Acţiune în constatare. Decizia nr. 585/2015. Tribunalul IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 585/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 585/2015

Acesta este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 29 Aprilie 2015

Președinte - D. M.

Judecător - A. M. C.

Grefier - O. S.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 585/2015

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul C. I. C. în contradictoriu cu intimații B. G. L. și P. E. C., având ca obiect acțiune în constatare hotărâre care ține loc de act autentic; constatare nulitate absolută contract.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 15.04.2015, pentru data de 22.04.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 5382/11.04.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-au respins excepțiile de inadmisibilitate a pretențiilor având ca obiect constatare drept de proprietate prin intervenirea vânzării-cumpărării și hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, invocate de pârâți, prin întâmpinări; s-a admis capătul de cerere având ca obiect constatare drept de proprietate formulat de reclamantul B. G.-L., în contradictoriu cu pârâtul C. I.-C.; s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între reclamantul B. G.-L., în calitate de cumpărător și pârâtul C. I.-C., în calitate de vânzător prin actul intitulat „procură specială”, autentificat sub nr. 2310/26.06.2008 la BNP „I. P.”, asupra imobilului teren, în suprafață totală de 500 mp., situat în intravilanul satului Valea Adâncă, ., categoria de folosință arabil, cu nr. cadastral 912/1/1, înscris în CF 5613 a localității M., la prețul de 40.000 lei; s-a respins capătul de cerere având ca obiect pronunțare hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, formulat de reclamantul B. G.-L. în contradictoriu cu pârâtul C. I.-C.; s-a respins pretenția având ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/2010 la BNP „I. P.”, formulată de reclamantul B. G.-L. în contradictoriu cu pârâții: C. I.-C. și P. E. C.; s-a admis în parte cererea reclamantului B. G.-L. privind obligarea pârâtului C. I.-C. la plata cheltuielilor de judecată; a fost obligat pârâtul C. I.-C. să plătească reclamantului suma de 1266 lei cu acest titlu; s-a admis în parte cererea pârâtului P. E. C. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată; a fost obligat reclamantul B. G.-L. să plătească pârâtului P. E. C. suma de 1000 lei cu acest titlu; s-a respins cererea pârâtului C. I.-C. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr._ la 17.04.2013 pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul B. G.-L. i-a chemat în judecată pe pârâții: C. I.-C. și P. E. C., solicitând instanței:

- să constatate drept de proprietate al reclamantului ca urmare a intervenirii vânzării cumpărării între acesta, în calitate de cumpărător și pârâtul C. I.-C., în calitate de vânzător prin actul intitulat „procură specială”, autentificat sub nr. 2310/26.06.2008 la BNP „I. P.”, asupra imobilului teren, în suprafață totală de 500 mp., situat în intravilanul satului Valea Adâncă, ., categoria de folosință arabil, cu nr. cadastral 912/1/1, înscris în CF 5613 a localității M., la prețul de 40.000 lei;

- să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru același imobil teren;

- să-i oblige pe pârâți să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren și casă de locuit edificată pe terenul anterior identificat, în valoare de 52.000 lei;

- să constatate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/2010 la BNP „I. P.”, formulată de reclamantul B. G.-L. în contradictoriu cu pârâții: C. I.-C. și P. E. C., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ., județul Iași și să dispună repunerea părților în situația anterioară;

- să dispună radierea din Cartea Funciară a dreptului de proprietate al pârâtului P. E. C. asupra terenului și asupra casei de locuit:

- să dispună intabularea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate a reclamantului asupra celor două imobile, teren și construcție;

- să îi oblige pe cei doi pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat ca în anul 2007 a cumpărat de la pârâtul C. I. C., fără a perfecta actul de vânzare-cumpărare, cu suma de 8000 euro, suprafața de 500 mp teren, situată în intravilanul satului Valea Adâncă, ., categoria de folosință „arabil”, cu nr. cadastral 912/1/1, înscris în CF 5613 a localității M., părțile înțelegându-se să perfecteze ulterior actul î formă autentică și reclamantul să-și edifice o casă pe acest teren. Reclamantul arată că tot în cursul anului 2007 și-a edificat casa „la roșu” în regie proprie, cu amprentă de 7/9 m la sol și mansardă, cheltuind o sumă de_ euro, echivalent în lei.Reclamantul susține că a solicitat pârâtului pe toată perioada cât a construit casa, dar și ulterior, în repetate rânduri, să perfecteze actul de vânzare-cumpărare, însă a acesta l-a amânat pentru ca abia în data de 26.06.2008, la insistențele sale, în vederea obținerii autorizației de construire, să se prezinte la BNP „I. P.” unde s-a perfectat actul intitulat „procură specială” cu numărul 5110/2008 prin care pârâtul recunoaște că a primit prețul vânzării și că nu are nici un fel de pretenții prezente sau viitoare față de terenul pe care i l-a vândut.Reclamantul arată că a fost convins că prin această procură specială și irevocabilă este proprietar asupra terenului și construcției, actul de vânzare-cumpărare rămânând o pură formalitate, de aceea a și făcut demersuri pentru obținerea autorizației de construire, documentație pe care în mare parte a și obținut-o. Cu toate acestea, în luna mai a anului 2010 a aflat că pârâtul C. I.-C. a încheiat fără știrea sa un contract de vânzare-cumpărare a terenului și a casei de locuit asupra cărora reclamantul era proprietar cu pârâtul P. E. C., contract autentificat sub nr. 104/20.01.2010 la același notar, I. P..Reclamantul apreciază că acest contract de vânzare-cumpărare este nul absolut, fiind lipsit de cauză, întrucât vânzătorul nu era proprietar sau având o cauză falsă, ilicită și imorală, pârâtul C. I.-C. făcând cu bună știință fals în declarații pentru a obține un folos necuvenit, declarând că „nu a încheiat convenții de vânzare sau antecontract de vânzare-cumpărare”, deși a acceptat că vânzarea-cumpărarea s-a consumat în fapt în momentul în care reclamantul i-a plătit prețul. Reaua-credință a pârâtului C. I.-C. reiese și din declarația autentificată sub nr. 105/2010 prin care acesta specifică faptul că „pe teren se află o locuință pentru care urmează a se elibera autorizația de construire și care urmează a fi înscrisă în Cartea Funciară a localității M., pe numele cumpărătorului terenului, P. E. C.”. Reclamantul arată că, pe de altă parte, reaua credință a cumpărătorului reiese din faptul că a plătit, cu bună știință, un preț neserios pe teren și casă, respectiv_ lei, chiar mai puțin decât prețul cu care primul pârât a achiziționat în anul 2007 numai terenul în litigiu de la numitul C. C., deși numai casa costa cel puțin 13.000 euro. Reclamantul apreciază că pârâtul P. a cunoscut faptul că reclamantul și nu celălalt pârât, este proprietarul terenului și construcției, împrejurare pe care ar fi putut-o afla atât de la muncitorii care au edificat imobilul cât și de la vecinii acestuia.

În drept, sunt invocate dispozițiile art. 948, 966, 1294, 1295, 1073 și 1077 cod civil și art. 35 NCPC.

În susținere se solicită probele cu: înscrisuri, interogatoriul pârâților, martori și expertiză. Anexat cererii de chemare în judecată formulată prin avocat S. I. L., cu împuternicire la fila 16 dosar, reclamantul depune, în copie certificată conform cu originalul: procură specială autentificată sub nr. 2310/26.06.2008 la BNP „I. P.”, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/20.01.2010 la BNP „I. P.”, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 629/26.01.2007 la B.N.P. „S. B.”, declarație C. I.-C. autentificată sub nr. 105/20.01.2010, factură fiscală din 14.09.2007 și certificat de garanție țiglă metalică.

Prin rezoluția din data de 17.05.2013 instanța a pus în vedere reclamantului să achite în mod provizoriu o taxă de timbru de 5084 lei și un timbru judiciar de 20,6 lei, avocat să complinească lipsurile împuternicirii avocațiale, să indice obiectul cererii potrivit dispozițiilor art. 194 alin.1 lit. c prin precizarea valorii fiecărei pretenții în parte, a modului de calcul, prin identificarea imobilelor și depunerea extrasului/certificatului de carte funciară, să precizeze teza probatorie, numele și adresa martorilor.

Cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru formulată de reclamant, a fost respinsă prin încheierea din 05.06.2013, dată în dosarul nr,_ /a1.

În data de 31.05.2013, reclamantul, prin avocat, formulează precizări, având atașată dovada plății taxei de timbru și a timbrului judiciar.

Prin precizările formulate, reclamantul arată că valoarea obiectului primei și a celei de-a două pretenții este de 40.000 lei fiecare, valoarea capătului 3 de cerere este de 52.000 lei, iar a capătului 4 de cerere este de 12.900 lei, celelalte capete de cerere fiind accesorii și, deci, neevaluabile în bani.

În precizări se indică numele, adresa martorilor și teza probatorie, fiindu-le atașat extrasul de carte funciară solicitat de instanță.

În termenul legal acordat, la data de 08.07.2013, pârâtul C. I.-C., prin avocat B. G.-L., cu împuternicire la fila 46 doar, formulează întâmpinare, solicitând respingerea capătului unu de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantului prin intervenirea vânzării-cumpărării asupra suprafeței de 500 mp teren, situat în intravilanul satului Valea Adâncă. Pârâtul arată că prin procura din data de 26.06.2008, a mandatat reclamantul să vândă în numele său suprafața de teren în litigiu și să facă acte de bună administrare și conservare a acestuia, precum și să îl reprezinte în vederea obținerii certificatului de urbanism și a autorizației de construire, fără însă a-i conferi și dreptul de a construi vreun imobil pe terenul proprietatea sa. Pârâtul recunoaște că a primit prețul vânzării și că a declarat că nu mai are pretenții prezente sau viitoare cu privire la acest preț sau cu privire la teren, însă apreciază că această declarație nu afectează cu nimic natura actului juridic încheiat, aceea de mandat și, că, singura consecință a acestei declarații era aceea că, în caz de vânzare, mandatarul nu mai avea obligația de a-i preda prețul primit pe teren. Pârâtul consideră că nicio mențiune a procurii nu i-ar fi putut induce reclamantului convingerea că a devenit proprietar pe teren casă, procura specială având un caracter unilateral, cu obligații născute exclusiv în sarcina mandatarului. În cazul în care reclamantul dorește să își recupereze suma primită cu titlu de preț are la dispoziție o altă cale juridică. În raport cu cea de-a două pretenție litigioasă, pârâtul invocă excepția de inadmisibilitate întrucât între părți nu există un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat în prealabil, procura invocată de reclamant, pentru motivele anterior susținute, neavând o asemenea natură juridică. Pentru capetele 3 și 4 de cerere se solicită disjungerea și suspendarea lor până la pronunțarea instanței asupra pretențiilor care lămuresc dreptul de proprietate. Pârâtul susține că reclamantul a ridicat pe teren imobilul construcție în mod abuziv, fără acordul său și că în intervalul de aproape doi ani dintre momentul încheierii procurii speciale și până la momentul vânzării-cumpărării efectuate de el către pârâtul P. E. C., reclamantul ar fi avut posibilitatea să încheie el contractul de vânzare-cumpărare, chiar și cu sine însuși. Cu privire la construcție, pârâtul apreciază că a intervenit accesiunea imobiliară artificială, potrivit dispozițiilor art. 482 și 492 Cod civil. Capătul de cerere prin care reclamantul solicită instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/2010 și repunerea părților în situația anterioară este neîntemeiat pentru că, pe de o parte, pârâtul era proprietarul imobilului vândut, la momentul vânzării și, pe de altă parte, cauza contractului de vânzare-cumpărare încheiat între el și cumpărătorul P. E.-C. există, este reală și licită, iar prețul primit a fost serios. Pârâtul susține, în context, că prețul trecut în contract a fost plătit doar pentru teren, nu și pentru casă, așa cum, de altfel, reiese și din conținutul contractului și că el corespunde valorii cuprinse în Expertiza Evaluării Imobilelor din județul Iași pentru anul 2010. Transferul dreptului de proprietate asupra construcției nu a operat în temeiul contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicită, ci în temeiul unei convenții separate, în declarația din data de 105/20.01.2010 acesta arătând doar că a primit prețul construcției și că nu mai are nici o pretenție față de aceasta. Capetele șase și șapte de cerere urmează a fi respinse dat fiind caracterul lor accesoriu, ca urmare a respingerii pretențiilor principale.

În drept, sunt invocate dispozițiile art. 205 NCPC, 482, 492 Cod civil.

În apărare se solicită proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori ale căror nume sunt indicate în întâmpinare.

La data de 15.07.2013 formulează și depune la dosar întâmpinare și pârâtul P. E. C.. Prin intermediul întâmpinării, pârâtul invocă excepția de necompetență materială a Judecătorie Iași arătând că, raportat la valoarea cumulată a pretențiilor litigioase, care depășește suma de 200.000 lei, competența revine Tribunalului Iași.

Pârâtul apreciază că pretenția privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantului prin intervenirea vânzării cumpărări potrivit procurii speciale din 2008 este neîntemeiată și solicită instanței să o respingă. Pârâtul arată că pentru a se constat intervenit vânzarea ar fi trebuit ca prețul transferului dreptului de proprietate să fi fost determinat sau determinabil, în lipsa acestei mențiuni fiind doar o ficțiune juridică, fără a se putea circumscrie dispozițiilor art. 981 și 970 alin.2 C.civil.

Pârâtul solicit respingerea capetelor 2,3 și 4 de cerere pentru aceleași motive ca și ele expuse în întâmpinarea pârâtului C. I.-C., iar în privința capătului 5 de cerere, pârâtul arată că repunerea părților în situația anterioară nu poate fi solicitată decât de părțile convenției respective, nu și de terți.

În raport cu situația de fapt pârâtul mai arată că în ianuarie 2010 pe terenul în litigiu nu exista decât o fundație de construcție fără forme legale, care nu s-ar fi putut ridica la suma de 13.000 euro și că deține documente justificative pentru tot ceea ce a construit, inclusiv mâna de lucru. Pârâtul apreciază că a dobândit imobilul al un preț serios și că reclamantul a înțeles să stea în pasivitate mai mult de trei ani, lăsându-l să-și investească în construcție toate economiile. Pârâtul apreciază că reclamantul ar trebui să dovedească reaua sa credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din anul 2010 întrucât aceasta nu se prezumă.

În drept, sunt invocate dispozițiile art. 205 N.C.P.C.

În apărare se solicită proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu interogatoriul reclamantului și proba cu expertiza.

Atașat întâmpinări sunt depuse la dosar înscrisuri probatorii, dintre care sunt înscrisuri probatorii noi: procesul verbal de recepție finală nr._/20.06.2013, autorizația de construire nr. 43/14.02.2012, certificatul de urbanism nr. 442/18.06.2011, încheierea CF nr._/23.06.2011, documentație cadastrală, facturi fiscale.

În data de 02.08.2013, reclamantul depune răspuns la cele două întâmpinări, solicitând respingerea excepției de necompetență materială a Judecătoriei Iași întrucât valoarea pretențiilor nu depășește suma de 200.000 lei, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 94 alin.1 lit. j N.C.P.C.

În răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtul P. E. C., pe fond, față de prima pretenție litigioasă, reclamantul arată că prețul transferului dreptului de proprietate a fost de 8000 euro, un preț serios și pe care îl poate dovedi cu martori. Reclamantul arată că vânzarea-cumpărarea intervenit între el și pârâtul C. prin însăși procura specială care îndeplinește toate condițiile art. 948 Cod civil, intenția pârâtului de a vinde fiind clar exprimată în conținutul actului autentificat sub nr.2310/2008 în declarația: „Eu, C. I.-C., declar că am primit de la domnul B. G.-L. întregul preț al vânzării și nu mai am nici un fel de pretenții prezente sau viitoare față de acesta sau față de terenul descris mai sus”. Reclamantul apreciază că afirmația pârâtului P. potrivit căreia la data cumpărării de către acesta a imobilului, pe teren se afla doar o fundație, dovedește, în sine, reaua-sa credință și încercarea de a induce în eroare instanța de judecată tocmai pentru că încă din anul 2008 casa era construită „la roșu” și era prevăzută cu acoperiș. Anexat acestui răspuns, reclamantul depune la dosar planșe foto.

În răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtul C. I.-C., reclamantul arată în mod suplimentar că pârâtul știa că, încă din anul 2007, pe terenul în litigiu acesta a edificat o construcție pentru care a avut acordul său, așa cum urmează a dovedi cu martori. Referitor la excepția inadmisibilității pentru capătul doi de cerere, reclamantul solicită respingerea acesteia cu motivarea că procura specială din iunie 2008 îndeplinește toate condițiile de valabilitate ale unui contract de vânzare-cumpărare, iar admiterea capătului doi de cerere este consecința admiterii primului capăt de cerere. Reclamantul apreciază că toate pretențiile litigioase sunt interdependente și pot fi judecate împreună astfel încât nu se impune disjungerea și suspendarea revendicării imobiliare. Se susține în răspunsul la întâmpinare că reclamantul nu și-a mai putut vinde, în măsura în care s-ar aprecia că apărările pârâtului sunt întemeiate, imobilul teren, tocmai pentru că pârâtul l-a înstrăinat în anul 2010, deși, potrivit propriilor susțineri ale acestuia, mandatul acordat era irevocabil și acordat pe o perioadă nelimitată de timp; de altfel, arată reclamantul, cu privire la aspectele penale ale situației, a formulat în luna decembrie 2012 plângere penală. Reclamantul apreciază că pârâtul încearcă să inducă în eroare instanța de judecată atunci când afirmă că prin contractul de vânzare-cumpărare din 2010 s-a înstrăinat numai terenul, nu și casa, atâta timp cât atât acest contract cât și declarația nr. 105/2010, au fost întocmite de notar în aceeași zi.

Prin încheierea din data de 01.10.2013 (filele 272-273 dosar), pentru considerentele reținute în conținutul acesteia, instanța a respins excepția de necompetență materială, invocată prin întâmpinare de pârâtul P. E. C., a disjuns judecata capetelor de cerere având ca obiect revendicare teren și construcție de judecata celorlalte capete de cerere, dispunând formarea unui dosar separat și a invocat, din oficiu, excepția de prematuritate a acțiunii pentru capetele de cerere având ca obiect radierea din Cartea Funciară a dreptului de proprietate al pârâtului P. E. C. asupra terenului și asupra casei de locuit și intabularea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate a reclamantului asupra celor două imobile, teren și construcție.

În data de 28.10.2013 pârâtul P. E. C. depune la dosar notă de probe prin care indică numele martorilor și precizări la întâmpinare, formulate prin avocat C. G., cu împuternicire la fila 203 dosar.

Prin precizările formulate se invocă excepția de inadmisibilitate și în raport cu primul capăt de cerere, procura specială pe care reclamantul își întemeiază primele două pretenții litigioase nu întrunește condițiile esențiale pentru a fi considerat un contract valid de vânzare-cumpărare întrucât prețul nu este determinat și nici determinabil, așa cum prevede art. 1295 Cod civil. Față de a doua pretenție litigioasă, se arată că nu există un contract de vânzare-cumpărare care să poată fi perfectat, procura specială neîndeplinind condițiile solicitate de lege pentru a fi asimilată unui atare contract. Apreciază, în consecință, reclamantul, că acțiunea în constatare nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 35 N.C.P.C., în cazul existenței antecontractului reclamantul având la îndemână o acțiune în realizare.

Pârâtul revine, totodată, asupra susținerilor din întâmpinare și arată că a cumpărat o construcție „la roșu” și nu o fundație.

În ceea ce privește construcția, pârâtul arată că, din eroare, a menționat în întâmpinare, că a fost vorba despre o fundație și că, într-adevăr, a cumpărat o construcție cu pereții ridicați și acoperiș, fără tâmplărie, geamuri, uși, fără finisaje și utilități. De asemenea, pârâtul arată că a achitat pârâtului C. integral prețul acestei construcții nefinalizate și că a fost cumpărător de bună credință, iar în cazul în care reclamantul ar formula împotriva sa o acțiune în pretenții ar invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin încheierea interlocutorie din data de 29.10.2013 (filele 287-290 dosar), pentru argumentele expuse, instanța a admis excepția de prematuritate a capetelor de cerere privind radierea din Cartea Funciară a dreptului de proprietate al pârâtului P. E. C. asupra terenului și asupra casei de locuit și intabularea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate a reclamantului asupra celor două imobile, teren și construcție și a încuviințat pentru toate părțile proba cu înscrisuri, proba testimonială cu câte doi martori, proba cu interogatoriul reclamantului și al pârâților.

La termenul din 10.12.2014 este luat interogatoriul reclamantului, la cererea ambilor pârâți și interogatoriul pârâtului B. G. L., la cererea reclamantului, procesele verbale fiind atașate la filele 311-318 dosar. De asemenea, la același termen de judecată sunt audiați martorii reclamantului: L. C. (declarație fila 321 dosar) și L. S. (declarație fila 322 dosar), martorii pârâtului C. I. C.: B. Ș. (declarație fila 323 dosar) și H. P.-B. (declarație fila 324 dosar) și martorii pârâtului P. E. C.: R. D. L. (declarație fila 325 dosar) și A. G. (declarație fila 326 dosar).

La același termen de judecată, în raport de dovezile depuse la dosar de apărătorul pârâtului C. I. C., din care reiese că acesta este rezident în Spania, instanța încuviințează luarea interogatoriului pârâtului, potrivit dispozițiilor art. 356 N.C.P.C. Instanța dispune, de asemenea, din oficiu, audierea martorului C. C., necesitatea administrării probei reieșind din dezbateri.

La termenul din 04.02.2014, apărătorul pârâtului C. I. C. depune la dosar, răspunsul acestuia dat în cuprinsul procurii autentificate sub nr. 604/1080 –C/16.01.2014. De asemenea, este audiat martorul C. C., declarația acestuia fiind atașată la filele 338-339 dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că:

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul Butnarul G.-L. i-a chemat în judecată pe pârâții: C. I.-C. și P. E. C., solicitând instanței:

1. să constatate drept de proprietate al reclamantului ca urmare a intervenirii vânzării cumpărării între acesta, în calitate de cumpărător și pârâtul C. I.-C., în calitate de vânzător prin actul intitulat „procură specială”, autentificat sub nr. 2310/26.06.2008 la BNP „I. P.”, asupra imobilului teren, în suprafață totală de 500 mp., situat în intravilanul satului Valea Adâncă, ., categoria de folosință arabil, cu nr. cadastral 912/1/1, înscris în CF 5613 a localității M., la prețul de 40.000 lei;

2. să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru același imobil teren;

3. 4. să-i oblige pe pârâți să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren și casă de locuit edificată pe terenul anterior identificat, în valoare de 52.000 lei;

5. să constatate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/2010 la BNP „I. P.”, formulată de reclamantul Butnarul G.-L. în contradictoriu cu pârâții: C. I.-C. și P. E. C., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ., județul Iași și să dispună repunerea părților în situația anterioară;

6. să dispună radierea din Cartea Funciară a dreptului de proprietate al pârâtului P. E. C. asupra terenului și asupra casei de locuit:

7. să dispună intabularea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate a reclamantului asupra celor două imobile, teren și construcție;

8. să îi oblige pe cei doi pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin încheierea de ședință din data de 01.10.2013 instanța a disjuns judecata capetelor de cerere având ca obiect revendicare teren și construcție de judecata celorlalte capete de cerere, dispunând formarea unui dosar separat, iar prin încheierea interlocutorie din data de 29.10.2013 a admis excepția de prematuritate a capetelor de cerere privind radierea din Cartea Funciară a dreptului de proprietate al pârâtului P. E. C. asupra terenului și asupra casei de locuit și intabularea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate a reclamantului asupra celor două imobile, teren și construcție, cu consecința respingerii celor două pretenții litigioase.

Instanța de fond a reținut, în prealabil, raportat la data încheierii actelor juridice generatoare ale raportului litigios – 26.06.2008, respectiv 20.01.2010, că acesta este guvernat de dispozițiile Codului civil de la 1864, fiind incidente în drept, dispozițiile art.6 alin.2 NCC, potrivit cărora: „Actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii ori, după caz, a săvârșirii ori a producerii lor și ale art.102 alin.(1) din Legea nr.71/2011 potrivit cărora: „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.

În raport de probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Din declarațiile martorilor reclamantului L. C. (fila 321 dosar) și L. S. (fila 322 dosar), coroborate cu răspunsul reclamantului la întrebarea 5 din interogatoriul luat la cererea pârâtului C. I. C., instanța reține că reclamantul și pârâtul C. I.-C., care s-au cunoscut prin intermediul martorului L. C., au convenit încă din anul 2007 primul să cumpere și cel de-al doilea să vândă, suprafața de teren în litigiu, înțelegerea verbală dintre părți fiind concretizată încă din anul 2007, când, de altfel, chiar în curtea martorului reclamantul a plătit prețul terenului către pârât, înțelegerea fiind sărbătorită la un grătar. Din declarația ambilor martori, instanța a reținut că pârâtul C. a cunoscut și, mai mult, a fost de acord cu edificarea casei de către reclamantul B. pe terenul în litigiu fapt firesc, de vreme ce reclamantul plătise pârâtului prețul terenului. De asemenea, cum mama pârâtului C. locuia în imediata vecinătate a imobilului în litigiu și acesta o vizita, fiind, de altfel, în relații de bună prietenie atât cu familia L. cât și cu reclamantul, acesta a cunoscut încă din 2007 că reclamantul a edificat o casă la roșu pe teren.

Din aceleași probe coroborat și cu declarația martorului C. C. (fila 338 dosar), instanța a reținut că reclamantul a edificat construcția „la roșu” încă din anul 2007, cu banii și materialele sale, în regie proprie, și, prin urmare, anterior încheierii înscrisului intitulat procură specială”, autentificat sub nr. 2310/26.06.2008 la BNP „I. P.”.

Apare, prin urmare, ca vădit nesinceră și chiar de rea-credință, apărarea pârâtului C. I. C. formulată prin întâmpinare potrivit căreia, la data încheierii actului din 2008 nu și-ar fi dat acordul ca reclamantul să construiască pe terenul său. De asemenea, apare ca nesincer răspunsul aceluiași pârât la întrebările 1-5 ale interogatoriului luat de reclamant (fila 336 dosar), care a fost înlăturat din plan probatoriu pentru acest considerent, respectiv că nu a primit prețul pentru terenul în litigiu. De altfel, acest răspuns este contrazis chiar de apărările formulate de pârât prin întâmpinare și precizări, precum și de declarația autentică dată în cuprinsul actului intitulat „procură specială” în care arată că a primit prețul terenului.

Întrucât se coroborează cu declarațiile martorilor anterior precizați, instanța a reținut ca și concludent răspunsul reclamantului la întrebarea nr. 5 din interogatoriul luat la cererea pârâtului C. I. C. (fila 318 dosar), potrivit căruia a plătit pentru terenul în litigiu un preț de aproximativ 15 euro/mp, adică 8000 euro în total.

Prin urmare, instanța a reținut că, la data încheierii înscrisului intitulat „procură specială”, părțile aveau deja încheiată verbal înțelegerea privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp teren, situată în intravilanul satului Valea Adâncă, ., categoria de folosință „arabil”, cu nr. cadastral 912/1/1, înscris în CF 5613 a localității M., la care se adaugă o cotă indiviză de 25,52 mp de teren (despre care, de asemenea, martorii menționați fac vorbire sub titulatura „drum de acces”).

Din înscrisul intitulat procură specială”, autentificat sub nr. 2310/26.06.2008 la BNP „I. P.”, precum și din documentația anexă la acest înscris, instanța a reținut că la data menționată, între reclamant și pârâtul C. I.-C. a fost perfectat menționatul act care conține dispoziții de natură juridică contradictorie și ireconciliantă sub aspectul efectelor în drept. Astfel, deși actul încheiat îmbracă din punct de vedere formal, aspectul unui contract de mandat cu titlu gratuit, conținând sintagme precum: „împuternicesc prin prezenta pe…ca în numele meu și pentru mine să vândă oricui va crede de cuviință și la prețul pe care îl va considera corespunzător, precum și să efectueze orice act sau fapt juridic pentru o bună administrare și conservare a dreptului meu de proprietate asupra terenului”, același act conține și declarația expresă a pârâtului proprietar că: „a primit de la B. G.-L. întregul preț al vânzării (care încă nu avusese loc dacă ne-am raporta la clauzele anterioare !?! – n.j.) și că nu mai are nici un fel de pretenții prezente sau viitoare față de acesta sau față de terenul descris mai sus”.

În raport cu pretențiile având ca obiect constatare drept de proprietate al reclamantului ca urmare a intervenirii vânzării cumpărării între acesta, în calitate de cumpărător și pârâtul C. I.-C., în calitate de vânzător prin actul intitulat „procură specială”, autentificat sub nr. 2310/26.06.2008 la BNP „I. P.” și pronunțare hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru același imobil teren, pârâții au invocat excepția de inadmisibilitate care, potrivit dispozițiilor art. 248 N.C.P.C. urmează a fi soluționată cu prioritate.

Astfel, o acțiune poate fi inadmisibilă atunci când pentru folosirea acelei căi procesuale legiuitorul impune condiții suplimentare speciale de exercițiu a dreptului la acțiune, pe lângă condițiile generale: afirmarea unui drept legal și actual, calitatea procesuală, justificarea unui interes, capacitatea procesuală.

Având în vedere atât obiectul capătului de cerere principal – constatare drept de proprietate, instanța a reținut că prezenta acțiune, potrivit disponibilității reclamanților este formulată în temeiul dispozițiilor art. 35 N.C.P.C.

Potrivit art. 35 N.C.P.C.: „cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”.

Pârâții tind să acrediteze ideea că reclamantul ar avea la dispoziție o acțiune în realizare, fie o acțiune în pretenții, fie o acțiune în perfectarea contractului de vânzare-cumpărare. Instanța a apreciat, însă, că o asemenea apărare nu este întemeiată. Acțiunile pe care pârâții le invocă sunt lipsite de orice șansă de câștig pentru reclamant în condițiile în care nu este clarificată natura juridică a actului intitulat „procură specială” calea specifică fiind chiar cea enunțată de reclamant în solicitarea de la punctul 1 a cererii de chemare în judecată, întrucât constatarea naturii juridice a acestui act reprezintă o chestiune prealabilă pentru orice altă acțiune în realizare, fie în revendicare, fie în perfectare act de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește capătul doi de cerere, instanța a reținut că acțiunea promovată pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare nu este o acțiune în constatare pentru a i se impune condiția subsidiarității acțiunii în realizare; aceasta posibilitate, întemeiată pe dispozițiile art.1073-1077 C.civ. (în vigoare la data nașterii raportului juridic devenit litigios) vizează suplinirea consimțământului părților la încheierea actului în formă autentică și presupune prin ipoteză un antecontract valabil încheiat; din această perspectivă apărările pârâților pe excepție sunt, de fapt, apărări pe fondul pretenției și au fost analizate de instanță ca atare.

Prin urmare, în raport cu argumentele de mai sus, instanța a reținut că în privința ambelor pretenții formulate excepția de inadmisibilitate este neîntemeiată, respingând-o.

Pe fondul cauzei, instanța a analizat, pe rând, pretențiile formulate, după cum urmează:

1.Față de capătul de cerere având ca obiect constatare drept de proprietate al reclamantului ca urmare a intervenirii vânzării cumpărării între acesta, în calitate de cumpărător și pârâtul C. I.-C., în calitate de vânzător prin actul intitulat „procură specială”, autentificat sub nr. 2310/26.06.2008 la BNP „I. P.”, asupra imobilului teren, în suprafață totală de 500 mp., situat în intravilanul satului Valea Adâncă, ., categoria de folosință arabil, cu nr. cadastral 912/1/1, înscris în CF 5613 a localității M., la prețul de 40.000 lei, instanța a reținut:

Aspectul litigios al pretenției este în exclusivitate legat de natura juridică și efectele actului intitulat „procură specială”, autentificat sub nr. 2310/26.06.2008 la BNP „I. P.”. Instanța a reiterat constatarea că mențiunile actului supus analizei sunt ireconciliabile din punctul de vedere al naturii lor juridice, a dat prevalență interpretării și efectelor juridice care se deduc din declarația expresă a pârâtului proprietar că: „a primit de la B. G.-L. întregul preț al vânzării (care încă nu avusese loc dacă ne-am raporta la clauzele anterioare !?! – n.j.) și că nu mai are nici un fel de pretenții prezente sau viitoare față de acesta sau față de terenul descris mai sus”, coroborate cu reținerile din situația de fapt expuse anterior, respectiv împrejurarea că la data încheierii înscrisului intitulat „procură specială”, părțile aveau deja încheiată verbal, încă din anul 2007, înțelegerea privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp teren, situată în intravilanul satului Valea Adâncă, ., categoria de folosință „arabil”, cu nr. cadastral 912/1/1, înscris în CF 5613 a localității M., la care se adaugă o cotă indiviză de 25,52 mp de teren (despre care, de asemenea, martorii menționați fac vorbire sub titulatura „drum de acces”) și că prețul transferul dreptului de proprietate, 8000 euro, a fost plătit anterior, tot în anul 2007. Instanța a apreciat, așadar, că voința reală a părților a fost aceea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare și nu un contract de mandat.

Instanța a reținut în mod suplimentar și că reaua-credință a pârâtului C. este evidentă pentru că, chiar în ipoteza recunoașterii caracterului de procură specială al înscrisului autentificat în iunie 2008, acesta a primit prețul vânzării și avea, prin urmare, cel puțin obligația morală de a-l informa pe reclamant că „mandatul irevocabil” i-a încetat.

În cauză, în materie de interpretare a convențiilor, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 977 și 978 Cod civil potrivit cărora: „Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor; când o clauză este primitoare de două înțelesuri ea se interpretează în sensul ce poate avea efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul”. Clauza analizată nu este specifică contratului de mandat, întrucât conține o desistare expresă și totală de dreptul de proprietate ceea ce lipsește de obiect mandatul acordat. Instanța a subliniat că pârâtul proprietar nu a declarat doar că nu are nici o pretenție asupra prețului, ci și că nu mai are nici o pretenție asupra bunului imobil teren, manifestare de voință ce intră în contradicție cu obiectul - drepturi și obligații – contractului de mandat. Prin declarația sus menționată, renunțând la orice pretenție asupra terenului, în fapt, vânzătorul a renunțat și la drepturile ce derivă din calitatea de mandant, astfel încât procura specială nu mai îndeplinește caracterele juridice ale unui contract de mandat cu titlu gratuit, în accepțiunea art. 1532 și urm. Cod civil, ci caracterele juridice ale unui contract e vânzare-cumpărare.

Ambii pârâți apreciază că actul analizat nu poate fi apreciat ca un contract de vânzare-cumpărare întrucât prețul transferului dreptului de proprietate nu a fost determinat sau determinabil.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 1295 Cod civil: „vinderea este perfectată între părți îndată ce acestea s-au învoit asupra obiectului vânzării și asupra prețului” – or, instanța a reținut, din probele analizate anterior, coroborată chiar cu declarația expresă a vânzătorului, că această condiție apare ca îndeplinită chiar anterior încheierii actului între părți.

Așadar, instanța a reținut că prin actul intitulat „procură specială”, act încheiat în formă autentică (condiție de valabilitate), reclamantul a cumpărat de la pârât terenul în suprafață de 500 mp teren, situată în intravilanul satului Valea Adâncă, ., categoria de folosință „arabil”, cu nr. cadastral 912/1/1, înscris în CF 5613 a localității M., la care se adaugă o cotă indiviză de 25,52 mp, în schimbul plății integrale a prețului, chiar anterior încheierii actului.

Instanța a constatat așadar că, cel mai târziu la data de 26.06.2008, a operat transferul legal al proprietății de la vânzătorul pârât la cumpărătorul reclamant, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 1295 C.civil – existența consimțământului și plata prețului (încă din anul 2007, când s-a plătit și prețul – aspectul este confirmat în mod indirect chiar și de martorul pârâtului C. - B. Ș., care confirmă faptul că „acesta era supărat pentru că a luat o sumă infimă de bani”) și cu respectarea dispozițiilor art. 1294 C.civil care face referire la transmiterea proprietății, calitatea de proprietar al vânzătorului fiind confirmată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 620/26.01.2007 la B.N.P. „S. B.”.

Prin urmare, pretenția analizată apare ca întemeiată și a fost admisă.

2. În raport cu soluția dată capătului 1 de cerere, constatându-se calitatea de proprietar a reclamantului ca urmare a intervenirii vânzării-cumpărării între reclamantul B. G.-L., în calitate de cumpărător și pârâtul C. I.-C., în calitate de vânzător prin actul intitulat „procură specială”, autentificat sub nr. 2310/26.06.2008 la BNP „I. P., capătul de cerere având ca obiect pronunțare hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare apare ca neîntemeiat și a fost respins întrucât instanța a apreciat că „procura specială” are natura juridică a unui veritabil contract de vânzare cumpărare și nu a unui antecontract care să impună intervenția instanței pentru suplinirea consimțământului pârâtului, pe care instanța l-a constatat ca exprimat încă prin actul analizat.

3. Față de pretenția având ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/2010 la B.N.P. „I. P.”, instanța a reținut:

În susținerea pretenției litigioase, reclamantul a invocat mai multe motive de nulitate absolută: lipsa calității de proprietar a vânzătorului asupra bunurilor imobile ce au făcut obiectul contractului și cauza ilicită a vânzării, în sensul art. 1236 Cod civil, condiție generală de validitate a actului juridic civil, pretinzându-se că acesta a fost încheiat cu rea-credință din partea ambelor părți contractante, în scopul de a-l frauda pe reclamant, proprietar al imobilelor teren și construcție, prețul derizoriu, chiar neserios.

Pe fondul acestei pretenții litigioase, instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/20.01.2010 la B.N.P. „I. P.”, pârâtul C. I.-C. a înstrăinat, fără știrea reclamantului, către pârâtul P. E. C., terenul ce a făcut în anul 2008 obiectul „procurii autentice”, prin declarația autentificată sub nr. 105/20.01.2010 pârâtul C. I.-C. confirmând, totodată, transferul dreptului de proprietate asupra construcției „la roșu”, precum și primirea prețului vânzării.

Potrivit definiției unanim acceptate în doctrina și practica juridică „nulitatea este acea sancțiune, de drept civil, care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă”, cu alte cuvinte, este sancțiunea care intervine în cazul în care nu se respectă, la încheierea actului juridic, condițiile sale de validitate (a se vedea în acest sens și G. B. - D. civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. Șansa SRL, București, 1998, p. 192).

Potrivit dispozițiilor art. 948 C.civil, condițiile esențiale pentru încheierea actului juridic civil sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil, un obiect determinat și o cauză licită.

În ceea ce privește neîndeplinirea condiției cauzei juridice, prin frauda la lege, instanța a reținut că, prin definiție, cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act (a se vedea în acest sens și G. B. - D. civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. Șansa SRL, București, 1998, p. 157).

În conformitate cu dispozițiile art. 968 Cod civil, cauza este ilicită atunci când este prohibită de legi, este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.

În contextul mai larg al litigiului dintre reclamant și pârâtul C. I.-C., este scoasă în evidență atitudinea subiectivă de vădită rea credință a celui din urmă, aspect evidențiat pe larg în analiza primei pretenții litigioase deduse judecății.

Prin urmare, instanța a analizat frauda la lege prin raportare la reaua - credință a cumpărătorului, reținând că, în situația dedusă judecății - contract de vânare-cumpărare încheiat anterior constatării calității de proprietar a reclamantului, principiul anulării actului subsecvent, nu se poate aplică de plano.

Astfel, în context, instanța a reținut că, la data cumpărării, terenul în litigiu nu era grevat de sarcini și nu existau notări cu privire la eventuale litigii, aspect, de altfel, recunoscut de reclamant în răspunsul la interogatorii.

Reclamantul, raportat la obligația instituită de art. 249 N.C.P.C., a tins să probeze reaua credință a cumpărătorului, susținând că acesta a cunoscut situația juridică a terenului, efectuând o operațiune speculativă, pentru că a cumpărat la un preț mult mai mic decât valoarea reală a imobilelor, teren și construcție. Din probele administrate, însă, nu rezultă o atare situație, ci, dimpotrivă. Atât declarațiile martorilor R. D. L. (fila 305 dosar) și A. G. (fila 326 dosar), cât și declarația martorului C. C., ce se coroborează cu răspunsul pârâtului la întrebările 2-4 ale interogatoriului luat de reclamant (fila 317 dosar), conformă faptul că acesta a cumpărat imobilele în litigiu prin intermediul unei agenții imobiliare, pârâtul nu l-a cunoscut pe vânzător decât în contextul ofertei acestuia de vânzare și nu există nici un indiciu că, anterior sau concomitent vânzării, acesta ar fi știut care este situația juridică reală a imobilului.

Așadar, chiar dacă pârâtul P. a avut o atitudine oscilantă și nesinceră în apărările formulate (fiind imposibil, așa cum susține ulterior prin avocat, să se fi aflat în eroare când a susținut că a cumpărat doar o fundație – o asemenea eroare nu este compatibilă cu intelectul și capacitatea de a raționa a unei persoane cu deplin discernământ, schimbarea de apărare fiind în strânsă legătură cu argumentele aduse de reclamant în răspunsul la întâmpinare), reclamantul nu a reușit să dovedească reaua sa credință care nu poate fi dedusă doar din împrejurarea că acest pârât a cumpărat la un preț aproape identic cu cel la care doar terenul a fost achiziționat în anul 2007. Mai mult, din declarațiile martorilor R. D. L. (fila 305 dosar) și A. G. (fila 326 dosar) care se coroborează cu declarația autentificată sub nr. 105/20.01.2010, instanța a reținut că prețul imobilului construcție nu a fost inclus în prețul imobilului teren, ci a fost achitat separat, reprezentând diferența între aproximativ 14.000 euro și suma de 12.900 lei.

Vânzarea lucrului altuia e nulă absolut pentru cauză ilicită atunci când ambele părți sunt de rea-credință, respectiv când încheierea actului s-a făcut de către vânzător în frauda dreptului adevăratului proprietar, cu complicitatea și pe riscul cumpărătorului, care a cunoscut că lucrul ce constituie obiectul convenției nu se află în proprietatea vânzătorului (I.C.C.J, s. civ., dec. nr. 2911/2004 în N.E. G., Buna-credință, Practică judiciară, vol. I, Ed. Hamangiu, București, 2007, p.378 și urm.)

Prin urmare, numai atunci când se constată reaua-credință a ambelor părți contractante, vânzarea lucrului altuia reprezintă o operațiune speculativă, a cărei cauza este ilicită și de aceea este nulă absolut în baza art.966 si 968 C.civ., situație care nu se regăsește în cauza de față.

Instanța a făcut anterior referire și la cuantumul prețului plătit de pârâtul C. I.-C., așa cum rezultă din probele administrate de acesta în contradovadă. S-a mai reținut în plus și că, raportat la valorile înscrise în Expertiza Evaluatorie Imobiliară pentru anul 2010 pusă la dispoziția notarilor, prețul plătit pe teren se încadrează în grila indicată. Reclamantul nu a produs nici o probă din care să rezulte că prețul plătit pe teren este neserios, ci doar a afirmat, fiind contrazis de contraprobe, că în prețul terenului este inclus și prețul construcției.

Prin urmare, pretenția analizată apare ca neîntemeiată și a fost respinsă.

În cauza dedusă judecății, toate părțile au solicitat cheltuieli de judecată.

Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dând eficiență dispozițiilor art. 453 NCPC potrivit cărora „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată; când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la cheltuieli de judecată”, instanța, raportat la soluția dată capetelor de cerere principale, a constatat că pârâtul C. I.-C. se află în culpă procesuală față de întregul litigiu, pe care l-a generat prin atitudinea și actele sale, în vreme ce reclamantul se află în culpă procesuală față de soluția dată pretenției privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/2010 la B.N.P. „I. P.”. În sarcina pârâtului P. E. C. nu se poate reține nici un grad de culpă procesuală.

Reclamantul a efectuat în cauză cheltuieli totale în sumă de 5584 lei, în vreme ce pârâtul P. E. C. a efectuat în cauză cheltuieli de 1600 lei, reprezentând onorariu de avocat.

În raport de dispozițiile procesuale citate și gradul de culpă reținut, instanța: a admis în parte cererea reclamantului B. G.-L. privind obligarea pârâtului C. I.-C. la plata cheltuielilor de judecată și l-a obligat pe acesta să plătească reclamantului suma de 1266 lei cu acest titlu, a admis în parte cererea pârâtului P. E. C. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată și l-a obligat pe reclamantul B. G.-L. să plătească pârâtului P. E. C. suma de 1000 lei cu acest titlu și a respins cererea pârâtului C. I.-C. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul C. I. – C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, apelantul a susținut că, în fapt, prin sentința civilă nr. 5382/11.04.2014, Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea numitului B. G. - L.. În acest sens precizează ca primul lucru pe care l-a constatat ca fiind nelegal la sentința atacată constă in următorul aspect:

Instanța de fond a admis capătul de cerere privind constatarea ca intervenita a vanzarii-cumpararii imobilului-teren mai-sus descris, in baza „procurii speciale" pe care ell, in calitate de mandant, a încheiat-o in forma autentica pentru intimatul B. G.-L. si totodată, a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a așa-zisului contract de vânzare-cumpărare subsecvent, având ca obiect același imobil-teren indicat in procura speciala menționata, "încheiat intre el si dl P. E. C., acest din urma aspect echivalând cu aceea ca vânzarea-cumpărarea intervenita prin contractul autentificat sub nr. 104/2010 de B.N.P. I. P. este perfect valabilă. Este lesne de observat faptul că instanța de fond a reținut ca legala, justa si temeinica soluția conform căreia situația faptica ce consta in aceea ca pentru același imobil-teren în cauza, au intervenit doua contracte de vânzare-cumpărare - primul fiind reprezentat deacea procura speciala autentificata de B.N.P. I. P. sub nr. 2310/26.06.2008, iar al doilea contract fiind cel autentificat de același B.N.P. I. P. sub nr.104/2010 - este una perfect valabila. Mai mult decât atât, niciunul dintre aceste contracte nu a fost anterior desființat, astfel ca, deși este vorba despre doua convenții distincte, având părți diferite si același obiect - terenul in suprafața de 500 mp situat in intravilanul satului valea Adânca, ., instanța de fond a reținut ca perfect valide ambele contracte, ceea ce ar însemna, practic ca, asupra acestui teren exista doi proprietari, B. G.-L. si P. E. C., aceștia dobândind dreptul de proprietate in baza a doua convenții diferite, încheiate la aproximativ doi ani unul după celalalt. În al doilea rând, învederează instanței faptul că prin acțiunea formulata, intimatul a prezentat in mod denaturat situația faptica in cauza, distorsionând astfel realitatea evenimentelor ce au stat la baza declanșării prezentului litigiu, toate acestea având drept consecința directa plasare a instanței de fond pe o pista greșita. În fapt, întreaga acțiune a intimatului (reclamant) a fost conceputa plecând de la interpretarea acelei clauze cuprinsa in procura speciala mai-sus arătată, prin care se retine ca: „eu, C. I.-C., declar ca am primit de la domnul B. G.-L., întregul preț al vânzării si nu mai am niciun fel de pretenții prezente sau viitoare fata de acesta sau fata de terenul descris mai sus”. Astfel, prin sentința pronunțata, in mod eronat instanța de fond retine faptul ca procura speciala in cauza conține dispoziții de natura juridica contradictorie si ireconciliabila sub aspectul efectelor in drept. Mai mult decât atât, arata prima instanța si ca aceasta cauza mai-sus consemnata nu este specifica contractului de mandat, întrucât conține o depistare expresa si totala de dreptul de proprietate, ceea ce lipsește de obiect mandatul acordat. Învederează instanței de control judiciar faptul ca, la data de 26.06.2008 pârâtul-apelant în calitate de mandant, l-a împuternicit pe intimatul B. G. L., în calitate de mandatar, pentru ca în numele său și pentru el să vândă oricui va crede de cuviință, precum și să efectueze orice act sau fapt juridic pentru o bună administrare și conservare a dreptului lui de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 525,25 mp situat în intravilanul satului Valea Adâncă, .. De asemenea, prin această procură l-am împuternicit pe intimat să îl reprezinte oriunde va fi necesar pentru obținerea autorizației de construire, a certificatului de urbanism, a certificatului de neurmărire fiscală și a extrasului de carte funciară, fără a-i da și dreptul de a construi vreun imobil pe terenul proprietatea lui. Astfel, mandatarul a fost un simplu împuternicit cu vânzarea terenului proprietatea mea, precum și cu efectuarea tuturor demersurilor necesare pentru obținerea autorizației de construcție. Este adevărat că așa cum se prevede și în procură, a primit de la mandantul reclamant întregul preț al vânzării și a declarat că nu mai are nici un fel de pretenții prezente sau viitoare fată de acesta sau față de teren. Precizează apelantul ca daca a primit prețul vânzării, aceasta nu schimbă cu nimic natura juridică a mandatului, deoarece obligațiile mandatarului de a se ocupa de vânzarea terenului proprietatea sa continuau să subziste, cu singura diferență că acesta nu mai avea datoria de a-i preda prețul primit, deoarece i-l înmânase anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu vreun potențial cumpărător. În consecință, prețul pe care îl primea reclamantul de la cumpărător urma să-l încaseze acesta, fără a mai avea obligația să i-I predea. Nicio dispoziție legală nu interzice ca în cazul unei astfel de împuterniciri, prețul să fie primit de către mandant de la mandatar, înainte de efectuarea vânzării, deoarece contractul de mandat este contractul încheiat între două părți, prin care una denumită mandatar, se obligă să încheie acte juridice în numele și pe seama celeilalte părți, denumite mandant, pe baza unei împuterniciri de reprezentare pe care aceasta din urmă i-a dat-o. Contractul de mandat este un contract unilateral, existând, în principiu, obligații numai pentru mandatar. Acesta se încheie prin simplul acord de voință al părților, în formă scrisă, pentru dovedirea conținutului și, mai ales, a limitelor lui. Mai mult decât atât, aceasta așa-zisa procedura prin care mandatarul înmânează banii cu titlu de preț al imobilului ce va urma a fi vândut, către mandant încă din momentul încheierii in forma autentificata a procurii speciale in acest sens, este des întâlnita in practica, ea nefiind altceva decât un avantaj acordat mandantului, in speța pârâtului-apelant. Precizează si faptul ca încheierea unei asemenea procuri în fața notarului public întărește veridicitatea conținutului ei, pentru că părțile citesc și li se explică și de către notarul public natura juridică a actului pe care urmează să îl încheie. Mai retine instanța de fond si faptul ca, „renunțând la orice pretenție asupra terenului, in fapt, vânzătorul, in speța, apelantul, a renunțat si la drepturile ce deriva din calitatea de mandant, astfel incat procura speciala nu mai întrunește caracterele juridice ale unui contract de mandat cu titlu gratuit, ci caracterele juridice ale unui contract de vânzare-cumpărare”. Important de observat este faptul ca, printre altele, un contract de vânzare-cumpărare trebuie sa fie sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, consensual și translativ de drepturi. Or, a retine ca procura speciala in cauza (contract de mandat, in fapt) nu reprezintă nimic altceva decât un veritabil contract de vânzare-cumpărare, este total inadmisibil cu atât mai mult cu cat procura speciala are un caracter unilateral, în baza căreia s-au născut obligații numai față de mandatar, in speța, B. G.-L.. Mai mult decât atât, nici o mențiune din cuprinsul procurii speciale nu este de natură să ii inducă reclamantului siguranța pretinsului sau drept de proprietate asupra terenului și al casei, pentru că de la începutul și până la sfârșitul acesteia se menționează că „mă va reprezenta”, va efectua orice act sau fapt juridic, va realiza toate demersurile „în numele meu și pentru mine”, „va putea semna în numele meu și pentru mine”. Având în vedere că nu există nici un fel de dubiu cu privire la actul încheiat între reclamant și pârât, conținutul procurii fiind foarte clar, obligațiile mandatarului fiind expres menționate, aceasta fiind și autentificată de către notarul public, capătul de cerere privind constatarea intervenirii vânzării-cumpărării apare ca fiind totalmente neîntemeiat. Practic, așa cum a învederat si prin întâmpinarea depusă in fata instanței de fond, pentru a-și recupera suma pe care i-a achitat-o și pe care a declarat, prin procura specială, că a primit-o, intimatul are la dispoziție o altă cale juridică si nicidecum acțiunea intentata. Observă, de asemenea, ca in cuprinsul motivării sentinței pronunțate, instanța de fond mai retine si ca „părțile aveau încheiata verbal,încă din anul 2007, înțelegerea privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 500 mp (...) instanța apreciază, așadar, ca voința reala a părților a fost aceea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare si nu un contract de mandat”.

Dând citire acestui aspect anterior consemnat, precum si întregii motivări, de altfel, consideră ca este in măsura sa aprecieze ca instanța de fond nu a dat importanta unor alte mențiuni cuprinse in procura speciala in cauza, ci a mers exclusiv pe cele învederate de intimatul-reclamant, luând in considerare doar declarația expusa in paragraful 5 al procurii in cauza. In acest sens, solicită sa se observe faptul ca, spre exemplu, in paragraful imediat următor declarației mai sus expuse, se prevede expres faptul ca „terenul ce urmează a se înstrăina nu este scos din circuitul civil (...) si garantez pe cumpărători de orice evicțiune”. De asemenea, in paragraful 8 se prevede ca „mandatarul meu va perfecta contractul de vânzare-cumpărare în forma autentica la b.n.p. (....), va stabili si va incasa prețul vânzării terenului menționat”.

Solicită apelantul să se observe că din simpla coroborare a dispozițiilor cuprinse in procura speciala încheiata în cauză, rezultă dincolo de orice dubiu faptul ca absolut toate cele expuse de el atât in întâmpinarea adresată instanței de fond, cât și in cuprinsul prezentului apel, sunt conforme realității faptice in cauza si cu riscul de a se repeta, învederează instanței de control judiciar că singurul scop al încheierii procurii in cauza a fost acela ca mandatarul, B. G.-L. să se ocupe de vânzarea terenului proprietatea apelantului, cu singura diferența ca acesta nu mai avea datoria de a-i preda prețul primit de la un eventual cumpărător. A mizat pe buna-credința a intimatului si nici un moment nu a crezut ca simpla încheiere a unui astfel de procuri speciale poate avea asemenea consecințe. De fapt, urmărind acum, obiectiv, întreg parcursul desfășurării evenimentelor in cauza, conștientizează ca este foarte posibil ca încă de la bun început, atunci când intimatul i-a înmânat acea suma de bani reprezentând prețul ce urma a fi încasat din vânzarea terenului, acesta din urma sa fi gândit/conceput, bineînțeles cu „sprijin de specialitate” in acest sens, tot acest plan, astfel încât, finalitatea tuturor acțiunilor intimatului sa constea in fraudarea drepturilor si intereselor apelantului. De asemenea, important de reținut este si faptul ca in niciun caz, respectiva suma primita de la B. G. nu reprezenta prețul vânzării. Învederează faptul că în continuare, mandatarul său avea obligația sa vândă terenul, acesta fiind in continuare proprietatea sa, singurul sau beneficiu fiind acela ca putea păstra pentru sine prețul eventualei vânzări, preț care, evident, putea fi mult mai mare decât suma pe care mi-a dat-o mie. Precizează si faptul ca, daca ar fi dorit sa încheie un contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul, ar fi făcut acest lucru, fara a-și complica situația cu un contract de mandat. Insa, un astfel de contract de vânzare-cumpărare, nefiind perfectat intre apelant si intimat, este lesne de înțeles că el a fost proprietarul terenului in cauza până in anul 2010, an in care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu dl P. E.-C.. A mai susținut reclamantul in fata instanței de fond si faptul ca prin întocmirea contractului de mandat, au vrut sa eludeze dispozițiile legale referitoare la plata impozitelor datorate pentru așa-zisa tranzacție. De asemenea, acesta a mai arătat ca motivul pentru care nu s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare a fost determinat de așa-zisa graba in care apelantul se afla. Bineînțeles, toate aceste susțineri sunt total neadevărate și solicită sa se observe, din actele existente la dosarul cauzei, ca toate actele necesare pentru perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare erau pregătite, acte pe care le-a lăsat in posesia intimatului tocmai pentru ca acesta sa poată întocmi, ulterior, un asemenea contract cu o terța persoana. Mai mult decât atât, se ridica întrebarea de ce a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu dl P., daca ar fi fost adevărat ca nu dorește sa plătească anumite taxe? Precizează ca pentru vânzarea anterior menționata au fost achitate toate taxele prevăzute de lege. Toate acestea fiind arătate, consideră ca nu exista niciun dubiu cu privire la actul încheiat intra apelant si intimat, conținutul procurii speciale fiind foarte clar, obligațiile mandatarului fiind expres menționate, acesta fiind si autentificat de către notarul public, intimatul citind conținutul contractului si cunoscând foarte bine la ce se obliga si ce prevede contractul de mandat. Nu in ultimul rând, precizează si faptul ca, in eventualitatea in care va dori, reclamantul își poate recupera suma de bani pe care i-a înmânat-o, însă folosindu-se de o altă cale juridică si nicidecum de acțiunea formulata in prezenta cauza. Având in vedere faptul ca celelalte capete de cerere referitoare la pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare si la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/2010 de B.N.P. I. P. au fost respinse de instanța de fond, solicită menținerea soluției in ceea ce privește aceste doua capete de cerere si pentru motivele pe care le-a indicat in mod detaliat in cuprinsul întâmpinării formulată la instanța de fond.

În lumina celor mai sus expuse, solicită apelantul admiterea apelului si, pe cale de consecința, respingerea acțiunii si in ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea intervenirii vânzării-cumpărării intre B. G.-L. si el asupra imobilului-teren in suprafața totala de 500 mp, situat in intravilanul satului Valea Adânca, corn. M., jud. Iași, înscris in Cartea Funciara a loc. M. nr. 5613, in valoare de 40.000 lei. Totodată, solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, își întemeiază pretențiile mai sus invocate pe dispozițiile art. 466 si urm. Cod de procedura civila, art. 482 si art. 492 din vechiul Cod civil.

În susținerea celor mai sus invocate, înțelege sa se folosească de proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum si de celelalte probe administrate in fata instanței de fond.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul B. G. - L. a solicitat respingerea apelului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimatul a arătat că prin cererea de chemare de judecata introdusa la Judecătoria Iași, printre alte capete de cerere, a solicitat ca instanța sa constatate intervenita vânzarea-cumpărarea intre el, in calitate de cumpărător și pârâtul C. I.-C., in calitate de vânzător, asupra imobilului compus din următoarele: teren in suprafața totala de 500 mp, situat in intravilanul satului Valea Adânca, ., având categoria de folosința „arabil”, conform datelor de la data vânzării, cu nr. cadastral 912/1/1, înscris in Cartea Funciara a localității M. la nr.5613, in valoare de 40.000 lei. Urmare a judecării fondului, Judecătoria Iași in mod temeinic si legal a admis acest capăt de cerere reținând, din probatoriul administrat in cauza, inclusiv declarațiile martorilor si răspunsul apelantului la interogatoriu, ca, „la data încheierii înscrisului intitulat procura speciala, părțile aveau deja încheiata verbal înțelegerea privind transferul dreptului de proprietate a terenului in suprafața de 500 mp teren...”. Totodată, in mod corect instanța de fond a stabilit ca înscrisul intitulat „procura speciala”, deși îmbracă din punct de vedere formal aspectul unui mandat cu titlu gratuit, același act conține in realitate toate elementele unui contract de vânzare-cumpărare, incidente fiind dispozițiile art. 977 si 978 si art. 1295 din Codul civil anterior. În întâmpinare apelantul C. lonel - C. insista fara temei ca respectiva „procura speciala” este un mandat prin care l-a împuternicit, in calitate de mandatar, sa-i vândă terenul in litigiu, susținând ca banii pe care i-a dat ca preț al terenului nu sunt altceva decât „un avantaj acordat mandantului”, urmând ca el sa-și „recupereze” suma ( a se vedea afirmația apelantului de la pagina 4 ultimul alineat din cererea de apel), iar „o așa-zisa procedura” prin care mandatarul înmânează banii, cu titlu de preț al imobilului ce va urma a fi vândut, către mandant, încă din momentul încheierii in forma autentificata a procurii speciale in acest sens, este des întâlnită in practica. Învederează instanței ca nu are cunoștința de vreo astfel de practica. In plus, se pune întrebarea retorica: De ce ar apela cineva in calitate de mandatar la o asemenea "practica" doar pentru a da mandantului banii in avans, creându-si doar obligații pentru sine si acordându-i mandantului un avantaj din pură dărnicie si fara a obține altceva in schimb, iar ulterior sa vândă imobilul pentru a-si recupera banii? Evident ca nimeni. În completarea prezentei solicita instanței sa aibă in vedere si susținerile formulate pe fondul cauzei in cererea de chemare in judecata si in răspunsurile la întâmpinare.

În drept, invocă dispozițiile art. 977, 978 si art.1295 din Codul civil anterior, art.466 si urm. din Codul de procedură civilă.

În această fază procesuală nu au fost administrate probe noi.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată întemeiat apelul formulat.

Instanța de fond a făcut o justă evaluare a materialului probator administrat în cauză, stabilind în mod corect situația de fapt pe care instanța de control judiciar și-o însușește în totalitate.

În mod cert, din conținutul înscrisului intitulat „procură specială”, autentificată sub nr. 2310/26.06.2008 la BNP I. P., rezultă că pârâtul-apelant C. I. - C. s-a obligat practic să vândă către reclamantul B. G. - L. suprafața de 500 mp teren situat în intravilan .. M., jud. Iași, categoria de folosință „arabil” cu număr cadastral 912/1/1. O demonstrează neechivoc prevederile din acest contract potrivit cărora C. I. - C. a primit de la B. G. - L. întregul preț al vânzării (nemenționat ca și cuantum) și obligația asumată de pârâtul-apelant de a nu mai emite nici un fel de pretenții, prezente sau viitoare, cu privire la acest teren. Primirea prețului vânzării la momentul autentificării procurii, precum și asumarea obligației de a nu mai emite nici o pretenție relativă la teren, sunt recunoscute, de altfel, de apelantul C. I. – C. prin chiar motivele de apel. Chiar dacă acesta are o poziție procesuală oscilantă, susținând tot prin motivele de apel, că situația creată a fost generată de reclamant pe a cărui bună-credință a contat și că suma primită nu a reprezentat prețul vânzării, această ipoteză e infirmată de mențiunile din înscrisul „procură specială” potrivit cărora s-a primit prețul vânzării de către C. I. – C. care nu mai are nici o pretenție relativă la teren, susținerile apelantului în acest sens fiind de natură a reliefa doar reaua sa credință, reținută de altfel și de instanța de fond, neputând fi explicată în alt mod atitudinea sa, pe de o parte, de a încasa la data de 26.06.2008 de la B. G. – L. prețul vânzării suprafeței de 500 mp teren situat în intravilan Valea Adâncă, . de altă parte de a înstrăina, prin contractul autentificat sub nr. 104/20.01.2010 la BNP I. P. (același notar care autentificase și procura specială din 26.06.2008) suprafața de 500 mp către pârâtul Peju E. C., în prețul acestei ultime vânzări fiind inclusă și contravaloarea construcției edificată pe teren pe cheltuiala reclamantului B. G. – L., potrivit declarației autentificate sub nr. 105/20.01.2010 la BNP I. P..

Deși instanța de fond a dat o justă interpretare materialului probator administrat, conținutului înscrisului intitulat „convenție” și dispozițiilor incidente în cauză, în justa soluționare a cauzei era ținută de limitele învestirii conform cererii de chemare în judecată. În acest sens, tribunalul notează că reclamantul nu a formulat nici o cerere prin care să se constate dreptul său de proprietate, solicitările sale fiind: de a se constata intervenită vânzarea-cumpărarea între reclamant – în calitate de cumpărător și pârâtul C. I. – C. în calitate de vânzător asupra imobilului-teren în suprafață de 500 mp situat în intravilan Valea Adâncă – nr. cadastral 912/1/1; de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la același teren.

În mod cert, astfel cum s-a expus anterior, procura specială autentificată sub nr. 2310/26.06.2008 la BNP I. P. maschează înțelegerea pârâtului C. I. - C. – în calitate de proprietar, de a înstrăina reclamantului B. G. - L. suprafața de 525,25 mp situată în intravilan Valea Adâncă, . că obiectul litigiului de față îl constituie doar suprafața de 500 mp –, la momentul autentificării înscrisului intitulat „procură specială” fiind remis promitentului-vânzător și prețul integral al vânzării de 40.000 lei (sumă indicată de reclamant în cererea de chemare în judecată și necontestată de pârâtul-apelant niciun moment pe parcursul judecării prezentului litigiu). În condițiile în care „procura” nu conține prețul cert al vânzării, nu este aptă de a fi considerată act de vânzare-cumpărare, contrar celor reținute de instanța de fond, dar, ca efect al conversiei actelor juridice, tribunalul consideră că înțelegerea părților, astfel cum rezultă aceasta din cuprinsul înscrisului „procură autentică”, are valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare.

Prin urmare, criticile aduse de apelant sentinței primei instanțe sunt întemeiate cu precizarea că primirea lor nu poate avea drept consecință respingerea capătului de cerere vizând constatarea intervenirii vânzării-cumpărării ci constatarea intervenirii promisiunii de vânzare-cumpărare.

În considerarea celor expuse, în baza art. 476 – 480 NCPC, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată în sensul admiterii în parte a capătului de cerere vizând acțiunea în constatare, va constata că înțelegerea intervenită între părți are caracterul unei promisiuni de vânzare-cumpărare (și nu de vânzare-cumpărare cum a solicitat reclamantul) cu privire la terenul în suprafață de 500 mp situat în intravilan . M. județul Iași, categoria de folosință arabil, nr. cadastral 912/171, înscris în cartea funciară a Comunei M. nr. 5613, pentru suma de 40.000 lei, va păstra celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii și va respinge cererea apelantului privind cheltuielile de judecată întrucât, prin admiterea prezentului apel, intimatul nu are situația juridică a părții căzute în pretenții. Totodată, va respinge cererea intimatului P. E. C. de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că apelul formulat a vizat doar dispozițiile sentinței primei instanțe prin care s-au soluționat cererile formulate de reclamantul B. G. L. în contradictoriu cu pârâtul C. I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de pârâtul C. I.-C. împotriva sentinței civile nr. 5382/11.04.2014 a Judecătoriei Iași pe care o schimbă în parte în sensul că:

Admite în parte capătul de cerere având ca obiect constatarea intervenirii unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare între C. I. în calitate de vânzător și B. G. L. în calitate de cumpărător cu privire la terenul în suprafață de 500 mp situat în intravilan . M. județul Iași, categoria de folosință arabil, nr. cadastral 912/171, înscris în cartea funciară a Comunei M. nr. 5613 pentru suma de 40.000 lei.

Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.

Respinge cererea apelantului privind cheltuielile de judecată.

Respinge cererea intimatului P. E. C. de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.04.2015.

Președinte, D. M.		Judecător, A. M. C.
	Grefier, O. S.

Red. A.M.C.

Tehn. M.M.D.

6 ex./11.11.2015

Judecător fond Z. - L. M. - O.

← Certificarea titlurilor executorii europene. Decizia nr....		Pretenţii. Decizia nr. 641/2015. Tribunalul IAŞI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Decizia nr. 397/2015. Tribunalul IAŞI Obligaţie de a face. Decizia nr. 406/2015. Tribunalul IAŞI Contestaţie la executare. Decizia nr. 421/2015. Tribunalul IAŞI Certificarea titlurilor executorii europene. Decizia nr. 428/2015. Tribunalul IAŞI Pretenţii. Decizia nr. 641/2015. Tribunalul IAŞI Pretenţii. Decizia nr. 740/2015. Tribunalul IAŞI Întoarcere executare. Decizia nr. 742/2015. Tribunalul IAŞI Contestaţie la executare. Decizia nr. 753/2015. Tribunalul IAŞI