Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 268/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 31455/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Februarie 2015
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – M. D.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 268/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de Asociația De L. PT 9 N. CUG împotriva sentinței civile nr. 8877 din 10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul T. S., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05 februarie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 12 februarie 2015, 19 februarie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 15.10.2012 sub nr._ , reclamanta ASOCIAȚIA DE L. PT 9 N. CUG a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul T. S. să se dispună obligarea acestuia sa-i plateasca suma de 27.843,69 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat asociatiei reclamante prin semnarea protocolului nr 239 si 241, ambele din 11.11.2009, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, reclamanta a arătat că in cursul anului 2009 proprietarii blocurilor 937 A si 937 B au decis sa se desprinda de aceasta asociatie si sa formeze noua asociatie de Proprietari, astfel incât la momentul desprinderii acestora, proprietarii figurau in evidentele asociației reclamante cu debite restante in cuantum de 27.843,69 lei. Pârâtul care avea calitatea de presedinte al asociatiei reclamante, in momentul in care a semnat protocoalele de desprindere ale asociatiei, nu a solicitat reprezentantului asocatiei . toate datoriile din listele de plata apartinând membrilor săi, considerent pentru care solicita admiterea actiunii.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. Legii 230/2007, respectiv pe prev art 998-998 Cod Civil, HG nr 1588/2007, Ordinul 1969/2007.
Pârâtul T. S., legal citat, a formulat întâmpinare si precizări la dosarul cauzei ( filele 12-14,142-144 ds prin care a solicitat respingerea actiunii ca fiind neintemeiatam precizând, pentru considerentele redate in cadrul precizărilor, ca sustinerile reclamantei sunt neintemeiate.
Prin sentința civilă nr. 8877/10.06.2013 Judecătoria Iași a respins ca nefondată acțiunea reținând următoarele argumente:
,,Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 15.10.2012 sub nr._ , reclamanta ASOCIAȚIA DE L. PT 9 N. CUG a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul T. S. să se dispuna obligarea acestuia sa-i plateasca suma de 27.843,69 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat asociatiei reclamante prin semnarea protocolului nr 239 si 241, ambele din 11.11.2009, cu cheltuieli de judecata.
Din punct de vedere al aplicării in timp a legii, instanta face amintire cu privire la prev art. 103 din Legea nr. 71/2011 conform căruia răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârsirii faptei ilicite. Or, având in vedere ca protocoalele au fost încheiate la data de 11.11.2009, sunt aplicabile prevederile vechiului cod civil.
La data de 11.11.2009 s-au incheiat intre cele doua asociatii doua Protocoale prin care presedintii celor doua asociatii, pârâtul fiind la acea data presedintele asociatiei reclamante, au mentionat ca s-au predat /primit active si pasive fara ca, in realitate ,sa se procedeze la o predare primire gestiune active si pasive, invederându-se insă, la finele acestor protocoale, ca acestea vor fi completate prin acte aditionale care vor lămuri situatia ulterioara datei de 01.11.2009.De asemenea, instanta constata ca nu s-a făcut dovada ca s-ar fi efectuat ulterior actele aditionale mentionate, fara insa a se dovedi ca nefectaurea acestora s-ar fi datorat intentiei sau culpei pârâtului.
Conform precizărilor reclamantei, pârâtul a avut calitatea de presedinte al reclamantei pâna la data de 27.03.2010, intre asociatia reclamanta si pârât incheindu-se la data de 01.04.2010 acel proces verbal de predare primire ( fila 18 ds) in cadrul căruia nu s-a semnalat vreo problema, nefăcându-se vorbire nici de existenta acestei datorii si nici de existenta vreunei culpe a pârâtului .
In ultimul rând, instanta menționează că s-a depus de către reclamanta o expertiza extrajudiciara ( filele 69 si urm ds), ale cărei concluzii nu pot fi luate in consideratie in condițiile in care nu este vorba de o proba care să fi fost administrata nemijlocit in fata instanței de judecata. Demn de observat este ca, fata de mentiunile formulate in cadrul expertizei contabile extrajudiciare, ca in cadrul acestei sume solicitate prin prezenta actiune sunt incluse in mod clar sume restante in septembrie 2009, actualizate in decembrie 2011. In plus, se constata ca, abia in cursul anului 2012 ( respectiv la data de 23.09.2012 s-a intocmit raportul de expertiza extrajudiciar) s-a procedat la verificarea evidentelor contabile ale societății reclamante, doamna expert precizând ca aceasta verificare a fost îngreunata datorita imprejurării ca anumite acte relevante pentru efectuarea expertizei se aflau la . că, . civilă nr. 4600/2011, irevocabilă, pronuntata la data de 04.03.2011 ,in ds_ , pârâta . a fost obligata să predea reclamantei o . acte, mentionate in dispozitivul acesteia. Cu alte cuvinte, era imposibil ca la data de 11.11.2009, data incheierii protocoalelor, să se cunoasca cuantumul datoriilor ce trebuiau a fi preluate de asociatiile de proprietari nou inființate, acest cuantum nefiind cunoscut nici la data incetării functiei de presedinte a pârâtului, tocmai datorita faptului că o . acte contabile se aflau la ., ele fiind obținute pe cale de hotărâre judecătorească, neputându-se spune că, din cauza pârâtului, nu s-au trecut sumele ce trebuie recuperate de la asociatiile noi înființate .
F. de aceste considerente, nefiind făcuta dovada culpei pârâtului, dar nici a cuantumului prejudiciului produs asociației reclamante, nefiind făcuta practic dovada indeplinirii conditiilor prev de art 998 -999 Cod Civil, instanța va respinge acțiunea’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația de L. PT9 N. CUG arătând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale precum și condițiile răspunderii prev. de art. 32 alin. 2 din Legea nr. 230/2007. Legea nr. 230/2007 și HG nr. 1588/2007 prevăd în mod clar atribuțiile președintelui Asociației de proproietari. În mod eronat prima instanță a reținut lipsa culpei pârâtului, în condițiile în care acesta era obligat să țină evidența la zi a actelor Asociației și să facă un inventar înainte de încheierea protocoalelor. Motivarea instanței este contradictorie pe de o parte încercând să susțină lipsa oricărui prejudiciu iar pe de altă parte apreciind că raportul extrajudiciar nu va fi avut în vedere. Pârâtul trebuia să facă demersuri pentru angajarea unui specialist contabil la încheierea protocoalelor. Prejudiciul constă în debitele pe care Asociația la are de plată și care de fapt reprezintă restanțe ale proprietarilor care s-au desprins de asociație. Apărările pârâtului nu au legătură cu obiectul dosarului.
Prin întâmpinare pârâtul T. S. a solicitat respingerea recursului arătând că pe protocoalele semnate a făcut precizarea că sumele restante și penalizările se vor definitiva ulterior printr-un bilanț contabil la zi, având în vedere faptul că la acea dată Asociația nu avea angajat un contabil, asociația fiind administrată de INAAP SRL. Ba chiar și colaborarea cu INAAP încetase de 2 luni, astfel încât la momentul încheierii protocoalelor Asociația nu deținea nici un act primar relativ la situația financiar-contabilă. Recuperarea creanțelor este posibilă dacă instanța obligă cel două asociații la întocmirea protocolului de predare-primire gestiune.
În cursul judecării recursului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
În mod corect a apreciat prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale atât sub aspectul dovedirii faptei, al caracterului cert al prejudiciului cât și al culpei pârâtului.
În primul rând instanța constată că lipsa dovedirii unei fapte ilicite în sarcina pârâtului. Deși i se reproșează pârâtului faptul că la momentul desprinderii asociațiilor nu au fost evidențiate debitele restante ale proprietarilor care părăsesc asociația și că acest fapt a determinat păstrarea debitelor în sarcina vechii asociații, instanța constată că la momentul semnării protocoalelor, pârâtul a făcut mențiunea pe protocoale: ,,prezentul protocol va fi completat prin acte adiționale care vor lămuri situația ulterioară datei de 01.11.2009 (bilanț contabil la zi, proces verbal al comisiei de cenzori, situația mijloacelor fixe, situația fondului de rulment, fond reparații, situația analitică a debitelor inclusiv octombrie 2009). Cu alte cuvinte situația consemnată în protocoale nu era nicidecum definitivă urmând ca aceasta să fie lămurită și completată ulterior. Pârâtul a dat și explicații rezonabile cu privire la motivul imposibilității încheierii unui protocol definitiv, și anume recenta întrerupere a colaborării cu administratorul INAAP SRL (aspect confirmat de sentința civilă nr. 4600/2011,) și lipsa unui contabil.
S. activitate a pârâtului ca președinte al Asociației, perioadă care s-a suprapus peste momentul semnării protocoalelor îndreptățește instanța să aprecieze că acesta nu a înțeles să acționeze în mod neglijent sau cu rea credință la semnarea acestor protocoale. Potrivit disp. art. 32 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 care reglementează răspunderea președintelui asociației (textul având un caracter special, derogator de la răspunderea civilă delictuală) permite o tragere la răspunderii doar în condițiile unor prejudicii cauzate deliberat. Or datele cauzei nu permit concluzionarea în sensul existenței unei intenții sau a unei grave neglijențe în activitatea pârâtului.
În plus chiar dacă protocolul nu ar conține dispoziții referitoare la preluarea debitelor restante ale foștilor proprietari, acest aspect nu poate fi interpretat cu o renunțare a vechii asociații la dreptul de a recupera acesta debite sau ca o asumare a debitelor proprietarilor care au părăsit vechea asociație. Lipsa unei prevederi exprese referitoare la acest aspect nu poate fi interpretată ca o renunțare la acest drept ci acest aspect poate fi lămurit ulterior prin procedurile convenționale completatoare (protocoale ulterioare) sau prin acțiuni juridice (acțiune în îmbogățire fără justă cauză sau plată nedatorată). Reclamanta nu a dovedit faptul că a recurs fără succes la demersuri juridice sau că nu are alte pârghii legale la dispoziție pentru lămurirea acestei situații, astfel încât să se poată aprecia că lipsa unor astfel de mențiuni din protocoale echivalează cu producerea unui prejudiciu cert și definitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta Asociația de L. PT9 N. CUG împotriva sentinței civile nr. 8877/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 26.02.2015.
Președinte, Doinița T. | Judecător, D. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red./tehnired. M.D.
2 ex. – 17.04.2015
Judecător fond: Z. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 263/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 279/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
