Grăniţuire. Decizia nr. 959/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 959/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 959/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Iulie 2015
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 959/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de către T. H. G. D. împotriva sentinței civile nr. 9944 din 23.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata B. M. I., având ca obiect grănițuire revendicare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 18 iunie 2015, 25 iunie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9944/23.07.2014, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. H. G. D., în contradictoriu cu pârâta B. M. I..
Admite cererea reconvențională formulată și precizată de pârâta-reclamantă B. M. I. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă T. H. G. D..
Obligă reclamanta-pârâtă T. H. G. D. sa lase pârâtei-reclamante B. M. I. în deplină proprietate și posesie suprafața de 130 mp de teren identificată în raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie efectuată în prezenta cauză de către expertul tehnic judiciar V. V. B., anexa 1 prin delimitarea punctelor 1-17-18-19-1 și 17-20-18-23-17.
Stabilește linia de hotar dintre proprietatea reclamantei-pârâtă T. H. G. D. și cea a pârâtei-reclamante B. M. I. pe aliniamentul dat de punctele 1-17, (104-105) astfel cum a fost stabilit în Anexa 1 a raportului de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar V. V. B., verificat și recepționat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași cu procesele-verbale nr. 1929/2014 și 1928/2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâta-reclamantă să achite reclamantei-pârâte suma de 1164,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta-pârâtă să achite pârâtei-reclamante suma de 4952 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Compensează sumele datorate de părți cu titlu de cheltuieli de judecată, până la concurența sumei de 1164,5 lei, rămânând în sarcina reclamantei-pârâte obligația de a achita suma de 3787,5 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 666/13.08.1958 emisă de Sfatul Popular al Orașului Iași, Comitetul executiv, fila 6, s-a atribuit în folosință veșnică în beneficiul lui C. I. suprafața de teren de 580 mp situată în Iași, ., nr. 23, pentru construirea unei locuințe conform Decretului 493/1954.
Prin titlul de proprietate nr._/29.11.1993, fila 16, emis de către Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,0580 mp situată în intravilanul Mun. Iași, . și 768, beneficiar fiind C. Ortansa, T. C. și Harsan E..
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1515/30.03.1998 de către Notarul Public K. N., fila 8-9, C. Ortansa a înstrăinat către reclamanta-pârâtă T. H. G. D. cota indiviză de 5/8 din imobilul compus din construcție situată în Iași, șoseaua Ș. cel M., nr. 21 și din suprafața de 580 mp amplasata în . și 767.
Prin sentința civilă nr._/30.11.2004 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/1998, filele 10-12, irevocabilă prin Decizia nr. 510/11.05.2005 pronunțată în ședința nr. 2233/2005 s-a dispus ieșirea din indiviziune și i s-a atribuit reclamantei-pârâte cota de 3/8 din imobilul compus din construcție situată în Iași, șoseaua Ș. cel M., nr. 21 și din suprafața de 580 mp amplasata în . și 767.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Iași prin proces verbal de autentificare, încheiat în data de 14.06.1918, fila 25,67, defunctul S. C. a cumpărat suprafața de 3,5 ha, iar prin contractul de donație autentificat prin procesul-verbal de autentificare nr. 1873/1931, fila 27, S. C. și S. Z. au donat defunctei S. M. imobilele construcție și teren cumpărate de la vânzătoarea M. A. Buchanthal cu actul autentificat de Tribunalul Iași din 14.06.1918.
Prin Sentința Civilă nr. 653/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 156/21.10.2009 a Curții de Apel Iași, filele 30-31, a fost anulată dispoziția nr. 2207/01.11.2007 emisă de către Primarul mun. Iași și s-a dispus restituirea în natură către pârâta-reclamantă B. M. I. a imobilului în suprafață de 4094,50 mp situat în Iași, ..
La data de 02.03.2011 a fost emisă dispoziția nr. 727 de către Primarul Mun. Iași, fila 33, prin care s-a dispus restituirea în natură către pârâta-reclamantă B. M. I. a imobilului în suprafață de 4094,50 mp situat în Iași, ..
Conform art. 584 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, în vigoare la data înregistrării prezentei cauze, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
În caz de conflict între proprietari, prin acțiunea în grănițuire se urmărește determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să-l urmeze titularul, acțiunea în grănițuire fiind acea acțiune prin care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine, prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate.
Acțiunea în grănițuire își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de către părți.
Conform art. 563 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă.
În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, conform art. 565 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009.
Potrivit art. 56 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea, la cererea sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii Cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996. până la această dată, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate față de terți.
Acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul unui bun, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun, de la posesorul neproprietar.
În urma expertizei încuviințată în prezenta cauză, s-a constatat prin raportul de expertiză întocmit de către expertul tehnic V. V. B., filele 158-174, că reclamanta-pârâtă deține suprafața de 103 mp delimitați în Anexa 1 între punctele 1-17-20-18-19-1 din proprietatea pârâtei-reclamante, astfel cum aceasta a fost stabilită prin Dispoziția nr. 727/2011 emisă de Primarul Mun. Iași.
La obiectivul nr. 3 stabilit de către instanța de judecată, de asemenea, expertul tehnic judiciar a arătat că reclamanta-pârâtă ocupă din proprietatea pârâtei-reclamante suprafața de 103 mp, formată din suprafața de 101 mp delimitată în Anexa 1 între punctele 1-17-18-19-1 și suprafața de 2 mp delimitată în Anexa 1 între punctele 17-20-18-23-17. Acest răspuns a fost formulat prin suprapunerea limitei stabilite prin Dispoziția nr. 727/_, rezultată în urma raportării coordonatelor din anexa la dispoziție, coordonate ce se regăsesc și în documentația cadastrală întocmită pentru imobil, peste conturul imobilului deținut în prezent de către reclamanta-pârâtă și identificat în teren ca fiind îngrădit.
Prin raportul de expertiză realizat în prezenta cauză s-a identificat și suprafața de teren ce aparține reclamantei-pârâte, conform titlului de proprietate nr._/29.11.1993, terenul de 580 mp fiind identificat în Anexa 1 delimitat între punctele 1-17-20-18-19-1
Totodată, raportul de expertiză a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți, conform Dispoziției nr. 727/2011 și a documentației cadastrale avizată de OCPI sub nr._/2012.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța constată că reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2 mp identificată în raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie efectuată în prezenta cauză de către expertul tehnic judiciar V. V. B., anexa nr. 1 prin delimitarea punctelor 17-20-18-23-17, spre deosebire de pârâta-reclamantă al cărei titlu de proprietate valabil, respectiv Decizia nr. 727 emisă de către Primarul Mun. Iași, fila 33, privește și această suprafață, conform răspunsului la obiectivul nr. 1 din raportul de expertiză.
Prin urmare, doar pârâta-reclamantă a făcut pe deplin si absolut dovada proprietății cu privire la această suprafață de 2 mp identificată în anexa nr. 1 prin delimitarea punctelor 17-20-18-23-17, titlul sau de proprietate fiind opozabil erga omnes.
În ceea ce privește suprafața de 101 mp delimitată în Anexa 1 între punctele 1-17-18-19-1, instanța constată că ambele părți au prezentat titluri de proprietate, fiind astfel necesară compararea acestor titluri pentru stabilirea titlului preferabil, analizând titlurile de proprietate până la autorul al cărui drept este preferabil.
Având în vedere că titlurile de proprietate provin de la autori diferiți, instanța reține regulile stabilite în materia instituției revendicării prin practica judiciară și doctrina de specialitate, în lipsa unor reglementări exprese, în sensul că se va da preferință fie celui care invocă titlul cu data cea mai veche, fie, celui care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil. Instanța constată că pârâta-reclamantă invocă titlul cu data cea mai veche, respectiv autentificat de Tribunalul Iași prin proces verbal de autentificare, încheiat în data de 14.06.1918, fila 25,67, spre deosebire Titlul de proprietate nr._/29.11.1993, fila 16, emis de către Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, invocat de către reclamanta-pârâtă în apărarea dreptului său de proprietate.
În ceea ce privește Decizia nr. 666/13.08.1958 emisă de Sfatul Popular al Orașului Iași, Comitetul executiv, fila 6, instanța constată că aceasta nu reprezintă un titlu de proprietate, ci prin acest act s-a atribuit în „folosință veșnică” în beneficiul lui C. I. suprafața de teren de 580 mp situată în Iași, ., nr. 23, pentru construirea unei locuințe conform Decretului 493/1954.
Totodată, instanța constată că prin Sentința Civilă nr. 653/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 156/21.10.2009 a Curții de Apel Iași, filele 30-31, s-a stabilit că dovada dreptului de proprietate pentru o suprafață de 4094,50 mp, în care este inclusă și suprafața de 101 mp descrisă mai sus, a fost realizată de către pârâta-reclamantă cu actul de vânzare-cumpărare din 14.06.1918 și actul autentic de donație încheiat la 19.05.1931. De asemenea, s-a constat că această suprafață de teren a fost preluată fără titlu valabil de către stat, pârâta-reclamantă păstrându-și astfel calitatea de proprietar prin autorii săi, avută la data preluării.
Hotărârea judecătorească se bucură de puterea lucrului judecat, însă un astfel de efect este relativ, doar în ceea ce privește părțile respectului dosar. Instanța constată că în dosarul nr._ reclamanta-pârâtă T. H. Gergia D. nu a avut calitatea de parte. În calitate de terț, reclamanta-pârâtă nu poate ignora faptul juridic, ca element nou apărut în ordinea socială și juridică, însă cele stabilite printr-o astfel de hotărâre judecătorească se impune pentru terți doar ca valoare a unui fapt juridic și a unui mijloc de probă, terții putând face dovada contrarie. Aceasta este esența efectelor relative ale hotărârilor judecătorești.
Prin urmare, instanța constatând că reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada contrară a celor stabilite Sentința Civilă nr. 653/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 156/21.10.2009 a Curții de Apel Iași, filele 30-31, titlul pârâtei-reclamante datând din anul 1918, instanța constată că acțiunea în revendicare formulată de către pârâta-reclamantă este întemeiată.
În ceea ce privește autorul al cărui drept este preferabil, instanța constată că suprafața de teren ce a făcut obiectul dosarului nr._ a fost preluată fără titlu valabil de către stat de la autorii pârâtei-reclamante, pe când suprafața ce face obiectul titlului de proprietate nr._/29.11.1993, fila 16, invocat de către reclamanta-pârâtă în apărarea dreptului său de proprietate nu a fost în proprietatea autorilor acesteia din urmă înainte de emiterea titlului de proprietate de către Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reclamanta-pârâtă nefăcând dovada unui astfel de drept, ci doar a incidenței dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991. Potrivit acestor dispoziții legale, terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite în folosință veșnică în vederea construirii de locuințe proprietate personală, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora.
În ceea ce privește modalitatea de identificare a limitelor suprafețelor de proprietate aparținând părților, instanța constată că acestea au fost în mod corect și legal identificate în raportul de expertiză, prin raportare la titlul preferabil al pârâtei-reclamante și a datelor coordonate ce se regăsesc în documentația cadastrală întocmită pentru acest imobil.
Având în vedere că părțile și-au dovedit calitatea de proprietari ai fondurilor deținute, în limitele arătate mai sus, existând neînțelegeri între acestea cu privire la limitele celor două proprietăți, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, instanța va admite cererea reclamantei-pârâte, constatând că prin cererea principală se solicită în realitate stabilirea liniei de hotar conform art. 584 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, și va stabili linia de hotar conform limitelor stabilite prin raportare la titlul preferabil al pârâtei-reclamante pe aliniamentul dat de punctele 1-17, (104-105) astfel cum a fost stabilit în Anexa 1 a raportului de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar V. V. B., verificat și recepționat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași cu procesele-verbale nr. 1929/2014 și 1928/2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Față de considerentele de drept și de fapt de mai sus, instanța va admite și cererea reconvențională și va obliga reclamanta-pârâtă T. H. G. D. sa lase pârâtei-reclamante B. M. I. în deplină proprietate și posesie suprafața de 130 mp de teren identificată în raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie efectuată în prezenta cauză de către expertul tehnic judiciar V. V. B., anexa 1 prin delimitarea punctelor 1-17-18-19-1 și 17-20-18-23-17.
In baza dispozițiilor art. 274 Codul de procedura civila decretat în 1865, instanța va obliga pârâta-reclamantă să achite reclamantei-pârâte suma de 1164,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru, onorariu expert și timbru judiciar, filele 4, 129, 189 și 239 și va obligă reclamanta-pârâtă să achite pârâtei-reclamante suma de 4952 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat, filele 116, 124, 177, cu precizarea reducerii onorariului de avocat de la suma de 3500 lei la suma de 2000 lei față de activitatea întreprinsă de apărătorul pârâtei-reclamante raportată la complexitatea cauzei.
Instanța va compensa sumele datorate de părți cu titlu de cheltuieli de judecată, până la concurența sumei de 1164,5 lei, rămânând în sarcina reclamantei-pârâte obligația de a achita suma de 3787,5 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta- pârâtă T. Hârsan G. D., considerând-o nelegală și netemeinică.
Se susține că raportat la complexitatea raportului de expertiză și a suplimentului efectuat de către expert V. V. B., ce analizează multiplele planșe tehnice și identifică nereguli în întocmirea acestora, aspecte ce explica astfel situația litigiului creat, instanța se mărginește să extragă simplist două fraze din întreaga documentație.
Arată că nu se poate raporta doar la o schiță anexă a pârâtei reclamante realizată în 2009, ce nu îi este opozabilă, când istoricul zonei a fost identificat la momentul anterior preluării de către stat (1959) și la momentul când autorii subsemnați primeau un „ lot în folosință veșnică” din terenul Sfatului Popular al Orașului Iași, ce se învecina cu terenul proprietății S..
În ceea ce privește suprafața de 101 mp,ca de altfel și pentru suprafața de 2 mp, la fila 4 a sentinței civile, alin. 4,5,6,7, instanța invocă principiile statuate de practica juridică, că în situația în care doi proprietari își legitimează pretențiile cu titluri de proprietate ce provin de la autori diferiți, se va proceda la o comparare a titlurilor. Respectiv se va verifica limitele proprietății fiecărui autor a celor două părți în litigiu și nu în ultimul rând vechimea drepturilor acestora.
Instanța greșește când constată că titlul de proprietate al apelantei nr._/29.11.1993 este mult mai nou față de titlul de proprietate invocat de pârâta-- reclamantă, respectiv la data de 14. 06.1918 și se raportează doar la acest aspect.
G. eroare realizată de instanța de fond constă în aceea că pentru limitele fostei proprietăți S., până în anul 1955 nu există nici o delimitare în spațiu, actul de vânzare-cumpărare din 1918 necuprinzând elemente de identificare topometrică a terenului.
Susține că trebuie subliniat că terenul atribuit autorilor apelantei s-a realizat din fost proprietate a Statului Popular Iași și se învecina, conform planului de situație din 13. 11. 1957 cu S., E. A. și Șoseaua Ș. cel M., conform Anexelor 2b și 2c raport expertiză.
Practic instanța de fond trebuia să dea eficiență primordial schițelor și măsurătorilor efectuate, și apoi, dacă se constata că într-adevăr există o suprapunere, să se analizeze vechimea titlurilor de proprietate și să se dea preferință celui care invocă titlul cu data cea mai veche.
Faptul că există o neconcordanță a expertizei întocmită de expertul P. A. pentru întreaga suprafață de 4054,50 mp, cât i-a fost restituit în baza legii 10/2001, cu situația reală din teren din anii 1955-1957, stă mărturie nenumăratele litigii pe care pârâta-reclamantă le are cu toți vecinii de pe toate laturile.
Arată că toată suprafața pârâtei-reclamantă, de 4054,50 mp este translată mai sus decât limita inițială (semn convențional de taluz), fapt care a dus la inadvertențele prezente.
Astfel, în urma unei analize serioase nu se poate afirma că reclamanta pârâtă ocupă suprafața de 103 mp, formată din 101mp, delimitată în anexa 1 între punctele ,1,17,18,19, 1 și suprafața de 2 mp, delimitată în anexa 1 între punctele 17,20,18, 23,17.
Practic pretinsa suprapunere de 103.00 mp, între cele două imobile, suprapunere semnalată de către expert în text(pag.4) și figurată în anexa 2, nu este o consecință a nerespectării de către reclamanta pârâtă a limitelor proprietății sale stabilite inițial, în anul 1958, când bunicul reclamantei pârâte a fost pus în posesia terenului, ci se datorează faptului că limita estică a proprietății pârâtei – reclamantă, stabilită prin Dispoziția nr. 727/02.03.2011 a Primarului Municipiului Iași nu respectă limita estică a vechii proprietăți S.( actuala proprietate a pârâtei-reclamante), din anul 1955, valabilă și în anul 1957.
Se susține că instanța de fond greșește chiar și în dispozitiv, când după ce consideră că ocupă o suprafață de 103 mp, o obligă să lase în deplină proprietate o suprafață mai mare, de 130 mp.
În ce privește linia de hotar între cele două proprietăți, instanța de fond stabilește pe aliniamentul dat de punctele 1-17, deci cuprinzând cei 103 mp, când - după analiza în detaliu realizată de expert, acesta afirmă că nu există suprapunere și propune” ca linie de hotar linia delimitată de punctele 19,18,20 prezentată în Anexa 1 la raportul de expertiză, limită apropiată limitei vechi dintre proprietăți, dar care nu afectează vechea proprietate S., conform identificării făcute pe planul cadastral al orașului Iași, din anul 1955” ( fila 3,ultim aliniat – supliment raport).
Intimata B. M. I. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
La termenul din 14. 05. 2015, tribunalul, raportat la obiectul cererii introductive șui la disp. art. 282 și 282 ind. 1 Cod procedură civilă a calificat ca fiind apel calea de atac formulată de reclamanta- pârâtă T. Hârsan G. D..
În cauză nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta- pârâtă T. Hârsan G. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta- reclamantă B. M. I. stabilirea hotarului între proprietatea pârâtei și terenul proprietatea sa din Iași, Șoseaua Ș. cel M. nr. 21B.â
Pârâta a formulat cerere reconvențională și a solicitat obligarea reclamantei să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 102,93 mp situat în Iași, ..
Instanța de fond a admis cererea privind efectuarea unei expertize tehnice care să identifice suprafețele de teren proprietatea părților, să precizeze dacă reclamanta –pârâtă ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea pârâtei – reclamante și să stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Astfel, în urma analizării actelor de proprietate ale părților, domnul expert V. V. B. a arătat că limita din spate a terenului proprietatea pârâtei –reclamante din Iași, ., în dreptul imobilului din . nr. 21B a fost trasată la teren conform coordonatelor preluate din documentația cadastrală nr._/2012 și care au fost comparate cu cele din schița anexă la Dispoziția nr. 727/2011, constatându-se că sunt aceleași.
Domnul expert a identificat terenul reclamantei – pârâte, după studierea actelor de proprietate, respectiv decizia nr. 666/1958 și titlul de proprietate nr._/29.11.1993 și a stabilit că reclamanta ocupă din terenul pârâtei suprafața de 101 mp între punctele 1, 17, 18, 19, 1 și 2 mp între punctele 17, 20, 18, 23, 17.
Conform Dispoziției nr. 727/02. 03. 2011 domnul expert a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți, între punctele 1, 17.
Se reține ca instanța de fond a realizat o comparare a titlurilor prezentate de părți, reținând, în mod corect, ca suprafața de teren reconstituita prin Dispoziția nr. 727/02. 03. 2011 a fost preluată fără titlu valabil de către stat de la autorii pârâtei-reclamante, pe când suprafața ce face obiectul titlului de proprietate nr._/29.11.1993, invocat de către reclamanta-pârâtă, nu a fost în proprietatea autorilor acesteia înainte de emiterea titlului de proprietate de către Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reclamanta-pârâtă nefăcând dovada unui astfel de drept. Astfel, s-a reținut ca identificarea proprietatilor de către d-nul expert a fost efectuata, cu luarea în considerare a datelor din documentatia cadastrala și a titlului preferabil invocat de pârâta reclamantă.
În considerarea celor expuse, se reține ca sunt nefondate susținerile apelantei potrivit carora nu poate fi considerat titlul pârâtei- reclamante mai vechi întrucât actul de vanzare- cumparare din 1918 nu cuprinde elemente de identificare topocadastrala. Data la care a fost realizat un plan al orasului Iași de identificare a proprietatilor existente, nu poate modifica vechimea unui titlu de proprietate.
În ceea ce privește susținerea apelantei potrivit căreia instanța de fond trebuie să dea eficiență în primul rând schițelor și măsurătorilor, invocând existența unor neconcordanțe între cele reținute în expertiza P. A. și situația din teren din anii 1955 – 1957, tribunalul o constată neîntemeiată, având în vedere că pârâta- reclamantă beneficiază de acte de reconstituire ale dreptului de proprietate, care nefiind contestate, se bucură de prezumția de legalitate.
În ceea ce privește pretinsa greșeală din dispozitivul sentinței apelate, în care se trece „ obligă reclamanta – pârâtă T. Hârsan G. D. să lase pârâtei – reclamante B. M. I. în deplină proprietate și posesie suprafața de 130 mp” tribunalul reține că sunt neîntemeiate criticile formulate de apelantă.
Astfel, prin încheierea din 27. 11. 2014, dată de Judecătoria Iași în dosarul de fond, s-a dispus în temeiul disp. art. 281 din codul de procedură civilă îndreptarea erorii materiale, în sensul de a se trece suprafața de 103 mp în loc de 130 mp.
Prin urmare, eroarea strecurată în dispozitivul hotărârii cu privire la suprafața de teren ce face obiectul revendicarii a fost îndreptată.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul disp. art. 296 Cod Procedură civilă, va respinge apelul ca neîntemeiat.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedura civilă, apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta –pârâta T. Hârsan G. D. împotriva sentinței civile nr. 9944/23.07.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Obliga apelanta T. Hârsan G. D. sa plătească intimatei B. M. I. suma de 2000 lei cheltuieli de judecata.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică astăzi, 02.07.2015
Președinte, C. A. | Judecător, P. T. | |
Grefier, G. I. |
Red. Judec. T.P.
Tehnored. Gr. I.B.
4 ex/09.12. 2015
Judec. fond. Chjitic I.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 816/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 944/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
