigurozitate, ca suprafata de 2700 mp deținuta de intimatii reclamanți in T.34,p2045/7 respecta in totalitate vechiul amplasament, iar recurenta are dreptul în amplasamentul litigiului doar la suprafata de 3759 mp, cât are înscris în titlul de proprietate, și nu la suprafata de 6700 cât deține in fapt.
Nu există în expertizele efectuate nici un element de contradictorialitate, opinia specialistilor topografi fiind convergentă cu privire la împrejurarea că pârâta ocupă o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în titlul său și că terenul deținut în plus este proprietatea intimaților-reclamanți, fiind inclus în titlul de proprietate al acestora din urmă.
Prezumtia simpla de proprietate de care a beneficiat recurenta-pârâtă a fost răsturnată, intimații dovedind existența dreptului lor de proprietate exclusivă asupra bunului imobil revendicat, faptul ocupării abuzive, precum și posesia ilegitimă exercitată de recurenta-pârâtă.
In consecinta, intimatul consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, fiind fundamentată, iar dispozitiile art.480 și 563 C.Civ. corect aplicate in cauză.
Prin solutia data, intimatul consideră că judecatorul fondului a restabilit starea de legalitate și a împiedicat în felul acesta transformarea dreptului intimaților pârâți într-un drept teoretic, iluzoriu și lipsit de esență.
Față de aceste considerente, în temeiul disp art.312 C.Pr.Civ.va solicitat respingerea recursului formulat și păstrarea hotărârii instanței de fond, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocate dispozițiile art.480, art.563 Cod Civil, art.115-118, art304-312, art.274 Cod procedură civilă.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanții B. I. G., B. I. I. și B. D. au chemat în judecată pe pârâta P. G.(G.), solicitând obligarea acesteia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 647 mp. teren situată în intravilanul comunei Deleni, județul Iași, T.34, P.2045/7 pe care o ocupă abuziv din proprietatea lor.
Reclamanții, intimați în recurs, sunt moștenitorii defunctului B. V. I., căruia i s-a emis titlul de proprietate nr._ din 09.03.2011 pentru suprafața de 3,97 ha teren situat pe raza comunei Deleni, județul Iași, din care 2700 mp. în T.34, P.2045/7. Terenul reclamanților se învecinează la est cu terenul pârâtei P. G.. Recurenta pârâtă este proprietara suprafeței de 0,67 ha teren situată în intravilanul satului Maxut, . conform titlului de proprietate nr._ din 11.04.1994 emis pe numele autoarei sale, din care 0,5922 ha teren în T.34, P.2045/6.
Ambele părți au titluri de proprietate pentru terenurile intravilane învecinate, emise autorilor lor, în baza Legii 18/1991.
Recurenta a invocat în cererea de recurs elemente contradictorii în expertizele efectuate, dar nu a explicat în ce constau acestea, precum și faptul că instanța de fond nu ar fi făcut o individualizare riguroasă a terenului revendicat de reclamanți
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, părțile nu și-au contestat dreptul de proprietate, ci doar posesia terenurilor, susținându-se că pârâta ocupă mai mult teren decât are înscris în titlul ei de proprietate, teren care aparține reclamanților, astfel încât nu s-a impus o compararea titlurilor.
La instanța de fond s-au efectuat două expertize topo cadastrale, prima efectuată de expertul M. I. care a concluzionat că pârâta deține în intravilan suprafața de 7560 mp., cu 860 mp. în plus față de suprafața pe care o are înscrisă în titlul de proprietate nr._/1994, de 6700 mp., iar suprafața deținută în plus este teren proprietatea reclamanților.
Ulterior s-a efectuat, la solicitarea pârâtei, o contraexpertiză efectuată de trei experți, doi dintre aceștia au întocmit un raport comun: P. A. și D. C., iar expertul L. D. a întocmit un raport separat. Acesta din urmă a concluzionat că pârâta ocupă din proprietatea reclamanților suprafața de 849 mp. Teren, iar primii doi, au concluzionat că pârâta ocupă din proprietatea reclamanților suprafața de 1233 mp, opinie menținută și în răspunsul la obiecțiuni.
Toți experții desemnați în cauză au măsurat terenul proprietatea părților și au concluzionat că pârâta ocupă o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în titlul ei de proprietate, iar terenul deținut în plus este înscris în titlul de proprietate al reclamanților.
Au existat diferențe de opinie doar cu privire la întinderea de teren ocupată de pârâtă din terenul reclamanților. Expertul M. I. a concluzionat că pârâta ocupă din terenul proprietatea reclamanților 860 mp, expertul L. D. a concluzionat că ocupă 849 mp, iar doi dintre ei: P. A. și D. C. au concluzionat că suprafața ocupată de pârâtă din proprietatea reclamanților este de 1233 mp. Instanța de fond a avut în vedere opinia convergentă a acestor experți care au efectuat împreună măsurătorile și au ajuns la o concluzie comună, motivând varianta aleasă.
Reclamanții au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat deținut de pârâtă, astfel încât, în mod corect, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1233 mp. teren situată în intravilanul satului Maxut, ., sector cadastral 34, P.2045/7, teren delimitat de punctele 1, 6, 7, 21, 20, 19, 18, 17, 1, lot 4, identificat în planul de situație planșa 1 întocmită de experții D. C. și P. A..
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de pârâta P. G. împotriva sentinței civile nr. 623/21.05.2013 a Judecătoriei H., sentință pe care o va menține.
În ceea ce privește cererea intimaților privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, deși recurenta este căzută în pretenții și ar fi fost îndreptățiți la plata acestora, întrucât nu au făcut dovezi în acest sens până la data pronunțării, tribunalul o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta P. G. împotriva sentinței civile nr. 623/21.05.2013 a Judecătoriei H., sentință pe care o menține.
Respinge cererea intimaților privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M.M. T.P. A.C. I.G.
Redactat: A.C.
2 ex/28.11.2014
Judecător de fond: V. L., Judecătoria H.
| ← Stare civilă. Decizia nr. 640/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1194/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
