Contestaţie la executare. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 44/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Ianuarie 2015
Președinte - M. M.
Judecător – M. D.
Judecător – B. I. E.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 44
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta D.-A.- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE IAȘI împotriva sentinței civile nr._/11.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați M. D. R., M. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 13.01.2015, când
TRIBUNALUL
Sub nr._ /10.01.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași contestația la executare formulată de contestatorii M. D. R. și Morarui M., prin care au solicitat ca instanța să dispună anularea procesului verbal de sechestru asigurator din 21.12.2012, întocmit de A.-AFP Iași în dosarul de executare nr._ și anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă de A.-AFP la 18.12.2012. Totodată, au solicitat contestatorii ca, prin hotărarea ce se va pronunța, să fie dispusă ridicarea sechestrului asigurator asupta imobilului din Iași, ..7A, compus din una casă de locuit C1 cu suprafață construită de 122,78 mp și suprafață utilă de 91,61 mp, precum și asupra terenului în suprafață de 585,72 mp, amplasat în ./6/3/2), identificat cu nr. cadastral_, înscris în Cartea Funciară nr._. dar și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat contestatorii că sunt căsătoriți din 27.02.1999 și au dobandit împreună, în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 683/23.02.2006 la BNP M. R. M. imobilul situat în Iași, ..7A, compus din casa de locuit C1 cu suprafață construită de 122,78 mp și suprafață utilă de 91,61 mp, precum și asupra terenului în suprafață de 585,72 mp ampalsat în ./6/3/2) identificat cu nr. cadastrl_, încsris în Cartea Funcară nr._. și, pentru că imobilul construcție se afla în stare avansată de degradare acesta a fost demolat, în baza autorizației de desființare nr.1628/23.11.2006 eliberată de Primăria mun. Iași.
Conform susținerilor contestatorilor, în anul 2007, utilizând resursele proprii ale lui M. M. a fost edificată o nouă construcție cu destinație casă de locuit, compusă din: demisol cu suprafața utilă de 95,25 mp, parter cu suprafață utilă de 100,33 mp, etaj 1 cu suprafață utilă de 90,88 mp și etaj 2 cu suprafață utilă de 97,95 mp, cu mențiunea că a fost lichidat regimul matromonial avut anterior prin actul de lichidare a regimului comunității legale autentificat sub nr. 1467/25.10.2012 încheiat la BNP C.-G. B., pentru ca, prin convenție între soți autentificată sub nr. 1468/25.10.2012, la același birou notarial, să aleagă regimul separației de bunuri.
În opinia contestatorilor procesul verbal de sechestru asigurator și decizia de instituire a măsurilor asiguratorii sunt nelegale, întrucât lipsesc mențiunile obligatorii prevăzute de lege sub sancțiunea nulității cuprinse de art. 152 alin.1 C.pr.fiscală, întrucât cel dintâi nu conține data și numărul de înregistrare a somației precum și titlul executoriu, lipsind și temeiul legal în baza căruia se face executarea, iar în ce privește decizia de instituire a sechestrului, potrivit art.125.4 din normele metodologice se impunea inserarea mențiunii că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței măsurile asiguratorii vor fi ridicate.
Au invocat contestatorii încălcarea disp. art.152 alin.3 și 5 din C. pr.fiscală întrucât organul de executare nu a verificat dacă bunul sechestrat se găsește la adresa din Iași, ..7A, încheind procesul verbal din birou, mai ales că, dacă s-ar fi deplasat la imobil,.ar fi constatat că în locul vechii construcții, întabulată sub nr._ a localității Iași a fost edificată una nouă .
Nu în ultimul rând, contestatorii au arătat că, prin sentința civilă nr._/08.04.2011 a Judecătoriei Iași a fost anulată somația nr._ și titlul executoriu nr._/2011, iar prin sentința civilă nr.6106/28.03.2011 a Judecătoriei Iași s- dispus anularea în parte a titlului executoriu nr._/2010 și somației nr. 2/_ /_ cu privire la sume reprezentând TVA, cu mențiunea că au mai fost fost încălcate și disp. art. 154 alin.1 C.pr.fiscală, în condițiile în care a fost edificată o nouă locuință, ce a făcut obiectul lichidării regimului comunității de bunuri și separației între soți, anterior emiterii deciziei și procesului verbal deduse judecății.
În drept au fost invocate disp. art.129 alin.11 cu referire la art.172 și urm. C.pr.fiscală.
Intimata AFP a mun.Iași prin întampinare a arătat că, la 21.12.2012 Cabinetul de avocat M. D. R. figura cu obligații de plată restante către bugetul consolidat al statului în sumă de 259.571 lei reprezentând impozit din activități independente, TVA și cheltuieli judiciare, iar pentru recuperare s-a procedat la aplicarea măsurilor de executare silită prevăzute de OG nr.92/2003, fiind emise titluri executorii și somații de plată, comunicate conform disp. art. 44 C.pr.fiscală.
După cum a precizat intimatul a fost dispusă și efectuarea controlului pentru verificarea situației patrimoniale a contribuabilului, de către Inspecția Fiscală din cadrul D.G.F.P.J, iar debitorul a fost invitat la sediul organului fiscal cu actele de proprietate ale bunurilor imobile ce-i aparțin pentru ca, motivat de neprezentarea acestuia să fie întocmită nota de constatare nr._/05.12.2012 și decisă instituirea măsurilor asiguratorii nr._/21.12.2012, în vederea evitării înstrăinării bunurilor din patrimoniu de căte debitor, și ulterior procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile înregistrat sub nr._/21.12.2012 .
Conform susținerilor intimatei actele emise de organul fiscal respectă întocmai condițiile de fond și formă prevăzute de Codul de procedură fiscală, ale Ordinului MFP nr.585/2005 și Ordinului A. nr.2605/2010, cu mențiunea că modelul utilizat este obligatoriu, conținând elementele prevăzute de art. 46 C.pr.fiscală.
În ce privește sechestrul asigurator a arătat intimata că a fost instituit în baza extrasului de carte funciară și documentelor de proprietate eliberate de OCPI asupra imobilului constând în casă de locuit, în suprafață construită de 122,78 p și suprafață utilă de 91,61 mp, compus din 2 camere, 3 holuri, bucătărie precum și teren intravilan de 585,72 mp, situat în ..7, avand nr. cadastral_/C1 ./6/3/2), iar procesul verbal a fost încheiat la adresa imobilului cu realizarea procedurii de comunicare prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire și afișare la panoul de publicitate.
A arătat intimata că executorul fiscal n-a putut identifica modificările aduse imobilului datorită înălțimii gardului ce-l împrejmuia, iar extrasul de carte funciară nu face nicio referire la vreo tranformare a acestuia, în timp ce, prin sentința civilă nr._/08.04.2011 a fost dispusă doar anularea formelor de executare nu și a obligațiilor fiscale, iar prin Decizia nr.3509/14.12.2011 a Tribunalului Iași a fost admis recursul formulat de AFP Iași împotriva hotărârii primei instanțe din dosar nr._ și respinsă contestația la executare formulată de M. R. D..
În ce privește convenția matrimonială invocată de contestatori a apreciat intimata că a fost încheiată în dauna creditorului bugetar, în vederea sustragerii de la plata obligațiilor fiscale și îngreunării procedurii de executare silită, cât timp M. R. D. avea cunoștință de procedura începută împotriva sa.
Prin sentința nr._/11.11.2013 Judecătoria Iași a admis contestația la executare, a anulat decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 18.12.2012 precum și procesul verbal de sechestru asiguratoriu cu nr._ din 21.12.2012, a dispus ridicarea sechestrului asiguratoriu instituit asupra bunului imobil din Iași, ..7A, jud. Iași, având nr. cadastral_/C1 înscris în CF nr._( provenită din Cartea funciară de pe hartie cu nr._) a mun. Iași.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a reținut următoarele argumente:
,,Potrivit disp. art. 129 din OG nr.92/2003, republicată și actualizată:” (1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.”
Conform disp.art. 172 alin.1 din OG nr.92/2003 republicată și actualizată:„ Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentului cod de cãtre organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuzã sã îndeplineascã un act de executare în condițiile legii.”
În același timp, potrivit disp. art. 154: ” (1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.”
Referitor la măsurile asiguratorii, potrivit disp. art. 152 din OG nr.92/2003, republicată și actualizată :” (1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:
a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei și a orei când s-a făcut sechestrul;
b) numele și prenumele executorului fiscal care aplică sechestrul, numărul legitimației și al delegației;
c) numărul dosarului de executare, data și numărul de înregistrare a somației, precum și titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită;
d) temeiul legal în baza căruia se face executarea silită;
e) sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, menționându-se și cota acestora, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligația de plată;…
…(3) În vederea valorificării organul de executare este obligat să verifice dacă bunurile sechestrate se găsesc la locul menționat în procesul-verbal de sechestru, precum și dacă nu au fost substituite sau degradate…
… (5) Dacă se constată că bunurile nu se găsesc la locul menționat în procesul-verbal de sechestru sau dacă au fost substituite sau degradate, executorul fiscal încheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile găsite cu prilejul investigațiilor efectuate conform alin. (4) se va încheia procesul-verbal de sechestru.
Nu în ultimul rând art.329 NCC aplicabil actelor încheiate începând cu data de 01.10.2011, prevede că:” Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunității legale se face prin încheierea unei convenții matrimoniale.” iar conform disp. art.art.360 NCC: (1) Fiecare dintre soți este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată.
(2) Prin convenție matrimonială, părțile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim în funcție de masa de bunuri achiziționate de fiecare dintre soți în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanța de participare….”
În speță, în cadrul dosarului de executare silită deschis pe numele M.-D. R.-Cabinet de avocat a fost încheiată nota nr._/05.12.2012 (f.45), prin care s-a constatat faptul că M. D. R. datorează bugetului consolidat al statului suma de 131.084 lei, reprezentând c/v impozit activități independente, la care se adaugă TVA în sumă de 128.187 lei și având în vedere referatul nr._/17.12.2012 al A.-AFP Iași (f.40), a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii din 18.12.2012, asupra imobilului din Iași, ..7 (f.37-38).
Conform mențiunilor din extrasul de Carte funciară nr._ a mun. Iași imobilul, bun comun, de la adresa menționată, se află în proprietatea lui M. D. R. și M. M., având nr. cadastral_/C1 situat în ./6/3/2) și este compus din: casă de locuit cu 2 camere, 3 holuri, bucătărie, cu o suprafață construită de 122,78 mp și suprafață utilă de 91,61 mp și teren în suprafață de 585,72 mp, cu mențiunea că întabularea dreptului pe numele proprietarilor a fost efectuată în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 683/23.02.2006 emis de BNP M..
La data de 21.12.2012 s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurator asupra bunului imobil astfel identificat, pentru suma totală de 259.571,00 lei, compusă din suma de 141.361,00 lei cu titlu de debit (impozit activități independente, TVA, cheltuieli judiciare) și suma de 118.210,00 lei cu titlu de accesorii, fiind încheiat procesul verbal de sechestru nr._/21.12.2012 (f.35), comunicat contestatorilor la 04.01.2013 (conform recipiselor semnate aflate la dosar-f.32), măsură ce a făcut obiectul înscrierii la OCPI Iași în C3 a CF_, conform încheirii nr. 549/04.01.013 (f.27).
Instanța constată din cuprinsul expertizei efectuată în cauză faptul că vechea clădire, existentă la adresa din Iași, ..7 a fost demolată în totalitate în luna martie 2007, în baza autorizației de desființare nr.1628/23.11.2006 eliberată de Primăria mun. Iași, iar după demolare a fost edificată o nouă construcție, avand regim de înălțime D+P+2E, cu o arie construită la sol de 128,37 mp și o suprafață utilă totală de 460,06 mp (f.243-249), aprecindu-se de expert că ocupă o suprafață mai mare de teren decât cea de 585,72 mp, înscrisă în Cartea Funciară .
Totodată, conform actului autentificat sub nr. 1467/25.10.2012 la BNP C.-G. B. din localitatea L. Cetățuii, .-179) soții M. D. R. și M. M. au convenit lichidarea regimului comunității legale, declarând că imobilul din Iași, ..7 înscris în Cartea Funciară nu mai există, fiind edificat în locul acestuia o nouă construcție, fără autorizație de construire, din sursele financiare proprii ale soției M. M., pentru ca ulterior, aceștia să încheie la același birou notarial convenția matrimonială între soți autentificată sub nr. 1468/25.10.2012, prin care au convenit asupra alegerii regimului matrimonial al separației de bunuri, ce conferă drepturi exclusive ale fiecăruia dintre ei asupra bunurilor dobandite în nume propriu după încheierea căsătoriei, potrivit art. 360 NCC.
Raportat la motivele de contestație privind lipsa mențiunilor obligatorii instanța constată, că acestea nu sunt întemeiate, în condițiile în care Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii din 18.12.2012 cuprinde dispoziția art.129 alin.4 din OG nr.92/2003, conform căreia, prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asiguratorii vor fi ridicate, în timp ce lipsa numărului de dosar din procesul verbal de sechestru nu atrage nulitatea înscrisului cât timp art.152 C.pr.fiscală nu prevede expres această sancțiune pentru o asemenea omisiune. În același timp instanța constată faptul că înscrisurile contestate, prin care au fost instituite măsurile asiguratorii, respectă formularistica stabilită prin Ordinul A. nr.2605/2010, iar în condițiile în care rațiunea măsurii, ce poate fi luată și înainte de emieterea titlului de creanță, potrivit art. 129 alin.3 C.pr.fiscală, este aceea ca debitorul să nu-și risipească averea, nu se poate susține existența unei vătămări concrete dată de lipsa titlului executoriu ori a temeiului legal, de natură să atragă eventual anularea, mai ales că M. D. R. a luat cunoștință de actele de executare emise anterior în dosarul de executare silită fiscală precum și, în mod implicit, de natura și întinderea creanței specificate inclusiv în cuprinsul procesului verbal de sechestru.
Pe de altă parte însă, actul autentic dat de convenția matrimonială între soți, încheiat și notat în Cartea funciară a imobilului din Iași, ..7 din mun. Iași având nr._, la 07.11.2012, este opozabilă intimatei creditoare de la data notării, iar în condițiile în care validitatea acesteia nu a fost contestată și având în vedere efectele produse de art.360 NCC, instanța apreciază că, în mod nelegal, au fost emise decizia de instituire a sechestrului asigurator din 18.12.2012 precum și procesul verbal din 21.12.2012 asupra bunului imobil construcție, ce aparține în exclusivitate contestatoarei M. M..
În conturarea acestui opinii instanța va avea în vedere și faptul că sechestrul a fost aplicat asupra imobilului având nr. cadastral_/C1, situat în ./6/3/2) compus din: casă de locuit cu 2 camere, 3 holuri, bucătărie, cu o suprafață construită de 122,78 mp și suprafață utilă de 91,61 mp și teren în suprafață de 585,72 mp, cu privire la care întabularea dreptului de proprietate în regim de CF s-a făcut în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 683/23.02.2006 pe numele ambilor soți ori, probatoriul administrat a relevat faptul că acesta nu mai exista în fizic la momentul aplicării sechestrului
În acest context, în mod indubitabil înscrisurile ce au stat la baza aplicării sechestrului asigurator asupra bunului imobil se impun a fi desființate cât timp încheierea lor nu a respectat disp. 154 din OG nr.92/2003, ce prevăd posibilitatea urmăririi bunurilor aflate în proprietatea exclusivă a debitorului și nu a altor persoane ori, în situația în care debitorul ar deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane executarea silită s-ar putea întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei și nici a celor date de disp. art. 152 alin.3 și 5 din Codul de procedură fiscală, care instituie în sarcina organului de executare obligația de a verifica existența faptică a bunului sechestrat anterior indisponibilizării’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs D. IAȘI-AJFP IAȘI arătând că instanța nu a interpretat corect extrasele de carte funciară și nici modul în care au fost notate la OCPI convențiile prin care contestatorii au decis lichidarea regimului comunității legale și alegerea regimului matrimonial al separației de bunuri. Sechestrul a fost instituit în baza extrasului de carte funciară și a documentelor de proprietate eliberate de OCPI din care rezultă că imobilul este bun comun al soților contestatori. Sentința civilă de partaj prin care imobilul a fost atribuit lui M. S. nu este definitivă. Înregistrările în cartea funciară din prezent sunt aceleași cu cele de la momentul instituirii sechestrului, contestatorii nefăcând cuvenitele rectificări la OCPI. Imobilul figurează în continuare ca bun comun. Înscrierile în cartea funciară își produc efectele de opozabilitate față de terți de la momentul înregistrării cererilor. Și la Primăria Iași contestatorii figurează luați în evidență cu același imobil. Prima instanță nu a avut în vedere faptul că organul de executare a instituit sechestrul și asupra terenului.
Debitorul cu rea intenție nu și-a înregistrat noua construcție pe vechiul amplasament sustrăgându-se de la plata impozitelor. Prin alegerea regimului separației de bunuri și prin neefectuarea cuvenitelor mențiuni la OCPI și Primăria Iași cu privire la edificarea noii construcții debitorul a urmărit să eludeze plata impozitelor. Prima instanță a obligat în mod greșit organul fiscal la plata de cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare intimații-contestatori au arătat că vechiul imobil a fost demolat iar noul imobil a fost construit de M. S. din surse financiare proprii; în urma lichidării regimului comunității legale imobilul a devenit bun propriu.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Lipsa de identitate fizică între imobilul menționat în procesul verbal de sechestru și imobilul actual proprietate a contestatorilor nu poate fi considerat un motiv de nulitate a instituirii măsurii asiguratorii întrucât, pe de o partea ea este culpabilă chiar contestatorilor (care nu au făcut cuvenitele mențiuni în cartea funciară a imobilului, invocându-și practic propria culpă), iar pe de altă parte această neconcordanță nu produce vreo vătămare părților, întrucât acest nou imobil este tot proprietatea contestatorilor, este situat la aceeași adresă, diferența constând în caracteristicile de construcție. Or această neconcordanță nu afectează cu nimic scopul măsurii asiguratorii, aceea de indisponibilizare a proprietății debitorului; presupunând că noul imobil ar fi fost corect înregistrat în evidențele OCPI, atunci creditorul ar fi descris în procesul verbal de sechestru acest imobil și nu vechiul imobilul. Așadar prin instituirea sechestrului asupra acestui imobil, părților nu li se produce nici o vătămare, decât, evident, cea care decurge în mod firesc și inerent din însuși scopul și natura sechestrului. Așadar faptul că procesul verbal descrie in fizic caracteristicile vechii construcții și nu pe cele ale noii construcții, deși face referire evident la imobilul de la aceeași adresă, nu cauzează nici o vătămare debitorului, iar debitorul iși invocă propria culpă atunci când încearcă să se prevaleze de acest aspect căci tocmai el trebuia să a actualizeze datele la OCPI.
În concluzie această neconcordanță nu este de natură a atrage nulitatea sechestrului. Descrierea fidelă a bunurilor supuse sechestrului în procesul verbal de sechestru este mai degrabă o măsură pentru asigurarea conservării bunului și neînlocuirii lui, fără consecințe însă cu privire la valabilitatea lui în lipsa vreunei vătămări. În speță debitorului nu i se produce nici o vătămare prin faptul că procesul verbal descrie caracteristicile imobilului dinainte de demolare, atât timp cât este evident că intenția creditorului a fost aceea de a indisponibiliza imobilul actual de la acea adresă aparținând debitorului și nu altul. În ce privește instituirea sechestrului asupra unui imobil aparținând unei alte persoane, această apărare constituie o chestiune separată care va fi analizată în cele ce urmează.
Astfel, deși este adevărat că părțile au convenit anterior (cu 2 luni înainte) instituirii sechestrului asupra lichidării regimului matrimonial al comunității de bunuri și asupra calificării bunurilor aflate în posesia lor (în sensul că toate aceste bunuri, mai puțin terenul, sunt bunuri proprii ale soției debitorului) totuși această calificare nu poate fi reținută de instanță pentru următoarele motive.
Prin sentința irevocabilă nr._/20.11.2013 Judecătoria Iași a respins cererea soților M. D. R. și M. S. de constatare a calității de bun propriu lui M. S. asupra noii construcții reținând în considerente după analiza situației juridice a acestuia că acest imobil ,,tot bun comun poate fi socotit’’. Această sentință este ulterioară actului de lichidare a comunității de bunuri instanța făcând referire în cuprinsul ei și la acest act, astfel încât nu s-ar putea susține că sentința instanței ignoră actul de lichidare. Totodată instanța a reținut că în privința acestui imobil nu s-a formulat o cerere de ieșire din indiviziune. Instanța de recurs nu poate ignora aceste evaluări ale sentinței nr._/20.11.2013 Judecătoria Iași care se impun în cauză cu putere de lucru judecat.
În plus, instanța constată că, potrivit art. 369 alin. 3,4 din Codul civil creditorii prejudiciați prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot invoca oricând pe cale de excepție inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului matrimonial făcut în frauda intereselor lor. Or creditorul a invocat în cuprinsul apărărilor de la fond cât și în cuprinsul motivelor de recurs faptul că aceste acte au fost întocmite în scopul eludării și fraudării intereselor sale.
Instanța apreciază că această apărare a creditorului este întemeiată, Astfel momentul întocmirii actului de lichidare (cu două luni chiar înainte de instituirea sechestrului și în contextul demersurilor făcute de creditor pentru recuperarea creanței pretinse de creditor), relațiile dintre persoanele implicate în acest act (debitorul și soția sa), efectele actului (debitorul practic nu mai deține nici un bun propriu ci toate bunurile stăpânite până atunci în devălmășie devin bunuri proprii ale soției, fiind astfel sustrase de la urmărire) fac evidentă intenția debitorului de a sustrage bunurile sale urmării, ele fiind încheiate în dauna creditorului.
În consecință instanța de recurs constată că în mod eronat prima instanță a reținut că procesul verbal de instituire a sechestrului este lovit de nulitate. Instanța urmează așadar a admite recursul și a respinge contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în privința sentinței civile nr._/11.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași.
Modifică sentința civilă nr._/11.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în sensul că:
Respinge, ca fiind nefondată, contestația la executare promovată în calitate de contestatori de M. D. R. și M. M. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI.
Respinge, ca nefondată, cererea contestatorilor privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ce nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.01.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.D. B.I.E. M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 09.02..2015
Jud. fond. Crăinicieanu C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 7/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
