Uzucapiune. Decizia nr. 1479/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1479/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 26046/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Noiembrie 2014
Președinte – M. M.
Judecător –M. D.
Judecător - Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1479
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul M. IAȘI - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI împotriva sentinței civile nr. 4730/_ a Judecătoriei Iași, intimați P. GH. M., C. L. AL MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 04.11.2014, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei recursului civil de fata, Tribunalul constata următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4730/31.03.2014, Judecătoria Iasi a dispus următoarele:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor invocata de aceștia ca fiind neîntemeiata.
Admite acțiunea formulată de către reclamanta P. GH. M., cu domiciliul procesual ales in IAȘI, LA CABINETUL DE AVOCAT D. R. M., ., . în contradictoriu cu pârâții M. IAȘI - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI și C. L. AL MUNICIPIULUI IAȘI.
Constată ca reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren in suprafața de 738 mp situată in Iasi, ., jud Iași, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, așa cum a fost identificata prin raportul de expertiza efectuat de expert N. M. V., raport ce este omologat de instantă.
Obliga reclamanta la plata sumei de 1125 lei reprezentând diferenta onorariu expert in contul expertului N. M. V. .
Obliga pârâtii, in mod solidar,la plata sumei de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentate de onorariu expert si onorariu avocat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.03.2014.”
Pentru a pronunța această solutie, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
„Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Iași la data de 24.08.2012 și înregistrată sub nr._, reclamanta P. GH. M. a chemat în judecată pe pârâtele M. IAȘI - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI ȘI C. L. AL MUNICIPIULUI IAȘI, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 738 de mp situata in Iasi, ., jud Iași .
In motivarea acestei cereri, reclamanta a menționat ca stăpânește in mod public, netulburată, neîntrerupta si continuu, aceasta suprafata de teren, în completarea suprafetei de 300 de mp ce i-a fost donata de către tatăl ei.
Cererea a fost motivata in drept pe prev art 1890 rap. la 1847 Cod civil.
Cererea nu a fost timbrata .
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și expertiza, depunând la filele 45,85-100,104-111,129, 159-170 ds, inscrisurile de care a inteles să se foloseasca .
Reclamantei i-a fost acordat ajutor public judiciar cu privire la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform prevederilor încheierii de sedinta pronuntate la data de 08.10.2012 .
Pârâtele, legal citate, au formulat întâmpinare si precizări ( filele 11 și 131 ds).
În motivarea acestora, a invocat exceptia lipsei calității procesual pasive raportat la prev art 21 al 1 din Legea nr 215/2001, dar si la aspectul potrivit căruia reclamanta trebuia să faca dovada calității de proprietar a pârâtelor chemate in judecata, or reclamanta nu a depus inscrisuri prin care să identifice suprafata de teren din cauză, solicitând si pe fond respingerea cererii formulate.
Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiat martorul C. E., a cărui declarație se afla consemnata si atasata la dosarul cauzei. De asemenea, s-a depus la dosar raportul de expertiza topo efectuat in cauza cu privire la identificarea terenului, avizat de către OCPI (filele 199 si urm ds, respectiv 271 ds ), domnul expert N. M. V. depunând ulterior si răspunsul său la obiectiuni ( fila 258,259 ds) .
La dosar, au fost depuse relații oficiale legat de situatia juridica a terenului ( filele 57,59,60,80,81,101,116,118,131-133,140-144,148,150-152,232,243,244,253 ds) .
In cursul judecătii, instanta a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor invocata de aceștia.
Reclamanta a depus la dosar un memoriu, exprimându-si punctul de vedere fata de actiune ( filele 154-156 ds).
Analizând prioritar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța constată următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamanta trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală pasivă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități
În drept, uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al unei posesii îndelungate, după perioada și în condițiile prevăzute de legiuitor. Uzucapiunea apare astfel ca o sancțiune aplicată unui proprietar nediligent care a lăsat bunul său imobil în proprietatea unei alte persoane, o durată semnificativă de timp, dezinteresându-se de soarta acestuia.
Conform dispozițiilor generale în materie de uzucapiune, aceasta poate fi opusă doar adevăratului proprietar, care a lăsat o altă persoană să posede bunul său în condițiile și în termenul prevăzut de lege. Întrucât reclamantul este cel care promovează acțiunea, acesta stabilește cadrul procesual, în concordanță cu dispozițiile art. 112 pct. 1 din Codul de procedură civilă, trebuind să dovedească existența calității procesuale pasive în persoana pârâtului, respectiv adevăratul proprietar în materia uzucapiunii. Verificarea calității procesuale pasive în persoana pârâtului are prioritate în raport de orice aspecte legate de fondul cauzei.
Instanța apreciază, deci, că, în prezenta cauză, au calitate procesuală pasivă pârâții M. IAȘI - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI și C. L. AL MUNICIPIULUI IAȘI, întrucât, pe de o parte, nu rezultă că reclamanta a dobândit terenul de la un neproprietar (probele nu indică că o altă persoană poate fi asimilată proprietarului nediligent față de care să opereze sancțiunea prescripției achizitive), iar pe de altă parte, pârâții M. IAȘI - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI și C. L. AL MUNICIPIULUI IAȘI au atribuții imperativ stabilite de lege și, fiind vorba de un teren ce ar putea aparține domeniului privat, este evidentă identitatea între pârâtii M. IAȘI - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI și C. L. AL MUNICIPIULUI IAȘI și cei care sunt subiecti pasivi în raportul juridic dedus judecății, aceștia putând contesta dreptul de proprietate al reclamantei, în prezenta cauză.
Reținerea calității procesuale pasive a pârâtului M. IAȘI – PRIN PRIMAR se justifică, în drept, pe prevederile art. 21 alin 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, a administrației publice locale (conform cărora Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii), pe cele ale art. 199 din același act normativ (care stipulează: Constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial), precum și pe cele ale art. 121 alin 1 și 2 din Legea nr. 215/2001, republicată, a administrației publice locale /care prevăd: (1) Domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. (1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege.(2) Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
În fapt, reclamanta ocupă de multi ani de zile suprafața de teren de 738 mp, situată in Iasi, ., jud Iași, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, suprafata fiind identificata prin raportul de expertiza efectuat de expert N. M. V., raport ce este omologat de instantă. Reclamanta a dobândit posesia terenului în litigiu in urma cu aproximativ 68 de ani de zile, o parte din teren fiind stăpânit initial de către părintii reclamantei, aspecte care rezulta din coroborarea inscrisurilor cu declaratia martorului audiat si cu concluziile rapoartelor de expertiza depuse la dosar ( fila 106 si 199, respectiv 271 ds) .
De la data dobândirii posesiei asupra terenului, reclamanta s-a comportat ca un adevărat proprietar a întregii suprafețe de teren în discuție, instanța reținând că reclamanta a stăpânit întregul teren în mod public si netulburat, sub nume de proprietar, fără ca suprafața posedată să fi suferit modificări si fara a fi fost revendicată de vreo terta persoana .
În drept, din punct de vedere al legii aplicabile, se retine faptul că uzucapiunile împlinite sub imperiul legii vechi sunt supuse dispozițiilor acesteia, fiind vorba, in consecința, de aplicarea prevederilor vechiului Cod Civil.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1890 din Codul civil, toate acțiunile, atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile și pentru care nu a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără a i se putea opune reaua-credință.
Prescripția constituie, conform prevederilor art. 1837 din Codul civil, un mijloc de a dobândi proprietatea, fiind fondată pe faptul posesiunii (art.1846 alin. (1) din Codul civil). Pentru a putea prescrie, se cere, în lipsa unui just titlu, o posesiune utilă pe o perioadă de cel puțin 30 de ani, utilitatea posesiei fiind apreciată în raport de prevederile art.1847 din Codul civil, și anume: trebuie sa fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În ceea ce privește joncțiunea posesiilor, aceasta reprezintă adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său, fiind întotdeauna posibilă, dar având caracter facultativ, în sensul că posesorul actual are de ales între a începe o nouă posesie ori a invoca joncțiunea posesiilor (art. 1859 și art. 1860 din Codul civil).
În absența unei reglementări exprese, jurisprudența a statuat că prin autor, în sensul art. 1860 din Codul civil, se înțelege persoana care, ca și cel care invocă uzucapiunea, nu este titularul dreptului real.
În prezenta cauza, instanța reține că autorul reclamantei, respectiv mama acesteia a intrat în stăpânirea unei părți din suprafața de teren în discuție ( a se vedea precizările reclamantei de la fila 154 si 155 ds) și a exercitat, de la acel moment, o posesie utilă, și anume: publică, netulburată, continuă și sub nume de proprietar.
Discontinuitatea posesiei presupune exercitarea acesteia de către posesor în mod neregulat, respectiv cu intermitente anormale (art.1848 din Codul civil), iar însușirea posesiei de a fi neîntreruptă nu este o calitate propriu-zisa a acesteia, ci o condiție care ține de curgerea termenului de prescripție. Potrivit art.1850 din Codul civil, continuitatea și neîntreruperea posesiei sunt dispensate de proba din partea celui care invocă prescripția achizitivă, în sensul că posesorul actual care dovedește că a posedat la un moment dat mai înainte este presupus că a posedat în tot timpul intermediar.
În lumina tuturor considerentelor de mai sus, instanța urmează să admită acțiunea și să constate că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului teren in suprafața de 738 mp situată in Iasi, ., jud Iași, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, așa cum a fost identificata prin raportul de expertiza efectuat de expert N. M. V., raport ce este omologat de instantă, raport ce a si fost avizat de către OCPI.
Va obliga reclamanta la plata sumei de 1125 lei reprezentând diferenta onorariu expert in contul expertului N. M. V. .
In tem art. 274 Cod proc. civ., va obliga pârâtii, in mod solidar,la plata sumei de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentate de onorariu expert si onorariu avocat, conform chitantelor atasate la dosar.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. Iasi, care a criticat sentința pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea declaratiei de recurs se arata ca instanțța de fond a solutionat gresit excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L., raportat la disp. Legii nr. 215/2001, art. 36, că în speță calitatea de proprietar cu privire la bunurile din domeniul public si privat o are doar unitatea administrativ teritorială, astfel încât consiliul L. Iasi nu are calitate procesuală pasiva.
Pe fondul cauzei, se arata ca instanța a retinut in mod gresit constatarea dreptului de proprietate pentru suprafata de 738 mp intrucat din totalul suprafetei de teren masurata de catre expert respectiv de 1038 mp, reclamanta detine cu acte suprafata de 597 mp.
Referitor la suprafata detinuta fara acte, recurentul arata ca aceasta suprafata nu s-a regasit si nus e regaseste în proprietatea privata a institutiilor chemate in judecata. Instanța de fond nu a luat in considerare faptul că pe una din laturile mentionate in actul de donatie se regaseste proprietatea lui M. I., iar avand in vedere numele tatlui reclamantei, aceasta ar fi mama reclamantei.
De asemenea, instanța nu a luat in considerare înscrisurile depuse cu privire la C. Gh, domiciliat in Iasi, ., care a construit o casa in anul 1959 pe o suprafata de 300 mp teren si care solicita in anul 1960 sa fie deschis partida de rol.
Recurentul apreciaza ca in aceste conditii cauza nu a fost analizata sub toate aspectele, fiindu-i incalcat dreptul la un proces echitabil.
Recurenta critica solutia instanței de fond de obligare a sa plata cheltuielilor de judecată întrucat beneficiul acestei actiuni este cules in totalitate de catre reclamanta.
În drept, sunt invocate disp. art. 302-308 C.proc.civ., Legea nr. 18/1991, Constitutia Romaniei. CEDO.
♦♦♦
Analizand sentința civilă sub aspectul motivelor de recurs si normele legale incidente în cauză, Tribunalul reține:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta P. GH. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtii M. IAȘI - prin Primarul Municipiului Iași și C. L. AL MUNICIPIULUI IAȘI, să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 738 de mp teren situat in Iasi, ., jud Iași prin uzucapiune.
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor M. Iasi și C. L. Iasi, a admis actiunea astfel cum a fost formulata si a obligat pârâtii la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul M. Iasi critică soluția instanței de fond din 3 perspective, anume: gresita soluționare a excepției lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor M. Iasi și C. L. Iasi, gresita soluționare a fondului cauzei, cât și soluția data cu privire la cheltuielile de judecată.
Asupra motivului de recurs privind nelegala soluționare a excepției lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor M. Iasi si C. L. Iasi din perspectiva Legii nr. 215/2001, instanța reține ca acesta este chemat în judecată alături de M. Iasi, prin Primar - titular al patrimoniului imobiliar, în calitate de administrator al acestui patrimoniu și din rațiuni de opozabilitate, astfel încât nu se poate reține greșita aplicare a legii, circumscrisa motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În ceea ce privește pârâtul M. Iasi, întrucât calitatea de proprietar cu privire la bunurile aflate în domeniul public și privat aparține unității administrativ teritoriale, acesta are calitate procesuala în speță.
Prin urmare, motivele de recurs ce vizează soluționarea excepției lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor M. Iasi si C. L. Iasi sunt nefondate.
Referitor la motivul de recurs privind nelegala soluționare a fondului cauzei, Tribunalul reține că din totalul suprafetei de teren măsurată de către expertul desemnat în cauză, reclamanta deține cu acte suprafata de 300 mp in baza actului de donatie încheiat intre tatăl reclamantei și reclamantă. Atât suprafata de 300 mp care a facut obiectul actului de donație din anul 1946, cât si suprafata de 738 mp (care face obiectul actiunii in constatatrea uzucapiunii) sunt cuprinse în planul de amplasament și delimitare avizat de OCPI Iasi ca un întreg în suprafata totală de 1038 mp, suprafata care este detinută de reclamantă (suplimentul la raportul de expertiză topo-cadastrala – f.268 fond).
Susținerile recurentului în sensul că soluția instantei de fond este gresită întrucât instanța nu a dat eficientă înscrisurilor depuse cu privire C. Gh, domiciliat în Iasi, ., care a construit o casă în anul 1959 pe o suprafata de teren de 300 mp și care solicită în anul 1960 să fie deschis partidă de rol sunt neîntemeiate.
Astfel, conform suplimentului la raportul de expertiză (f.268 fond), la consultarea registrului de evidență a posesorilor din anul 1991 atât la sediul OCPI Iasi, cât si la sediul Primăriei Mun. Iasi, cât și a cercetărilor din teren, expertul nu a identificat nicio proprietate apartinând familiei C., concluziile expertului fiind în sensul că nu există suprapunere cu terenul ce face obiectul prezentei actiuni.
Expertiza efectuată în cauză a fost avizată de OCPI Iasi, cu procesul verbal de recepție nr. 535/12.02.2014.
Instanța de recurs mai retine si faptul că în conformitate cu certificatul nr._/30.03.1998 (f45), reclamanta figurează în evidența fiscală cu 1000 mp în ., conform declaratiei pentru stabilirea impozitului din 1958 (f.88), P. P. și M. (autorii reclamantei) dețin în posesie suprafata de 920 mp teren ce reprezintă curtea și 80 mp teren construit, deci in total suprafata de 1000 mp. Suprafata de 1000 mp teren aflata in posesia autorilor reclamantei este mentionata si în procesul verbal pentru impunerea clădirilor și terenurilor întocmit in anul 1955 (f.89). De asemenea, prin certificatul nr._/9.09.1960 (f.90) se atestă că autorii reclamantei figurează în evidențe cu suprafata de 1000 mp teren, suprafata ce apare menționată și în certificatul din 30.12.1976 la fila 91 dosar fond. Totodată, conform extrasului din registrul posesorilor, autorul reclamantei, P. P., figurează în .. 8, cu suprafata de 1319 mp.
Din această suprafata, reclamanta deține cu acte suprafata de 300 mp în baza contractului de donatie din 9.03.1946 (f.85ds.)
Reclamanta a facut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenta de suprafata de 700 mp teren situat in Iasi, ., cerere ce a fost respinsa prin Ordinul 1004/02.11.2010 al Prefectului Județului Iasi.
Din actele enumerate mai sus, rezultă că autorii reclamantei au stapânit in fapt în ., suprafata de 1000 mp (1038 mp rezultata din masuratori), figurand in evidentele fiscale cu această suprafata incă din anul 1955, rezultând astfel o posesie de peste 30 ani.
Prin urmare, instanța de fond a realizat o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală, expunând în mod detaliat considerentele ce o susțin și pe care instanța de control judiciar și le însușește, inclusiv cele privind joncțiunea posesiilor.
În ce privește criticile recurentului privind obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 274 C.proc.civ poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată partea care cade în pretenții. Astfel cauza obligării uneia dintre părți la plata cheltuielilor de judecată suportate de cealaltă parte este culpa procesuală, ceea ce presupune că partea s-a aflat, în drept, în situația de încălcare a unei obligații și, prin această conduită, a determinat pe cealaltă parte să sesizeze instanța în vederea ocrotirii dreptului său. Din acest punct de vedere cererea de uzucapiune prezintă particularitatea că nu pune în discuție încălcarea vreunei obligații a proprietarului nediligent față de posesor ci acesta urmărește să valorifice în drept posesia sa, în beneficiul său și în paguba proprietarului, singura sancțiune care poate decurge de aici pentru proprietar fiind însăși pierderea dreptului de proprietate. Nu există însă o „obligație de păstrare a proprietăți”. Pentru aceste motive instanța apreciază că pârâtii nu pot fi obligati la plata cheltuielilor de judecată, ci acesta se justifică a rămâne în sarcina reclamantei ca un corelativ al demersului de obținere a prezentei hotărâri prin care se constată dreptul ei de proprietate.
F. de cele expuse mai sus, retinand ca recursul este intemeiat sub aspectul criticilor ce vizează cheltuielile de judecata retinute în sarcina pârâtilor, în temeiul art. 312 alin. 3 C.proc.civ., va admite recursul declarat de pârâtul Mun. Iasi, si va modifica in parte sentința civilă criticata in sensul ca va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul M. Iași împotriva sentinței civile nr. 4730/_ a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate, care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 4.11.2014.
Președinte, M. M. | Judecător, D. M. | Judecător, A. M. Diuță T. |
Grefier, Getuța M. |
G.M. 13 Noiembrie 2014
Red./tehnored. DTAM
Ex.2, 16.01.2015
Jud. fond I. Z.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 851/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1465/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
