Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1763/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1763/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 1763/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Decembrie 2015
Președinte - M. C.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1763/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta ASOCIAȚIA DE P. ".-5" în contradictoriu cu intimatul C. F., având ca obiect cerere de valoare redusă .
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 24.11.2015, potrivit încheierii de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 02.12.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4758/06.04.2015 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge cererea formulată de creditoarea ASOCIAȚIA DE P. .-5 IAȘI cu sediul în Iași, .-5, jud. Iași în contradictoriu cu debitorul C. F. cu domiciliul ales la cab. av. C. O. Z., Aldo Office Center, ..4, ..5, . nr.6, jud. Iași.
Respinge solicitarea reclamantei-creditoare de obligare a debitorului la plata cheltuielilor de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
„Potrivit art. 1025 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua in considerare dobânzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Instanța reține că, în acord cu prevederile art. 1025 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, prezenta cauză se circumscrie domeniului de aplicare a procedurii cererilor cu valoare redusă, atât prin prisma naturii raportului juridic, cât și prin prisma valorii obiectului cererii (situat sub pragul de 10.000 lei).
În drept, instanța retine că prezentul litigiu se ghidează după dispozițiile de drept material ale Codului civil decretat în 1864, urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 alin. 2 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, instanța notează că, în acord cu art. 102 alin.1 din Legea 71/2011, „ contractul este supus dispozițiilor legii in vigoare la data când a fost încheiat in tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa.”
În materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul nu a făcut dovada existenței unei creanțe, revine debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art. 249 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Or, în prezenta cauză, pe baza probelor administrate rezultă că sumele au fost facturate corect în ceea ce privește contravaloarea mărfurilor livrate, pârâta însușindu-și facturile prin semnătură, însă aceasta nu și-a îndeplinit obligația corelativă.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că acestea nu susțin caracterul cert, lichid și exigibil al creanței reprezentând debit principal, constând în cheltuieli de întreținere pentru perioada august 2011-august 2014 și penalitățile aferente.
Astfel, potrivit art. 662 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa creanța nu rezultă în mod direct din înscrisurile depuse, cuantumul sumei facturate nefiind expres indicat și nerezultând din totalizarea sumelor pentru fiecare dintre facturi, iar termenul de scadență fiind supus prescripției invocate de pârât.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge acțiunea.”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Asociația de P. Stindardului, nr. 3-5, cămin IAI criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelanta că probele administrate demonstrează fără putință de tăgadă că pârâtul este debitor. Motivele care au stat la baza respingerii cererii, respectiv că sumele nu ar fi certe, lichide și exigibile sunt greșite întrucât regimul legislativ în ce privește asociațiile de proprietari nu face referire la procedura prin care locatarii debitori pot fi acționați în judecată. Între asociație și locatari nu există raporturi comerciale. Aceasta are rolul de a administra spațiile comune, de a încasa contravaloarea serviciilor furnizate către toți locatarii inclusiv prin furnizarea energiei termice, a apei calde și reci și a energiei electrice și de a achita furnizorilor.
Dacă instanța de fond avea dubii în ce privește înscrisurile ca mijloace de probă i se putea comunica schimbarea obiectului cererii și indicarea altor mijloace de probă.
Arată că sunt în faza de judecată și nicidecum în faza executării silite și nu pot fi reținute dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă. Solictă obligarea pârâtului la plata sumei de 1799,27 lei cheltuieli de întreținere aferente perioadei august 2011-august 2014 și la plata penalităților de întârziere de 4055,93 lei calculate până la 31.07.2014.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. F. a solicitat respingerea apelului și acordarea cheltuielilor de judecată, motivat de corecta soluționare de către judecătorul fondului a cererii de chemare în judecată.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma apelului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Tribunalul reține următoarele:
În procedura specială reglementată de art. 1026–1033 Cod procedură civilă sub titulatura „procedura cu privire la cererile de valoare redusă”, reclamanta Asociația de P. Stindardului a solicitat instanței a dispune obligarea pârâtului C. F. la plata sumei de 1799,27 lei cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei august 2011 – august 2014 și a sumei de 4055,93 lei penalități de întârziere aferente perioadei august 2011 – 31.07.2014. Ulterior, prin cererea depusă la data de 05.12.2014, actul de învestire a fost modificat, reclamanta înțelegând să solicite introducerea în cauză în calitate de pârât și a numitului C. N., proprietar al apartamentului pentru care au fost calculate cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere, ca acesta să fie obligat în solidar cu pârâtul C. F. la plata acestor sume.
Prin sentința civilă nr. 4758/06.04.2015, supusă prezentului control de legalitate în calea de atac a apelului, Judecătoria Iași a soluționat, în sensul respingerii sale, cererea formulată de creditoarea Asociația de P. Stindardului în contradictoriu cu debitorul C. F., fără însă a se pronunța și în contradictoriu cu pârâtul C. N., a cărui înfățișare înaintea instanței nu a fost dispusă. De altfel, judecătorul fondului nici nu a supus dezbaterii contradictorii, la termenul de judecată acordat pentru data de 23.03.2015, cererea de modificare a actului de învestire, deși a dispus comunicarea acesteia către pârâtul C. F..
În limitele efectului devolutiv determinate de prezenta cerere de apel, ce se impun în analiza căii de atac, față de dispozițiile art. 477 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul reține că soluția de respingere a cererii formulate împotriva pârâtului C. F., pronunțată de instanța de fond, este una legală și temeinică, însă pentru alte argumente decât cele reținute de judecătorul fondului.
Din contractul de mandat autentificat sub nr. 547/20.04.2012 de BNP M. C. E. și din declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul persoanelor fizice rezultă că titular al dreptului real de proprietate asupra imobilului situat în Iași, .-5, .. 5, . au fost calculate cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată, este numitul C. N.. În înscrisul autentic intitulat „procură specială”, purtând semnătura numitului C. N., se arată că la data de 08.09.2007 a fost încheiat sub nr. 301 contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală între . Construcții Montaj SRL, pe de o parte și numitul C. N., pe de altă parte. De altfel, chiar reclamanta, în cererea de modificare a actului de învestire, arată că numitul C. N. are calitatea de proprietar al imobilului construit iar pârâtul C. F. are calitatea de chiriaș.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. La rândul său, art. 50 alin. 1 din același act normativ dispune că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În prezența acestor reglementări, rezultă că în raportul juridic devenit litigios și dedus judecății prin cererea formulată, calitatea de pârât aparține în mod exlcusiv titularului dreptului real de proprietate asupra imobilului pentru care sunt datorate cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere solicitate. Or, cel chemat în judecată de către reclamantă pentru a se dispune obligarea sa la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere și în raport de care s-a pronunțat instanța de fond, nu este titularul dreptului de proprietate, numitul C. N., ci o terță persoană, respectiv pârâtul C. F., în privința căruia reclamanta afirmă calitatea lui de locatar în raport cu proprietarul imobilului.
Fiind un mijloc procesual ce intră în conținutul acțiunii civile, cererile de valoare redusă trebuie să îndeplinească condițiile generale de exercitare a acesteia, respectiv formularea unei pretenții, interesul, calitatea procesuală și capacitatea procesuală. Condițiile speciale, care privesc valoarea și natura dreptului patrimonial valorificat printr-o acțiune pe calea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, se impun a fi îndeplinite alăturat condițiilor generale de exercitare a acțiunii civile.
Subliniază Tribunalul că apelanta nu a înțeles să critice hotărârea judecătorului fondului sub aspectul transgresării de către instanță a normelor de procedură edictate în materia modificării actului de învestire și nici omisiunea pronunțării instanței și în raport cu pârâtul C. N., chemat în judecată prin cererea de modificare.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de apel formulată de reclamanta Asociația de P. Stindardului, nr. 3-5, cămin IAI împotriva sentinței civile nr. 4758/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în sedință publică azi, 09.12.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, E.-C. P. | |
Grefier, O. S. |
Red/tehnored. CM/ 2 ex
08.01.2016
Judecător fond: B. Ș.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1663/2015. Tribunalul IAŞI | Poprire asigurătorie. Decizia nr. 953/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
