Fond funciar. Decizia nr. 1141/2015. Tribunalul IAŞI

Decizia nr. 1141/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1141/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 24 Septembrie 2015

PREȘEDINTE – T. DOINIȚA

JUDECĂTOR – D. I.

GREFIER – I. G.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1141/2015

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de B. I. C. împotriva sentinței civile nr, 2712 din 23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatele C. C. C., C. Județeană Iași De Aplicare A Legii 18/1991 Privind Fondul Funciar, având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie F.F..

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise la solicitarea apărătorului ales al apelantului, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față constată:

Prin cererea formulată reclamantul B. I. C. în contradictoriu cu pârâtele C. C. C. și C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE APLICARE A LEGII 18/1991 PRIVIND FONDUL FUNCIAR, a solicitat anularea Hotărârii nr. 1316/31.X.1997 cu privire la suprafața de 0,90 ha pădure existentă pe raza Comunei C., aflată în proprietatea B. Gh. N. – decedată (aceasta fiind mătușa reclamantului) din următoarele motive:

1. Hotărârea a fost dată pe numele T. L., concubinul mătușii sale B. Gh. N., care nu a avut pământ pe teritoriul Comunei C., fiind din altă localitate și care a decedat înaintea mătușii sale.

2. T. L., a fost trecut în registrul agricol din 1956 – 1960 din greșeala Primăriei C..

3. T. L. a decedat înaintea mătușii sale B. Gh. N., iar Primăria C. a făcut a doua greșeală dând hotărârea pe numele acestuia pentru suprafața de 0,90 ha pădure și în concluzie hotărârea trebuia dată pe numele mătușii sale B. Gh. N. ce era trecută în registrul agricol din 1956-1960 și care a decedat după moartea concubinului ei T. L..

Prin sentința civilă nr.2712 din 23.02.2015 Judecătoria Iași a respins acțiunea cu următoarea motivare:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită în contradictoriu cu pârâtele C. C. de Fond Funciar C. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași, ca pe baza probelor ce se vor administra, instanța să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să dispună constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 1346/31.10.1997 adoptată de C. Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Pentru promovarea cu succes a unei astfel de acțiuni, este necesar ca persoana să justifice acel interes legitim, dovedit cu cererea de reconstituire formulată și înregistrată potrivit dispozițiilor art. 8-9 Legea nr. 18/1991.

Analizate din această perspectivă, excepțiile invocate de C. Județeană –referitoare la calitate și la interes – sunt apărări de fond, care vizează, finalmente, respingerea acțiunii, și, asupra cărora instanța se pronunță exclusiv prin considerente.

Astfel, obiectul acțiunii în constatarea nulității absolute poate fi – prin excepție, și hotărârea Comisiei Județene prin care s-au validat cererea de reconstituire formulată de anumite persoane, atunci când o astfel de acțiune este introdusă de către o terță persoană, care justifică un interes legitim.

În speță, interesul legitim și calitatea procesuală activă – ca și condiții esențiale și de fond în procedură specială a reconstituirii reglementată de toate legile fondului funciar - Legea nr. 18/1991, Legea r. 169/1997, Legea nr. 247/2005, obligă ca persoana reclamantă să facă dovada formulării cererii de reconstituire la comisiile de fond funciar competente.

Numai în această situație, persoana nemulțumită de modul de soluționare dat prin hotărârea Comisiei Județene, poate uza de calea acțiunii în constatarea nulității absolute a hotărârii, sau, dacă face dovada existenței în favoarea sa a unui titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 republicată sau a oricărui act prin care susține probatoriu recunoașterea dreptului solicitat, și care îi este lezat prin hotărârea atacată în condițiile Legii nr. 18/1991 republicată.

În speță, reclamantul nu a făcut dovada indispensabilă susținerii acțiunii, ceea ce atrage potrivit dispozițiilor art. 8-9 și următoarele Legea nr. 18/1991 republicată, coroborat cu art. III alin. 2 Legea nr. 169/1997, soluția de respingere a acțiunii ca fiind nefondată.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs(recalificat apel in condițiile art. 457 alin 4 Cod pr.civilă) reclamantul B. C., formulând următoarele critici:

Susține recurentul, reiterând motivarea cererii de chemare in judecată, că T. L. a fost concubinul mătușii sale, nu a deținut teren pe raza comunei C., a decedat anterior decesului acesteia. Nu este real că nu are calitate procesuală activă câtă vreme este moștenitor și nu există alți moștenitori. A formulat cereri de reconstituire, fără a fi luate in seamă. Instanța de fond a respins acțiunea fără a motiva dacă respingerea este dispusă pe fondul cauzei ori pe excepție.

Prin întâmpinare C. locală C. de fond funciar a solicitat respingerea apelului, păstrarea sentinței, reclamantul nu a justificat interesul său legitim dovedit cu cerere de reconstituire, formulată și înregistrată potrivit disp. art. 8-9 din Legea 18/1991.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Din considerentele sentinței recurate reține tribunalul că instanța de fond a stabilit lipsa interesului legitim al reclamantului in promovarea cererii, acesta fiind motivul pentru care a respins acțiunea. Deși sentința înscrie in dispozitivul său soluția de respingere pe fond a acțiunii, considerentele demonstrează că judecătorul fondului, reținând lipsa interesului legitim al reclamantului, nu a mai cercetat fondul.

Nu se impune însă reformarea sentinței câtă vreme concluzia instanței de fond este corectă in sensul că reclamantul nu a probat formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, prin urmare nu poate fi reținută o vătămare a propriilor sale interese prin reconstituirea contestată in speță. In absența unei cereri de reconstituire reclamantul nu are vocație la stabilirea dreptului de proprietate in favoarea sa, prin urmare nu-i este recunoscut nici interesul legitim in contestarea unui alt act de reconstituire in accepțiunea art. III alin. 2 Legea nr. 169/1997 . În raport cu reglementarea interesului legitim dată de acest text calitatea de moștenitor invocată de reclamant este irelevantă dacă aceasta nu a fost invocată prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, demers obligatoriu pentru recunoașterea eventuală a calității sale de moștenitor al persoanei deposedate, deci de persoană îndreptățită la reconstituire.

Susținerea potrivit căreia a formulat cereri de reconstituire nu a fost probată.

In atare circumstanțe nu interesează aspectele de fond ale cererii de chemare in judecată, anume îndreptățirea numitului T. L. la reconstituire, câtă vreme oricare ar fi realitatea in această privință ea nu poate influența drepturile reclamantului, care nu a formulat cerere de reconstituire, așadar in procedura Legii 18/1991 nu poate obține recunoașterea vreunui drept. Prin urmare soluția dispusă cu privire la cererea de reconstituire formulată de T. L. nu-i poate aduce nicio vătămare.

In consecință, in temeiul art. 480 alin 1 Cod pr.civilă apelul va fi respins ca nefondat, cu păstrarea sentinței recurate ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de reclamantul B. I. C. împotriva sentinței civile nr. 2712/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 24.09.2015.

Președinte,

Doinița T.

Judecător,

I. D.

Grefier,

G. I.

RED. ȘI TEHN./T.D./27.10.2015/5 ex

Judecătoria Iași: Ș. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1141/2015. Tribunalul IAŞI