Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1478/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1478/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 1339/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Noiembrie 2014
Președinte - M. M.
Judecător D. M.
Judecător – Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1478
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta O. V. împotriva sentinței civile nr. 1615/30.12.2013 a Judecătoriei Hîrlău, intimați L. P., L. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 04.11.2014, când
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 08.08.2012 sub nr._ /2013, reclamanta O. V. a chemat în judecată pe pârâții L. P. și L. M. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestora din urmă să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 32,40 mp. teren aflat în proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 825 mp. teren situat în ., jud. Iași, . suprafață de teren face parte din titlul de proprietate nr._/04.11.1993 emis de Comisia Județeană de fond funciar Iași pe numele defunctei sale mame, L. V. M.. De asemenea, în urma contactului de partaj voluntar autentificat sub nr. 553/28.06.2007 de BNP P. G. a devenit proprietara suprafeței de 825 mp situată în intravilanul satului S., . în T2, . toate acestea, pârâții au intrat pe proprietatea sa, modificând hotarul în luna aprilie 2012, când au efectuat lucrări la gardul ce separă proprietățile.
Prin sentința civilă nr. 1615/30.12.2013 prima instanță a admis în partea cererea și a obligat pârâții să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 4 mp. aflat pe linia comună a imobilelor în litigiu și identificat conform Anexei nr. 1 din Suplimentul la Raportul de expertiză.
La pronunțarea acestei sentințe Tribunalul Iași a avut în vedere următoarele argumente:
,,Astfel cum rezultă din copia contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 553/28.06.2007 de BNP P. G. (f. 7-10), reclamanta devenit proprietară exclusivă asupra terenului de 825 mp. situat în intravilanul satului Săveni, ., tarlaua T.2, . vecinii: la N . DS 38, la E – Afrentoaie G., la S – L. I. și la V – DS 301, conform schiței plan nr. 2 de la f. 11.
De asemenea, în contractul menționat mai sus se arată că terenul a fost dobândit de la defuncta L. V. M. prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr._/04.11.1993 eliberat de Comisia Județeană de fond funciar Iași (f. 6) iar suprafața totală de 1625 mp. teren intravilan a fost alipită și partajată între reclamantă și numitul L. I..
Pe de altă parte, la data de 05.12.1994 s-a emis de către Comisia Județeană de fond funciar Iași pe numele pârâtului L. Gh. P. titlul de proprietate nr._ prin care i s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,5000 ha. teren situat pe raza . 868 mp. amplasați în intravilan .).
Cu toate acestea, astfel cum reiese din cuprinsul Raportului de expertiză topografică întocmit în cauză (f. 53), la întocmirea titlului de proprietate al autoarei reclamantei la rubrica intravilan s-au strecurat erori de măsurătoare, terenul din intravilan având, în realitate, 1585 mp. și, deci, cu 40 mp. mai puțin decât s-a menționat în titlu. De asemenea, în urma partajului voluntar, numitul L. M. I. deține, în fapt, suprafața de 804 mp., mai mult cu 4 mp. decât s-a menționat în contract.
Explicând această situație, departamentul de specialitate din cadrul Primăriei Gropnița arată că punerile în posesie de după 1990 s-au realizat pe baza planului cadastral redactat în anul 1971, în urma măsurătorilor efectuate în anul 1969.
În ceea ce privește titlul de proprietate al pârâților, din Raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că aceștia dețin în proprietate, în realitate, o suprafață în intravilan de 894 mp. și, deci, cu 26 mp. mai mult decât s-a menționat în titlu.
Cu toate acestea, se mai arată de către d-l expert (f. 54) faptul că între titlurile de proprietate ale părților nu există nicio suprapunere de terenuri, iar pârâții ocupă fără drept, din terenul reclamantei, numai o suprafață de 4 mp. pe linia comună a terenurilor în litigiu, conform Anexei nr. 1 din Suplimentul la Raportul de expertiză (f. 130) – Lucrarea de expertiză fiind declarată Admisă de OCPI Iași (f. 148).
Acest fapt este confirmat și de martorul Aenăsoaiei A. (f. 38) care, fiind vecin, arată că, atunci când au înlocuit gardul despărțitor, pârâții l-au realizat pe cel nou mai în interiorul proprietății reclamantei.
În acest context, instanța amintește că potrivit art. 563 teza I NCC, „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept”.
Or, în cauza de față, se constată că pârâții nu au nicio justificare din punct de vedere legal pentru ocuparea celor 4 mp. din terenului proprietatea reclamantei.
Cât privește restul suprafeței de teren revendicat și care lipsește din titlul de proprietate al reclamantei instanța reține că această problemă depășește limitele învestirii (ambele părți având deschisă calea acțiunilor în rectificare titlu) și, atât timp cât pârâții dețin titlu pentru terenul pe care îl ocupă, titlu care nu se suprapune cu cel al reclamantei, acțiunea nu poate fi admisă decât în parte, respectiv pentru cei 4 mp. deținuți de aceștia din urmă, fără drept’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta solicitând ca admiterea în totalitate a acțiunii cu privire la întreaga suprafață de 26 mp pe care pârâții o ocupă fără titlu. În sentință există contradicții prima instanță reținând că pârâții ocupă doar 4 mp din terenul din titlul reclamantei, dar arătând în același timp că pârâții dețin cu 26 mp mai mult decât au în titlu. Mai contestă sentința în ce privește neacordarea onorarului de avocat.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au mai fost depuse alte înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, instanța apreciază că recursul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
În mod eronat susține recurenta că sentința este contradictorie în considerentele ei și că reclamantei trebuia să se admită acțiunea cu privire la întreaga suprafață deținută în plus de pârâți.
Astfel recurenta tage în mod eronat concluzia că, de vreme ce pârâții dețin în plus 26 de mp, aceștia trebuie să îi revină ei. Or în mod corect prima instanță a acordat reclamantei doar suprafața pe care pârâții o ocupă din terenul pe care reclamanta îl are în titlul de proprietate și anume 4 mp. În mod corect a apreciat prima instanță că, fiind investită cu o acțiune în revendicare, nu interesează decât în ce măsură terenul deținut de pârâți se suprapune peste cel pe care reclamanta îl are în titlu. Ceea ce pârâții dețin în plus față de titlul lor de proprietate dar nu se suprapune peste terenul aflat în proprietatea reclamantei nu poate face obiectul prezentei cauze, chiar în condițiile în care suprafața deținută în plus de pârâți coincide ca și întindere cu suprafața ce-i lipsește reclamantei. Concluziile expertizei sunt clare sub acest aspect, instanța nu are motive se aibă îndoieli cu privire la temeinicia sa iar expertiza este și avizată de OCPI.
În mod corect a mai apreciat prima instanță că, în măsura în care reclamanta se consideră îndreptățită la suprafața de teren pe care pârâții o dețin în plus, suprafață care însă nu se regăsește în titlul de proprietate a reclamantei, reclamanta ar trebui să apeleze la acțiuni care repune în discuție conținutul titlurilor de proprietate înainte de a formula o acțiune în revendicare.
În mod corect de asemenea prima instanță a acordat doar în parte cheltuielile de judecată proporțional cu pretențiile admise, pârâții neputând fi ținuți să achite în întregime cheltuielile făcute de reclamantă în condițiile în care reclamantei i s-au admis din pretenții doar o mică parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta O. V. împotriva sentinței civile nr. 1615/30.12.2013 a Judecătoriei Hîrlău, pe care o menține.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.D. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 17.12..2014
Jud. fond. O. M.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 1484/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
