Fond funciar. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul IAŞI

Tribunalul IAŞI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 593/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 593/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 13 Mai 2015

Președinte - A. M. C.

Judecător - L. H.

Judecător - E.-C. P.

Grefier - F. L. I.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 593/2015

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe revizuent B. V. I. și pe intimat C. L. C. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, intimat C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect fond funciar .

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29.04.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 06.05.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.05.2015, când:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cererii de revizuire formulată în prezenta cauză, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 06.05.2014, revizuentul B. V. I. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 631/2014 pronunțată la data de 29.04.2014 în dosarul nr._/245/2012 al Tribunalului Iași, invocând contrarietatea acesteia cu decizia nr. 1475/23.05.2011 pronunțată în dosarul nr._/245/2010 al Tribunalului Iași.

Prin încheierea din 24.03.2015 tribunalul a dispus citarea părților cu mențiunea de a răspunde la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, excepție ce a fost invocată din oficiu și supusă dezbaterilor la termenul din 21.04.2015.

Analizând în mod prioritar, față de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale, tribunalul reține următoarele:

Prin decizia 631/2014 pronunțată la data de 29.04.2014 în dosarul nr._/245/2012 al Tribunalului Iași s-au dispus urmatoarele:

„Respinge recursul declarat de reclamantul B. V. I. împotriva sentinței civile nr. 5816 din 12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2014”

Pentru a pronunta decizia 631/2014 la data de 29.04.2014 în dosarul nr._/245/2012 al Tribunalului Iași s-au retinut urmatoarele

„Prin sentința civilă nr. 5816 din 12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. V. I. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Fond Funciar Iași și C. L. de Fond Funciar C., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut:

Reclamantul din cauza de față a promovat acțiune de obligare a pârâtelor la punerea în posesie emiterea TP pentru suprafața de 5,78 ha teren agricol în intravilanul și extravilanul comunei C. Județul Iași, teren ce a aparținut autorului reclamantului B. V..

Reclamantul acuză în mod special pârâta C.L.F.F. C. de abuz în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței din intravilan la care el și ceilalți autori sunt îndreptățiți ca efect al reconstituirii dreptului de proprietate ce a aparținut autorului B. V. conform rolului agricol.

Deși obiectul acțiunii a fost în cele din urmă lămurit de reclamant - plângere împotriva refuzului de punere în posesie – instanța reține că la originea promovării litigiului de față stă în primul rând nemulțumirea reclamantului și imposibilitatea acestuia de a accepta soluțiile pronunțate în dosarul cu numărul_/245/2007 al Judecătoriei Iași - având ca obiect anularea T.P. nr._/09.09.2004 emis pe numele moștenitorilor lui P. T., soluționat prin Sentința civilă nr.3129 din 10 martie 2008 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.1662 din 15.09.2008 a Tribunalului Iași și în dosarul cu numărul_ al aceleiași instanțe - având ca obiect uzucapiune promovat în contradictoriu cu aceiași pârâți, moștenitori ai numitului Pasnicu T., în care s-a pronunțat Sentința civilă nr._ din 10.06.2011 modificată în parte prin Decizia civilă nr.600 din 01.03.2012 a Tribunalului Iași.

Astfel reclamantul susține că pârâta C.L.F.F. C. se face vinovată de emiterea ilegală a unui TP în favoarea unor persoane neîndreptățite, titlul a căruia anulare nu a putut fi obținută de reclamant în justiție (ds._/245/2007 al Judecătoriei Iași) și care a condus la diminuarea cu 2673 mp a suprafeței de teren intravilan la care era îndreptățit împreună cu ceilalți moștenitori ai numitului B. V.. Reclamantul a deținut în fizic această suprafață de teren până la data de 29.10.2012 când a fost pusă în executare silită Decizia civilă nr.600 din 01.03.2012 a Tribunalului Iași fiind astfel obligat să o lasă în deplină proprietate și posesie moștenitorilor lui Pasnicu T. .

Pretinzând punerea în posesie asupra celor 5,78 ha teren ce au aparținut autorului său pe ceea ce reclamantul consideră a fi vechiul amplasament al proprietății, reclamantul de fapt tinde în primul rând la a obține îndreptarea a ceea ce consideră a fi o ilegalitate, respectiv recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor lui Pasnicu T. pentru cei 2673 mp intravilan.

Pentru a ajunge la această concluzie instanța are în vedere susținerile reclamantului însuși care arată că, exceptând această suprafață din intravilan care a fost redusă prin punerea în executare silită a titlului executoriu Decizia Civilă nr.600/01.03.2012, restul terenului agricol din fosta proprietate a lui B. V. din celelalte locații menționate în rolul agricol al acestuia le stăpânește împreună cu ceilalți moștenitori în fizic exact așa cum sunt trecute în acest rol agricol (f.79 dosar). De asemenea, pentru același motiv reclamantul a solicitat, exclusiv cu privire la acest teren din intravilan o expertiză tehnică cadastrală, probă la care ulterior a renunțat limitând probatoriile numai la înscrisuri.

De asemenea instanța are în vedere înscrisurile depuse la dosar chiar de către reclamant înscrisuri din care rezultă faptul că s-a încercat punerea în posesie în mod repetat în anul 2010 (adresa nr.8998 din 20.09.2010 a Primăriei C. - f.131 dosar), în anul 2011 (adresa din 15.05.2011 și proces-verbal de constatare din 19.05.2011- fila 68 ,69 dosar).

În anii 2010 și 2011 reclamantul a refuzat punerea în posesie motivat de faptul că aceasta ar trebui să debuteze cu punerea în posesie cu privire la suprafața de teren de 2637 mp situată în intravilanul comunei C., inclusă în TP emis pe numele moștenitorilor lui Pasnicu T. și despre care susține că a aparținut în fapt autorului său.

Instanța arată că solicitarea reclamantului ca pârâta să procedeze la punerea în posesie pe amplasamentul atribuit altei persoane prin emiterea unui titlu de proprietate a cărui legalitate a fost verificată în justiție și cu privire la care instanțele s-au pronunțat definitiv și irevocabil în sensul că nu este cazul a fi anulat, amplasament de pe care reclamantul a fost îndepărtat pe calea executării silite în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de o altă hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, nu este posibilă întrucât ar echivala cu negarea autorității de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești.

Autoritatea unei hotărâri rămasă definitive și irevocabile se impune a fi respectată atât de reclamant cât și de pârâtele C.L.F.F. C. și de C.J.F.F. Iași – parți în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile în discuție.

Legea prezumă în mod absolut (art.1200 pct. 4 C.civ.) că o hotărâre judecătorească definitivă corespunde adevărului iar principiul puterii de lucru judecat se traduce prin imposibilitatea ca cele stabilite cu valoare de adevăr prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile să mai poată fi contrazise ulterior printr-o altă hotărâre judecătorească câtă vreme prima hotărâre este în ființă.

Prin urmare cererea reclamantului de fi pus în posesie în intravilan pe un anume amplasament și anume pe cel atribuit moștenitorilor defunctului Pasnicu T. pe considerentul că acesta este cel al vechii proprietăți B. nu poate fi admisă.

De altfel, din Sentința civilă nr.3129 din 10 martie 2008 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.1662 din 15.09.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr._/245/2007 al Judecătoriei Iași - având ca obiect anularea T.P. nr._/09.09.2004 emis pe numele moștenitorilor lui P. T.) rezultă că privitor la o suprafață de 2305 mp intravilan provenind din rolul agricol al autorului B. V. (care intravilan figura cu_ mp) reclamantul a fost deja pus în posesie și deține T.P. nr._/27.06.2003 emis pe numele acestuia.

În cele două hotărâri, având de analizat în ce măsură suprafața de teren de 2942 mp cu privire la care reclamantul a solicitat anularea parțială a titlului emis pe numele Pasnicu a aparținut autorului reclamantului, cele două instanțe, de fond și recurs, au admis că în condițiile în care reclamantul B. I. figura în propriu său rol agricol (depus și la fila 36 a prezentului dosar) în intravilan cu doar 4400 mp, cei 6705 mp intravilan care i-au fost efectiv atribuiți acestuia (de fapt diferența de 2305 mp) trebuie luată în considerare la aprecierea întinderii dreptului de proprietate din intravilan al autorului său B. V. (f.154, 157 verso dosar).

Cu alte cuvinte prin includerea în titlul de proprietate emis deja petentului a unei suprafete în intravilan de 6705 mp - în condițiile în care potrivit rolului său agricol, în intravilan, acesta figura cu doar 4400 mp - trebuie admis că suprafața de 2305 mp deținută de acesta în prezent în intravilan (6705 mp - 4400 mp) face parte din suprafața totală de_ mp cât a avut autorul său în rolul agricol. Rezultă deci instanței de față că privitor la suprafața din intravilan ce a aparținut autorului său B. V. reclamantul și ceilalți moștenitori rămân a fi puși în posesie cu_ mp – 2305 mp = 8595 mp.

Or, se pare că tocmai această diminuare a suprafeței de teren din intravilan este supărătoare pentru reclamant.

Deși a deținut în intravilan doar 4400 mp (conform rolului agricol pe care l-a depus și la fila 36 a prezentului dosar), deși a primit prin T.P. nr._/27.06.2003 o suprafață mai mare în intravilan de 6705 mp (așadar cu 2305 mp mai mult în intravilan decât deținea conform rolului agricol) acesta refuză a accepta ca acest supliment de teren primit în intravilan în anul 2004 este parte a suprafaței totale de_ mp ce a aparținut în intravilan de defunctul său tată (conform rolului agricol al acestuia din urmă) și solicită ca ea să se impute asupra terenului atribuit prin TP autorilor după Pasnicu T..

Cu alte cuvinte, în optica instanței, dacă există o cauză de „reducere” a suprafeței de teren intravilan cu care au rămas a fi puși în proprietate reclamantul și ceilalți autori după B. V. aceasta nu trebuie căutată în reconstituirea făcută autorilor după Pasnicu T. ci își are cauza în reconstituirea făcută în anul 2004 reclamantului însuși care, în intravilan, a fost pus în posesie și i s-a emis un TP pentru o suprafață de teren mai mare decât cea la care era îndreptățit. Instanța de față răspunde astfel întrebărilor petentului privind „lipsa” unei suprafețe de teren agricol intravilan care în fapt nu reprezintă o lipsă ci este vorba despre o suprafață deja reconstituită pe numele reclamantului acesta având-o deja în posesie asupra ei.

Petentul a criticat aceste constatări ale instanțelor în dosarul cu numărul nr._/245/2007 al Judecătoriei Iași, intrate și ele în puterea de lucru judecat, afirmând că greșit nu s-a ținut seama de faptul că acest titlu al său de proprietate a fost emis pentru suprafața totală din rolul său agricol(f.116 dosar). Instanța de față arată că, dacă în ansamblu, prin acest TP emis doar pe numele reclamantului acesta a primit întreaga suprafață extra- și intravilan la care era îndreptățit conform rolului său agricol, totuși nu mai puțin adevărat rămâne faptul că în intravilan a primit mai mult decât apărea în propriul rol agricol iar ca și consecință suprafața din extravilan a suferit o reducere proporțională, fapt ce explică paritatea dintre suprafața din rolul său și cea din titlul emis; petentul a acceptat această reconstituire de care însă în prezent, în contextul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate, însă nu se poate face abstracție.

În ceea ce privește suprafețele din extravilan, în luna mai a anului 2012 (f.17 dosar, 22 dosar) reclamantul a fost din nou convocat de reprezentanții C.L.F.F. C. în vederea punerii în posesie pe vechiul amplasament din extravilan.

În urma măsurătorilor și constatărilor făcute în prezența reclamantului s-au întocmit două procese verbale de constatare cu privire la suprafețe de teren din extravilan situate în locul cu denumire toponimică B. N., respectiv procesul verbal nr.5811 din 5 mai 2012 și procesul verbal 5812 din 05 mai 2012, care la data de 17.07.2012 au fost atacate de reclamant prin plângere adresată Primarului C., Prefectului Iași și justiției, făcând obiect al dosarului cu numărul_/245/2012 al Judecătoriei Iași (f.17 și urm dosar). Nemulțumirile reclamantului vizau de această dată compensarea unui plus de teren deținut de aceșta într-o parcelă cu un minus de teren dintr-o altă parcelă și indicarea vecinătăților. Sentința civilă nr.1653 din 30.01.2013 pronunțată în acest dosar a fost atacată de reclamant cu recurs.

La finele lunii iulie, fiind din nou convocat de pârâta CLFF C. în vederea punerii în posesie cu suprafața de 4,79 ha teren extravilan după autorul său B. V. (adresa 9409/30.07.2012) reclamantul promovează, la 07.08.2012, acțiunea de față susținând că această nouă convocare reprezintă o lezare continuă a îndreptățirii sale la finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul său B. V..

Instanța reține că temerile reclamantului conform cărora se încearcă reducerea progresivă a suprafețelor de teren la care s-a constatat îndreptățirea nu sunt întemeiate.

Conform art. 5 lit. c) și i) din H.G. nr.890/2005 de aprobare a Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor „Comisiile locale au urmatoarele atributii principale: c) stabilesc marimea si amplasamentul suprafetei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente si consemneaza in scris acceptul fostului proprietar sau al mostenitorilor acestuia pentru punerea in posesie pe alt amplasament cand vechiul amplasament este atribuit in mod legal altor persoane; i) pun in posesie, prin delimitare in teren, persoanele indreptatite sa primeasca terenul, completeaza fisele de punere in posesie a acestora, dupa validarea de catre comisia judeteana a propunerilor facute, si le inmaneaza titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin.”

Potrivit art.34 din același act normativ punerea în posesie se va efectua în conformitate cu dispozițiile art.27 din Legea nr.18/1991 iar în vederea punerii în posesie comisia locală încunoștințează în scris, cu confirmare de primire, persoanele care au domiciliul in localitate sau în alte localitãți și cãrora li s-a restabilit dreptul de proprietate, asupra datei la care va avea loc punerea în posesie.

Potrivit art.27 (1) din Legea 18/1991 „Punerea in posesie si eliberarea titlurilor de proprietate celor indreptatiti nu pot avea loc decat numai dupa ce s-au facut in teren delimitarile necesare pentru masuratori, stabilirea vecinatatilor pe temeiul schitei, amplasamentului stabilit si intocmirea documentelor constatatoare prealabile.”

Actele depuse chiar de acesta la dosar dovedesc faptul că pârâta CLFF a încercat punerea în posesie pentru suprafețele validate așa cum prevăd dispozițiile legale precitate astfel încât nu i se poate imputa pasivitatea în operațiunea de punere în posesie a reclamantului.

Nici o culpă în ducerea la bun sfârșit a acestei operațiuni nu i se poate imputa câtă vreme rezultă din totalitatea probelor administrate că mai multe litigii au fost în derulare pe rolul instanțelor de judecată cu privire la suprafața de teren din intravilan iar reclamantul a refuzat, până la tranșarea definitivă a pretențiilor sale cu privire la cei 2673 mp din intravilan, o punere în posesie parțială. De asemenea trebuie ținut seama și de faptul că întreaga suprafață supusă reconstituirii a stat practic sub semnul incertitudinii până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/245/2010 al Judecătoriei Iași acolo prin Decizia civilă nr.1475 din 23 mai 2011 unde reclamanții au solicitat pronunțarea unor noi hotărâri de validare a dreptului lor de proprietate atât pentru suprafețe validate anterior conform rolului agricol cât și pentru noi suprafețe de teren.

Faptul că la 30.07.2012 pârâta a invitat reclamantul să colaboreze în vederea punerii în posesie numai pentru terenul din extravilan nu reprezintă o atingere adusă dreptului său stabilit prin validările anterior. Această convocare, reprezintă o simplă adresă în vederea punerii în posesie pentru terenul din extravilan și nu are ca efect negarea dreptului de proprietate recunoscut practic cu efecte depline prin validările anterioare. Nu există motive a se concluziona că pârâta refuză punerea în posesie pentru suprafața validată însă pentru punerea în posesie este necesară și cooperarea reclamantului.

Or, așa cum s-a arătat anterior câtă vreme reclamantul stăruie ca în intravilan să fie pus în posesie asupra celor 2673 mp din titlul emis altei persoane și se opune oricăror demersurilor făcute de pârâta CLFF C. inclusiv cu privire la suprafețele din extravilan, blocajul în care a ajuns procedura de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul său B. V. nu poate fi imputat acesteia din urmă.

Cu privire la cea de-a doua pârâtă, potrivit art.36 din H.G. 890/2005 “Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, C. județeana emite titlurile de proprietate conform modelului prevăzut în anexa 20”.

Rezultă deci că pârâta C.J.F.F. Iași este condiționată în îndeplinirea obligațiilor sale de emitere a titlului de finalizarea cu succes a operațiunilor de identificare, măsurare, întocmire de schițe, procese verbal de punerea în posesie de către prima pârâtă. Câtă vreme reclamantul însuși nu cooperează cu pârâta de pe plan local în vederea identificării, măsurării și punerii în posesie asupra terenului ce a aparținut autorului său, rezultă procedura de reconstituire nu poate fi finalizată în absența acordului de voință a acestuia iar la rândul său pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași nu poate emite titlu de proprietate.

Împotriva acestei sentințe in termen legal a declarat recurs reclamantul B. I. ea, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Se arată în motivele de recurs că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamant prin care aceta a solicitat obligarea celor două comisii pârâte la punerea în posesie asupra terenului în suprafață de 5,78 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în urma autorului său, B. V. V., pe vechiul amplasament și eliberarea titlului de proprietate.

Hotărârea a fost pronunțatî cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, reținându-se că reclamantul refuză punerea în posesie, deși din probatoriul administrat în cauză rezultă că pârâta C. L. de Fond Funciar C. intenționează punerea în posesie doar pentru suprafața de 5,51 ha teren, mai puțin cu 2700 m.p. teren situat în intravilan, ceea ce echivalează cu o confiscare a terenului avut de autorul său.

În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.

Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 5 lit. c) și i) din H.G. nr.890/2005 de aprobare a Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor „Comisiile locale au urmatoarele atributii principale: c) stabilesc marimea si amplasamentul suprafetei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente si consemneaza in scris acceptul fostului proprietar sau al mostenitorilor acestuia pentru punerea in posesie pe alt amplasament cand vechiul amplasament este atribuit in mod legal altor persoane; i) pun in posesie, prin delimitare in teren, persoanele indreptatite sa primeasca terenul, completeaza fisele de punere in posesie a acestora, dupa validarea de catre comisia judeteana a propunerilor facute, si le inmaneaza titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin.”

În conformitate cu dispozițiile art.34 din același act normativ punerea în posesie se va efectua în conformitate cu dispozițiile art.27 din Legea nr.18/1991 iar în vederea punerii în posesie comisia locală încunoștințează în scris, cu confirmare de primire, persoanele care au domiciliul in localitate sau în alte localitãți și cãrora li s-a restabilit dreptul de proprietate, asupra datei la care va avea loc punerea în posesie.

Astfel, din aceste înscrisuri rezultă faptul că s-a încercat punerea în posesie în mod repetat în anul 2010 (adresa nr.8998 din 20.09.2010 a Primăriei C. - f.131 dosar), în anul 2011 (adresa din 15.05.2011 și proces-verbal de constatare din 19.05.2011- fila 68 ,69 dosar), adresa nr. 3990/16.04.2013( fila 17 dosar recurs).

Instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a materialului probatoriu administrat în cauză și în considerentele hotărârii, la care Tribunalul achiesează în totalitate, a relevat care sunt cauzele pentru care finalizarea procedurii de punere în posesie și emiterea documentației necesare emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de teren reconstituită nu este posibilă din vina reclamantului care pretinde ca măsurătorile să înceapă cu terenul intravilan în suprafață de 2673 m.p.pentru care s-a emis titlu de proprietate altor persoane și pentru care există deja autoritate de lucru judecat.

Având în vedere soluția pronunțată în primul capăt de cerere și dispozițiile art. 6 alin 1 lit f din H.G. 890/2005 potrivit cărora C. județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 emite titlul de proprietate după efectuarea operațiunilor de punere in posesie prin delimitare in teren a persoanelor îndreptățite să-l primească, completarea fișei de punere in posesie și înaintarea întregii documentații de către comisia locală, cererea reclamantului privind obligarea Comisiei Județene la emiterea titlului de proprietate este prematur formulată.”

* * *

Prin decizia nr. 1475/23.05.2011 pronunțată în dosarul nr._/245/2010 al Tribunalului Iași s-au dispus urmatoarele:

„Respinge recursul promovat de B. V. I. și recursul promovat de T. V. M., B. C. și B. O. M. împotriva sentinței civile nr._/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23.05.2011.”

Pentru a pronunta decizia nr. 1475/23.05.2011 în dosarul nr._/245/2010 al Tribunalul Iași a retinut urmatoarele:

„Prin sentința civila nr._ din 19.10.2010 pronunțata de Judecătoria Iași a fost respinsa plângerea formulata de B. V I., T. M., B. Agripina, B. C. si B. O. M., Z. E.(fosta Galca) si Galca I. in contradictoriu cu paratele C. Judeteana Iasi de Fond Funciar si C. Locala C..

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut ca:

Prin plângerea promovată la această instanță petenții solicită în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași și C. L. C., anularea hotărârii nr. 727/2010 adoptată de C. Județeană, emiterea unei noi hotărâri pentru 6,9230 ha, respectiv 50.700 mp reconstituiți prin adeverința 168/1991, 0,2900 ha prin hotărârea nr. 727/2010 și 14.848 mp ce urmează a fi reconstituiți.

Prin hotărârea nr. 727 din 23.02.2010 adoptată de C. Județeană a fost admisă în parte contestația petenților și s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,29 ha pe raza comunei C., din cele 5,52 ha solicitate.

Potrivit registrului agricol 1959-1963 autorul petenților B. I. V. (în prezent decedat) figurează înscris cu 5,78 ha, iar moștenitorilor li s-a validat dreptul de proprietate pentru 5,07 ha prin hotărârea Comisiei Județene nr. 69/1991 – eliberându-se adeverința 168 din 12.08,1991 și cu suprafața totală de 0,42 ha petenții au fost înscriși în anexa 30 – .>

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru … inclusiv declarații de martori, iar potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1ˆ3 din Legea nr. 1/2000 cu modificările ulterioare „proba cu martori este suficientă când se face pe vechile amplasamente,martorii fiind proprietarii vecini sau moștenitorii acestora pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

Ori, coroborând reglementările legale invocate și examinând depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța reține că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 6 alin. 1ˆ3 din legea nr.1/2000, în sensul că suprafața de 8.000 mp din locul numit Tinoasa, cea de 12.100 mp grădină, 26.200 mp B. N. și 1.800 mp Șapte T. nu a fost dovedită cu martorii vecini pe laturile terenului, încât sub acest aspect plângerea se dovedește neîntemeiată și se va respinge, de altfel petenții refuzând efectuarea unei expertize nu au dovedit că terenurile se află în continuarea celor reconstituite potrivit legii funciare.
Întrucât pentru diferența pretinsă dar nereconstituită, petenții nu și-au dovedit dreptul de proprietate, cererea vizând obligarea Comisiei Locale la întocmirea documentației necesară emiterii titlului pentru întreaga suprafață se dovedește neîntemeiată și se va respinge.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamanții B. V I.,T. V M., B. Ghe. C., B. Ghe.O. M. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Susțin recurenții ca prima instanța nu a analizat si nu s-a pronunțat explicit pe capetele de cerere formulate in acțiunea initiala. Susține recurenții ca prima instanța nu s-a pronunțat explicit asupra întinderii suprafețelor de teren agricol care trebuie sa ii fie reconstituit dreptul de proprietate din fosta proprietate a lui B. V., in intravilan gradina –cat?, in B. N. –cat?, in Sapte T.-cat?In cuprinsul cererii de recurs au precizat recurenții ca isi restrâng pretențiile in sensul ca solicita reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de_ mp si nu_ mp individualizând exact suprafețele solicitate. Recurentii au menționat ca din răspunsul nr.7530 din 07.06.2010 pe care l-a data la interogatoriu C. Locala C. a recunoscut faptul ca 5,78 ha reprezintă întreaga suprafața de teren agricol deținuta de B. I V..A precizat recurentul ca alături de cererea de recurs depune un nou înscris care nu a fost avut in vedere de prima instanța, respectiv cererea intrare in CAP pe care a facut-o autorul acestuia numitul B. I V. din data din 05.03.1962.Din aceasta cerere rezulta ca numitul B. V. a avut in proprietatea sa suprafața de_ mp, dar precizează recurentul ca nu a fost trecuta întreaga suprafața de teren agricol din proprietatea sa.
Alăturat cererii de recurs au fost depuse mai multe înscrisuri-filele 12-49.In drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 6, 9 10 si art.304 indice 1 Cod procedura civila.
Intimata C. Județeana Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
In recurs a fost administrata proba cu înscrisuri. La solicitarea recurenților, tribunalul a pus in vedre Comisiei Locale de Fond Funciar C. sa depună la dosarul cauzei, anexa 3 si hotărârea comisiei județene de fond funciar nr.63/09.08.1991 pentru suprafața de 5,05 ha, anexa 30 pentru suprafața de 0,42 ha, anexa pentru suprafața de 0,29 ha teren, cu procesele verbale de punere in posesie si harta ortofotometrica. C. Locala a depus la filele 148-154 înscrisurile solicitate.
Recurentul B. V I. a depus un memoriu însoțit de înscrisuri prin care a solicitata tribunalului trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătorie pentru ca aceasta sa dispună obligarea Comisiei Locale C. sa întocmească schița cadastrala si fisa de punere in posesie pentru terenul agricol in suprafața totala de 5,78 ha.
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:Prin cererea de chemare in judecata, reclamanții au solicitat in contradictoriu cu paratele C. Județeana de Fond Funciar Iași si C. Locala de Fond Funciar C. - anularea hotărârii nr.727/23.02.2010 ,reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 15.630 mp teren situata pe raza . Județene sa emita o noua hotărâre de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata totala de_ mp si obligarea Comisiei locale sa întocmească si sa înainteze la C. Județeana de fond funciar întreaga documentație necesara emiterii titlului de proprietate.
Tribunalul notează ca prin cererea de recurs, recurenții –reclamanți si-au modificat cererea de chemare in judecata in sensul ca si-au micșorat întinderea suprafeței de teren a cărei reconstituire o solicita de la_ mp la_ mp. Având in vedere momentul la care a intervenit aceasta modificare, respectiv după pronunțarea sentinței de către prima instanța, raportat la dispozițiile art.132, art.294 si art.316 Cod procedura civila tribunalul nu poate lua act de aceasta modificare, fiind tardiva,si se va pronunța având in vedere limitele investirii stabilite prin cererea de chemare in judecata pe care le-a avut in vedere si prima instanța si motivele de recurs formulate de recurenți. Prin hotărârea Comisiei Județene nr.727 din 23.02.2010 a fost admisa in parte contestația reclamanților privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 0,29 ha teren agricol situat pe raza .-a dispus înscrierea in anexa 3 a comunei C.. Pentru suprafața de 5,23 ha agricol a fost respinsa contestația motivat de faptul ca acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate declarațiile martorilor nefiind concludente, pertinente si verosimile datorita faptului ca nu se respecta dispozițiile art.6 pct.13 din Legea nr.1/2000. În ceea ce privește dovedirea dreptului de proprietate tribunalul reține faptul că, potrivit art. 11 alin 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, modificată și completată a fondului funciar: „ (1) Suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. „.
De asemenea, art. 6 alin 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, modificată și completată, prevede că: „ 1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate. „ .
Prin sintagma „ valoare declarativă „ menționată în art. 6 alin 12 din Legea nr. 1/2000 însă, legiuitorul a avut în vedere faptul că asemenea, înscrisuri fac dovada proprietății terenului solicitat până la proba contrară, așa cum de altfel prevăd și dispozițiile art. 1174 cod civil .
Raportat la aceste dispoziții dar și la prevederile 1169 Cod civil, este evident că recurentii-reclamanti erau obligat să producă dovada proprietatii și să dovedească veridicitatea afirmațiilor lor . Reclamanții sunt moștenitorii numitului B. I V. si prin cererea înregistrata sub nr.83/06.09.3005 au solicitat restituirea dreptului de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren ce au aparținut autorului acestora unele figurând înscrise in registru agricol, altele nefiind declarate.
Verificând îndreptățirea recurenților reclamanți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele indicate in cererea de chemare in judecata si avute in vedre de C. Județeana Iași la emiterea hotărârii contestate tribunalul retine următoarele:
Potrivit registrului agricol autorul recurenților, numitul B. I V. figurau înscris in anul 1956 cu suprafața totala de 7,57 ha, pentru ca in anul 1958 la rubrica ieșiri sa figureze suprafața de 1,79 ha, rămânand astfel la nivelul anului 1958 cu suprafața de 5,78 ha. Examinând situația reconstituirii dreptului de proprietate după defunctul B. I V. având in vedre evoluția legilor din materia fondului funciar începând cu anul 1991, tribunalul constata ca:In temeiul Legii nr.18/1991 recurenților reclamanți le-a fost validata suprafața de 5,07 prin hotărârea Comisiei Județene Iași de Fond Funciar nr.63 din 09.08.1991 fiind înscriși in anexa nr.3 la poziția 30 după cum rezulta din cuprinsul adeverinței nr.168 din 12.08.1991 si in anexa 30 la poziția 19 cu suprafața de 0,42 ha. Prin hotărârea nr.727/2010, contestata in cauza recurenților le-a mai validata si suprafața de 0,29 ha situata pe raza . anexa 3 a . însumând totalul suprafețelor validate, rezulta ca temeiul Legii nr.18/1991si al Legii nr.247/2005 recurenților le-a fost reconstituita in totalitate suprafața de teren cu care autorul acestora a figurat înscris in registrul agricol si pe care l-a predat la CAP, adică suprafața de 5,78 ha.
Diferența de teren solicitata de recurenți ( de la 5,78 ha la_ mp, sau_ mp) cat au indicat in cererea de recurs, reprezinta teren despre care afirma ca nu a fost înscris in registrul agricol .Potrivit art.6 alin.1 indice 3 din Legea nr.1/2000 „ in situația in care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente si când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstiuirea.”
In primul rând recurenții nu au identificat, individualizat suprafața de teren solicitata prin intermediul unei schițe sau expertize topo cadastrale. Practic amplasamentul acesteia nu a fost stabilit cu exactitate. Pe de alta parte, martorii audiați in cauza la propunerea recurenților reclamanți menționează despre o . de identificare cum ar fi întinderea exacta,vecinii pe toate laturile .Nici declarațiile autentificate depuse de recurenți in susținerea cererii de reconstituire nu îndeplinesc cerințele prevăzute de lege. Prin urmare, recurenții nu au probat îndreptățirea acestora la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței ce excede celei reconstituite deja.
In ceea ce privește celelalte solicitări ale recurenților, in condițiile in care le-a fost recunoscuta îndreptățirea pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totala de 5,78 ha trebuie ca aceștia sa parcurgă procedura prevăzuta de legislația din materia fondului funciar si etapele prevăzute de aceasta procedura, etape care se finalizează cu emiterea titlului de proprietate si punerea in posesie efectiva cu suprafața de teren reconstituita. In cauza nu s-a dovedit că a fost solicitat Comisiei Locale să procedeze la punerea în posesie și la eliberarea titlului de proprietate, pe vechiul amplasament iar aceștia nu au primit răspuns solicitărilor. Este sarcina comisiei locale de fond funciar,conform art.5 din HG 890/2005-literele i si h sa pună in posesie,prin delimitare in teren persoanele îndreptățite,sa completeze fisele de punere in posesie,sa înainteze si sa prezinte spre aprobare comisiei județene situațiile definitive,împreuna cu documentația necesara. Conform art.27 din Legea 18/1991 si art.75 din HG 890/2005,emiterea titlurilor de proprietate are loc numai după ce s-au făcut in teren delimitările necesare pentru măsurători,stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței ,amplasamentul stabilit si întocmirea documentelor constatatoare prealabile,operațiuni care se efectuează de către comisiile locale.
În speța de față însă, recurenții nu au probat ca au solicitat acest lucru, iar C. refuză în mod abuziv să îi pună în posesie. In considerarea tuturor celor expuse mai sus,tribunalul in conformitate cu dispozițiile art.312Cod procedură civila va respinge recursul si va menține sentința recurată .”
* * *
Tribunalul constată, fata de cuprinsul deciziilor civile nr. 631/2014 pronunțată în dosarul nr._/245/2012 și decizia civilă 1475/2011 pronunțată în dosarul nr._/245/2010, anterior redate ,ce se invoca de catre revizuient a fi potrivnice ,că instanța competentă a soluționa prezenta cerere de revizuire este Curtea de Apel Iași.
Tribunalul constata ca art. 322 Cod procedură civilă prevede urmatoarele :
„ Revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:(.....) 7. daca exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate. Aceste dispozitii se aplica si in cazul cand hotararile potrivnice sunt date de instante de recurs…”
Relativ la instanta competenta art 323 alin 2 Cod procedură civilă dispune:
„ (2) In cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va indrepta la instanta mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice. Cand cele doua instante care au dat hotararile potrivnice fac parte din circumscriptii judecatoresti deosebite, instanta mai mare in grad la care urmeaza sa se indrepte cererea de revizuire va fi aceea a instantei care a dat prima hotarare.”
Prin urmare, văzând faptul că deciziile nr. 631/2014 și nr. 1475/2011(invocate de revizuent ca fiind potrivnice) au fost pronunțate ,ambele ,deTribunalul Iași, se constată că instanța competentă a soluționa cererea de revizuire este Curtea de Apel Iași.
Instanța notează că necompetența Tribunalului Iași de a soluționa prezenta cerere de revizuire este de ordine publică, potrivit art. 159 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
În consecință, în baza art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a-și declina competența în favoarea Curții de Apel Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Iași și în consecință declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul B. V. I., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 din Codul de Procedură Civilă, cu referire la decizia civila nr. 631/2014 pronunțată în dosarul nr._/245/2012 și decizia civilă 1475/2011 pronunțată în dosarul nr._/245/2010, în favoarea Curții de Apel Iași.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
Președinte,
A. M. C.
Judecător,
L. H.
Pentru judecător aflat în C.O. semnează Vicepreședintele instanței F.A.A.
Judecător,
E.-C. P.
Grefier,
F. L. I.
Red. E.C.P.
Tehn. M.M.D.
2 ex./20.07.2015

← Uzucapiune. Decizia nr. 664/2015. Tribunalul IAŞI		Contestaţie la executare. Decizia nr. 670/2015. Tribunalul IAŞI →

Fond funciar. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul IAŞI