Pretenţii. Decizia nr. 944/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 944/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 944/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Iulie 2015
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 944/2015
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanta I. A. împotriva sentinței civile nr. 1/08.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Răducăneni în contradictoriu cu intimata B. I. și B. E., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea mai întâi la data de 25.06.2015 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1 din 8.01.2015 a Judecătoriei Răducăneni, s-a respins acțiunea civilă astfel cum a fost modificată, promovată de reclamanta I. A. formulată în contradictoriu cu pârâta B. E..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Relația dintre reclamanta I. A. și pârâta B. E. este întemeiată pe o înțelegere nematerializată într-o convenție scrisă.
Exista între părți, potrivit declarațiilor martorilor audiați M. E. și P. I., practica ca reclamanta să predea o anumită cantitate de vin către pârâtă, urmând ca aceasta să o înstrăineze și să îi dea banii potrivit înțelegerii.
Nu se încheiau documente, nu se ține o evidență contabilă, în cauză nu au fost depuse dovezi scrise cu privire la actul desfășurat, caracterul acestuia fiind evident speculativ valorificat, prin această practică, de ambele părți .
Nici unul din martorii audiați nu a putut însă face referire la momentul 2012, invocat în acțiunea introductivă de către reclamantă când aceasta a predat 480 litri devin pârâtei.
Martorul P. I. relatează în sensul că pârâta era cunoscută pentru reaua sa credință și mai arată despre certa colaborare între părți în sensul obținerii de foloase de pe urma înstrăinării vinului produs de reclamantă .
Instanța de fond a apreciat că în cauză acțiunea este nedovedită.
Pretențiile reclamantei se întemeiază pe un fapt ilicit, derivând din neonorarea de către pârâtă a obligației de a-i preda o anumită sumă de bani contravaloare a unei cantități devin împrumutate spre revânzare.
Potrivi art 1470 Cod civil, orice plată presupune o datorie iar potrivit art 1537 Cod civil, proba prejudiciului trebuie făcută de creditor.
În cauză reclamata a dovedit împrejurarea că pârâta era de rea credință în general în relațiile de tip speculativ pe care le practica prin cumpărarea vinului în scop de revânzare. Nu a făcut, însă ,dovada faptului că reclamanta a predat cantitatea de 480 litri de vin în anul 2012 în sensul unei convenții legal încheiate și prețul nu i-a fost achitat, declarațiile martorilor nefiind clare relativ la momentul invocat de reclamantă.
Reclamanta avea sarcina probei, cu privire la momentul invocat, al împrumutului din 2012, declarațiile generale ale martorilor dovedind doar reaua credință a pârâtei în general, cunoscută de altfel de reclamantă .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta I. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Arată apelanta faptul că instanța de fond nu a luat în considerarea declarația martorei M.. Declarația pârâtei intimate nu trebuia reținută de instanța de fond motivat de faptul că aceasta putea să-I respingă vinul dacă aprecia că nu este de calitate. Nu se face dovada faptului că a fost plătită marfa predată de apelantă.
Arată, de asemenea, apelanta că nu s-a încheiat un act scris privind predarea mărfii întrucât exista încredere între părți.
În dovedire s-a solicitat proba testimonială.
Nu s-a indicat niciun temei de drept.
Intimata a depus la dosar întâmpinare.
Apelul a fost depus în termen legal, motivat, semnat, legal timbrat ulterior conform dispoziției instanței de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, dar și sub toate aspectele, tribunalul va reține că apelul declarat de către reclamanta I. A. este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Primul motiv de apel este nefondat, instanța de fond analizând – alături de celelalte probe administrate – și declarația dată de martora M.. A arătat aceasta în fața instanței că nu cunoaște nimic despre litigiul dintre părți, singurele aspecte cunoscute având drept izvor susținerile reclamantei. În aceste condiții cele declarate de martora respectivă nu pot fi reținute de instanță, sursa acestor informații fiind chiar partea reclamantă (apelanta), martora nepercepând în mod direct aceste aspecte.
Atâta timp cât înțelegerea verbală invocată de apelanta reclamantă nu a fost dovedită de aceasta (sarcina probei aparținându-i), atâta timp cât din întreg probatoriul administrat nu se poate reține faptul că pârâta intimată ar fi achiziționat de la reclamanta apelantă 480 litri vin la un anumit preț,marfă predată dar neachitată, motivele invocate de apelantă sunt simple susțineri neprobate. Imposibilitatea de preconstituire a probei constituie o exceptie, care trebuie interpretata restrictiv, asa încât se aplica doar în acele situatii în care relatiile ce exista în mod obisnuit între parti ar fi incompatibile cu solicitarea de a încheia un înscris constatator, deoarece ar rezulta o lipsa de încredere din partea celui ce pretinde înscrisul, de natura sa afecteze relatiile partilor în viitor. Această excepție nu este aplicabilă în cauza de față raportat la natura relației dintre părți.
Conform art. 1166 cod civil contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, în cauza de față nefiind făcută dovada întrunirii acordului de voință în sensul menționat mai sus. În aceste condiții nu se poate vorbi de un prejudiciu adus ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate de una din părți.
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de reclamanta I. A. împotriva sentinței civile 1/8.01.2015 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta I. A. împotriva sentinței civile 1/8.01.2015 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.07.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED. – D.I./D.I.
4 EX – 12.08.2015
JUD. FOND – C. M. C.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 959/2015. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Sentința nr. 1341/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
