Revendicare imobiliară. Decizia nr. 399/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 15524/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Martie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – M. N.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 399/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către G. C., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctei G. M., împotriva sentinței civile nr. 1448 din 38.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind P. V., P. M., având ca obiect revendicare imobiliară plată lipsă folosință.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 28 februarie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 07 martie 2014, 14 martie 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 1448/22.01.2013, Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„Admite acțiunea formulată de reclamanții P. V. și P. M., cu domiciliul în Iași, .. 10, ., ., în contradictoriu cu pârâții G. M. și G. C., domiciliați în Iași, ..
Obligă pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită folosință suprafața de 120 mp teren identificată prin punctele 9,10,11,12 din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate înregistrat sub nr._/06.01.2004 la OCPI Iași (f.75), precum și încăperile 1, 2, 3 (în suprafață totală de 12,93 mp) de la demisolul construcției situată în Iași, ., potrivit schiței de la fila 76.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 13.207 lei cu titlu de lipsă de folosință a imobilelor anterior menționate, în perioada mai 2008-mai 2011.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 3335 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii:
„P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4964/20.12.2002 la BNP B. A. L. reclamantul din prezenta cauză, P. V., a cumpărat de la vânzătoarea D. Gloria apartamentul nr. 1 situat la parterul imobilului din mun. Iași, ., alcătuit din trei camere, bucătărie, baie, cămară, două holuri, sas, balcon și terasă, cu suprafața utilă totală de 85,46 mp, încăperile wc, hol și magazie de la demisolul imobilului, cu suprafața utilă totală de 12,93 mp, magazie +beci cu suprafața construită de 38,21 mp și teren construit și neconstruit în suprafață de 260 mp. Anterior încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare vânzătoarea D. Gloria acționase în judecată pe pârâții din prezenta cauză, G. M. și G. C. în cadrul dosarului nr._/1999, având ca obiect revendicare imobiliară, ieșire din indiviziune, iar prin sent. civ.nr._/13.11.2000 pronunțată de Judecătoria Iași, astfel cum a fost modificată prin dec.civ.nr. 1270/14.05.2001 pronunțată de Tribunalul Iași și apoi prin decizia civilă nr. 2211/02.12.2001 pronunțată în dosarul nr. 3890/2001 de Curtea de Apel Iași pârâții din prezenta cauză au fost obligați să lase lui D. Gloria în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 260 mp reprezentând curte aferentă casei de locuit situată în Iași, ., și încăperile numerotate XVI, XXI și XXII din schița imobilului construcție. Aceleași bunuri imobile fac și obiectul acțiunii în revendicare din prezenta cauză, reclamanți fiind succesorii în drepturi, prin cumpărare, ai reclamantei D. Gloria din dosarul nr._/1999. P. încheierea de ședință din data de 07.05.2012 (f.99) a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat invocată din oficiu. Astfel, s-a constatat că, deși în dosarul nr._/1999 autorii reclamanților s-au judecat cu pârâții pentru același obiect și în considerarea aceleiași cauze juridice, sent. civ. nr._/13.11.2000 devenind irevocabilă la 05.12.2001 prin respingerea recursului declarat împotriva ei, la momentul investirii instanței cu judecarea prezentei acțiuni hotărârea anterioară pronunțată împotriva pârâților își pierduse forța executorie. Deși, formal, sunt îndeplinite condițiile existenței puterii de lucru judecat, existând tripla identitate, de părți, obiect și cauză, admiterea excepției ar conduce la negarea posibilității reclamanților de a-și valorifica dreptul de proprietate recunoscut prin hotărârea judecătorească anterioară, cu toate că dreptul material la acțiune al reclamanților este imprescriptibil. Din perspectiva reclamanților puterea de lucru judecat a primei hotărâri prezintă un aspect pozitiv, ei putându-se prevala, într-o nouă judecată, de acest drept de proprietate recunoscut de instanță; pentru pârâți, puterea de lucru judecat prezintă un aspect negativ, în sensul că nu mai pot repune în discuție dreptul reclamanților. P. formularea prezentei acțiuni pârâții nu tind să pună în discuție dreptul anterior recunoscut ci se întemeiază pe hotărârea anterioară pentru a-și justifica dreptul de proprietate; ei urmăresc doar obținerea unui nou titlu executoriu pentru valorificarea dreptului lor, astfel că existența hotărârii anterioare nu paralizează cererea reclamanților ci, dimpotrivă, o sprijină. În consecință, instanța a respins excepția puterii de lucru judecat invocată din oficiu.
Având în vedere existența aspectului negativ al puterii de lucru judecat al hotărârii anterioare, în prezenta cauză nu se mai poate pune în discuție dreptul de proprietate al reclamanților astfel cum a fost stabilit prin această hotărâre, ci doar situația de fapt intervenită ulterior pronunțării sentințe. Art. 1200 pct. 4 C.civ. anterior, aplicabil speței, atribuie puterii de lucru judecat valoarea unei prezumții legale irefragrabile. D. în cazul în care situația de fapt de la momentul pronunțării hotărârii judecătorești ce se bucură de putere de lucru judecat și care a fost avută în vedere de instanță la pronunțarea acestei hotărâri s-a modificat, s-ar impune administrarea de noi probe cu privire la stabilirea acestei situații de fapt. Cum însă pârâtul, prezent în instanță, a declarat în mod expres la termenul de judecată din data de 07.05.2012, că în situația de fapt nu au apărut schimbări de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești anterioare, instanța a apreciat că probele cu înscrisuri, testimonială și cu interogatoriul părții adverse, probe solicitate de către mandatarii avocați ai părților, nu sunt utile soluționării cauzei, astfel că le-a respins. Ținând cont de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al hotărârii irevocabile pronunțate în dosarul nr._/1999, instanța va admite acțiunea în revendicare și va obliga pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită folosință suprafața de 120 mp teren identificată prin punctele 9,10,11,12 din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate înregistrat sub nr._/06.01.2004 la OCPI Iași (f.75), precum și încăperile 1, 2, 3 (în suprafață totală de 12,93 mp) de la demisolul construcției situată în Iași, ., potrivit schiței de la fila 76.
Întrucât față de acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/1999 se invocă un singur aspect nou, și anume lipsa de folosință a imobilului, instanța a încuviințat proba cu expertiza evaluatorie imobiliară, apreciind că o astfel de expertiză se impune a fi efectuată pentru determinarea valorii lipsei de folosință. P. raportul de expertiză întocmit în cauză de d-na expert S. E. s-a stabilit o contravaloare a lipsei de folosință pentru ocuparea, de către pârâți, în perioada mai 2008-mai 2011 a terenului cumpărat de reclamanți de la D. Gloria, de 6882 lei, respectiv o contravaloare a lipsei de folosință pentru ocuparea, de către pârâți, în aceeași perioadă, a celor trei încăperi cumpărate de reclamanți de la D. Gloria, de 6882 lei. Pârâții nu au contestat valoarea despăgubirilor indicată prin acest raport de expertiză, iar obiecțiunile reclamanților, care pretindeau o valoare mai mare, au fost respinse. În consecință, se constată că ocuparea în continuare, de către pârâți, a imobilelor construcții și teren din curtea imobilului (nu teren aferent construcțiilor, așa cum a indicat pârâta în concluziile scrise) ce au fost cumpărate de reclamanți de la D. Gloria și cu privire la care s-a stabilit prin hotărârea judecătorească irevocabilă că sunt proprietatea autoarei reclamanților, a provocat reclamanților o pagubă constând în lipsa de folosință a acestor bunuri. În consecință, în baza art. 998, 999 C.civ. (aplicabile speței potrivit art. 3 și 5 din Legea nr. 71/2011), instanța urmează a admite și al doilea capăt de cerere și a obliga pârâții să plătească reclamanților suma de 13.207 lei cu titlu de lipsă de folosință a imobilelor anterior menționate, în perioada mai 2008-mai 2011.
Întrucât au căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. 1 C.p.c. pârâții vor fi obligați să plătească reclamanților suma de 3335 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat.”
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs G. C. (în nume propriu și ca succesor al defunctei G. M.) solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței.
A motivat recurentul că, terenul despre care se face vorbire se află în partea de sud-vest, în continuarea imobilului vecin cu calea de acces și nu îngrădit înspre imobil, fiind prevăzut cu două porți mari pentru acces auto.
Reclamanții nu au făcut nici o probă că nu li s-ar fi permis accesul pe acel teren care nici nu este îngrădit.
Fiind aferent imobilului, nu se poate pune problema stabilirii lipsei de folosință la contravaloarea chiriei pentru utilizarea unui teren, deoarece acesta nu putea fi folosit în alte scopuri decât cele legate de exploatarea și întreținerea imobilului, imobil pe care reclamanții îl ocupă la etaj. De asemenea, reclamanții nu și-au exprimat niciodată dorința de a folosi magazia, magazie care a fost de altfel construită de tatăl recurentului în urmă cu peste 50 de ani, când reclamanții nu locuiau acolo.
Intimații P. V. și M. au solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului.
Au invocat intimații excepțiile netimbrării cererii de recurs și a nulității acesteia pentru nemotivarea în termen, conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, cu precizarea că recurentul nu menționează nici un motiv de nelegalitate al sentinței. Cu privire la criticile formulate de către recurent, intimații au precizat că pârâții nu au contestat valoarea despăgubirilor indicate în raportul de expertiză, toate apărările formulate în recurs fiind aspecte noi, care nu au fost invocate în fața instanței de fond.
Cât privește accesul pe teren, porțile de care face vorbire recurentul erau încuiate în permanență, terenul în litigiu fiind îngrădit iar materialele de construcție nu au fost transportate pe acel teren, ci prin locuință, întrucât nu aveau acces prin curte. Terenul este suficient de mare și poate fi folosit și în alte scopuri decât strict la întreținerea casei: depozitare de bunuri, ridicarea unor construcții adiacente, parcarea unei mașini, etc.
Deși au solicitat în repetate rânduri, nu le-a fost permis niciodată accesul spre magazie (depun procesul verbal din 26.11.2004 încheiat de B. A. C. din care rezultă că recurentul a declarat în fața executorului că până la data de 03.12.2004 va permite accesul intimaților în curte și va ridica, până la acea dată, magaziile edificate).
Soluția dată de instanță este juridică, legea s-a aplicat corect iar motivele hotărârii permit să se constate că elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării legii se regăsesc în cauză.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată fondat recursul urmând a-l admite și a trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași, prin prisma următoarelor considerente:
Reclamanții P. V. și P. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții G. C. și G. M., pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 50 mp din Iași, . plus încăperile pe care aceștia le ocupă abuziv precum și obligarea la plata contravalorii lipsei de folosință pe ultimii trei ani.
Tribunalul constată că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 4964/20.12.2002, reclamanți au dobândit un drept de proprietate prin cumpărare asupra apartamentului nr. 1 situat la parterul imobilului din municipiul Iași, ., alcătuit din trei camere, bucătărie, baie, cămară, două holuri, sas, balcon și terasă (85,46 mp) și încăperile: WC, hol, magazie la demisolul imobilului (12,93 mp), magazie + beci (C2) (38,61 mp) în stare de autodemolare și teren construit și neconstruit în suprafață de 260 mp.
P. acțiunea de față, reclamanții nu au identificat în mod concret suprafața de teren ocupat de către intimați și nici nu au precizat care ar fi acele încăperi ocupate abuziv.
Ulterior, prin precizările de la fila 74, reclamanții au precizat că revendică suprafața de 120 mp situată între punctele 9, 10, 11, 12 din planul de amplasament și încăperile 1, 2, 3 de la demisolul construcției (în suprafață de 12,93 mp).
Expertiza efectuată în cauză (expert evaluator S. E.) a evaluat doar lipsa de folosință, însă a constatat și că suprafața de teren ocupată de pârâți este de 90 mp, stabilind contravaloarea daunelor solicitate în funcție de aceasta.
Sentința Judecătoriei Iași reține ca dovedită acțiunea pentru suprafața de 120 mp (plus încăperile 1, 2, 3 de la demisolul construcției), contravaloarea lipsei de folosință fiind însă cea din expertiza evaluatorie.
În consecință, Tribunalul constată că, în fața instanței de fond, nu a fost stabilit în mod clar obiectul judecății privitor la terenul revendicat: reclamanții au solicitat inițial revendicarea unei suprafețe de teren de 50 mp, ulterior au precizat suprafața de 120 mp teren, expertiza (deși evaluatorie a lipsei de folosință) a stabilit că pârâții ocupă doar 90 mp din terenul reclamanților iar instanța de fond a admis acțiunea pentru suprafața de 120 mp.
Nefiind în mod clar obiectul judecății sub aspectul suprafeței de teren ocupate de către pârâți, tribunalul nu poate aprecia nici asupra temeiniciei lipsei de folosință, invocat ca motiv de recurs.
De asemenea, Tribunalul reține că, prin prisma deciziei civile nr. 1653/24.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe baza căreia Judecătoria Iași și-a fundamentat soluția de respingere a excepției autorității de lucru judecat, în fața instanței de fond nu a fost verificat aspectul posesiei actuale a pârâților asupra terenului și încăperilor indicate de către reclamanți.
Excepția netimbrării recursului nu este incidentă în cauză, instanța de recurs s-a pronunțat asupra criticilor intimaților precizând cuantumul taxei de timbru ce se impune a fi achitat în această fază procesuală prin încheierea din data de 10.01.2014. în plus, pentru recurent a fost admisă și cererea de ajutor public judiciar, prin eșalonarea taxei de timbru.
În ceea ce privește excepția nulității cererii de recurs, aceasta nu poate fi reținută, din moment ce recurentul critică soluția primei instanțe referitor la lipsa de folosință. Argumentele folosite de recurent în motivarea cererii sale pot fi apreciate de instanța de control în sensul temeiniciei sau netemeiniciei acestora iar nu în sensul nulității recursului.
În plus, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Față de toate aceste considerente, tribunalul, apreciind că prima instanță nu a clarificat în cauză obiectul judecății și drept consecință în acest caz nu a putut soluționa fondul pretențiilor deduse judecății, va admite recursul, va casa sentința Judecătoriei Iași și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul G. C., în nume propriu și ca succesor al defunctei G. M., împotriva sentinței civile nr. 1448 din 28.01.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza la Judecătoria Iași pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.03.2014.
Președinte, M. M. | Judecător, P. T. | Judecător, C. A. |
Grefier, N. M. |
Red. M.M.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./26.06.2014
Judecător fond Ș. A. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 185/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 400/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
