Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 816/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 816/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 816/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Iulie 2015
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 816/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către H. M. împotriva sentinței civile nr._ din 20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații S. E., S. G., S. V. C., S. V., S. S., S. M., S. Ș. A., având ca obiect constatare nulitate act juridic absolută contract.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 18 iunie 2015, 25 iunie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 20.09.2013 Judecătoria Iași a respins cererea formulată de reclamantul H. M. în contradictoriu cu pârâții S. E., S. V. și S. M., S. G. și S. S., S. V. C. și continuată, după decesul pârâtei S. E. în contradictoriu cu ceilalți pârâții menționați și pârâtul S. Ș. A. ca nefondată, a stabilit ca onorariu final cuvenit d-lui expert Ț. M. suma de 600 lei, care a fost achitată și respinge cererea expertului de suplimentare a onorariului și a respins cererile părților privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 13.10.2011, astfel cum a fost completată ulterior, reclamantul H. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. E., S. V., S. M., S. G. și S. S. și S. V. C. să se constatate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.100/15.01.2008 la BNP I. P., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, urmare a decesului bunicilor săi H. P. și N., pârâtei S. E. i-a fost eliberat certificatul de unic moștenitor nr. 1033/1991. Despre acest certificat reclamantul a aflat în momentul în care pârâta l-a depus în dosarul nr._/245/2008 în care a invocat nulitatea absolută a titlului de proprietatea nr._/22.11.2000, pe motiv că este unica moștenitoare a defuncților. La solicitarea reclamantului, prin sentința nr. 5669/14.04.2009, rămasă irevocabilă, Judecătoria Iași a constatat nulitatea certificatului de moștenitor.
După repunerea pe rol, dosarul privind ieșirea din indiviziune nr._/245/2008 pârâta a depus contractul de vânzare-cumpărare ce face obiectul prezentei cauze, deși a recunoscut că bunurile la care acesta se referă fac parte din masa partajabilă, pentru ca instanța să aibă în vedere acest contract la atribuire.
Contractul este afectat de două cauze de nulitate absolută, respectiv cauza ilicită și falsă, urmărindu-se numai protejarea bunurilor ce urmau a fi partajate, și frauda la lege, pârâții obținând scoaterea bunului din sfera indiviziunii unde reclamantul are o cotă de ½. Contractul a fost încheiat cu rea credință, care rezidă și din legătura de rudenie dintre părțile sale, vânzătoarea fiind mama cumpărătorilor. Reclamantul și pârâta S. E. stabiliseră la nivelul anului 2007 să facă ieșirea din indiviziune însă prin încheierea contractului pârâții și-au asigurat partea de moștenire, situație care trebuie sancționată de instanța de judecată.
Nu în ultimul rând, prețul imobilului este fictiv și derizoriu, în condițiile în care la nivelul anului 2008 un imobil în acea zonă se vindea cu 100.000 euro iar pârâții „ achită” 15.500 lei.
În drept: art. 966-968 Cod civil.
Pârâții S. E., S. V., S. M., S. G. și S. S. și S. V. C. au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
Cumpărătorii au fost de bună credință și nu au avut cunoștință de faptul că imobilul are vreo problemă din punct de vedere juridic, după cum rezulta și din certificatul de sarcini emis de OCPI Iași. Referitor la preț, o casă bătrânească construită din chirpici de peste 50 de ani nu putea nici pe departe să fie vândută tal suma astronomică apreciată de reclamant. Totodată vânzătoarea nu s-a gândit să se îmbogățească de pe urma copiilor săi iar la stabilirea prețului s-a ținut cont și de faptul că anterior vânzării cumpărătorii au finanțat anumite reparații și îmbunătățiri.
Pe de altă parte, dreptul de proprietate asupra terenului de 1000 mp a fost dobândit prin reconstituire, respectiv prin Titlul de proprietate nr._/14.10.1999 emis numai pe numele pârâtei cu 9 ani înainte de certificatul de moștenitor. În consecință nu s-ar putea constata nulitatea cu privire la teren.
În drept: Legea nr.18/1991, Codul civil.
La dosar au fost depuse în copie certificată pentru conformitate cu originalul contractul de vânzare-cumpărare și documentația care a stat la baza încheierii lui, alte înscrisuri. Au a fost administrate proba cu interogatoriu, proba cu martori și proba cu expertiză în construcții. Au fost atașate dosarele nr._/245/2008,_/245/2008 și_/245/2008 ale Judecătoriei Iași.
Urmare a decesului pârâtei S. E. survenit în cursul judecății, au fost introduși în cauză în locul acesteia pârâții inițiali S. V., S. G. și S. V. C. precum și pârâtul S. Ș. A. potrivit art. 243-245 C.proc.civ.
Analizând lucrările cauzei, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 100/15.01.2008 pârâta S. E. a vândut pârâților S. G. căsătorit cu S. S., S. V. C. și S. V. căsătorit cu S. M., în indiviziune, imobilul situat în intravilanul satului Uricani, . casa de locuit C1 cu o suprafață construită la sol de 85,47 mp și o suprafață utilă de 64,11 mp construită din chirpici și acoperită cu tablă și terenul în suprafață de 1000 mp în sector cadastral 21, parcele 1 (852) și 2 (852/4) și, totodată, a transmis dreptul de folosință asupra terenului în suprafață totală de 573 mp în parcelele 1( 854/1) și 2( 855) deținut în posesie fără acte.
Vânzătoarea a declarat că a dobândit casa de locuit prin moștenire de la defuncții H. P. și R. N. în baza certificatului de moștenitor nr. 1033/21.08.1999, iar terenul a fost dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor în baza Legii nr.18/1991 conform Titlului de Proprietate asupra terenurilor nr._/1999 eliberat de Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Prețul indicat al vânzării a fost de_ lei pe care vânzătoarea a arătat că a primit-o integral la data autentificării.
Cumpărătorii s-au obligat să respecte dreptul de abitație al vânzătoarei asupra casei până la sfârșitul vieții sale.
În cererea sa de constatare a nulității acestui contract, reclamantul a făcut referire la cauza și prețul contractului.
Cauza actului juridic este scopul urmărit de părți la încheierea acestuia și include scop imediat, care este un element abstract și comun pentru o întreagă categorie de acte( de pildă, în cazul unui contract bilateral precum un contract de vânzare-cumpărare, scopul este prefigurarea mentală de către fiecare parte, a contraprestației celeilalte părți), precum și un scop mediat, care este motivul determinant, concret în speță urmărit de fiecare parte.
Potrivit art. 966 din Codul civil de 1864 în vigoare la data încheierii contractului, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect.
Cauza actului juridic este falsă atunci când una dintre părți este în eroare asupra scopului mediat, de exemplu asupra unei împrejurări esențiale care a determinat-o să încheie acest act. În speță acest motiv de nulitate nu poate fi reținut.
Potrivit art. 968 Cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice, situații în care actul este lovit de nulitate absolută.
În cazul unui contract de vânzare –cumpărare numai scopul mediat poate fi unul nelicit și imoral, în speță reclamantul susținând că părțile contractului, în cunoștință de cauză despre faptul că vânzătoarea nu era unicul proprietar, au urmărit să scoată acest bun din masa succesorală partajabilă sau cel puțin să își asigure un avantaj în vederea atribuirii imobilului în situația în care s-ar fi ajuns totuși la partaj. Pentru constatarea nulității absolute este necesar așadar ca toate părțile să fi acționat, la momentul încheierii contractului, într-o complicitate frauduloasă în vederea realizării scopului ilicit și imoral (a se vedea Fr. D., D. civil. Contracte speciale, Ediția. a III-a, Editura Universul Juridic, București, 2001, pag.57)
În speță, contractul a privit o suprafață de 1000 mp proprietatea reclamantei, dreptul de folosință asupra terenului în suprafață totală de 573 mp deținut fără acte și casa de locuit. Pe numele vânzătoarei exista la momentul contractului Titlul de proprietate nr._/14.12.1999 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iași, iar reclamantul nu formulase nici o cerere privind reconstituire dreptului de proprietate cu privire la acest teren, considerând că acesta aparținuse autorilor comuni ai părților cauzei, după cum rezultă din răspunsul său la întrebarea nr.9 la interogatoriu-f.101 dosar.
În privința casei de locuit, vânzătoarea deținea la data contractului, 15.01.2008, certificatul de moștenitor nr. 1033/21.08.1991 prin care i se recunoscuse calitatea de unic moștenitor după defuncții H. P. și R. N. (fostă H.), iar cu privire la reclamant s-a reținut că nu a exercitat în termen dreptul de opțiune succesorală(„renunțător potrivit art.700 C.proc.civ”). Prin sentința nr. 5669/14.04.2009 rămasă irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2008 al Judecătoriei Iași, urmare a acțiunii formulate de reclamantul H. M. la 05.09.2008, s-a constatat ulterior nulitatea certificatului de moștenitor, reținându-se că reclamantul a acceptat tacit succesiunile defuncților și, potrivit deciziei de apel, că nu a avut cunoștință despre procedura notarială întrucât a fost citat eronat ( la apartamentul nr. 17 în loc de apartamentul nr.7). Cu privire la acest ultim aspect, instanța de fond a reținut că la dosarul notarial format la sesizarea viitoarei vânzătoare - S. E., domiciliul potențialului co-moștenitor H. M. a fost corect indicat (apartament nr.7) – f.30 în dosarul_/245/2008 și nu există dovada că aceasta ar fi urmărit sau cunoscut citarea necorespunzătoare.
La momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nu se afla pe rolul instanțelor nici un litigiu cu privire la moștenirile celor doi defuncți, dosarele nr._/245/08.08.2008, nr._/245/05.09.2008 și nr._/245/05.09.2008 fiind inițiate ulterior.
În aceste condiții, nu s-a făcut dovada că la momentul încheierii contractului vânzătoarea, și cu atât mai puțin cumpărătorii, cunoșteau sau trebuiau și puteau să cunoască vreun viciu al titlului de unic proprietar al vânzătoarei cu privire la imobilul vândut. Interpelată la interogatoriu dacă recunoaște că în anul 2004 (după emiterea certificatului de moștenitor și înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare) ar fi stabilit să împartă casa cu reclamantul, pârâta S. E. a răspuns în sensul că o astfel de înțelegere ar fi intervenit în urmă cu 35 de ani după moartea defunctului H. P.-f.105. Ori, ulterior și până la încheierea contractului de vânzare –cumpărare în ianuarie 2008 au intervenit titlul de proprietate și certificatul de moștenitor care au legitimat, la acea dată, vânzarea. Împrejurarea că după încheierea contractului, în cadrul procedurilor judiciare derulate între părți pârâta și-ar fi exprimat disponibilitatea de a împărți cu reclamantul casa de locuit și chiar terenul de 1000 mp, în sensul includerii acestuia la masa de împărțit împreună cu toate terenurile ramase de pe urma defuncților, nu permite a se reține reaua credință a părților la momentul încheierii contractului, ci poate fi considerată o recunoaștere ulterioară a calității de moștenitor în condițiile anulării certificatului de moștenitor. Pentru aceste motive cererea de constatare a nulității absolute pentru nevalabilitatea cauzei contractului nu poate fi primită.
Referitor la preț, prețul unui contract de vânzare –cumpărare trebuie să fie sincer și serios. Sinceritatea prețului se referă la împrejurarea că părțile l-au stipulat în contract cu scopul de a fi cerut și plătit. Prețul este fictiv când intenția reală a părților este în sensul că el nu este datorat. În cazul unui preț fictiv, contractul este nul ca și vânzare-cumpărare, dar dacă părțile au urmărit cu adevărat înstrăinarea bunului, el poate fi recunoscut valabil ca o donație deghizată.
În speță, contractul menționează că prețul este de 15.000 lei, sumă pe care vânzătoarea a primit-o integral și în numerar la data autentificării contractului. Reclamantul nu a administrat nici o probă în sens contrar. Potrivit art. 845 Cod civil, înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreaptă cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere este prezumată a reprezenta în realitate o donație dacă deghizarea nu este invocată de un moștenitor în linie dreaptă care să fi consimțit la încheierea actului, însă această prezumție (care, în interpretarea strictă, nu se referă și la rezerva dreptului de abitație) este aplicabilă numai în raporturile referitoare la succesiunea vânzătorului în vederea respectării regulilor privind rezerva succesorală afectată de liberalități excesive. S-a reținut că în speță nu este vorba despre succesiunea vânzătorului.
Prețul trebuie să fie serios ( art. 1303 Cod civil) adică să nu fie derizoriu (infim), atât de disproporționat față de valoarea lucrului încât să nu existe preț, să nu poată constitui o cauză suficientă a obligație asumate de vânzător de a transmite proprietatea. Seriozitatea prețului este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței. Și în cazul unui preț derizoriu contractul este nul ca vânzare-cumpărare dar poate subzista ca donație, dacă s-a încheiat cu intenția de a face o liberalitate și cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute pentru donații, între care cerința formei autentice impusă de art. 813 cod civil ce este îndeplinită în speță(a se vedea Fr. D., D. civil. Contracte speciale, Ediția. a III-a, Editura Universul Juridic, București, 2001, pag.64-66).
Expertiza evaluatorie efectuată în cauză a concluzionat că valoarea imobilului la momentul încheierii contractului era de_ lei, din care 21.137 lei casa de locuit și_ lei terenul, de 4,24 de ori mai mare decât prețul de_ lei înscris în contract. Pârâții au susținut că anterior vânzării cumpărătorii au efectuat anumite investiții la imobil, care, coroborate cu împrejurarea că sunt fii vânzătoarei, ar fi justificat un preț sub prețul pieții, afirmație susținută de martorul Hriscu C.. Chiar înlăturând această declarație și reținând dimpotrivă declarația martorului propus de reclamant L. N. în sensul că familia lui H. T., tatăl reclamantului, a plecat din casă prin 1992, când casa era în bună stare și de atunci până la vânzare nu s-a mai schimbat nimic în casă, un interval de 16 ani (1992-2008) ar atras o depreciere severă a unei case bătrânești în sensul de a face pertinent un preț diminuat.
Oricum însă, în condițiile în care scopul acestei acțiuni a fost acela de a desființa cu efect retroactiv înstrăinarea imobilului de către co-moștenitoare, reclamantul nu a dovedit că părțile nu au dovedit în realitate ieșirea bunului din patrimoniul acesteia, astfel că se impune menținerea acestui efect ca produs la momentul încheierii contractului și desigur de reconsiderat (exclusiv) din perspectiva dezbaterii succesorale declanșate ulterior între părți, fără a fi însă necesar ca instanța să tranșeze în fond cu privire la natura acestei înstrăinări, gratuită sau cu titlu oneros.
Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului este nefondată și o a respins-o ca atare.
Întrucât reclamantul este căzut în pretenții, iar pârâții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată, în baza art. 274 C. proc. Civil, instanța de fond a respins cererile părților privind cheltuielile de judecată.
În baza art.213 C. proc. civ, instanța de fond a stabilit onorariul final cuvenit d-lui expert Ț. M. la suma de 600 lei, care a fost achitată și a respins cererea expertului de suplimentare a onorariului. În acest sens, instanța de fond a reținut că suma stabilită este apropiată de suma totală pretinsă de expert, corespunde complexității lucrării, iar formularea unor răspunsuri suplimentare și prezentarea în instanță s-au datorat împrejurării că expertul nu a răspuns corespunzător obiectivelor stabilite de instanță.
Împotriva sentinței civile nr._ din 20.09.2013 a Judecătoriei Iași a formulat recurs reclamantul H. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
In fapt, prin Sentinta civila nr._/2013, Judecatoria Iasi a respins actiunea formulata ca fiind nefondată, instanta de fond apreciind faptul că motivul de nulitate absolută a conventiei, cauza actului juridic, nu a putut fi dovedit, iar prețul imobilului este real și serios.
Prin cererea de recurs critică hotărârea instanței de fond, atât în ceea ce privește motivul de nulitate al actului juridic, cauza acestuia, dar și în ceea ce priveste pretul imobilului, acesta nefiind sincer și serios, probele administrate in cauza făcând dovada faptului ca nu ar fi nici achitat.
De asemenea, consideră netemeinică și nelegală hotărârea și prin prisma faptului că instanța de fond nu s-a pronuntat asupra cauzei de nulitate rezultand din frauda la lege.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a precizat următoarele:
Motivul 1 de recurs, vizează cauza de nulitate absolută a contractului de vânzare cumparare, cauza actului juridic, probele administrate dovedind faptul că aceasta este ilcită și falsă (urmărind doar protejarea bunurilor ce urmau a fi partajate de moștenitori).
Primul motiv de recurs vizeaza cauza actului juridic - care este ilicita si falsa, recurentul considerând că a demonstrat faptul că întreaga operațiune a fost doar un mijloc de protejare a bununlor ce urmau a fi partajate de cei doi moștenitori (respectiv reclamantul H. M. și pârâta defunctă Stingaciu E.), paratii asigurand prin acest contract scoaterea bunului din sfera indiviziunii, unde reclamantul are o cota de 1/2 din întreaga masă.
A plecat in dovedirea motivului de nulitate de la faptul că în anul 1991 parata Stangaciu E. s-a adresat notariatului de Stat al Județului Iași si a solicitat eliberarea certificatului de unic mostenitor de pe urma defuncților H. P. (rudă de gradul II cu reclamantul - bunic), H. (R.) N..
A fost eliberat astfel certificatul de mostenitor nr.1033 din 21 august 1991.
Recurentul reclamant a menționat că despre existenta acestui certificat de mostenitor a aflat la momentul în care parata Stingaciu E. l-a depus in dosarul nr._/245/2008 al Judecatoriei lasi, reclamand nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._/22.11.2000.
În susținerea acestei pozitii, a motivat faptul că este singura mostenitoare a defuncților H. P. si N. și ca este singura îndreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile ce au apartinut acestora.
Demersul juridic a fost respins irevocabil.
În planul doi, reclamantul H. P. a solicitat instantei de judecata sa se constate nulitatea absolută a certificatului de mostenitor nr.1033 din 21.08.1991, mostenirea bunicilor fiind acceptata de catre H. T. D. (tatal reclamantului), H. G. - decedat și parata Stangaciu E. (Dosar civil nr._/245/2008 Judecatoriei Iasi).
Prin Sentinta civila nr.5669/14.04.2009 Judecatoria Iasi a respins excepția neacceptării in termen a moștenirii, iar pe fond a admis acțiunea si a constatat nulitatea certificatului de moștenitor nr.1033 din 21.08.1991 eliberat de Notariatul de Stat Judetean Iasi.
Hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila, Tribunalul Iasi și, ulterior, Curtea de Apei Iasi au respins căile de atac promovate de catre parata S. E..
Strâns legat de situația părților, care formulaseră dosar privind iesirea din indiviziune, dosarul înregistrat la Judecatoria Iasi sub nr._/245/2008, ca urmare a administrarii probatoriului, la data de 6 iunie 2011, pârâta S. E. depune la dosarul cauzei actele de proprietate privind bunurile ce compun masa succesorală.
In privinta bunurilor ce compun masa partajabila, respectiv imobilul casă de locuit situata in . (imobil cu doua camere și două bucatarii) și imobil teren in suprafata de 1000 mp situat in . (terenul aferent constructiei), pârâta l-a recunoscut ca facand parte din masa partajabila, insa a depus la dosarul cauzei contractul de vanzare cumparare autentificat prin incheierea nr. 100/2008 la Biroul Notarului Public lulia P., pentru ca instanța să-l aibă în vedere la atribuire.
Recurentul a menționat că aceste bunuri intra in masa partajabila, acestea fiind bunurile autorilor H. P. si H. N., bunuri ce au fost identificate în certificatul de mostenitor nr.1033/21.08.1991 (declarat nul prin Sentinta civila nr. 5669/14.04.2009 a Judecatoriei Iasi, pronuntata in dosarul civil nr._/245/2008).
În ceea ce privește activitatea părților si dovada cauzei false a contractului de vanzare cumparare, sunt cateva elemente care trebuie avute în vedere de către instanță și care, în final, îndreptățesc reclamantul la admiterea actiunii.
Dacă vânzătoarea S. E. este de acord că masa bunurilor partajabile cuprinde si casa de locuit, intenția de înstrainare nu există, ca și condiție de valabilitate a actului de vanzare cumparare.
Recurentul consideră că vanzarea cumpararea a fost doar paravanul juridic prin care partile au urmarit scoaterea bunului din masa partajabila.
In conditiile in care imobilul era instrainat, concept juridic care nu are nici o legatura cu ceea ce semnatarii contractului de vanzare cumparare au urmarit, la masa partajabila imobilul casa de locuit nu avea cum sa fie inclus.
Recurentul apreciază că a făcut dovada că la nivelul anului 2007, anterior tuturor litigiilor dintre parti, litiganții au avut nenumărate discuții și întalniri privitoare la ieșirea din indiviziune( întrebarea nr. 9 la interogatoriul luat pârâtei Stangaciu E.).
Ori daca partile s-au înțeles cu privire la împartirea tuturor bunurilor in cote egale de 1/2, singura modalitate prin care imobilul putea fi scos din masa bunurilor de împărțit era vânzarea acestuia.
Așa fiind, părtile semnatare au urmarit expres acest lucru, vânzarea fiind de fapt un paravan pentru a asigura pârâților beneficiul mostenirii.
Arată că instanta de fond a avut in vedere faptul că la dosarul notarial citarea s-a facut corect, vanzatoarea neurmarind fraudarea reclamantului, dar tocmai acest aspect este stabilit de hotararea irevocabila privind anularea certificatului de mostenitor și nu se pot invoca în beneficiul pârâților aspecte asupra cărora exista autoritate de lucru judecat, care tocmai asta stabilesc, scopul ilicit.
Motivul 2 de recurs, priveste cauza de nulitate a actutui juridic, frauda la lege, motiv asupra caruia, consideră recurentul că instanta de fond nu s-a pronuntat, în nici un fel.
A menționat că pârâții au asigurat prin acest contract scoaterea bunului din sfera indiviziunii, unde reclamantul are o cota de 1/2 din întreaga masă.
Insa probatoriul a demonstrat si reaua credinta a părților participante la incheierea contractului de vanzare cumparare, ca motiv de nulitate absolută, cumparatorii nefiind alții decât fiii paratei Stingaciu E..
In intregul demers juridic al acesteia, care a incercat până si anularea titlului de proprietate eliberat pe numele mostenitorilor, paratii au asigurat tot concursul, fiind in realitate singurii beneficiari ai strategiei de vanzare.
Asa se explica si faptul ca au fost agreati numai cumparatorii care au fost aproape de parata Stangaciu, fiul predecedat, care avea un descendent, fiind omisă de la imparteala bunului casa de locuit.
Atitudinea procesuala a acestuia a fost exprimata in dosarul cauzei, el fiind de acord cu admiterea actiunii judiciare, masa partajabila urmand a fi impartita între toti mostenitorii.
Însă, privitor la paratii semnatari ai contractului de vanzare cumparare, in virtutea adagiului "fraus omnia corrumpit" contractul de vânzare cumpărare nu poate fi protejat de cauza de nulitate, scopul urmărit de catre parti fiind unul obscur.
Dacă reclamantul si parata Stingaciu E. stabilisera la nivelul anului 2007 să facă ieșirea din indiviziune, urmand a stinge orice pretentii reciproce la mostenirea defunctilor H. P. și H. (R.) N., contractul a devenit instrumentul care le-a asigurat atribuirea imobilului, așa cum și-a exprimat opinia parata Stangaciu E., in cadrul procesului de partaj.
Prin încheierea contractului de vanzare cumparare, parații și-au asigurat partea de moștenire, situație inadmisibilă ce trebuie sanctionata de instanta de judecată.
Motivul 3 de recurs, privește prețul imobilului, lipsa calității acestuia de a fi serios și sincer.
In privința acestui motiv de recurs, in fața instantei de fond s-a arătat faptul ca pretul imobilului este unul fictiv și derizoriu, la nivelul anului 2008, un imobil in acea zona se vindea cu aproape 100.000 euro, iar parații "achită" 15.500 lei.
A fost administrata proba cu expertiza evaluatorie si a fost identificat imobilul casă de locuit si terenul aferent.
Valoarea acestuia, în urma admiterii tuturor obiecțiunilor partilor litigante, a ajuns la suma de 110.822 lei, in conditiile in care la nivelul anului 2008, primul trimestru, valoarea euro era mult sub nivelul sumei de 4 lei.
Ori acest pret a fost trecut in contract numai pentru a crea aparenta unei vânzari și nu ca o contraprestatie a transferului dreptului de proprietate.
A fost acreditată și ideea modificării de substanță a imobilului, reclamantul neavand nici o contributie la aceste modificari.
Recurentul consideră că instanta trebuie să observe ceea ce s-a consemnat in cuprinsul contractului de vanzare-cumparare, indentificarea imobilului fiind identică cu ceea ce, la nivelul anului 1991, era trecut în cuprinsul certificatului de mostenitor.
A depus și declaratiile pe care partile auditate la anularea certificatului le-au dat, de unde a rezultat clar că imobilul a fost ingrijit si amenajat de catre parintii reclamantului H. P..
In privinta îmbunatatirilor, acestea au fost identificate de catre expert pe baza declaratiilor partilor aflate la expertiza, insa acestea trebuie inlaturate.
Instanta de fond a apreciat asupra îmbunatatirilor, desi nu s-a formulat o cerere reconventionala prin care să se solicite, în favoarea pârâților, beneficiul îmbunătățirilor.
Declarațiile de martor au făcut dovada faptului că s-a vândut exact ceea ce s-a moștenit.
Instanța de fond a statuat că vânzarea s-a facut cu un pret de 4 ori mai mic, dar vechimea imobilului, care ar fi suferit degradări serioase in 20 de ani, poate face ca pretul sa fie mai mic.
Consideră că acest aspect trebuie înlaturat, întrucât instanța de fond nu poate face aprecierea uzurii imobilului.
In conduzie, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii cererii de chemare in judecata și constatarea nulității absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat prin încheierea nr. 100/2008 la Biroul Notarului Public lulia P..
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct 9, art. 299 și urmatoarele din Codul de procedură civilă, art. 966 și urmatoarele din Codul civil și a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul S. V. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea cererii de recurs ca nefondata și mentinerea sentintei civile nr._/2013 data de Judecatoria Iasi ca fiind temeinica si legala, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, pentru următoarele motive:
Prin sentinta civila nr._/20.09.2013, instanta de fond a respins actiunea formulata de reclamantul H. M. ca fiind nefondata.
Intimatul consideră hotărârea dată ca fiind temeinica si legala.
Recurentul, prin cererea de recurs, întelege sa critice hotararea instantei de fond "in ceea ce priveste motivul de nulitate al actului juridic, cauza acestuia, dar și in ceea ce priveste pretul imobilului", considerand ca acesta este neserios si ca din probele administrate s-ar fi facut dovada ca nu ar fi tost achitat.
- Referitor la primul motiv de recurs arată următoarele:
Prin cerere s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumparare nr.100/2008 pe motivul că certificatul de mostenitor nr.1033/21.08.1991 ce are ca obiect terenul și casa ar fi fost declarat nul prin sentinta judecatoreasca definitiva.
Așa cum a aratat si in fata instantei de fond, intre parata STANGACIU E., in calitate de vanzatoare și paratii-intimati STANGACIU G., STANGACIU V. C. și S. V., in calitate de cumparatori, a intervenit contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.100/2008 din 15 ianuarie 2008 la BIROULUI NOTARULUI PUBLIC I. P., care are ca obiect vanzarea-cumpararea:
- unei case de locuit construite din chirpici și acoperite cu tabla, dobandite prin moștenire și
- a unui teren de 1.000 m.p., dobandit prin reconstituirea dreptului de proprietate, in baza Legii nr.18/1991, conform titlului de proprietate nr._/ 1999.
Terenul de 1.000 m.p. mentionat in contractul de vanzare-cumparare a carui anulare se cere este dobandit prin reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul legii nr.18/1999 privind fondul funciar, conform titlului de proprietate nr._/14.10.1999 emis exclusiv pe numele lui STANGACIU E. și chiar daca prin absurd s-ar fi pus problema constatării nulității contractului de vanzare-cumparare nr.100/2008, nulitatea nu poate privi suprafata de teren care nu are nici o legătură cu certificatul de mostenitor. In mod gresit a fost trecut terenul in certificatul de mostenitor nr.1033/21.08.1991, el făcand obiectul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, titlul de proprietate fiind emis cu 9 ani înainte de certificatul de mostenitor.
De altfel, dacă se studiază certificatul de mostenitor, se observă că în prima parte, la capitolul bunuri ramase de pe urma defunctilor, nu este mentionata decat casa, fără teren. Abia in partea finala a certificatului de mostenitor, apare mentionat și teren în suprafata de 1.000 m.p., dar nu se specifica alte detalii despre teren (acte de proveniență, amplasare, etc). Din moment ce terenul nu apare in prima parte a certificatului de mostenitor la capitolul bunuri ramase de pe urma defunctilor, menționarea terenului în a doua parte a certificatului de mostenitor, fara nici o explicatie, nu are valoare.
Daca prin absurd s-ar admile ca ar trebui sa se constate nulitatea contractului de vânzare-cumparare, pentru că s-ar întemeia pe dreptul de proprietate dobandit prin certificatul de mostenitor nr.1033/1991 declarat nul, atunci aceasta nu ar putea fi decât partiala, numai referitor la casa, nu si la teren, care a fost dobandit prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr.18/1991, conform titlului de proprietate nr._/1999, titlu care este valabil.
La termenul din data de 04.09.2013 recurentul reclamant a depus o adresa (raspuns) depusa de Primaria camunei M. in dosarul nr._/245/2012, reclamant fiind H. M., iar parata Comisia Locala de fond funciar M., avand ca obiect obligarea paratei sa intocmeasca referatul/propunerea de validare/invalidare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 2700 mp.teren ce a apartinut autorilor H. P. si H. N.. Actiunea a fost respinsa de Judecatoria Iasi in 04.04.2012 solutie mentinuta de Tribunalul Iasi care prin hotararea nr.2342/07.11.2013 a respins recursul ca nefondat.
Contractul de vânzare-cumparare nr.100/2008 din 15.01.2008 nu poate fi anulat deoarece pârâții-cumparatori STANGACIU G., STANGACIU V. C. și S. V. sunt cumparatori de buna credinta.
Intimatul a arătat că STANGACIU G., STANGACIU V. C. si S. V. au fost și sunt cumparatori de buna credinta și nu au avut cunostinta de faptul ca imobilul vândut are vreo problema din punct de vedere juridic.
De altfel, în contractul de vanzare-cumparare este mentionat că, în conformitate cu "certificatul de sarcini eliberat de A.N.C.P.J. - Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Iasi", "acest imobil nu este scos din circuitul civil, nu formeaza obiectul vreunui litigiu si nu este grevat de sarcini ".
2.Recurentul H. M. considera ca prin contractul de vanzare cumparare s-a urmarit scoaterea bunului din sfera indiviziunii.
Nimic mai fals, asa cum au aratat si in fata instantei de fond, atat prin intampinare dar si la interogatoriu, aceasta vanzare a avut loc deoarece acest imobil trebuia reconditionat, altfel nu se putea locui in el, iar vanzatoarea Stangaciu E. nu avea banii necesari executării lucrarilor necesare, dar și faptului că aceasta avea nevoie de bani pentru rezolvarea anumitor probleme.
3.Cât privește prețul imobilului, intimatul a arătat următoarele:
Obiectul litigiului este constatarea nulității contractului de vanzare-cumparare nr.100/2008 din 15.01.2008 încheiat, pe de o parte, între parata- vanzatoare STANGACIU E. și, pe de alta parte, paratii-cumparatori STANGACIU G., STANGACIU V. C. si S. V.. Deci vanzator este mama, iar cumparatori, fiii și ginerele.
Este absurd să se considere că vanzarea unui imobil între mamă și copiii săi trebuie să se faca la prețul pieței si nu la un pret mult mai mic, chiar derizoriu, dat fiind natura speciala, foarte apropiata a relatiilor dintre acestia.
Nimeni nu poate contesta faptul că:
- asa cum rezulta din certificatul de moștenitor nr.1033/21.08.1991, casa care este in litigiu era la data moștenirii din chirpici, compusă din 2 camere, paravan si bucatarie, o casa batraneasca veche de 50 de ani.
- din contractul de vanzare-cumparare nr. 100/2008 din 15.01.2008 rezulta că locuinta avea la data vanzarii 5 camere, 2 holuri si o anexa gospodareasca.
Consideră că au dovedit cu probele de la dosar (declarațiile de martori) că la construirea încaperilor, la celelalte reparatii si imbuntatiri aduse locuintei, in perioada de la data moștenirii si pana la data vanzarii, au contribuit mult și mai ales material, paratii-cumparatori ai casei (copiii paratei-vanzatoare STANGACIU E.).
În al doilea rând, parata STANGACIU E., in calitate de mama, nu s-a gandit si nu a putut sa se gandeasca, sa faca speculă și să se imbogateasca de pe urma copiilor sai, STANGACIU G., STANGACIU V. C. si S. V.. A avut nevoie de bani, dar nu asa de multi incat sa-i faca pe copiii săi să saraceasca, cumparand de la ea o casa batraneasca si terenul de 1.000 m.p. A negociat cu ei si a ajuns la intelegere la nivelul pretului inscris in contract. La stabilirea pretului s-a avut in vedere si faptul ca imobilul, respectiv casa batraneasca a necesitat reparatii și imbunatatiri, facute înainte de vanzare, pe care le-au suportat ei, paratii-cumparatori, dar si faptul ca la data vanzarii, casa, pentru a fi locuita si a-i oferi rezistenta la intemperii, necesita investitii, pentru care parata STANGACIU E. nu dispunea de fondurile necesare, dar urmau sa fie facute de catre copiii sai, respectiv parații-cumpărători. Prețul de vanzare al imobilului a fost negociat si stabilit in asemenea conditii și pentru a le da posibilitatea pârâților- cumparatori sa le ramana si lor bani pentru a face aceste investitii. Și întradevar, atât martorii cât și expertiza confirmă efectuarea in perioada de dupa cumparare, 2008 - 2012 a unor investitii (îmbunătățiri) in valoare de 34.437 lei/RON (valoare destul de mare) constand in tencuieli, sarpanta din lemn, invelitoare din ciment, jgheab din tabla zincata, trotuare din beton, soclu din beton armat, armatura soclu, beton si armatura in stalpisori, confectionat si montat ferestre si usi, geam.
Prețul de piata pe m.p. al terenului la nivelul anului 2008 era de 6 euro, conform adresei nr. 637/02.10.2012 al BIROULUI NOTARULUI PUBLIC A. P., deci valoarea terenului era de 6.000 euro (1.000 m.p. x 6 euro/m.p. = 6.000 euro), ceea ce in lei/RON înseamna 21.600 lei/RON ( 6.000 euro x 3,6 lei/RON= 21.600 lei/RON ) la cursul de schimb valabil la data de 15.01.2008.
Expertiza in acest dosar a fost solicitata de reclamant pentru a demonstra ca pretul la care a fost vanduta casa si terenul sunt cu mult sub pretul pietei. In acest caz, imbunatatirile aduse casei in perioada 2008 - 2012, dupa data vanzarii, nu pot face parte din valoarea de piata a locuintei și terenului la nivelul anului 2008, cand s-a facut vanzarea.
Deci, practic, dacă nu s-ar ține cont de faptul că expertul a facut o . de erori de calcul, în afara celor privitoare la teren și pe care le-a arătat in obiecțiunile la expertiză, dar și concluziile scrise depuse la fond, valoarea de piață la nivelul anului 2008 pentru locuința (fără îmbunatatiri) și teren, ar putea fi de 42.737 lei /RON, din care: 21.137 lei(RON), valoare stabilita de completarea la raportul de expertiza pentru locuinta, fără imbuntatiri și 21.600 lei /RON, valoarea terenului la pretul corect de 6 euro/mp
Astfel, consideră că prețul de 15.500 lei(RON) negociat, menționat în contract și plătit, nu numai că nu este neserios, dar este cât se poate de justificat din toate punctele de vedere. Mai mult, diferența dintre prețul ce l-a evidențiat mai sus (42.737 lei/RON) și prețul din contract (15.500 lei/RON) nu este mare (27.237 lei/RON), fiind apropiat de valoarea investitiilor (imbunatatirilor) ce au trebuit facute imediat dupa vânzarea-cumpărarea imobilului. Valoarea de piață a imobilului la nivelul anului 2008 nu este de 100.000 euro, cum a afirmat reclamantul în acțiunea sa și nici macar pe aproape. Dacă ar fi fost așa, întradevăr diferența între 100.000 euro, 360.000 lei(RON) și 15.500 lei/RON era extraordinar de mare, de 344.500 lei(RON).
Pentru cele aratate mai sus, a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind nefondată și menținerea sentinței civile nr._/2013 dată de Judecătoria Iași în acest dosar ca fiind temeinică și legală, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată în cauză, reclamantul(recurent) H. M. i-a chemat în judecată pe pârâții S. E., S. V., S. M., S. G. și S. S. și S. V. C., solicitând instanței să constatate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.100/15.01.2008 la BNP I. P. încheiat de pârâți.
Au fost invocate ca motive de nulitate absolută: cauza ilicită și falsă, frauda la lege, prețul fictiv și derizoriu(de 15.500 lei).
Acțiunea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 966-968 Cod civil.
Reclamantul a formulat recurs, reiterând cele trei motive de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți și care vizează: nulitatea absolută a contractului de vânzare cumparare pentru cauza ilcită și falsă a actului juridic(urmărind doar protejarea bunurilor ce urmau a fi partajate de moștenitori), frauda la lege, motiv asupra căruia recurentul consideră că instanța de fond nu s-a pronunțat și prețul imobilului, considerând că acesta nu este serios și sincer.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 100/15.01.2008 la BNP I. P. din ., pârâta S. E. a vândut pârâților S. G.(căsătorit cu S. S.) S. V. C. și S. V.(căsătorit cu S. M.), în indiviziune, o casă cu suprafața construită la sol de 85,47 mp și o suprafață utilă de 64,11 mp, din chirpici și terenul în suprafață de 1000 și a transmis dreptul de folosință asupra terenului în suprafață totală de 573 mp în parcelele 1( 854/1) și 2( 855) deținut în posesie fără acte, imobilul fiind situat în intravilan .. Prețul vânzării a fost de_ lei pe care vânzătoarea a declarat că a primit-o integral la data autentificării.
Cu privire la cauza actului juridic, instanța reține că aceasta reprezintă scopul urmărit de părți la încheierea actului și include un scop imediat - element abstract și comun și un scop mediat care este motivul determinant, concret, urmărit de fiecare parte. Ea este falsă dacă una dintre părți este în eroare asupra scopului mediat, ceea ce nu este cazul în speță și este nelicită dacă este prohibită de lege sau contrarie bunelor moravuri și ordinii publice. În acest sens, doar scopul mediat al contractului de vânzare–cumpărare poate fi nelicit și imoral.
Recurentul reclamant a invocat faptul că părțile contractului au urmărit scoaterea casei din masa succesorală partajabilă rămasă după autorii părților H. P. și H. N..
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la care se solicită constatarea nulității absolute, pârâta vânzătoare S. E. deținea Titlul de proprietate nr._/14.12.1999 cu privire la teren și certificatul de moștenitor nr. 1033/21.08.1991 cu privire la imobilul construit, certificat care la acea dată nu era contestat.
Abia ulterior, prin sentința civilă nr.5669/14.04.2009(irevocabilă), dată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2008, s-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor, reținându-se că reclamantul a acceptat tacit succesiunile după H. P. și H. N..
Așa cum a reținut și instanța de fond, recurentul reclamant nu a dovedit prin probele administrate în cauză că la momentul încheierii contractului cumpărătorii au fost de rea-credință, iar faptul că în cadrul procesului de partaj pârâta vânzătoare și-a exprimat disponibilitatea de a împărți cu reclamantul casa de locuit și chiar terenul de 1000 mp, în sensul includerii acestuia la masa de împărțit împreună cu toate terenurile ramase de pe urma defuncților, nu justifică reținerea relei credințe a părților la momentul încheierii contractului, ci o recunoaștere ulterioară a calității de moștenitor a reclamantului, având în vedere soluția de anulare a certificatului de moștenitor.
În ceea ce privește motivul referitor la prețul contractului de vânzare–cumpărare, acesta trebuie să fie sincer și serios.
În mod corect a reținut instanța de fond că sinceritatea prețului se referă la împrejurarea că părțile l-au stipulat în contract cu scopul de a fi cerut și plătit. Prețul este fictiv când intenția reală a părților vizează faptul că el nu este datorat. În cazul unui preț fictiv, contractul este nul ca și vânzare-cumpărare, dar dacă părțile au urmărit cu adevărat înstrăinarea bunului, el poate fi recunoscut valabil ca o donație deghizată. În speță, prin actul autentic s-a consemnat că prețul de 15.500 lei, a fost primit de vânzătoare în numerar la data autentificării contractului.
Deși reclamantul a invocat că prețul nici nu a fost plătit, din probele solicitate de el și administrate în cauză nu rezultă acest lucru.
În speță, prețul plătit nu este atât de disproporționat în raport cu valoarea lucrului vândut încât să nu existe preț și, ca atare, nu poate constitui obiectul obligației cumpărătorului și o cauză suficientă a obligației asumate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate.
Deși prețul oferit și plătit este mic, nu este de natură a-l considera derizoriu, întrucât în mod constant în materie s-a statuat că atunci când prețul este sincer și serios, contractul este în principiu valabil, chiar dacă prețul este mult inferior valorii reale a lucrului vândut, întrucât părțile sunt liberă să determine prețul sub (sau peste) valoarea lucrului. În cazul concret, prețul oferit de pârâții cumpărători pentru imobilul vândut nu are un caracter derizoriu, întrucât, deși este inferior valorii bunului vândut, nu este atât de disproporționat în raport cu aceasta, încât să nu existe preț. Cuantumul inferior al prețului oferit își găsește explicația în specificul relațiilor dintre părți.
În ceea ce privește nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru frauda la lege invocată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond s-a pronunțat implicit și asupra acestui motiv, chiar dacă nu l-a analizat pe larg, la fel ca pe celelalte motive de nulitate absolută invocate de reclamant. Fraudarea legii poate fi privită ca un caz particular de cauză ilicită (în sensul de scop mediat, contrar unor norme juridice imperative), motiv invocat și analizat de instanța de fond.
Din dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar. Pct. 5 al art. 261 alin 1 Cod procedură civilă aplicabil în speță se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu, conferind totodată și posibilitatea exercitării controlului judiciar. Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut și se circumscrie noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cu privire la acest motiv, conform dispozițiilor art. 968 Cod civil, cauza este nelicită atunci când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Prin fraudarea sau eludarea legii se înțelege acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale în alt scop decât cel pentru care acestea au fost edictate, pentru a eluda alte dispoziții legale, imperative. Frauda la lege mai poate fi definită și ca încălcare intenționată de către părți(adesea prin utilizarea unor mijloace viclene) a dispozițiilor imperative ale legislației în vigoare, cu ocazia încheierii sau executării unui act juridic. Sancțiunea fraudei la lege este nulitatea actului juridic astfel încheiat sau a actelor de executare astfel săvârșite.
Această manoperă dolosivă este folosită uneori de părți spre a realiza o finalitate interzisă de reglementările în vigoare, prin eludarea indirectă și ocultă a unor norme prohibitive și este săvârșită prin conivență de către contractanți în dauna unor terțe persoane.
În aceste sens trebuia demonstrată existența acordului dintre vânzător și cumpărători la încheierea actului cu fraudarea intereselor terțului reclamant, dar în speță nu s-a făcut dovada că prin încheierea contractului părțile au urmărit un scop prohibit de lege sau contrar ordinii publice, aceștia neavând cunoștință de existența unor motive care ar fi putut impiedica vânzarea imobilului.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură aplicabil în speță, va respinge recursul declarat de reclamantul H. M. împotriva sentinței civile nr._ din 20.09.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va menține.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul să plătească intimaților S. G. și S. M. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul H. M. împotriva sentinței civile nr._ din 20.09.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților S. G. și S. M. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.07.2015.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M.M. A.C. T.P. I.G.
Redactat: A.C./2 ex
Judecător de fond:I. O. I., Judecătoria Iași
| ← Poprire asigurătorie. Decizia nr. 953/2015. Tribunalul IAŞI | Grăniţuire. Decizia nr. 959/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
