Uzucapiune. Decizia nr. 664/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 664/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 664/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Mai 2015
Președinte - L. H.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 664/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant . și pe intimat U. A. TERITORIALĂ JUDEȚUL IAȘI PRIN PREFECT, intimat C. JUDEȚEAN IAȘI PRIN PREȘEDINTE, intimat S. R. PRIN ANAF -DGFP IAȘI, intimat U. A. TERITORIALĂ ., având ca obiect uzucapiune .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, la solicitarea apărătorilor părților,, a amânat pronunțarea pentru data de 29.04.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 06.05.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.05.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6155 din 17.04.2013 a Judecătoriei Iași, a fost respinsă actiunea formulata de reclamanta ., cu sediul in I., ..1, jud.I., in contradictoriu cu pârâtii U. A. – Teritorială Judetul I., prin prefect, C. Judetean I., prin presedinte, cu sediul in I., ..60, jud.I. si S. R. –prin ANAF – DGFP I., cu sediul in I., ..26, ca fiind introdusă impotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă ca nefondată actiunea formulata de reclamanta . in contradictoriu cu pârâta U. A. – Teritorială ., cu sediul in .. A fost obligată reclamanta la plata unei diferente de onorariu de 321 lei catre expert G. D..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
„Raportat la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor UAT Judetul I., C. Judetean I. si S. R. prin ANAF, se va dispune respingerea actiunii in contradictoriu cu aceste părti ca fiind introdusă impotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
In privinta actiunii formulate in contradictoriu cu pârâta UAT . că in privinta dreptului material, aplicabile cauzei sunt dispozitiile Codului civil de la 1864, in conditiile exprese prevăzute de art. 6 alin.4 din Codul civil.
Constatarea uzucapiunii presupune posesia neîntrerupta a lucrului, in tot timpul fixat de lege. Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real, prin efectul posedării lucrului in timpul determinat, astfel încât starea de fapt se transforma in stare de drept.
Potrivit art. 1890 Cod civil, toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripție sa fie obligat a produce vreun titlu si fără sa i se poate opună reaua credința.
Art.1890 cod civil stabilește așadar ca pentru a se dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune trebuie îndeplinite doua condiții, anume sa existe o posesie de 30 de ani si aceasta sa fie utila, adică neafectata de vreun viciu. Mai mult, regularitatea posesiei, adică faptul ca ea este utila, se prezuma. Urmează ca cel care afirma faptul ca posesia invocata este afectata de un viciu sa facă aceasta dovada.
Din actele dosarului, instanta retine că prin HG 1354/27.12.2001 (f.22), la poz . 464, s-a atestat apartenenta la domeniul public al Comunei C., a terenului intravilan in suprafata de 0,5200 ha, având ca element de identificare Cabana Bârnova, având ca an al dobândirii sau al dării in folosință, 1970. Anterior, prin hotărârea Consiliului Local C. nr.51/23.08.1999 (f.10), s-a dispus insusirea inventarului cu bunurile ce apartin domeniului public al . sus – mentionat. Prin sent.nr.138/28.01.2011 pronuntata de Tribunalul I. (f.48) a fost respinsă in mod irevocabil cererea formulata de . anulare a Hotărârii nr.51/23.08.1999, referitor la imobilul – teren si constructie – denumit generic „ Cabana Bârnova”, amplasata in loc.C., jud.I..
Prin procesul – verbal de predare – primire incheiat la 28.07.1979 (f.7), intre Comitetul Judetean UTC I. si Intreprinderea de A. I., s-a procedat la predarea –primirea Cabanei Bârnova impreună cu tot patrimoniul in mod gratuit din administrarea Comitetului Judetean UTC I. in proprietatea Intreprinderii de A. I..
În dec.civ.nr.584/09.11.2004 pronuntata de Curtea de Apel I., irevocabilă (f.51), s-a retinut in cuprinsul considerentelor ca . calitatea de proprietar al cabanei construite pe terenul in suprafata de 6200 mp, domeniu public. S-a retinut că nu a putut fi transferata proprietatea asupra terenului, intrucât terenul nu se afla atunci in circuitul civil.
La data de 11.07.1996 reclamanta, in calitate de concedent, a incheiat cu numitul A. D., in calitate de concesionar, contractul de concesiune nr.1363P (f.115) privind Cabana Bârnova din ., in vederea desfăsurării activitatii de turism si alimentatie publică desfăsurată de S Arvangendales . fiind stabilită pe toată durata existentei constructiei. Prin sent.civ.9025/1999 pronuntata de Judecătoria I. s-a recunoscut aceeasi calitate a reclamantei, de proprietar al Cabanei Bârnova(f.59).
Raportat la hotărârile judecătoresti amintite, instanta retine efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, dezlegarea dată de instantele anterioare referitoare la chestiunea deținerii in proprietate a Cabanei Bârnova de catre reclamantă neputând fi contrazisă de judecata de față, ea impunându-se ca o chestiune prejudicială deja dezlegată si in cadrul acestui dosar. Astfel, apare ca lipsită de interes formularea unei actiuni in cadrul careia să se stabilească din nou calitatea reclamantei de proprietar al Cabanei Bârnova, calitate recunoscută anterior in justitie.
In ce priveste anexele construite ulterior dobândirii in proprietate a Cabanei Bârnova ( in actul de dobândire a cabanei nefiind mentionate si anexe), asa cum au fost identificate in cuprinsul raportului de expertiza efectuat de expert G. D., instanta constată că in privinta acestora reclamanta nu are un drept de proprietate recunoscut. Anexele au fost ridicate pe terenul apartinând domeniului public al Comunei C., asa cum rezultă din cuprinsul HG 1354/27.12.2001. Dreptul de proprietate asupra constructiilor ridicate pe terenul ce apartine altei persoane presupune recunoasterea unui drept de superficie ce poate fi constituit si prin uzucapiune, in conditiile art. 1846 – 1847 C.civ., art. 1860 C.civ. ( posibilitate recunoscută de jurisprudența instantei supreme – ex.: dec.nr.379/21.01.2005 a I.C.C.J. – Sectia civilă si de proprietate intelectuală).
Desi din expertiza in constructii efectuată rezultă că sunt mai multe anexe ale Cabanei Bârnova, instanta constată că acestea nu au fost identificate concret in actiune, nu s-a aratat numărul acestora, in ce constau, anul ridicării, temeiul construirii – aspecte ce trebuie in mod obigatoriu să figureze in actiune, pentru a se putea analiza conditiile posesiei si mai ales inceputul termenului de prescriptie pentru fiecare anexă.
Retine instanța ca uzucapiunea presupune cu necesitate o posesie utila, adică neatinsa de niciunul dintre viciile acesteia (art. 1847 Cod civil).
In lipsa indicării anului inceperii posesiei pentru fiecare anexă a cabanei, nu poate fi stabilită împlinirea la momentul introducerii cererii a termenului de 30 ani pentru interventia prescriptiei achizitive. Nici probă in acest sens nu a fost produsă de catre reclamantă.
In consecința, apreciind ca nu sunt îndeplinite in cauza condițiile prevăzute de art. 1890 Cod civil pentru constatarea uzucapiunii in privinta anexelor – in privinta cabanei reclamanta având deja un drept de proprietate recunoscut-, instanța urmează a respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.
D. fiind ca onorariul expertului nu a fost achitat in totalitate, reclamanta va fi obligată la plata unei diferențe de onorariu in cuantum de 321 lei către expert G. D..
Instanța va lua act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecata.”
***
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta . pârâta U. A. Teritorială . pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Reclamanta . soluția primei instanțe greșită, materialul probator administrat dovedind pe deplin susținerile expuse în motivarea cererii introductive. Astfel, în ce privește decizia civilă nr. 584 din 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 4103 din 2004 aceasta trebuie interpretată în sensul că atitudinea și poziția procesuală manifestată de reclamanta din pricina dina cel dosar dovedesc faptul că aceasta s-a comportat ca un adevărat proprietar, în relațiile cu terții ( proprietar al imobilului și al anexelor existente). Cât privește susținerea instanței de fond potrivit cu care prin decizia mai sus menționată se reține cu putere de lucru judecat calitatea reclamantei de proprietar, aceasta nu poate fi primită, întrucât obiectul acelui dosar nu l-a reprezentat discutarea în instanță a calității de proprietar a cabanei.
Din declarația de martor a numitului D. D. reiese dincolo de orice dubiu vechimea posesiei precum și faptul că reclamanta se comporta față de terți ca adevărat proprietar.
Contractul de concesiune nr. 1363 încheiat de reclamanta cu ., promovarea litigiului înregistrat sub nr._ din 2003 la Judecătoria Iași în contradictoriu cu pârâta Avargendales având ca obiect evacuare dovedesc faptul că reclamanta s-a comportat din momentul preluării imobilului și până în momentul de față ca proprietar .
Cu privire la anexele aferente cabanei, vechimea acesteia reiese în mod clar din probele administrate, acestea fiind identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
A solicitat proba cu înscrisuri.
U. A. Teritorială C. a formulat recurs, solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul înlăturării considerentelor care au stat la baza respingerii cererii de chemare în judecată formulate de . să se dispună respingerea cererii motivat de faptul că reclamanta nu îndeplinește condițiile art. 1846 și urm. din Codul Civil.
În mod greșit a reținut instanța de fond că prin sentința civilă nr. 9025 din 1999 și decizia civilă nr. 584 din 2004 reclamanta ar avea deja un drept de proprietate recunoscut asupra cabanei Bârnova. Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se manifestă ori de câte ori în litigiul ce se poartă între aceleași părți sunt dezbătute consecințele juridice decurgând dintr-o chestiune litigioasă tranșată irevocabil printr-o hotărâre anterioară. Sub aspect obiectiv, efectul pozitiv al lucrului judecat presupune în toate cazurile fără excepție, condiția identității de părți în cele două pricini. Prin urmare, în mod greșit a dispus instanța de fond respingerea acțiunii întrucât reclamanta ar avea deja recunoscută calitatea de proprietar prin efectul pozitiv al lucrului judecat, UAT C. neavând calitate de parte în dosarul nr. 4399 din 1999 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 9025 din 1999 și nici în dosarul 4105 din 2004 in care s-a pronunțat decizia civilă nr. 584 din 2004.
Instanța nu a verificat în dosarul nr. 4105 din 2004 dacă . într-adevăr proprietara cabanei, respectiv dacă Comitetul Județean UTC putea transmite un drept de proprietate în condițiile în care acesta avea doar drept de administrare, conform art. 1 lit. a din Decretul nr. 149 din 1970. Nu a verificat dacă cererea de transfer mijloace fixe și procesul verbal de predare primire pot constitui acte prin care se transferă un drept de proprietate în contextul legilor în vigoare la data emiterii actelor. Dacă Întreprinderea de A. ar fi dobândit în proprietate Cabana Bârnova și nu ar fi avut doar un simplu drept de administrare nu ar mai fi solicitat în 1985 Ministerului Industriei Chimice menținerea în dotarea întreprinderii a mijlocului fix Cabana Bârnova.
Instanța nici nu putea să verifice legalitatea așa-zisului transfer de proprietate cât timp era învestită cu verificarea legalității titlului de proprietate emis în beneficiul lui A. D., iar cele două comisii erau interesate în anularea titlului emis nelegal și nu în verificarea existenței sau inexistenței vreunui drept al . cabanei Bârnova. Faptul că reclamanta nu a dobândit niciodată un drept de proprietate este recunoscut de aceasta prin însăși cererea de chemare în judecată din prezentul dosar.
Întrucât instanța nu a verificat îndeplinirea condițiilor cerute de art. 1847 Cod Civil pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra Cabanei Bârnova prin efectul prescripției achizitive, a solicitat pârâta modificarea parțială a sentinței civile nr. 6155 din 17.04.2013. Astfel, . fost simplu detentor precar al Cabanei Bârnova, reclamanta preluând construcția la 28.07.1979 în baza procesului verbal de predare primire și a cererii de transfer mijloace fixe nr. 9150 din 28.07.1978. În baza acestei cereri construcția Cabana Bârnova a trecut din administrarea Comitetului Județean UTC Iași în administrarea Întreprinderii A. Iași. Cât timp Comitetul Județean UTC Iași avea asupra cabanei un drept de administrare, Întreprinderea A. Iași nu putea dobândi un drept de proprietate. Totodată terenul aferent era în administrarea Consiliului Popular C. așa cum rezultă din Registrul cadastru Funciar vol.IV din 1981 și din inventarul domeniului public poziția 465 unde la rubrica intitulată anul dobândirii sau dării în folosință este menționat anul 1970. Același aspect rezultă și din telexul nr. 845 din 17.01.1985 adresat Ministerului Industriei Chimice București.
Având doar un drept de administrare, Întreprinderea de A. s-a manifestat ca un detentor precar și nu ca posesor al acestui imobil. Încheierea contractului de concesiune nr. 1363P din 11.07.1996 cu dl. A. D. având ca obiect concesiunea imobilului Cabana Bârnova nu reprezintă altceva decât o manifestare a dreptului de administrare.
Precaritatea constituie nu numai un viciu al posesiei ci o cauză de excludere a posesiei. Posesia nu este utilă cât timp cel ce o invocă nu a posedat imobilul sub nume de proprietar ci a exercitat doar un drept de folosință și administrare asupra bunului.
Întreprinderea A. a avut doar un drept de administrare și nu o posesie utilă asupra construcției.
Reclamanta nu îndeplinește condiția exercitării posesiei vreme de 30 de ani. În perioada 1993 – 2005 reclamanta nu a avut în posesie construcția Cabana Bârnova.
În 1993 s-a emis titlul de proprietate pentru terenul aferent cabanei în favoarea lui A. D., prilej cu care acesta din urmă a fost pus în posesie cu respectivul teren. La rândul său, reclamanta a încheiat cu proprietarul terenului contractul de concesiune cu nr. 1361 P din 11.07.1996 prin care se concesionează imobilul Cabana Bârnova în vederea desfășurării activității de turism și alimentație publică pe durata existenței construcției.
În 1999 terenul aferent cabanei este inclus pe lista de inventar privind bunurile aparținând domeniului public al comunei C. anexa 17 poziția 465 HCL 51 din 23.08.1999.
Prin sentința civilă nr._ din 17.06.2002 instanța de judecată a dispus constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 13.01.1993 ca urmare a faptului că terenul aparține domeniului public al comunei C.. Întrucât contractul de concesiune nr. 1363P din 11.07.1996 era încheiat pe durata existenței construcției Cabanei Bârnova, . solicitat în instanță rezilierea acestuia, acțiunea fiind admisă prin sentința civilă nr. 9025 din 28.06.1999 rămasă definitivă și irevocabilă.
Deși contractul de concesiune și titlul de proprietate au fost anulate domnul A. C. D. nu a înțeles să părăsească imobilul Cabana Bârnova comportându-se ca un adevărat proprietar, motiv pentru care reclamanta a promovat în 2003 o acțiune în evacuare admisă de instanța prin sentința civilă nr. 8436 din 29.09.2003, sentință ce a fost pusă în executare la 10.07.2005 când reclamanta a intrat în posesia cabanei.
Reclamanta nu a îndeplinit nici condiția exercitării posesiei în mod public. Nu a plătit niciodată impozit pe clădiri și niciuna din anexe nu are autorizație de construcție deși legislația a prevăzut obligativitatea obținerii unro astfel de autorizații.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 ind. 1 C., art. 1847 și urm. Cod Civil.
La 24.04.2014 UAT C. a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamanta . respingerea recursului declarat de aceasta. A reiterat intimata recurentă apărările din cuprinsul cererii sale de recurs cu privire la neîndeplinirea condițiilor prescripției achizitive, reclamanta nefăcând dovada exercitării în mod continuu, public a unei posesii utile sub nume de proprietar.
Intimatul S. R. a solicitat respingerea recursului, precizând că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că intimatul în cauză nu are calitate procesuală pasivă.
Recursurile au fost legal timbrate, motivate și formulate în termen.
La termenul din 18.11.2014 s-a pus în discuția contradictorie a părților calificarea căii de atac și având în vedere valoarea imobilului asupra căruia s-a solicitat a se constata îndeplinite condițiile prescripției achizitive, raportat la art. 282 și 282 ind. 1 din C. a fost calificată drept apel calea de atac incidentă în cauză.
Ambelor apelante li s-a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, fiind audiați martorii D. D. și A. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, dar și sub toate aspectele, tribunalul reține următoarele:
Soluția primei instanțe este corectă, însă pentru alte considerente de fapt și de drept decât cele ce au fost reținute în cuprinsul acesteia.
Într-adevăr, pârâtei UAT C. nu i se poate opune decizia civilă nr. 584 din 9.11.2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași în cuprinsul căreia s-a reținut calitatea de proprietar a reclamantei pentru Cabana Bârnova, în condițiile în care respectiva pârâtă nu a figurat ca parte în litigiul finalizat cu pronunțarea deciziei amintite. De altfel, chiar și reclamanta . că nu poate fi reținută calitatea sa de proprietar în baza acelei decizii, relevând însă că cele reținute în cuprinsul deciziei dovedesc faptul că reclamanta s-a comportat ca un adevărat proprietar al cabanei și anexelor în relațiile cu terții.
Tribunalul nu poate primi criticile formulate de reclamanta . privire la întrunirea condițiilor prescripției achizitive cu privire la Cabana Bârnova și anexele aferente.
Este lipsit de echivoc faptul că Întreprinderea de A. Iași nu a dobândit în anul 1979, la preluarea Cabanei Bârnova, decât un drept de administrare asupra acesteia, și nu un drept de proprietate astfel cum se menționează în cuprinsul procesului verbal din 28 iulie 1979. În caz contrar, dacă s-a considera că la acea dată a operat transferul proprietății din patrimoniul Comitetului Județean UTC Iași în patrimoniul Întreprinderii de A., cererea ce face obiectul dosarului de față ar fi vădit lipsită de interes. Totodată, este evident că un administrator al bunului, așa cum se precizează în procesul verbal de predare primire nu poate transmite mai multe prerogative decât cele pe care le deține. În această ipoteză, titularul dreptului de proprietate asupra cabanei nu putea fi decât S. R., lucru confirmat de faptul că terenul pe care s-a edificat cabana se afla în proprietatea statului.
În aceste condiții, trebuie reținut că Întreprinderea de A. a devenit la data preluării construcției în cauză – preluare care potrivit depoziției martorului D. D. ar fi avut loc anterior întocmirii actelor de predare primire – un simplu detentor precar și nu un posesor în sensul dispozițiilor art. 1847 din Codul Civil. Bunul imobil aparținând Statului R., este indubitabil că sunt incidente dispozițiile art. 1844 din Codul Civil conform cărora bunurile inalienabile, care fac parte din domeniul public, scoase din circuitul civil, nu pot fi prescrise. Cel puțin până la Constituția din 1991, nu se putea prescrie proprietatea de stat, astfel încât reclamanta nu poate invoca prescripția achizitivă în beneficiul Întreprinderii de A., pentru a pretinde că ar fi dobândit un drept de proprietate asupra construcției în litigiu.
Prin probatoriul administrat reclamanta nu a dovedit nici momentul în care detenția precară exercitată de Întreprinderea de A. a fost intervertită în condițiile art. 1858 din Codul Civil într-o posesie utilă. Dimpotrivă, prin telexul nr. 845 din 17.01.1985 se probează faptul că detenția precară inițială a fost conservată.
Depoziția martorului D. D., fost angajat al reclamantei și al Întreprinderii de A. și persoană implicată în procesul de predare primire al cabanei, nu este suficientă pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor posesiei, având în vedere și poziția subiectivă a acestuia. În acest caz, angajatul a relevat manifestarea entității pe care el însuși a reprezentat-o în raport cu terții, însă pentru a proba o posesie publică sub nume de proprietar este necesară percepția externă, a publicului. Or, reclamanta nu a făcut dovada că în prealabil Întreprinderea de A. și apoi însăși reclamanta au fost cunoscute drept titulare ale dreptului de proprietate asupra Cabanei Bârnova și anexelor acesteia, mai ales în condițiile în care nu au achitat nici un fel de taxe și impozite pentru aceste bunuri în întreaga perioadă, 1979-prezent.
Hotărârile judecătorești invocate de reclamantă în susținerea faptului că a fost cunoscută de către terți ca proprietar al imobilului Cabana Bârnova nu au această valoare probatorie, întrucât instanțele în cauză nu au tranșat cu privire la această chestiune litigioasă, nefiind învestite în acest sens.
În ce privește edificarea unor construcții noi și consolidarea și compartimentarea celei existente, fără a se obține în prealabil autorizațiile prescrise de lege ( Decretul nr. 144 din 1958 sau Legea nr. 50 din 1991), tribunalul reține că reclamanta nu a acționat cu bună credință ca un adevărat proprietar.
Încheierea contractului de concesionare cu nr. 1363 din 1996 de către . privire la Cabana Bârnova nu susține apărarea reclamantei privind manifestarea calității de proprietar a acesteia, în condițiile în care în cuprinsul contractului nu se face mențiune cu privire la această calitate.
Prin sentința civilă nr. 9025 din 28.06.1999 Judecătoria Iași a dispus la cererea reclamantei rezilierea contractului de concesiune. Din momentul rămânerii irevocabile a acestei sentințe, reclamanta era în drept să preia posesia bunului imobil. Întrucât A. D. și . nu au eliberat imobilul, reclamanta a inițiat pe rolul Judecătoriei Iași o acțiune de evacuare, finalizată cu sentința civilă nr. 8436 din 29.09.2004. Raportat la această desfășurare a faptelor, având în vedere că în perioada 1999 – 2005 reclamantei i-a lipsit elementul material al posesiei, se constată incidența cazului de întrerupere prevăzut de art. 1864 pct. 1 Cod Civil (în condițiile în care s-ar putea considera că anterior ar fi exercitat o posesie utilă, aspect nereținut însă de instanță).
Din cuprinsul sentinței civile nr. 9025 din 1999 pronunțată de Judecătoria Iași rezultă că reclamanta a fost chemată în judecată de A. C D., acesta din urmă solicitând să se constate că are un drept de proprietate prin accesiune asupra Cabanei Bârnova, în baza art. 494 Cod Civil. Raportat la considerentele care au fost avute în vedere de instanță la soluționarea cererii, tribunalul apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 1865 pct. 1 Cod Civil, cu aceleași observații arătate anterior.
În concluzie, reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor prescripției achizitive cu privire la Cabana Bârnova și anexele aferente, cererea acesteia fiind vădit neîntemeiată.
În considerarea celor expuse și nu a celor reținute de instanța de fond, văzând dispozițiile art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelurile declarate de către S.C. A. S.A. Iași și U. A. Teritorială . civile nr. 6155 din 17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de către S.C. A. S.A. Iași și U. A. Teritorială . civile nr. 6155 din 17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează .
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
Președinte, L. H. | Judecător, E.-C. P. | |
Grefier, F. L. I. |
Red./tehnored. jud. L.H.
2 ex./10.07.2015
Jud. fond: O. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 764/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
