Fond funciar. Decizia nr. 279/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 714/239/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Februarie 2015
Președinte - C. R.
Judecător C. E. C.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 279/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta A. C. și pe intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR CEPLENIȚA, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută proces verbal de punere în posesie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 26.02.2015, când
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1086/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Hîrlău a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. C. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar Ceplenița și C. Județeană de fond funciar Iași, ca inadmisibilă. De asemenea, prin aceeași sentință civilă a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a fișei suprafețelor primite în proprietate cu nr._, încheiată pe numele S. J. P., pentru suprafața totală de 2,9339 ha teren situat pe raza ., arătând în motivare faptul că respectiva fișă „în mod evident este un fals”. Prin urmare, instanța de fond a reținut că, deși nu s-a menționat expres, cererea reclamantei este întemeiată în drept nu numai pe art. 948 din vechiul cod civil referitor la condițiile de valabilitate ale contractului, ci și pe disp. art. 308 din NCPC potrivit căruia „în cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă”, odată fiind constatat falsul, stabilindu-se și lipsa consimțământului la încheierea procesului verbal de punere în posesie. Însă, potrivit dispozițiilor legale menționate, instanța civilă sesizată cu o cercetare a falsului (cum este și cazul de față) poate păși la judecată numai în condițiile în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua, iar aceste două situații trebuie să fie anterior constatate de organele penale competente, sesizate cu infracțiunea de fals. Reclamanta a arătat că a avut în vedere acest aspect, dar a considerat că s-a prescris până la acest moment răspunderea penală și nici nu cunoaște pe autorul falsului. Cu toate acestea, instanța a reținut că fișa despre care face vorbire reclamanta nu este datată (pentru ca, eventual, prescripția răspunderii penale să rezulte cu o evidență neîndoielnică) și, pe de altă parte, chiar poartă o ștampilă a OCPI din data de 04.04.2012.
În aceste condiții, prima instanță a reținut că instanța civilă nu este competentă să constate o eventuală prescripție a răspunderii penale (mai ales în contextul în care se mai impune efectuarea unui minim de cercetări pentru a se stabili cu exactitate data înscrisului) și nici nu poate lua act de o eventuală declarație a părții în sensul că ar fi intervenit prescripția sau că nu poate fi identificat autorul falsului. Chiar și decizia nr. XV din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se referă la o acțiune penală, inițiată dar mai apoi stinsă din varii motive și care a condus la imposibilitatea constatării falsului pe cale directă, în cadrul procedurii penale (fie pentru că s-a dat neînceperea urmării penale, fie scoaterea de sub urmărire penală), care poate fi urmată de o inițiativă civilă, dar care presupune în mod obligatoriu că procedura descrisă anterior să se fi epuizat (în același sens pronunțându-se și Curtea de apel Timișoara în decizia civila nr. 265 pronunțată la 18 martie 2009).
Astfel, în raport de cele expuse, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu este întemeiată, acțiunea urmând a fi respinsă ca inadmisibilă, reclamanta având posibilitatea de a se adresa, mai întâi, organelor de cercetare penală competente și, ulterior, făcând dovada îndeplinirii cerințelor art. 308 NCPC, să se adreseze cu o nouă cerere instanței civile.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că obiectul excepției de inadmisibilitate îl reprezintă contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanța, iar efectele produse de inadmisibilitate au un alt temei decât al apărărilor de fond și conduc la respingerea acțiunii nu pentru că dreptul invocat nu există, ci pentru că respectivul drept ipotetic nu poate fi protejat în justiție pe calea aleasă de reclamant. În concluzie, excepția de inadmisibilitate se referă la un alt gen de acțiune care nu poate fi promovată în justiție, dreptul pretins a fi încălcat neregăsindu-și ocrotire în sfera juridicului, punându-l pe magistrat în imposibilitatea de a-l analiza.
Or, în speță, susține apelanta că nu este aplicabile această excepție, având deschisă, de la lege, calea de a promova o acțiune cu un asemenea obiect. În consecință, prin admiterea excepției s-au încălcat dispozițiile legale ce consacră accesul la justiție, precum și art. 6 CEDO.
Pentru toate aceste considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Hîrlău.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Inadmisibilitățile sunt exemple de excepții procesuale ce au ca punct comun o anumită soluție pe care o va pronunța instanța în cazul admiterii lor. Noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumită modalitate de respingere a cererii. Astfel, legiuitorul a prevăzut anumite situații, în mod expres, în care se poate vorbi de excepția inadmisibilității: ordonanța președințială, acțiunea în constatare reglementată de art. 35 Noul Cod procedură civilă, etc.
În speță, prin acțiunea introductivă, reclamanta A. C. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. de Fond Funciar Ceplenița și C. Județeană Iași de Fond Funciar, solicitând constatarea nulității absolute a fișei suprafețelor primite în proprietate nr._, întocmită pe numele S. J. P., pentru suprafața totală de 2,9339 ha teren situat pe raza .. A susținut reclamanta că semnătura care apare la rubrica „Am primit” din fișa suprafețelor primite în proprietate nr._ nu aparține autoarei sale S. P., fiind „un fals care a fost atribuit acesteia, fapt care îl voi demonstra prin intermediul unei probe științifice, în speță o expertiză de specialitate”.
Or, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de apel reține că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă motivat de faptul că reclamanta ar avea posibilitatea de a se adresa, mai întâi, organelor de cercetare penală competente și, ulterior, făcând dovada îndeplinirii cerințelor art. 308 NCPC, să se adreseze cu o nouă cerere instanței civile.
Reclamanta a învestit instanța cu o cerere de constatare nulitate absolută a unui înscris emis în temeiul legilor funciare, respectiv a fișei suprafețelor primite în proprietate nr._, întocmită pe numele S. J. P., pentru suprafața totală de 2,9339 ha teren situat pe raza ., iar în dovedirea acestei acțiuni, reclamanta a solicitat proba cu expertiză de specialitate, respectiv expertiză criminalistică, motivat de faptul că semnătura existentă pe înscrisul contestat nu ar aparține autoarei sale.
Or, a condiționa dreptul reclamantei de a formula o astfel de acțiune, de sesizarea prealabilă a organelor de cercetare penală, constituie în mod cert o încălcare a art. 6 CEDO, fiind un obstacol de drept, o limitare adusă dreptului de acces la justiție.
Pe cale de consecință, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, prin admiterea acestei excepții fiind încălcate disp. art. 21 Constituția României și ale art. 6 part. 1 din CEDO care garantează fiecăruia dreptul ca un tribunal să cunoască orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile cu caracter civil (Golder c. Regatului Unit al Marii Britanii – hotărârea din 21.02.1975, . nr. 18).
Instanța de fond a mai reținut și faptul că a fost învestită cu o cerere de cercetare a falsului, iar instanța civilă sesizată cu o astfel de cerere poate păși la judecată numai în condițiile în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu poate continua, aceste două situații trebuind a fi constatate anterior de către organele penale competente sesizate cu infracțiunea de fals. Or, instanța de apel reține că prima instanță a fost sesizată cu o acțiune în constatarea nulității absolute a unui înscris, iar în cadrul acestei cereri s-a invocat ca motiv de nulitate nevalabilitatea semnăturii, instanța de fond nefiind învestită cu o cerere de cercetare a falsului.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 480 alin. 1 și 3 Noul Cod procedură civilă, va admite apelul și va schima în tot sentința civilă nr. 1086/22.10.2014 a Judecătoriei Hîrlău, în sensul că va respinge excepția inadmisibilității acțiunii și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei H..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta A. C. împotriva sentinței civile nr. 1086/22.10.2014 a Judecătoriei Hîrlău, sentință pe care o schimbă în tot.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei H..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.C. C.C.E. D.Ș.
Red./tehnored. C.C.E.
5 ex., 17.04.2015
Judecător fond: R. O.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 268/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 274/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
