Contestaţie la executare. Decizia nr. 274/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2743/866/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Februarie 2015
Președinte - C. R.
Judecător C. E. C.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 274/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. IAȘI - SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC TG. F. și pe intimatul B. N. PUBLIC C. R. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, susținerile apărătorului intimatului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 26.02.2015, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2743/30.09.2014 Judecatoria P. a Hotărât următoarele:
Admite contestatia la executare formulata de contestator B. N. Public C. R. D., in contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Iasi – Serviciul Fiscal Orasenesc Tg. F.. Desfiinteaza masura sechestrului asigurator luata asupra bunurilor mobile ale contestatorului si anuleaza Procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile incheiat la data de 10 iunie 2014 de catre A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Iasi – Serviciul Fiscal Orasenesc Tg. F. (nr._ din 16.06.2014).
A reținut instanța de fond următoarele:
Prin actiunea civila inregistrata la sub nr._, contestatorul B. N. Public C. R. D. a formulat contestatie la executare impotriva procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile incheiat la data de 10 iunie 2014 precum si impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 9693/30.05.2014, care a stat la baza procesului verbal contestat.
Actiunea este formulata in contradictoriu cu intimata Ministerul Finantelor Publice - Agentia N. de Administrare Fiscala Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi, solicitandu-se de catre contestator anularea masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile ale debitorului.
In motivarea actiunii se arata ca, in fapt, prin procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile ale debitorului, intocmit in baza Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii 9693/30.05.2014, D.G.R.F.P. a judetului Iasi - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi,s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile autoturism BMW X53FB71 si a autoturismului Volkswagen 7HC MCFCA300XO.
Contestatorul invoca nulitatea procesului verbal de sechestru asigurator, aratandu-se ca acelasi proces verbal de schestru asigurator consemneaza obligatiile de piata atat ale persoanei fizice cat si ale debitorului B. N. Public C. R. D., natura obligatiilor de piata stabilite privind atat la veniturile realizate de catre persoana fizica sub forma impozitului de venit in cuantum de 97.877 lei, a majorarilor de intarziere - impozit pe venit in cuantum de 26.493 lei si penalitatile de intarziere- impozit pe venit in cuantum de 13.797 lei precum si cu privire la obligatiile de piata sub forma TVA-ului datorat de catre Biroul N. Public C. R. D. in cuantum de 122.728 lei, a majorarilor de intarziere in cuantum de 52.820 lei si a penalitatilor aferente de 18.409 lei.
Astfel, prin acelasi act fiscal se urmaresc bunurile mobile ale debitorului Biroul Notarial atat pentru obligatiile de piata ale persoanei fizice cat si pentru obligatiile de piata ale persoanei fizice autorizate, organul fiscal face o grava confuziune intre patromoniile celor doua entitati, care sunt perfect distincte.
Sustine contestatorul ca Biroul Notarial Public nu poate fi urmarit pentru obligatiile de piata ale persoane fizice si nu poate raspunde cu bunurile sale pentru acestea, dupa cum persoana fizica nu poate raspunde pentru obligatiile de plata care se inregistreaza cu privire la activitatea persoanei fizice autorízate.
Este evidenta distinctia dintre cele doua tipuri de obligatii de plata, dupa cum este evident faptul ca persoana fizica nu datoreaza taxa pe valoarea adaugata pentru veniturile realizate dupa cum Biroul N. Public nu poate datora impozit pe venit. Astfel ca nu pot fi urmarite bunurile persoanei fizice pentru obligatiile de plata la bugetul de stat ale persoanei fizice autorizate, dupa cum nu pot fi urmarite bunurile persoanei fizice autorizate pentru debitele persoanei fizice,.
Mai arata contestatorul ca s-a instituit sechestru asigurator asupra unui bun mobil care nu este proprietatea debitorului. Se arata ca desi la momentul inspectiei fiscale, debitorul face dovada ca unul dintre bunurile mobile asupra caruia urmeaza sa se instituie sechestru asigurator nu este proprietatea sa, organul fiscal ignora situatia de fapt dovedita cu inscrisuri si trece la instuirea sechestrului asupra unui bun mobil proprietate a unui tert fata de debitor. In acest sens, se depune copia facturii fiscale 313/20.02.2013 prin care se face transferului de proprietate printr-un act de vanzare- cumparare cu privire la Autoturismul BMW X53 FB71, care a fost vandut catre BNP C. M..
Vanzarea s-a realizat in urma cu mai mult de un an fata de momentul instituirii sechestrului asigurator, fiind evident ca nu a fost o manevra de a sutrage bunul de sub sechestru.
F. de motivarea pe care o face organul fiscal cu privire la faptul ca vanzarea nu a fost inregistrata la Finantele Publice Locale, contestatorul invedereaza ca transferul de proprietate opereaza de la momentul la care se plateste pretul si nu de la momentul indeplinirii formalitatii de inregistrare a mentiunii la Finantele Publice, ori din factura fiscala prezentata rezulta ca vanzarea a avut loc in februarie 2013 cu mult inaintea controlului fiscal.
Sustine contestatorul ca, asa cum prevede si disp. Codului de procedura fiscala, organul fiscal emitent al deciziei avea obligatia motivarii masurii luate. Insa in cauza de fata organul fiscal motiveaza masura luata din perspectiva pericolului iminent ca debitorul sa prejudicieze bugetul prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, fara insa sa justifice in baza caror indicii s-a format convingerea intentici debitorului de a sustrage bunurile de sub urmarire.
Faptul ca pana la momentul controlului sumele restante nu au fost achitate nu constituie temei pentru formarea convingerii ca debitorul urmeaza sa prejudicieze bugetul consolidat, cata vreme obligatiile stabilite sunt contestabile prin grava confuziune intre cele doua entitati :persoana fizica si persoana fizica autorizata, iar pana la lamurirea acestor aspecte si pana la stabilirea corecta a naturii obligatiilor de piata este evident ca debitorul nu poate acoperi sumele restante.
Mai sustine contestatorul ca procesul verbal este inexact din perspectiva erorilor intervenite cu privire la numele persoanei prezente la momentul intocmirii acestuia cat si cu privire la calitatea acestuia.Organul fiscal consemneaza faptul ca la intocmirea procesului verbal este prezent D. M. in calitate de martor precum si C. M. D., ori numele corect al persoanei indicate este C. R. D. si calitatea retinuta este inexacta. Acesta nu poate avea calitatea de martor fata de situatia consemnata in procesul verbal intrucat C. R. D. este reprezentantul legal al debitorului B. N. Public C. R. D., aceasta fiind calitatea acestuia la momentul intocmirii procesului verbal, el neputand fi in acelasi timp si martor al faptelor consemnate.
De asemenea, procesul verbal nu poarta numarul de inregistrare al autoritatii fiscale competente, din acest punct de vedere acesta nu are caracter oficial si nu are forta juridica data de dispozitiile legale.
Arata contestatorul ca fata de gravitatea masurilor dispuse consideram ca actul fiscal trebuie sa fie foarte exact, orice eroare in mentiunile cuprinse trebuie sanctionata corespunzator, intrucat codul de procedura fiscala impune un formalism riguros al acestor inscrisuri tocmai pentru evitarea eventualelor abuzuri din partea organelor fiscale, ori erorile cu privire la numele debitorului sau a persoanelor prezente ori la calitatea acestora, creeaza o legitima indoiala si cu privire la corectitudinea masurilor aplicate.
In drept, se invoca dispozitiile art 129, art. 172 Cod Procedura Fiscala.
Prin intampinare, intimata Ministerul Finantelor Publice - Agentia N. de Administrare Fiscala Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi solicita respingerea contestatiei ca neintemeiata.
Se arata ca, in fapt, in baza avizului de inspectie fiscala nr. 9/04.02.2014 si in conformitate cu OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, organul de inspectie fiscala din cadrul Activitatii de Inspectie Fiscala a AJFP lasi din cadrul DGFPJ lasi a declansat efectuarea unei inspectii fiscale la Biroul Notarial Public C. R. D. avand ca obiectiv
verificarea impozitului pe venit pentru perioada 01.01._12, contributiile si impozitele aferente salariilor pentru perioada 01.01._12 si TVA pentru perioada 01.01._12.
In timpul desfasurarii inspectiei fiscale, in temeiul art. 129 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, organul de inspectie a emis Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 9693/30.05.2014 potrivit careia Biroul Notarial Public C. R. D., supus inspectiei fiscale, ar datora bugetului general consolidat al statului obligatii de piata estimate la un cuantum total de 332.124 lei.
In fapt, suma estimata ca fiind de piata reprezinta impozit pe venit si TVA, cu majorante de intarziere si penalitatile de intarziere aferente, temeiul de drept al emiterii deciziei nr. 9693/30.05.2014 constituindu-l art. 129 din Codul de procedura fiscala.
Temeiul de fapt al Deciziei nr. 9693/30.05.2014 il constituie faptul ca Biroul Notarial Public C. R. D. nu a achitat, in timpul controlului, sumele stabilite prin RIF si restante la bugetul general consolidat al statului, precum si existenta pericolului iminent ca debitorul sa prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitand sau ingreunand in mod deosebit colectarea.
Constatarile organului de inspectie fiscala consemnate in referatul justificativ al masurilor asiguratorii nr. 9692/30.05.2014 cu privire la starea de fapt fiscala a contribuabilului contestator, respectiv neachitarea in timpul controlului a sumelor stabilite suplimentar si existenta indiciilor si elementelor care arata pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa risipeasca patrimoniul, constatata in urma inspectiei fiscale au condus la emiterea deciziei nr. 9693/30.05.2014.
In baza art. 129 alin. 6 din OG 92/2003, decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 9693/30.05.2014 a fost transmisa catre Serviciul Fiscal Orasenesc Tg. F., organ de executare competent cu administrarea fiscala a Biroului Notarial Public C. R. D., in vederea ducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii dispuse de organul de control potrivit informatiilor referitoare la patrimoniul mobiliar al societatii consemnate in referatul justificativ nr. 9692/30.05.2014 si in decizia nr. 9693/30.05.2014.
Ulterior, Serviciul Fiscal Orasenesc Tg. F. a procedat la ducerea la indeplinire a masurilor dispuse prin decizia nr. 9693/30.05.2014 prin emiterea procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/16.06.2014 in baza caruia a fost aplicat sechestrul asigurator asupra bunului mobil descris in anexa la procesul-verbal (autoturism marca Volkswagen 7HC MCFCA300XO).
Mai arata intimata ca inspectia fiscala desfasurata la Biroul Notarial Public C. R. D., avand ca obiect verificarea impozitului pe venit, contributiile si impozitele aferente salariilor si TVA pentru perioada 01.01._12 a fost incheiata la data de 30.05.2014, constatarile de fapt fiind consemnate in raportul de inspectie fiscala nr. 9686/30.05.2014, act premergator, in deciziile de impunere nr. 9687/30.05.2014 si nr. 9688/30.05.2014 si decizia nr. 9689/30.05.2014 privind nemodificarea bazei de impunere, acte administrative ce pot fi contestate pe calea procedurii speciale reglementata de dispozitiile art. 205-207 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Referitor la cererea de anulare a deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 9693/30.05.2014, intimata solicita instantei sa o respinga ca nefondata si neintemeiata, avand in vedere ca prin cererea introductiva nu se invoca nicio neregularitate, niciun viciu de forma al actului de natura a conduce la anularea deciziei nr. 9693/30.05.2014 raportat la art. 172 din OG 92/2003 si la Decizia Curtii Constitutionale nr. 454/2003 prin care s- a retinut ca, in esenta, contestatia la executare este destinata sa inlature neregularitatile comise cu prilejul urmaririi silite sau sa expliciteze titlul executoriu ce urmeaza a fi valorificat.
Criticile contestatorului in sustinerea nulitatii deciziei nr. 9693/30.05.2014 vizeaza exclusiv legalitatea actului administrativ prin care au fost stabilite obligatiile de plata suplimentare in sarcina debitorului contestator, respectiv deciziile de impunere nr. 9687 si nr. 9688/30.05.2014. Insa acestea nu pot fi analizate pe calea civila a contestatiei la executare, putand fi invocate doar pe calea contestarii deciziilor de impunere prin procedura speciala prevazuta de art. 205-207 din OG 92/2003, respectiv prin contestatia administrativa formulata catre organul emitent si, ulterior, in fata instantei de contencios administrativ.
F. de critica nemotivarii deciziei nr. 9693/30.05.2014 intimata arata ca, raportat la dispozitiile art. 129 alin 5 din OG 92/2003, decizia in cauza cuprinde motivarea dispunerii masurilor asiguratorii constand in aceea ca “nu a achitat in timpul controlului sumele mai sus mentionate, acestea fiind restante la bugetul generai consolidat al statului, organul de control apreciind ca exista pericolul iminent ca debitorul sa prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitand sau ingreunand in mod deosebit colectarea”, motivare suficienta a asigura un echilibru just intre formularea scurta si buna intelegere a deciziei, aspect indeplinit in speta.
In ceea ce priveste cererea de anulare a procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/16.06.2014, intimata solicita, de asemenea, respingerea ca nefondata si neintemeiata, ca o consecinta directa a mentinerii ca legala si temeinica a deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 9693/30.05.2014.
Se face precizarea ca organul de executare a instituit sechestrul asigurator asupra bunului mobil autoturism Volkswagen 7HC MCFCA300XQ aflat in proprietatea contestatorului Biroul Notarial Public C. R. D. incepand cu data de 02.10.2013, potrivit cartii de identitate a vehiculului. Bunul mobil la care face referire contestatomi este autoturismul BMWX53 FB71 asupra caruia organul de executare nu a instituit sechestrul mobiliar prin procesul-verbal nr._/16.06.2014, chiar daca organul de inspectie fiscala a recomandat organului de executare sechestrarea acestui mobil.
F. de existenta unor vicii de forma ale procesului-verbal de sechestru nr._/16.06.2014 constand in aspectul consemnarii gresite a numelui acestuia, calitatea inexacta, precum si lipsa numarului de inregistrare, in lipsa dovedirii unei vatamari si care nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea actului, intimata arata ca nu se poate pronunta instanta in sensul anularii procesului verbal.
In cauza s-a administrat doar proba cu inscrisuri, din analiza carora instanta retine urmatoarele:
La data de 30.05.2014, in urma efectuarii verificarilor fiscale pe perioada 01.01.2010 – 31.12.2012 privind Biroul N. Public C. R. D., s-a intocmit de catre inspectorii din cadrul Adminsitratiei Judetene a Finantelor Publice Iasi Raportul de inspectie fiscala nr. 9686.
Potrivit concluziilor acestui raport, contestatorul BNP datoreaza, pentru perioada verficata, TVA, impozit pe venit si obligatii fiscale accesorii in cuantum total de 332.124 lei.
Urmare a desfasurarii inspectiei fiscale, in temeiul art. 129 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, organul de inspectie a emis Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 9693/30.05.2014 potrivit careia Biroul Notarial Public C. R. D., supus inspectiei fiscale, ar datora bugetului general consolidat al statului obligatii de plata estimate la un cuantum total de 332.124 lei.
Motivarea dispunarii acestei masuri asiguratorii de catre organul de inspectie cuprinde referiri la faptul neachitatii in timpul controlului a sumelor datorate la bugetul consolidat al statului, fiind apreciat ca exista un pericol iminent ca debitorul sa prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitand sau ingreunand in mod deosebit colectarea.
In cuprinsul aceste Decizii de insitutire a masurii asiguratorii, prin aplicarea sechestrului aasigurator, se indica ca bunuri supuse acestei masuri autoturism BMW X53FB71 si autoturism Volkswagen 7HC MCFCA300XO, ce ar avea o valoare aproximativa de 240.830 lei.
In Referatul justificativ al luarii masurii asiguratorii, se fac mentiuni in sensul ca exista indicii si elemente care sa conduca la concluzia existentei pericolului ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod deosebit colectarea, ceea ce face necesar dispunerea masurii asiguratorii.
La data de 10.06.2014 se incheie de catre Serviciul Fiscal Orasenesc Tg. F. din cadrul Administratiei Judetene a Finantelor Publice Iasi Procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/16.06.2014.
Se indica in cuprinsul acestui proces verbal de sechestru, ce poarta numarul de inregistrare al organului finaciar (fila 76 dosar), ca bunul mobil ce face obiectul sechestrului este autoturismul Volksvagen 7 HC MCFCA300XO, iar ca titular al cabinetului notarial C. M. D. este mentionat ca fiind C. M. D..
Procesul verbal de sechestru, ce poarta numarul de inregistrare al organului finaciar (fila 76 dosar) ,a fost semnat de catre executorul fiscal si de catre martorul in prezenta caruia s-a incheiat acest inscris, M. D., reprezentantul BNP nefiind de fata.
Instanta, privitor la mentionarea gresita a denumirii biroului Notarial, precum si a numelui persoanei titulare a respectivului birou notarial, apreciaza ca, fiind vorba de nulitati relative, contestatorul avea misiunea dovedirii existentei unor vatamari ce nu ar putea fi inlaturate decat prin anularea procesului verbal de sechestru.
Or, cu privire la acest aspect, pe de o parte, contestatorul nu a facut in niciun fel dovada existentei vreunei vatamari, iar pe de alta parte se poate constata cu usurinta ca este vorba doar despre o eroare materiala. In cuprinsul procesului verbal de sechestru se face in mod expres referire, in primul aliniat, la faptul ca se procedeaza la aplicarea sechestrului asupra bunurilor apartinand Biroului Notarului Public C. R. D., ulterior fiind indicate si datele de identificare ale titularului acestui birou, fiind in mod evident ca este vorba de C. R. D., titular al biroului notarial.
Retine instanta ca obiect al masurii sechestrului asigurator aplicate de organul fiscal este doar autoturismul Volksvagen 7 HC MCFCA300XO, proprietatea Biroului N. Public C. R. D., conform cartii de identitate a vehiculului.
Astfel, apare ca neintemeiata sustinerea contestatorului ca procedura de punere sub sechestru ar privi, in mod nelegal si neintemeiat, si autoturismul BMW X53FB71, care nu se afla in proprietatea debitorului contestator.
In cuprinsul procesului verbal de sechestru fiind mentionat doar autoturismul Volkswagen, in mod necesar doar acest autoturism face obiectul sechestrului asigurator, chiar daca in decizia de insitutire si referatul justificativ al luarii masurii asiguratorii se indica si autoturismul marca BMW.
Decizia de insitutire a masurii asiguratorii, in lipsa punerii in aplicare prin identificarea in teren a bunului mobil si intocmirea procesului verbal de sechestru nu poate produce efectele la care fac referire disp. art. 129 C.pr.fiscala, intrucat nu s-ar putea vorbi de existenta unor acte prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, acte impotriva carora persoana interesata s-ar putea indrepta cu contestatie.
Obiect al executarii, prin instituirea masurii asiguratorie a sechestrului, il reprezeinta doar autoturismul marca Volkswagen, contestatorul neavand astfel nici un interes in a aduce in discutie aspecte ce nu ar mai avea nicio relevanta sub aspectul executarii silite propriu-zise.
In cadrul acestor analize, instanta a avut in vedere procesul-verbal de sechestru, ce poarta numarul de inregistrare al organului finaciar (fila 76 dosar), apreciind ca doar acesta ar produce efectele juridice specifice.
Existenta si a unui proces verbal de sechestru, depus la catre contestator (fila 8 dosar), care insa nu poarta numar de inregistrare, cu un cuprins diferit de cel depus la fila 76 dosar, nu poate influienta solutia instantei. Se apreciaza ca din cele doua inscrisuri, doar cel ce poarta inregistrarea organului financiar emitent este in masura sa produca efecte juridice si, astfel, doar acesta poate face obiectul prezentei contestatii la executare.
Astfel, din punct de vedere al legalitatii procesului verbal de sechestru, instanta apreciaza ca acesta a fost intocmit cu respectarea prevederilor ce tin de forma actelor intocmite in procedura de exectuare silita reglemenata de OG 92/2003.
Instanta are in vedere ca nu se contesta doar legalitatea procesului verbal de sechestru ci si temeinica acestuia, in raport si de legalitatea si temeinicia deciziei de instituire a masurii asiguratorii.
Criticile aduse de contestator, in sprijinul cererii de anulare a deciziei nr. 9693/30.05.2014, vizeaza exclusiv legalitatea actului administrativ, act prin care au fost stabilite obligatiile de plata suplimentare in sarcina biroului notarial, respectiv deciziile de impunere nr. 9687 si nr. 9688/30.05.2014.
Or, instanta are in vedere ca astfel de motive pot fi analizate doar in cadrul procedurii speciale a contestatiei administrative, prevazuta de art. 205-207 din OG 92/2003.
In decizia de insitutire a sechestrului asigurator nu au fost stabilite sume de plata datorate de contestator la bugetul de stat, astfel incat criticile aduse modalitatii de stabilire a acestor obligatii de plata nu pot fi analizate si cenzurate pe calea contestatiei la executare.
Raportat la toate aceste considerente, contestatia la executare apare ca fiind neintemeiata. Insa, instanta are in vedere si un alt aspect in analiza temeiniciei contestatiei la executare, respectiv cel al temeiniciei deciziei de instituire a masurii sechestrului asigurator si, in consecinta, a intregii proceduri ce vizeaza aplicarea acestei masuri asiguratorii.
Reglementarea unor masuri asiguratorii, privite sub aspectul scopului urmarit de legiuitor, au menirea de a oferi organului de executare fiscala instrumente in baza carora sa asigure o buna activitate de colectare a creantelor la bugetul statului.
Aceste masuri asiguratorii implica indisponibilitatea bunurilor debitorului, in scopul evitarii ascunderii, distrugerii, înstrăinarii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor.
Potrivit art. 129 alin. 4 din OG 92/2003, măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent, iar potrivit aliniatului urmator, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Instanta apreciaza ca importanta motivarii necesitatii luarii masurii asiguratorii prin decizie de catre organul fiscal tine nu doar de interesul statului, reprezentat de respectivul organ fiscal, ci si de evidentierea faptului ca masura luata nu este una arbitrara si luata de pe pozitia de forta in care se afla organul fiscal.
Dispozitiile art. 192 alin.2 din OG 92/2003 arata in ce conditii se pot adopta masuri asiguratorii, respectiv când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Se observa ca, pe de o parte, alin.2 al art. 192 arata, orientativ, care sunt conditiile in care se poate adopta o masura asiguratorie, iar pe de alta parte dispozitiile alin.5 obliga organul fiscal ce i-a aceasta masura sa o motiveze.
Instanta apreciaza ca inserarea in cuprinsul deciziei de instituire a sechestrului asigurator a cuprinsului aliniatului 2 din art. 192 nu poate reprezenta o motivare a respectivei decizii.
In cauza de fata, instanta observa ca motivarea intimatei din cuprinsul Deciziei de instituire nr. 9693/30.05.2014 se refera la existenta unui pericol iminent ca debitorul sa prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitand sau ingreunand in mod deosebit colectarea. Practic, in aceasta motivare a intimatei se reproduc intocmai dispozitiile de la alin.2 al art. 192 C.pr.fiscala.
Astfel, instanta apreciaza ca decizia de instituire nu este motivata, fiind nerespectata obligatia instituita de legiuitor la alin.5.
Nu s-a facut de catre organul fiscal nicio referire la care sunt argumentele in considerarea carora se apreciaza ca debitorul contestator ar urma sa prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitand sau ingreunand in mod deosebit colectarea.
Simpla stabilire a unei sume reprezentand contributii la bugetul statului nu ar trebui sa reprezinte, prin ea insasi, un indiciu ca debitorul ar urma sa aiba o atitudine contrarie obligatiilor fiscale ce-i revin.
Cu alte cuvinte, organul fiscal, in speta intimata Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi, ar fi trebuit sa depuna minime diligente in a expune in cuprinsul deciziei sale situatia de fapt in considerarea careia a ajuns la concluzia ca debitorul sau ar urma sa pericliteze sau sa ingreuneze in mod deosebit colectarea.
Din insasi modul de redactare a dispozitiilor legale, „periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”, se poate trage concluzia ca trebuie sa se constate,totusi, ca respectiva colectare a creantelor la bugetul statului intampina greutati, de o anumita gravitate.
Instanta mai apreciaza ca, desi instituita in vederea usurarii activitatii organelor fiscale, masura sechestrului asigurator, prin consecintele pe care le produce asupra patrimoniului debitorului, trebuie apreciata cu mai multa rigurozitate si in considerarea persoanei debitorului, a antecedentelor fiscale ale acestuia, evitandu-se astfel ca aplicarea masurilor asiguratorii sa se rezume la a fi o formalitate.
F. de cele aratate, instanta apreciaza ca se impune admiterea contestatiei la executare,urmand a fi desfiintata masura sechestrului asigurator si, in consecinta, anularea procesului verbal de sechestru asigurator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Târgu F..
Susține apelanta că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale aplicabile măsurilor asiguratorii în materie fiscală.
Susține apelanta că instanța de fond a reținut în mod greșit că decizia de instituire a sechestrului nu este motivată fiind nerespectată dispoziția legală impusă de legiuitor la alin 5 al art 129 din OG 92/2003.
Susține apelanta că decizia 9693/3.05.2014 cuprinde motivarea dispunerii măsurilor asigurătorii constând în aceea că „nu a achitat în timpul controlului sumele mai sus arătate acestea fiind restante la bugetul general consolidat al statului, organul de control apreciază că există pericolul iminent ca debitorul să prejudicieze bugetul prin ascunderea sau risipirea patrimoniului periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea”
Apreciază că motivarea inserată în decizie este suficientă a asigura un echilibru just între formularea scurtă și buna înțelegere a actului, aspect îndeplinit în speță.
Susține că decizia este coerentă, clară lipsită de ambiguități sau de contradicții permite urmărirea raționamentului ce a condus la luarea măsurii asigurătorii precum și o bună înțelegere a motivației consemnate în decizie.
Mai arată că legiuitorul nu a prevăzut obligația organului fiscal de a descrie în amănunt motivele care au determinat convingerea de a lua măsura asigurătorie nici să formuleze o motivarea lungă și complexă.
De asemenea argumentul instanței privind consecințele pe care le produce o astfel de măsură asupra patrimoniului sunt nedovedite și nerelevante câtăvreme nici contestatorul nu aduce probe care să dovedească prejudiciul grav asupra patrimoniului său.
Mai arată apelanta că instanța trebuie să aibă în vedere Decizia Curții Constituționale nr 454/2003 prin care s-a reținut în esență că o contestație la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze conținutul titlului executoriu, decizie în lumina căreia contestație este nefondată. De asemenea să se aibă în vedere dis part 249 cpc potrivit căruia cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Organul de executare a emis actul de ducere la îndeplinire a măsurilor asiguratorii cu respectarea dis part 151, 152. Față de această măsură nu s-a invocat nici o neregularitate astfel încât se impune a fi menținută.
În drept a invocat dis part 466,468, 470,480 cpc și 129 OG 92/2003.
Apelul este scutit de la plata taxelor de timbru.
Legal citat intimatul B. Individual Notarial C. R. D. a formulat întâmpinare prin care susține respingerea apelului formulat. Arată intimatul că instanța de fond a reținut corect faptul că motivarea deciziei de luare a măsurii asigurătorii nu reprezintă decât o reluarea a textului legal care reglementează obligația de a face cunoscut contribuabilului care sunt elementele care justifică luarea măsurii. Arată intimatul că simplul fapt că nu s-a efectuat plata în timpul controlului nu este suficient pentru a concluziona asupra existenței intenției de a se sustrage de la executare sau de a prejudicia bugetul.
Susține intimata că apelanta este cea care ar fi trebuit să dovedească necesitatea luării măsurii prin verificarea antecedentelor fiscale ale contribuabilului, prin arătarea modalității în care a încercat diminuarea patrimoniului etc.
Mai susține intimatul că la momentul efectuării controlului nu avea datorii fiscale neachitate, că actul emis este nelegal și din alte motive pe care le-a invocat în fața instanței de fond vizând faptul că prin același proces verbal de sechestru se consemnează obligații de plată atât ale persoanei fizice cât și ale Biroului Notarial, că s-a procedat la instituirea sechestrului asupra unui bun ce nu este proprietatea debitorului, că procesul verbal nu poartă număr de înregistrare al autorității fiscale.
Susține intimatul legalitatea și temeinica sentinței pronunțate și respingerea apelului formulat.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Intimatul B. Individual Notarial C. R. D. a fost supus unei inspecții fiscale, finalizată prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 30.05.2014, raport ce consemnează obligația de plată a debitorului a sumei de 332.124 lei reprezentând impozit pe venit, TVA, majorări și penalități de întârziere.
La aceeași dată s-a întocmit referatul justificativ pentru măsurile asigurătorii în care se susține necesitatea luării măsurii motivat de faptul că debitorul nu a plătit sumele impuse în timpul controlului, (referat fila 146 dosar fond) și decizia de instituire a măsurii cu aceeași motivare(fila 144 dosar fond)
La 10.06.2014 s-a întocmit procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile.
Reține Tribunalul că la capitulul motivarea dispunerii măsurilor asiguratorii s-au reținut textual următoarele: „Având în vedere faptul că nu a achitat în timpul controlului sumele mai sus menționate, acestea fiind restante la bugetul general consolidat al statului, organul de control apreciază că există pericolul iminent ca debitorul să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea”
Reține Tribunalul că potrivit disp. art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, „se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”, iar potrivit alin. 5 al aceluiași articol, „decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent”.
Potrivit art. 2.1 din Ordinul 2605/21.10.2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzute de O.G. nr. 92/2003, organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situații: în urma constatării unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune sau fraudă fiscală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere, potrivit O.U.G. nr. 91/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004 cu modificările și completările ulterioare; în situația în care au fost stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere; în situația în care urmează să fie stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere; dacă sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare după emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare; în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța reține faptul că măsurile asigurătorii pot fi dispuse ori de câte ori sunt indicii temeinice că ar exista pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, precum și faptul că în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie menționate în concret indiciile în baza cărora organul de control a concluzionat că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul prin ascunderea sau risipirea patrimoniului.
În speță, instanța de fond a reținut în mod corect că în cuprinsul deciziei contestate este menționat în mod generic textul de lege, nefiind precizate însă în mod concret indiciile în baza cărora organul de control a concluzionat că există pericolul ca intimatul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul. Or, menționarea generică a art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 nu reprezintă o motivare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
Este corectă susținerea intimatului că apelantei îi revenea obligația, în justificarea măsurii luate, de a face dovada faptului că ar exista pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor fiscale. Faptul că intimatul nu a achitat în timpul controlului sumele stabilite prin raportul de inspecție fiscală, nu reprezintă un indiciu că ar există pericolul ca intimatul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul. Impunerea obligației de achitare imediată a sumelor stabilite prin raport nu își găsește justificare legală, câtăvreme legiuitorul a prevăzut posibilitatea contestării actului fiscal în situația în către contribuabilul nu este de acord cu concluziile acestuia.
Susținerile apelantei vizând interpretarea și aplicarea eronată a legii de către instanța de fond nu sunt neîntemeiate.
Dispozițiile legale aplicabile în speță sunt clare și impun obligația organului fiscal de a motiva decizia de a lua măsuri asiguratorii. Motivarea actului administrativ fiscal este justificată de necesitatea asigurării echilibrului între drepturile organului fiscal de a impune obligații fiscale și de a colecta creanțe fiscale și dreptul contribuabilului de a cunoaște obligațiile ce îi sunt impuse și a putea evalua justețea măsurilor luate.
O motivarea care reia integral dispoziția legală ce justifică posibilitatea luării măsurii asigurătorii echivalează cu lipsa motivării. Ceea ce trebuie să transpară din decizia de instituire a măsurii asigurătorii este situația faptică concretă care a reprezentat fundamentul aprecierii incidenței dispozițiilor legale care permit instituirea măsurii asiguratorii, motivele pentru care organul de control a apreciat că există pericol iminent de prejudiciere a bugetului.
Corect a reținut instanța de fond că în speță nu este îndeplinită condiția motivării deciziei de instituire a măsurii asiguratorii și că nu s-a probat existența pericolului ca debitoarea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Susținerile apelantei vizând respectarea dispozițiilor legale în îndeplinirea actelor de executare și incidența în cauză a deciziei Curții Constituționale nr 454/2003 nu prezintă relevanță, analiza executării silite nefiind făcută de către instanța de fond în condițiile în care s-a reținut nelegalitatea actului în baza căruia s-a procedat la instituirea sechestrului.
Pentru considerentele mai sus arătat Tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat cu consecința păstrării sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Târgu F. împotriva sentinței civile nr. 2743/30.09.2014 a Judecătoriei P., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.C. C.C.E. D.Ș.
Red./tehnored. R.C.
4 ex., 17.04.2015
Judecător fond: N.-E. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 279/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 263/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
