Contestaţie la executare. Decizia nr. 1496/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1496/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1496/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Noiembrie 2015
Președinte - C. E. C.
Judecător D. M.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1496/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul G. C. și pe intimata A. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect contestație la executare încetare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei aferentă cererii de apel, după care,
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării apelului. Constată că deși apelantul a fost legal citat la domiciliul său cu mențiunea de a face dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei aferente cererii de apel, acesta nu a înaintat la dosar vreo dovadă de achitare a taxei judiciare de timbru.
Instanța reține că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării apelului.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4628/02.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă excepția inadmisibilității contestației la executare și, în consecință, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul G. C. în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, ca inadmisibilă. De asemenea, prin aceeași sentință civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin acțiunea introductivă, contestatorul a arătat că i se impută în mod greșit suma de 188 lei în condițiile în care nu o datorează și în condițiile în care toate obligațiile declarate prin declarația 112 au fost achitate în termen. Invocând excepția inadmisibilității acțiunii, intimata a învederat faptul că împotriva actelor administrativ fiscale emise, acte ce au stat la baza actelor de executare silită contestate, contestatorul avea posibilitatea formulării unei contestații administrative și ulterior a contestației în instanța de contencios administrativ potrivit dispozițiilor art.172 alin. 2 și art. 205 Cod procedură fiscală. Inadmisibilitatea acțiunii este o excepție de fond, dirimantă și absolută care atrage respingerea unei acțiuni promovată atunci când legea condiționează exercițiul acțiunii respective de îndeplinirea unor condiții speciale care trebuie satisfăcute de reclamant, sau atunci când legea prevede caracterul subsidiar al acțiunii respective în raport de alte căi legale lăsate la dispoziția reclamantului. Este cazul, de pildă, al acțiunii în constatare, care are un caracter subsidiar față de acțiunea în realizare, dar și al contestației la executare atunci când contestatorul invocată motive de fapt și de drept ce ar putea fi invocate în cadrul căilor de atac deschise împotriva titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească sau în cadrul unei căi procesuale specifice de atac dacă este vorba despre un alt tip de titlu executoriu (art. 712 Cod procedură civilă).
Potrivit art. 172 Cod procedură fiscală, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare (…) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”. De asemenea, potrivit disp. art. 205 și 218 Cod procedură fiscală, împotriva deciziilor de impunere și a altor acte administrative fiscale se poate formula contestație administrativă și ulterior contestație în fața instanței de contencios administrativ competente, legiuitorul prevăzând așadar o cale specifică de atac împotriva acestor acte administrative fiscale.
A mai reținut instanța de fond că, în speță, contestatorul nu a contestat efectiv actele de executare silită ce i-au fost comunicate, titlul executoriu nr._/07.10.2014 și somația nr._, ci, pe calea contestației la executare, a invocat chestiuni care privesc fondul titlului de creanță care este decizia de impunere nr._/2014.
Instanța de fond a reținut drept corectă afirmația intimatei potrivit căreia nu poate analiza aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plată, astfel cum aceasta a fost stabilită prin deciziile de impunere pentru că, în acest scop, contestatorul are deschisă calea contestației împotriva deciziilor de impunere, la organul administrativ fiscal emitent și ulterior la instanța de contencios administrativ, potrivit art. 205 și urm. Cod procedură fiscală.
În consecință, instanța de fond a constatat că este întemeiată excepția invocată de intimată prin întâmpinare și a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel contestatorul G. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, contestatorul a susținut că a menționat în cuprinsul contestației la executare faptul că decizia de impunere, în baza căreia au fost emise actele de executare contestate, nu i-a fost comunicată, astfel încât nu a avut posibilitatea de a contesta aceasta decizie. Întrucât această decizie de impunere nu i-a fost comunicată și doar prin comunicarea ei către contribuabil aceasta devine scadentă, apreciază contestatorul că actele de executare menționate în acțiunea introductivă pot fi atacate pe calea contestației la executare.
Mai susține apelantul faptul că în actele de executare contestate nu sunt indicate perioadele pentru care a fost calculat debitul de 188 lei, precum și faptul că nu datorează sumele indicate în somație în condițiile în care nu a încheiat nici un contract de asigurare cu CAS Iași pentru venituri obținute din activități independente.
De asemenea, apelantul a invocat disp. art. 211 din legea nr. 95/2006 și a susținut că este pensionar și i se rețin din pensie contribuțiile către CAS.
Pentru aceste considerente, apelantul a solicitat admiterea apelului.
La termenul de judecată din 05.11.2015, Tribunalul a invocat din oficiu excepția de netimbrare a cererii de apel.
În ceea ce privește excepția de netimbrare a apelului, ce se impune a fi soluționată cu prioritate, față de prevederile art. 248 Noul Cod procedură civilă, Tribunalul reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin rezoluție, la primirea cererii de apel, s-a dispus citarea apelantului cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 50 lei, sub sancțiunea nulității apelului potrivit disp. art. 470 alin. 3 Noul Cod procedură civilă. Ulterior, pentru termenele de judecată din 08.10.2015 și din 05.11.2015, s-a dispus citarea apelantului cu aceeași mențiune, de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 50 lei, sub sancțiunea nulității apelului potrivit disp. art. 470 alin. 3 Noul Cod procedură civilă.
Potrivit disp. art. 470 alin. 2 Noul cod procedură civilă, „La cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, cerința de la alin. 2 este prevăzută sub sancțiunea nulității, lipsa dovezii achitării taxei de timbru putând fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
În speță, deși apelantul a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru, acesta nu și-a îndeplinit obligația stabilită imperativ în sarcina sa.
Având în vedere faptul că excepția netimbrării legale a căii de atac primează oricăror altor chestiuni procedurale, instanța urmează să admită excepția netimbrării apelului formulat de apelantul G. C., excepție ridicată din oficiu.
Pe cale de consecință, instanța de apel va anula ca netimbrat apelul formulat de apelantul G. C. împotriva sentinței civile nr. 4628/02.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării apelului și, în consecință:
Anulează, ca netimbrat, apelul formulată de apelantul G. C. împotriva sentinței civile nr. 4628/02.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. M.D. D.Ș.
Red./tehnored. C.C.E.
4 ex., 17.11.2015
Judecător fond: C. C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1062/2015. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1717/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
