Contestaţie la executare. Decizia nr. 1107/2015. Tribunalul IAŞI

Decizia nr. 1107/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 1107/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 22 Septembrie 2015

Președinte - I. E. B.

Judecător - M. M.

Grefier - N. E.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1107/2015

Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de contestatorul D. D. împotriva sentinței civile nr.8997/01.10.2014 a Judecătoriei Iași, în contradictoriu cu intimatul M. Iași -D.E.F.P.L. IAȘI, având ca obiect contestație la executare.

Componența nominală a completului de judecată A8 la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii doamnei judecător C. G., conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu judecătorul planificat pe lista de permanență, respectiv doamna judecător M. M., conform procesului verbal nr. 561 din data de 03.09.2015 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale.

Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 07.09.2015 susținerile și concluziile apelantului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei succesiv pentru data de 11.09.201, pentru data de 18.09.2015 și mai apoi pentru azi, 22.09.2015, când,

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 8997 din 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:

„Respinge contestația la executare formulată de contestatorul D. D. cu domiciliul în Iași, ., ., . contradictor cu intimata M. Iași – Direcția Economică și de Finanțe Publice Iași.”

Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:

„Prin cererea, legal timbrată, înregistrată la instanță sub nr. 7616/04.03.2014 contestatorul D. D. a chemat în judecată pe intimata M. Iași – Direcția Economică și de Finanțe Publice Locale solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească pe cale contestației la executare anularea somației nr. 204/11.02.2014 și a titlului executoriu nr. 203/11.02.2014 emise de intimată prin care s-a stabilit în sarcina sa suma de 1104.14 lei cu titlu de impozit pe clădiri și mijloace de transport.

Contestatorul arată că a investit suma de 4700 lei pentru izolarea pereților exteriori ai apartamentului în care locuiește și suma de 7300 lei pentru montarea de geamuri de termopan și ușa metalică și nu a beneficiat de scutire de impozit pe 10 ani, începând cu anul 2012 întrucât lucrările s-au finalizat în anul 2011.

Menționează că nu datorează impozit pe mijloace de transport fizice pentru anii 2011-2013 întrucât înanul 2007 în baza unei ordonanțe de urgență guvernul l-a dezmoștenit abuziv de toate drepturile dobândite pe merit în baza Legii 3/1977.

În dovedirea contestației a depus înscrisuri.

Nu a invocat vreun temei de drept.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât contestatorul nu a achitat creanțe bugetare în cuantum de 1104,14 lei reprezentând impozit pe clădiri și pe mijloace de transport.

Precizează că atat după dezbaterea moștenirii cat și după efectuarea lucrărilor de izolație, contestatorul s-a adresat instituției cu adrese prin care a solicitat scutirea de la plata unei părți din impozit și în acest sens a efectuat rectificări și corespondențe cu acesta cu privire la sumele datorate și condițiile care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de scutire ca urmare a efectuării izolației termice.

În drept a invocat disp. art. 264 al. 4 Cod fiscal, art. 136 din Codul de procedură fiscală, art. 205-208 și 411 pct. 2 Cod procedură civilă.

Totodată a atașat copia dosarului de executare silită.

Din analiza probelor administrate instanța reține următoarele:

Intimata a comunicat contestatorului somația nr. 204/11.02.2014 și titlul executoriu nr. 203/11.02.2014 pentru suma de 1014,14 lei reprezentând impozit pe clădiri pentru perioada 31.03._13 și majorări de întârziere calculate până la 10.02.2014 (177,89+48,11 lei) și impozit pe mijloace de transport pentru perioada 31.03._13 și majorări calculate până la 10.02.2014 (800+278,14 lei).

Aceasta a comunicat contestatorului decizia de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2014 (f74) și regulamentul emis de Consiliul Local Iași – anexa 15.1 (f89-90) cuprinzând criteriile pentru acordarea de scutiri și reduceri la plata acestuia pentru lucrările de termoizolație precum și actele pe care trebuie să le conțină dosarul privind acordarea de scutiri de la plata impozitului pe clădiri (f 86).

Potrivit art. 264 al. 4 Cod fiscal orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul, sediul sau punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru în termen de 30 zile” inclusiv de la modificarea survenită.

Orice persoană care dobândește în proprietate o clădire sau un mijloc de transport datorează anual impozit pentru acestea.

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 19/14.02.2011 contestatorul în calitate de soț supraviețuitor al defunctei D. Z. decedată la 26.12.2007 a moștenit cota de ¼ din cota de ½ din apartamentul cumpărat cu aceasta în anul 1991 (potrivit înscrisului de la fila 64).

La data de 06.06.2003 contestatorul a devenit proprietarul unui autoturism potrivit contractului aflat în copie la f 84.

Contestatorul nu a făcut dovada că a depus autorizația pentru executarea lucrărilor de termoizolație, procesul verbal de recepție al acestuia și certificatul de performanță energetică a imobilului în vederea soluționării dosarului privind acordarea scutirii la plata impozitului pe clădiri potrivit disp. OUG 18/2009 pentru apartamentul reabilitat din punct de vedere energetic.

Actele de executare silită, somație și titlu executoriu s-au emis pentru sume datorate de contestator cu titlu de impozit pe clădiri și mijloace de transport.

Contestația la executare este neîntemeiată și urmează a fi respinsă potrivit art. 136 și 172 Cod procedură fiscală.”

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal contestatorul care a arătat faptul că este lezat de unele drepturi. Susține faptul că a fost prejudiciat în ceea ce privește pensia de asigurări sociale, astfel că solicită a fi scutit de taxa pentru mașină, care este o epavă, fără valoare, pe care din motive financiare nu o folosește. În ceea ce privește impozitul pe clădiri, arată că firma de construcții a fost trimisă de Primărie și coordonată de administratorul asociației, locatarii fiind păcăliți că vor beneficia de scutire de impozit, el trimițând dosarul pentru scutirea de impozit la Primărie.

Solicită, în consecință, admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare.

Intimatul M. Iași - Direcția Economică și de Finanțe Publice Locale Iași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, arătând că orice proprietar de clădire are obligația de a achita impozitul pe proprietate, iar scutirea de acest impozit poate fi obținută în urma întocmirii unei documentații, care trebuie comunicată organului fiscal, condiții care nu sunt îndeplinite în speță.

Solicită, în consecință, respingerea apelului.

Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:

În fapt, prin prezenta acțiune contestatorul D. D. a solicitat în contradictoriu cu M. Iași – Direcția Economică și Finanțe Publice Locale pe calea contestației la executare anularea somației nr. 204/11.02.2014 și a titlului executoriu nr. 203/11.02.2014 emise de intimată prin care s-a stabilit în sarcina sa suma de 1104.14 lei cu titlu de impozit pe clădiri pentru perioada 31.03._13 și majorări de întârziere calculate până la 10.02.2014 (177,89+48,11 lei) și impozit pe mijloace de transport pentru perioada 31.03._13 și majorări calculate până la 10.02.2014 (600+278,14 lei), invocând faptul că trebuie să beneficieze de scutire de la plata impozitului de clădire.

Intimatul M. Iași – Direcția Economică și Finanțe Publice Locale a comunicat contestatorului decizia de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2014 (f74), aceeași decizie fiind depusă și la instanța de apel, fără a se depune însă la dosar deciziile de impunere emise de intimat pe parcursul anilor 2011-2013 prin care au fost stabilite obligațiile de plată cu titlu de impozit pe clădiri fizice și pe mijloace de transport fizice în cuantumul prevăzut în titlul executoriu nr. 203/11.02.2014 (f. 12 dosar fond).

Tribunalul observă astfel faptul că pentru debitele supuse executării silite intimata nu a emis decizii de impunere câtă vreme a fost în imposibilitate să le depună la dosar, titlul executoriu azi contestat neavând la bază unul sau mai multe titluri de creanță care să fi devenit executorii la data exigibilității acestora. Astfel, în cuprinsul titlului executoriu se face referire la rubrica „termenul legal de plată” la diverse date stabilite pentru achitarea sumei datorate, or în speță intimatul nu a probat că a emis și comunicat contestatorului decizii de impunere pentru a se putea aprecia dacă, în raport de data comunicării acestora, s-a împlinit sau nu termenul de plată.

Instanța de apel a dispus atașarea întregului dosar de executare silită, în sensul de a se depune titlurile de creanță (decizii de impunere și decizii calcul accesorii), însă din conținutul acestuia nu rezultă emiterea și efectuarea comunicării deciziilor de impunere în baza cărora intimatul a demarat executarea silită.

În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Conform art. 110 alin. 2 C. pr. fisc., colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, iar potrivit alin. 3, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Decizia de impunere poate fi un asemenea titlu, potrivit aceluiași text.

Potrivit art.141 alin.2, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Față de textele legale anterior redate, rezultă că decizia de impunere reprezintă titlu de creanță.

Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege (alin.2).

În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.

Conform alin. 4 al art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare. Potrivit art. 92 din Codul de procedură civilă, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Textul reglementează în alineatele ulterioare detaliile înmânării sau procedura în caz de imposibilitate a înmânării.

Analizând și coroborând dispozițiile legale care reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, instanța reține că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, totuși, trimiterea expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, impun în mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal, însă intimata nu a făcut vreo dovadă a comunicării acestui act către contestator.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, a rezultat că nu s-a procedat la comunicarea deciziilor de impunere ce constituie titlul de creanță fiscală în baza căruia au fost emise somația și titlul executoriu.

Față de cele expuse anterior, instanța apreciază că nu s-a realizat comunicarea titlului de creanță fiscală sau că, în orice caz, nu a fost făcută proba comunicării acestuia.

Or, potrivit art. 45 C. pr. fisc., intitulat „opozabilitatea actului administrativ fiscal”, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.

În speță intimatul nu a probat nici emiterea și nici comunicarea titlurilor de creanță-decizii de impunere, astfel că obligația de plată stabilită prin titlul executoriu nu produce efecte față de contribuabil.

Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a admite apelul declarat de contestatorul D. D. împotriva sentinței civile nr. 8997/01.10.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o va schimba în tot.

Va admite contestația la executare formulată de contestatorul D. D. în contradictoriu cu M. Iași – Direcția Economică și Finanțe Publice Locale.

Va anula titlul executoriu nr. 203/11.02.2014 și somația nr. 204/11.02.2014 emise în dosarul de executare nr._ din 12.02.2009 de intimatul M. Iași – Direcția Economică și Finanțe Publice Locale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de contestatorul D. D. împotriva sentinței civile nr. 8997/01.10.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în tot.

Admite contestația la executare formulată de contestatorul D. D. în contradictoriu cu M. Iași – Direcția Economică și Finanțe Publice Locale.

Anulează titlul executoriu nr. 203/11.02.2014 și somația nr. 204/11.02.2014 emise în dosarul de executare nr._ din 12.02.2009 de intimatul M. Iași – Direcția Economică și Finanțe Publice Locale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.09.2015.

Președinte,

I. E. B.

Judecător,

M. M.

Grefier,

N. E.

Red./Tehnored.M.M.

4ex./14.10.2015

Jud. fond: B. T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 1107/2015. Tribunalul IAŞI