Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1207/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1207/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 1207/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Octombrie 2015
Președinte - M. M.
Judecător - Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1207
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta ..D.N.R.SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI - P. B.E.J.A. M. I. ȘI M. L. împotriva încheierii de ședință din data de 06.11.2014 a Judecătoriei Iași, intimată S. F., având ca obiect încuviințare executare silită STABILIRE DE COMPETENȚĂ; ÎNREGISTRAT ASTĂZI, 06.07.2015, ORA 14.15.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 01.10.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
P. încheierea de ședință din data de 06.11.2014 a Judecătoriei Iași s- a dispus în sensul că:
S-a respins cererea formulată de executorul judecătoresc M. L. privind încuviințarea executării silite la solicitarea creditoarei COMPANIA NATIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – D.R.D.P. IAȘI împotriva debitoarei S. F..
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
P. cererea formulată de executorul judecătoresc M. L., înregistrată sub numărul de mai sus pe rolul Judecătoriei Iași, s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011, la cererea creditoarei COMPANIA NATIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – D.R.D.P. IAȘI împotriva debitoarei S. F..
În drept, s-au invocat prevederile art. 665 Cod de procedură civilă.
Alăturat s-au depus copii după cererea creditoarei, titlul executoriu și încheierea prevăzută la art. 664 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Cererea a fost timbrată legal, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 80/2013.
Instanța constată că prin Legea nr. 138/2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 753, partea I, din 16.10.2014, s-au adus modificări Codului de procedură civilă.
Astfel, prin dispozițiile art.665 Cod procedură civilă modificat se prevede că asupra cererii de încuviințare a executării silite se pronunță executorul judecătoresc prin încheiere, fără citarea părților.
Față de aceste prevederi legale, instanța urmează a respinge cererea de față, ca fiind de competența altui organ de executare decât instanța de judecată sesizată prin prezenta cerere.
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași criticând sentința pentru următoarele motive:
Raportat la data înregistrării cererii de executare silită la B. M. L. - 16.10.2014, procedura de executare silită este cea reglementată de Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură civilă, iar nu de cea prevăzută de Legea nr. 138/2014, lege care nu era in vigoare la acel moment.
Apelanta apreciază că din acest punct de vedere raționamentul instanței de fond este eronat.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
♦♦♦
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, respinge, pentru considerentele ce succed:
În fapt, tribunalul reține că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011 numita S. F. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002. P. același proces-verbal, s-a dispus și achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro, adică 120,82 lei potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
P. Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 3ind.1 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare s-a solicitat a fi încuviințată.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Tribunalul apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 3 ind. 1 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitoarea S. F., chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că numai poate fi executată măsura complementară constând în obligația de a plăti tariful de despăgubire, obligație care a rămas fără suport legal.
De asemenea, potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001,
(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează*), chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
P. Decizia Curții Constituționale nr. 228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 27 aprilie 2007 s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Această decizie a Curții Constituționale își găsește deplină aplicare și în ce privește executarea măsurilor complementare dispuse în baza legii vechi, care, nemaifiind prevăzute de legea nouă, nu se aplică și, mai mult, nu se mai mai execută.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
În aceste condiții, instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța va înlătura aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012.
Pentru motivele arătate, față de disp. art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, cererea de încuviințare a executări silite este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași împotriva încheierii de ședință din data de 06.11.2014 a Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași împotriva încheierii de ședință din data de 06.11.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. D.T.A.M.
4 ex/14.10.2015
Jud. fond O. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 998/2015. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
