Obligaţie de a face. Decizia nr. 1717/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1717/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1717/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Decembrie 2015
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1717/2015
Pe rol se află judecarea cererii de revizuire formulată de către revizuenții: C. A. și C. P. împotriva tuturor celor trei hotărâri pronunțate în prezentul dosar (fond + cele două căi de atac) în contradictoriu cu intimatul P. D. G., având ca obiect obligație de a face - REVIZUIRE .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. P. A. care pentru revizuenți și av. C. V. pentru intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Av. C. V. depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimat.
Instanța aduce la cunoștința părților că s-a pronunțat cu privire la cererea de revizuire a sentinței civile pronunțată de instanța de fond și cu privire la cererea de revizuire a deciziei civile pronunțată de Curtea de Apel Iași, în recurs, în sensul că a fost declinată competența de soluționare celor două instanțe care au pronunțat și a rămas spre soluționare cererea de revizuire a deciziei civile pronunțată în apel de către Tribunalul Iași.
Av. P. A. pentru revizuenți, la interpelarea instanței, arată că renunță la cererea de suspendare a efectelor deciziei pronunțată de Tribunalul Iași și precizează că nu are mandat din partea apelanților pentru renunțare, astfel încât învederează instanței că nu mai insistă în această cerere.
Instanța reține că apelanții nu mai insistă în cererea de suspendare a efectelor deciziei Tribunalului Iași a cărei revizuire o solicită.
Av. P. depune la dosar dovada comunicării actului nou în baza căruia a solicitat revizuirea deciziei 686/03.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2012, un exemplar al acestora comunicându-l intimatului, prin apărător.
Solicită instanței a observa că această adresă a fost comunicată cu confirmare de primire și nu rezultă că dovada a fost comunicată la avocat, pe aceasta nefiind aplicată ștampila cabinetului de avocatură, pe aceasta fiind o semnătură indescifrabilă și „mamă destinatar”, ceea ce nu este un aspect real.
Interpelată de către instanță, av. A. P. arată că această confirmare nu este semnată de mama sa.
Instanța ia act de precizarea că nu se insistă în cererea de suspendare a efectelor deciziei revizuite și raportat la actul astăzi depus la dosar, invocă excepția tardivității formulării cererii de revizuire și acordă cuvântul pe excepția invocată și pe admisibilitatea cererii de revizuire:
Av. P. A. pentru apelanți, solicită respingerea excepției, apreciind că cererea de revizuire este formulată în termen, față de actul astăzi depus la dosar și, față de admisibilitatea cererii de revizuire, arată că cererea este admisibilă.
Av. C. V. pentru intimat, insistă pe inadmisibilitatea cererii de reviziuire și apoi pe tardivitatea cererii de revizuire, motivând că prin decizia Tribunalului, atacată prin cererea de revizuire, s-a respins apelul, așa cum de altfel a fost respins și recursul formulat în cauză, astfel încât cele două decizii pronunțate în apel, de către Tribunalul Iași și în recurs, de către Curtea de Apel Iași, nu a modificat soluția dată de instanța de fond, care ar fi singura hotărâre ce ar putea fi supusă revizuirii, deci cererea de revizuire a deciziei 686/03.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2012 este inadmisibilă.
Cu privire la excepția tardivității formulării cererii de revizuire, față de Actul astăzi depus la dosar, se vede clar că este tardiv formulată.
Solicită obligarea revizuenților la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța cu plata onorariului avocat.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția tardivității formulării cererii de revizuire și, în subsidiar, pe admisibilitatea acesteia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._ la data de 19.05.2015 revizuenții C. A. și C. P. au formulat cerere de revizuire împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr._/245/2012. Au fost anexate o . acte, în copie.
La solicitarea instanței au fost depuse la dosar precizări privind cererea de revizuire (la 10.09.2015, prin registratura instanței).
Au arătat revizuenții faptul că cererea de revizuire privește atât decizia civilă nr. 686 din 2014 pronunțată de Tribunal cât și sentința civilă nr. 8777 din 2013 pronunțată de Judecătoria Iași și decizia civilă nr. 9 din 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași. Temeiul de drept al cererii de revizuire este cel prevăzut de art. 322 pct. 5 C.pr.civ., înscrisul nou fiind adresa nr. 7731/4.02.2015 emisă de Primarul mun.Iași. Revizuenții au solicitat și suspendarea executării sentinței civile nr. 8777 din 2013 raportat la art. 325 C.pr.civ. Se consideră că se impune și suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se solicită. Au fost anexate o . acte, în copie.
Prin decizia nr. 1555 din 12.11.2015 Tribunalul Iași a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Iași în cererea de revizuire a sentinței civile nr. 8777/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași și a deciziei civile nr. 9/7.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuenții C. A. și C. P. împotriva sentinței civile nr. 8777/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași. De asemenea, a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuenții C. A. și C. P. împotriva deciziei civile nr. 9/7.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Iași.
S-a stabilit termen de judecată pentru soluționarea revizuirii formulate împotriva deciziei 686/3.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, această cauză formând obiectul prezentei cereri.
Astfel, prin decizia civilă 686/3.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2012 s-a dispus respingerea apelului declarat de pârâții C. A. și C. P. împotriva sentinței civile nr. 8777/06.06.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care a menținut-o, obligându-se apelanții la plata către intimatul P. D. G. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a prevăzut calea de atac ce poate fi declarată - recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
În considerentele deciziei s-au reținut următoarele:
„Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Primul motiv de apel este neîntemeiat. Apelanții au susținut nulitatea expertizei în construcții față de faptul că aceasta nu a fost avizată de OCPI Iași în conformitate cu Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 108/2010.
Tribunalul reține faptul că dispozițiile Ordinului nr. 108/2010 al Directorului ANCPI aprobă Regulamentul de avizare, verificare si receptie a lucrarilor de specialitate din domeniul cadastrului, al geodeziei, al topografiei, al fotogrammetriei si al cartografiei, în general, în ceea ce privește avizarea tehnica a expertizelor judiciare efectuate de expertii judiciari fiind emis Ordinul 1882/C din 12.09.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnica a expertizelor judiciare efectuate de expertii judiciari in specializarea topografie, cadastru si geodezie, ordin care stabilește la art. 1 alin 1: Agenția Naționalã de Cadastru și Publicitate Imobiliarã (ANCPI), prin oficiile de cadastru și publicitate imobiliarã (OCPI), avizeazã tehnic, exclusiv cu privire la corectitudinea datelor topografice, expertizele judiciare efectuate de cãtre experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie. (2) Avizarea tehnicã a expertizelor judiciare prevãzute la alin. (1), în conformitate cu art. 4 lit. l) din Legea cadastrului și a publicitãții imobiliare nr. 7/1996, republicatã, cu modificãrile și completãrile ulterioare, se face la solicitarea instanței de judecatã care a dispus efectuarea expertizei. (3) În cazul cererilor prin care se solicitã pronunțarea unei hotãrâri ce ține loc de act autentic de înstrãinare a unor bunuri imobile, dacã instanța de judecatã va dispune efectuarea unei expertize judiciare, aceasta va fi avizatã în conformitate cu art. 3^2 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile și completãrile ulterioare.
Prin urmare, Tribunalul reține faptul că expertiza în construcții realizată de expertul Ș. la prima instanță nu se impunea a fi avizată în mod obligatoriu, avizarea fiind prevăzută imperativ de art. 1 alin 3 doar în situația reglementată de această dispoziție legală. În plus, instanța este cea care apreciază dacă se impune avizarea expertizei, în cauza de față nefiind invocate aceste aspecte în fața primei instanțe odată cu obiecțiunile ce au fost formulate de pârâții apelanți, motiv pentru care acest motiv de apel nu va fi reținut.
Cât privește faptul că schițele depuse la filele 22 și 44 dosar fond nu corespund realității, Tribunalul reține faptul că schița de la fila 44 dosar fond este depusă chiar de apărătorul apelanților, av. P., care a certificat-o pentru conformitate cu originalul, înțelegând astfel să o depună ca probă în dosar, fiind identică cu cea de la fila 27, depusă tot de aceasta, imobilul proprietatea fam. C. fiind schițat, inclusiv magazia, nereieșind din aceasta că alăturat proprietății reclamantului ar fi un loc viran, așa cum s-a susținut.
În ceea ce privește schițele anexă la autorizația de construcție emisă reclamantului la nivelul anului 1978, apelanții au susținut că acestea nu fac referire la numele reclamantului și nici nu poartă viza emitentului, apreciind că prin acestea se creează confuzie cu privire la momentul edificarii acestui imobil, cu privire la proprietarul imobilului reclamantului, la fel cele două contracte de vânzare cumpărare și de donație fiind serios puse sub semnul întrebării, poate chiar false. Cu privire la toate aceste susțineri apelanții nu au făcut nici un fel de probă, nu au înțeles să depună la dosar alte înscrisuri care să probeze contrariul (cu referiri la schițele autorizației) și nici nu au solicitat înscrierea în fals, nearătând în ce fel cele două contracte nu ar corespunde adevărului.
Cu privire la greșita soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active și la coparticipării procesuale active, Tribunalul apreciază că acestea au fost soluționate corect de prima instanță. Reclamantul P. D. și-a justificat calitatea procesuală activă în cauză cu contractul de vânzare cumpărare din anul 1979, contractul de donație din 1978 încheiat de părinții acestuia, pe care îi moștenește, dreptul său de proprietate cu privire la parterul imobilului fiind unul exclusiv, cu excepția punctului gospodăresc, între acesta și fosta sa soție efectuându-se partajul bunurilor comune prin sentința civilă nr. 2211/2009 a Judecătoriei Iași (f. 101 și următ dosar fond), tranzacție completată cu declarația autentică de la fila 103 dosar fond conform căreia punctul gospodăresc de la parterul imobilului se include în lotul reclamantului fiind parte a apart. nr. 2.
Cât privește soluția pe fondul cauzei, Tribunalul o apreciază întemeiată. În mod corect expertul a analizat actele de proprietate ale părților și autorizația de construire eliberată la nivelul anului 1978 precum și întreaga documentație a acesteia (proiectul depus la dosar) și a concluzionat în mod corect faptul că locuința reclamantului a respectat autorizația de construire, amplasarea sa în plan precum și distanțele la . dintre cele două proprietăți C. și P., concluziile expertului coroborându-se cu schița anexă la autorizația de construcție și cu proiectul întocmit în vederea autorizării.
În contradicție, față de modul de amplasare a magaziei pârâților apelanți la nivelul anului 1974 când au cumpărat locuința, aceasta fiind situată în partea din spate în raport de imobilul reclamantului, suprapunându-se(fiind paralelă) cu locuința apelanților pe o lungime de 2,80 m, în prezent aceasta are o suprafață de 18,77 mp, conform documentației cadastrale, fiind construită fără a exista o autorizație de construcție, iar acoperișul are orientarea spre proprietatea P., streașina fiind paralelă cu limita proprietății, paralel cu streașina fiind montat un jgheab din tablă zincată care nu asigură împiedicarea alunecării zăpezii peste zidul casei reclamantului, ducând la acumularea umidității în structura peretelui și la nivelul fundației. Corect a reținut astfel prima instanță că prin modul în care a fost amplasată magazia pârâților apelanți este prejudiciat reclamantul, magazia nerespectând reglementările în materie, fiind amplasată chiar pe limita dintre cele două proprietăți.
Instanța nu va putea reține nici apărarea apelanților conform căreia reclamantul este cel care si-a lipit zidul casei de gardul apelanților, reclamantul nerespectând nici una din dispozițiile legale în vigoare nici în anul 1978 și nici în prezent, aceasta deoarece imobilul proprietatea reclamantului a fost construit legal, în baza unei autorizații de construire legal emisă (câtă vreme aceasta nu a fost anulată ori revocată), autorizație care a avut în vedere situarea imobilelor existente la acel moment și în raport de care soluția constructivă propusă și aprobată nu prejudicia în nici un fel pe nimeni.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 296 cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de pârâții C. A. și C. P. împotriva sentinței civile nr. 8777/06.06.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, Tribunalul va obliga apelanții la plata către intimatul P. D. G. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată”.
Motivele cererii de revizuire formulate împotriva aceste decizii au fost indicate la filele 62, 63 dosar, la solicitarea tribunalului.
Astfel, se arată faptul că temeiul de drept incident este art. 322 pct. 5 C.pr.civ., înscrisul doveditor descoperit după darea hotărârii, ce nu a putut fi înfățișat mai presus de voința revizuenților fiind adresa nr. 7731 din 4.02.2015 emisă de Primăria mun. Iași, comunicată după pronunțarea deciziei civile dată în cauza nr._/245/2012 de Curtea de Apel Iași.
A mai fost solicitată suspendarea executării hotărârii judecătorești din precizările formulate la ultimul termen reținându-se că nu se mai insistă în această cerere.
În cauză nu au fost depusă întâmpinare.
A fost administrată proba cu acte.
Au fost invocate două excepții: tardivitatea cererii de revizuire și inadmisibilitatea acesteia raportat la art. 322 al.1 C.pr.civ. Părțile au formulat concluzii asupra ambelor excepții, discuțiile purtându-se și asupra ordini de prioritate a soluționării excepțiilor.
Analizând, cu prioritate, excepțiile invocate tribunalul apreciază că este prioritară soluționarea excepției inadmisibilității, raportat la motivele susținute de intimat la momentul invocării. Astfel, textul de lege – art. 322 al.1 - înainte de a indica motivele revizuirii (cele 9 puncte) face vorbire de hotărârile susceptibile a fi atacate pe această cale extraordinară. Astfel, se arată că pot face obiectul unei cereri de revizuire hotărârile rămase definitive în apel sau prin neapelare și hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, când evocă fondul.
Apreciază tribunalul faptul că, pentru a putea pune în discuție, cu prioritate excepția tardivității raportat la art. 324 C.pr.civ., se impune întâi stabilirea motivului de revizuire și apoi calcularea acestui termen conform dispozițiilor menționate anterior. Or, aceste prevederi sunt cuprinse într-o anumită ordine, intenția legiuitorului fiind clară în acest sens. Pentru aceste considerente se impune analizarea cu prioritate a excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire raportat la art. 322 al.1 C.pr.civ., prima teză.
Decizia civilă nr. 686 din 3.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ din 2012 – prin care a fost respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 8777 din 6.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași – a fost atacată cu recurs la Curtea de Apel Iași, fiind astfel pronunțată decizia civilă nr. 9 din 7.01.2015, decizie prin care s-a respins recursul declarat.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă ce poate fi exercitată în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege. Raportat la această împrejurare, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile prevederilor legale.
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.
Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte atât pentru părți, cât și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate și impune, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice. Deci, hotărârea supusă revizuirii trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- să fie o hotărâre definitivă pronunțată de instanța de apel;
- să fie o hotărâre definitivă a primei instanțe împotriva căreia nu s-a declarat apel;
- să fie o hotărâre pronunțată de instanța de recurs
- să evoce fondul.
În speța de față, nu ne aflăm în niciuna din aceste situații, motiv pentru care se va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire. Astfel, decizia instanței de apel nu evocă fondul, fiind o decizie de respingere a apelului. D. în situația în care s-ar fi admis apelul, s-ar fi anulat sentința și s-ar fi judecat fondul prin aceeași decizie, fie s-ar fi schimbat sentința, s-ar fi putu considera că se evocă fondul (doar în situația în care în etapa apelului s-ar fi dat o altă soluție asupra fondului, ar fi fost posibilă atacarea deciziei cu calea de atac a revizuirii).
În acest sens este și practica națională recentă: decizia civilă nr. 99/R din 05.06.2015, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul B..
Prin decizia nr. 254/2014 a Curții Constituționale se arată că:
„(…) 16. Prin dispozițiile art. 322 alin. 1 din codul de procedură civilă din 1865, legiuitorul a impus o condiție ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii. Astfel, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs (speța privind un recurs, situație aplicabilă și în calea de atac a apelului, relevantă fiind evocarea fondului) se poate cere atunci când aceasta evocă fondul,ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecații decât cea dată până la acel moment. Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins”.
Din această perspectivă, Curtea a constatat că dispozițiile criticate nu aduc atingere accesului liber la justiție consacrat de prevederile constituționale ale art. 21, întrucât, așa cum a statuat în jurisprudența sa, reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept nu constituie o restrângere a exercițiului acestora. (…)”
Această decizie nu face altceva decât să confirme o practică anterioară constantă în care CCR a respins cu motivări asemănătoare excepții de neconstituționalitate ce vizau condiția evocării fondului din fostul art. 322 (pentru a enumera doar câteva decizii ale CCR: nr. 3/2011[4], nr. 122/2008, nr. 258/2008, nr. 1532/2009, nr. 548/2010, nr. 437/2011, nr. 1163/2011).
În acest sens este și practica ÎCCJ - este verificată (aplicată) condiția evocării fondului cu consecința respingerii revizuirii: nr. 191/2014, nr. 190/2014, nr. 5760/2011, nr. 1646/2011, nr. 1276/2013, nr. 190/2014, nr. 1000/2010, nr._/2005, nr. 2870/2013, nr. 2688/2013, nr. 1646/2011, nr. 5112/2013, nr. 190/2014, nr. 4210/2011, nr. 1276/2013, nr. 2678/2011, nr. 2417/ 2009, nr. 5793/2013, nr. 295/2014, nr. 86/2012, nr. 2028/2013, nr. 2970/2011, nr. 1276/2013, nr. 2103/2010, nr. 4275/2009, nr. 2573/2010, nr. 1276/2013, nr. 1012/2013, nr. 2294/2013, nr. 384/2013, nr. 1276/2013, nr. 2297/2013, nr. 342/2013.
Condiția evocării fondului este cuprinsă în oricare dintre situațiile strict reglementate de art. 322 pct. 1-9 din Codul de Procedură civilă. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice la care acestea se referă, impune ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii (…)”.
Raportat la soluția dată pe această excepție nu se mai impune analizarea excepției tardivității. Pentru aceste motive tribunalul reține faptul că nici nu se mai impune analizarea celorlalte prevederi ce privesc motivele enumerate limitativ de legiuitor.
Având în vedere soluția pronunțată, cererea intimatului dovedită cu chitanța depusă în original, nr. 98 din 26.11.2015, dispozițiile art. 274 C.pr.civ. se vor obliga revizuenții la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată achitate către intimatul P. D. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge – ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de revizuenții C. A. și C. P. împotriva 686/3.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în contradictoriu cu intimatul P. D. G..
Constată faptul că nu se mai impune analizarea excepției tardivității cererii de revizuire.
Obligă revizuenții la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată achitate către intimatul P. D. G..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3.12.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
5 EX – 22.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1496/2015. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1701/2015.... → |
|---|
