Contestaţie la executare. Decizia nr. 670/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 670/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Mai 2015
Președinte - C. E. C.
Judecător C. R.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 670/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta D.G.R.F.P. IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI și pe intimatul C. V., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită - rejudecare.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la o a doua strigare, având în vedere că intimatul are apărător ales.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Fiind primul termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată apelul ca fiind formulat în termen, motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Instanța ia act că prin cererea de apel nu s-au solicitat probe noi și că prin întâmpinarea depusă la dosar s-a solicitat proba cu înscrisuri, ce nu au fost atașate acesteia.
Instanța reține că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care rămâne în pronunțare asupra apelului formulat în cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/3 nov. 2014 a Judecătoriei Iași s-au hotărât următoarele:
„Respinge exceptia inadmisibilitatii cererii. Admite in parte cererea având ca obiect contestație împotriva actelor de executare formulată de contestatorul C. V. în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.-M.F.P-ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE IASI. Dispune anularea titlului executoriu nr._ si a somatiei 22/_ /_ emise de intimata ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE IASI. Respinge cererea de suspendare a executarii silite ca ramasa fara obiect. Obligă intimata să achite contestatorului suma de 631 lei cu titlul de cheltuieli de judecată constand in taxa de timbru-131 LEI si onorariu de avocat-500 lei. Respinge cererea de obligare la plata diferentei de onorariu de avocat de 780 lei.
A reținut instanța de fond că excepția de inadmisibilitate a contestației este neintemeiata, urmand a fi respinsa de catre instanta de judecata, intrucat contestatia vizeaza legalitatea actelor de executare.
Instanța învestită cu prezenta contestație la executare reține că nu poate analiza aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plată astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere pentru că, în acest scop, contestatorul are deschisă calea contestației împotriva deciziei de impunere ca și act administrativ fiscal potrivit art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, la organul administrativ fiscal și ulterior la instanța de contencios administrativ.
Instanța este chemată să verifice exclusiv dacă executarea silită a fost declanșată și derulată cu respectarea prevederilor legale.
Astfel, raspunzand criticilor contestatorului, instanta constata ca la data de 6.03.2013- a emiterii somatiei si titlului executoriu, contestatorul isi schimbase domiciliul în municipiul V., așa cum reiese din copia actului de identitate de la fila 9 din dosarul_, eliberat la data de 4.03.2013, prin urmare organul fiscal competent era A.F.P.M. V., potrivit art. 33 alin.1 din Codul de procedura fiscala.
Art. 205 si art. 207 din O.G. 92/2003 prevad ca impotriva deciziei de impunere nr._/31.12.2012 se poate formula contestatie in termen de 30 de zile de la data comunicarii acestuia.
Instanța reține că intimata nu putea declanșa executarea silită înainte de a comunica contestatoarei decizia de impunere valorând titlu de creanță și înainte de expirarea termenului de plată a sumelor respective ci numai în caz de depășire a scadenței titlul de creanță putea deveni titlu executoriu ( art. 110-111, 141 C.proc.fiscală).
În speță intimata nu a dovedit ca a procedat la comunicarea deciziei de impunere ( iar daca a comunicat prin publicitate, nu este respectata Decizia Curții Constituționale nr.536/28.04.2011 publicată în M. Of. la 07.07.2011, art.44 C.proc.fiscală, care permite comunicarea prin publicitate numai dacă în prealabil nu a fost posibilă comunicarea în alte forme dintre acelea menționate).
În consecință, reținând împrejurarea că nu s-a realizat comunicarea deciziei de impunere în condițiile legii, instanța va admite contestația și va dispune anulare actelor de executare.
Cererea de suspendare a executării silite urmeaza a fi respinsa ca ramasa fara obiect prin raportare la dispozițiile art. 718 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, care fac referire la durata masurii, limitata la momentul solutionarii fondului cauzei.
În baza art. 451 alin. (1) și (2) Noul Cod de procedură civilă, instanța va obliga pe intimată să plătească contestatorului suma de 631 lei cu titlul de cheltuieli de judecată constand in taxa de timbru-131 LEI si onorariu de avocat-500 lei, insa va respinge cererea de obligare la plata diferentei de onorariu de avocat de 780 lei, intrucat aceasta este disproporționata raportat la complexitatea cauzei.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței primei instanțe și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, apelanta a susținut instanța de fond a admis contestație formulată de C. V. și s-a dispus obligarea AJFP la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 631 lei.
Cu privire la cheltuielile de judecată arată că potrivit disp. art. 274 alin 1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli. Or, susține apelanta ca această condiție nu este îndeplinită în speță
Susține apelanta că nu se află în culpă procesuală și nu a determinat efectuarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, susține apelanta că nici reaua – credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina instituției, pentru ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Mai arată că potrivit dis part 451 alin 2 instanța trebuie să reducă onorariul de avocat care este disproporționat față de munca prestată. Arată că în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care a arătat în decizia 401/14.07.2005 că prerogativa instanței de a cenzura onorariul de avocat este constituțională.
De asemenea, arată că potrivit disp. art.45 lit. f din Ordonanța nr. 80/2013, un contestator are dreptul de a-și recupera cheltuielile reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar achitate în cadrul unei contestații la executare doar printr-o cerere de restituire adresată instanței când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă. Deoarece normele arătate sunt norme speciale ele se aplică cu prioritate înlăturând aplicarea dispozițiilor codului de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului și respingerea contestației la executare formulată de contestatoare.
În dovedirea apelului, apelanta a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Intimatul C. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Arată intimatul că instanța de fond a procedat corect obligând apelanta la plata cheltuielilor de judecată. Susține că persoana care suportă cheltuielile de judecată este partea care cade în pretenții în litigiul care a ocazionat aceste cheltuieli, chiar și în cazul în care cererea s-a respins prin admiterea unei excepții procesuale Obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părții care cade în pretenții se întemeiază pe ideea de culpă a părții care, prin atitudinea sa a determinat partea potrivnică să intenteze o acțiune în realizarea dreptului.
Practic partea îndreptățită a cere și a obține cheltuielile de judecată este adversara litigantă a celei care cade în pretenții. În cauză, culpa procesuală aparține intimatei AJFP Iași având în vedere că aceasta este partea din cauza căreia s-a declanșat prezentul proces prin emiterea somației în condiție în care, așa cum a reținut instanța de fond, nu i-a fost comunicată decizia de impunere în baza căreia s-a pornit executarea. Prin urmare apelanta are datoria de a suporta toate cheltuielile de judecată, atât cele de la fond cât și cele din căile de atac.
Nu pot fi reținute susținerile apelantei în sensul că onorariul de avocat trebuie cenzurat în condițiile în care instanța de fond a procedat deja la cenzurarea acestuia, onorariul de 500 de lei fiind mai mult decât rezonabil, practic onorariul minim ce s-ar putea percepe într-o cauză de natura celei de față.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 06.03.2013 ANAF - AFPM Iași a emis titlul executoriu nr_ și somația de plată prin care se aduce la cunoștință debitorului C. V. ca dacă în termen de 15 zile de șa primirea somației nu achită suma de 1510 lei reprezentând contribuții contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate potrivit Decizie de Calcul Accesorii_ din 31.12.2012 se va proceda la executarea sa silită.
Intimata a depus la dosar copia certificată a dosarul de executare din care nu rezultă faptul comunicării titlului de creanță ce stă la baza prezentei executări silite pentru ca acesta să devină titlu executoriu.
În aceste condiții, reține Tribunalul că în mod corect a apreciat instanța de fond nelegalitatea emiterii actelor de executare în lipsa unui titlu de creanță valabil.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, prin sentința civilă apelată s-a dispus obligarea intimatei la plata către contestatoare a sumei de 631 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 500 onorariu avocat și 131 lei taxa judiciară de timbru.
Apelanta susține faptul că nu datorează cheltuieli de judecată și că onorariul de avocat trebuie cenzurat de către instanță. În ceea ce privește obligația de a plăti cheltuielile de judecată reține Tribunalul că în mod corect s-a stabilit obligația intimatei de plată a cheltuielilor de judecată. Astfel potrivit dis part 453 cpc partea care pierde procesul va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată la cererea părții care a câștigat.
Contestatorul a dovedit efectuarea de cheltuieli în vederea promovării și susținerii prezentei contestații la executare, generată de emiterea de către intimată a unor acte de executare ce s-au dovedit a fi nelegale.
Nu se poate reține inexistența vreunei culpe a intimatei în cadrul procesului, aceasta avea posibilitatea ca la primul termen să recunoască pretențiile contestatorului, dar nu a procedat în acest sens.
În ceea privește cererea de reducere a onorariului apărătorului ales Tribunalul reține că reducerea cheltuielilor dovedite de părți poate avea loc doar în condițiile în care acestea apar vădit disproporționate raportat la valoarea sau complexitatea cauzei sau activitatea desfășurată de avocat.
Ori în cauză onorariului avocatului a fost deja cenzurat de către prima instanță care a obligat intimata la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli reprezentând onorariu avocat, respingând cererea de acordare a diferenței de 780 lei cu același titlu.
În aceste condiții, onorariul la plata căruia a fost obligată apelanta, în cuantum de 500 de lei nu este unul vădit disproporționat reținând că în cauză s-au făcut apărări orale și scrise, apărătorul a fost prezent la termenele acordate în vederea soluționării cauzei neexistând o disproporție vădită între activitatea prestată și cuantumul onorariului solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește obligarea intimatei la plata contravalorii taxei judiciare de timbru achitată de contestator reține Tribunalul că, potrivit disp. art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în situația în care contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul prevăzut la alin. 1 lit. f (al contestației la executare) taxa de timbru se restituie proporțional cu admiterea contestației. De asemenea, potrivit disp. art. 45 alin. 3 și 4 din O.U.G. nr. 80/2013, dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de 1 an de la data nașterii sale, cererea de restituire adresându-se instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea.
Având în vedere faptul că intimatul contestator are dreptul de a obține restituirea taxei judiciare de timbru în condițiile prevăzute de art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, instanța de apel constată că în mod greșit instanța de fond a obligat intimata să achite contestatorului cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru aferentă contestației.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța de apel, în baza disp. art. 480 Noul Cod procedură civilă, va admite apelul și va schimba în parte sentința instanței de fond în sensul că va respinge cererea contestatorul de obligare a intimatei la plata sumei de 131 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, urmând a păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
În ceea ce privește cererea intimatului C. V. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată din apel, Tribunalul reține că potrivit dis part 452 cpc partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Ori intimatul deși a solicitat cheltuielile de judecată din apel nu a depus și dovada efectuări acestor cheltuieli, motiv pentru care cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr._/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge cererea contestatorului C. V. de obligare a intimatei la plata sumei de 131 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea intimatului C. V. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. R.C. D.Ș.
Red./tehnored. R.C.
4 ex., 19.06.2015
Judecător fond: F. R. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul IAŞI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 599/2015.... → |
|---|
