Fond funciar. Decizia nr. 1283/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1283/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 1283/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Octombrie 2015
Președinte - M. A.
Judecător C. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 1283/2015
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul N. I. împotriva sentinței civile nr. 1541/17.06.2015 a Judecătoriei P..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1541/2015 a Judecătoriei P., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârât, s-a admis cererea formulată de reclamanta C. locală de fond funciar P. în contradictoriu cu pârâtul N. I., domiciliat în P., .. 2, ., ., s-a constatat nulitatea absolută a adeverinței nr. 6597/12.08.1991 emisă pe numele N. Al. I. pentru suprafața de 0,25 ha teren în care se menționează că s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea nr. 53/09.08.1991 în tabelul anexă nr. 2b la poziția 67.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ din 23.10.2014 reclamanta C. locală P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N. I. constatarea nulității absolute a adeverinței nr. 6597/12.08.1991 anexa 2b poziția 67 emisă în beneficiul pârâtului pentru suprafața de 0,25 ha teren.
În motivarea cererii se arată că adeverință a fost emisă fără validarea comisiei județene, fiind încălcate dispozițiile art. 36 din HG 890/2005.
Adeverința tip de proprietate este un act constatator emis în urma obținerii de către titularul cererii de reconstituire a validării acestui drept prin emiterea de către comisia județeană a unei hotărâri de validare și înscrierea dreptului astfel reconstituit într-o anexă de validare. Adeverința nu poate fi recunoscută drept act provizoriu de proprietate dacă nu este însoțită de proces verbal de punere în posesie pentru suprafața menționată.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că pârâtul nu figurează în anexa nr. 2b cu nicio suprafață de teren validată.
Față de aceste împrejurări a solicitat admiterea cererii.
La data de 26.11.2014 judecata a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 242 al. 1 cod proc. civ., fiind reluată la data de 18.02.2015.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei având în vedere dispozițiile art. III al. 2 din legea 169/1997. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în calitate de persoană îndreptățită a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,25 ha teren care a fost înregistrat în rolul agricol al autorului său, N. C. A., în anul 2004 fiind pus în posesie conform procesului verbal nr._/31.08.2004.
A mai arătat pârâtul că în anul 2004 a înstrăinat suprafața de 1689 mp prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4764/01.09.2001, rămânându-i în posesie suprafața de 641 mp, dar nici până în prezent nu i s-a emis titlu de proprietate.
Au fost solicitate relații de la C. județeană Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma normelor legale aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței nr. 6597/12.08.1991( f. 7) pârâtului N. Al. I. i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,25 ha teren situat pe raza municipiului P. prin hotărârea comisiei județene nr. 53/09.08.1991, fiind înscris la poziția nr. 67 în anexa 2b.
Adeverințele tip de proprietate emise de comisiile locale de fond funciar nu sunt acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ, întrucât acestea nu dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice așa cum definește art. 2 al. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 noțiunea de act administrativ.
În esență, față de același aspect al lipsei puterii de a naște, modifica sau stinge raporturi juridice, adeverințele tip de proprietate emise de comisiile locale nu sunt nici acte juridice în sensul negotium iuris.
Actul juridic negotium iuris reprezintă o manifestare de voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica ori stinge un raport juridic. În materia fondului funciar, până la emiterea titlului de proprietate actul juridic negotium iuris este actul de reconstituire emis de comisie județeană/ prefectul județului.
Actul juridic mai are în drept și sensul de instrumentum probationis, această din urmă denumire făcând referire la înscrisul constatator, adică la suportul material care consemnează ori redă manifestarea de voință din actul juridic - negotium iuris.
Adeverința tip de proprietate, nu dă naștere, nu modifică și nici nu stinge un raport juridic ci doar atestă, adeverește (așa cum sugerează însăși denumirea înscrisului – adeverință) o situație juridică preexistentă, situație ce a fost născută, modificată sau stinsă de o altă autoritate jurisdicțională, în cazul fondului funciar – comisia județeană sau prefectul.
În contextul prezentat, adeverința nu reprezintă în fapt decât un înscris care ar trebui să redea pe scurt conținutul actului de reconstituire/ constituire a dreptului de proprietate obținut de persoanele beneficiare ale legilor fondului funciar, în urma validării cererilor lor de către comisia județeană.
Față de cele expuse, rezultă, așadar, că adeverința tip de proprietate nu poate fi asimilată decât actului juridic - instrumentum probationis.
Din aceleași considerente expuse rezultă și că adeverința tip de proprietate nu trebuie confundată nici cu însuși actul de reconstituire / constituire a dreptului de proprietate și nici cu însuși titlul de proprietate ce urmează a fi emis la finalul parcurgerii procedurii de reconstituire/constituire, chiar dacă în legile fondului funciar și regulamentele de punere în aplicare aferente legiuitorul a folosit uneori sintagma de „ține loc de titlu de proprietate până la emiterea acestuia”. Mai mult, pentru a ține loc de titlu de proprietate adeverința singură nu este suficientă, fiind necesar să fie însoțită de proces verbal de punere în posesie pentru suprafața menționată în actul de reconstituire.
Față de cele expuse, instanța de fond a constatatat că natura juridică a adeverinței este aceea de simplu înscris, asimilat instrumentum probationis, emis de o terță persoană celei ce a emis actul juridic negotium iuris și care trebuie să reflecte actul de reconstituire sau constituire (ce reprezintă actul juridic negotium iuris).
Existența adeverinței tip a fost legiferată doar din considerente de ordin practic, în sensul ca beneficiarul reconstituirii să nu fie nevoit a prezenta la momentul executării diferitelor etape ale procedurii reconstituirii (de ex. la momentul punerii în posesie) însăși hotărârea comisiei județene și anexele acesteia în care figurează cu dreptul de proprietate validat.
Pentru ca înscrisul ce reflectă actul de reconstituire să fie recunoscut ca valabil și să producă efectele juridice pentru care a fost întocmit conținutul acestuia dintâi trebuie să concorde în totalitate cu actul de reconstituire/constituire pe care îl atestă, potrivit principiului că actul juridic instrumentum trebuie să reflecte fidel actul juridic negotium.
Atunci când înscrisul ce are menirea a atesta conținutul actului de reconstituire/constituire nu concordă cu actul de reconstituire pe care ar fi trebuit să-l ateste fidel, sancțiunea aplicabilă instrumentului ce nu corespunde negotium iuris nu poate fi alta decât nulitatea, iar cum rolul adeverințelor de proprietate în procedura de reconstituire este de natură a leza chiar interesele statului atunci când acestea nu corespund cu actele negotium emise în aceeași procedură, nulitatea nu poate fi decât una absolută și nu relativă.
Dispozițiile art. III din legea 169/1997 reglementează situațiile de nulitate absolută a actelor emise pentru reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate, alineatul doi menționând care sunt persoanele ce pot invoca această nulitate.
Or, așa cum s-a arătat deja, adeverința tip nu este act de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate și prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile alineatului doi invocate de către pârât în susținerea excepției.
În mod evident însă nulitatea absolută a unei adeverințe nu poate fi invocată decât de către o persoană care justifică un interes legitim, iar comisia locală, în calitatea sa de emitent al acestei adeverințe și de entitate care are obligația de a pune în posesie și a întocmi documentația necesară emiterii titlului de proprietate justifică interesul și calitatea procesuală activă.
În consecință, instanța a respins excepția invocată de către pârât.
Verificând cuprinsul anexei nr. 2b aflate în arhiva comisie județene, anexă care a fost depusă în întregime la dosar, instanța a constatat că în aceasta pârâtul nu figurează înscris.
Mai mult, anexa nr. 2b cuprinde persoanele care au adus pământ în CAP sub 0,5 ha de persoană îndreptățită sau nu au adus teren în cooperativă și care solicită în scris atribuirea de terenuri în proprietate, adică persoane cărora li se constituie dreptul de proprietate.
Or, pârâtul a pretins în cuprinsul întâmpinării că ternul a aparținut autorului său, N. C. A., fiind înscris în registrul agricol, caz în care dreptul de proprietate trebuia reconstituit pârâtului în calitate de moștenitor al autorului său și menționat în anexa 3 și nu în anexa nr. 2b.
N. C. A. a figurat în registrul agricol cu suprafața totală de 1,95 ha teren ( f. 76). Pentru acest teren, în baza legii 18/1991 a formulat cerere de reconstituire soția sa, N. M., fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,56 ha și fiind înscrisă în anexa nr. 3 ( f. 115).
Ulterior, în baza legii 1/2000 numitei Olărița E., în calitate de moștenitoare a defunctei N. M. i s-a reconstituit dreptul pentru suprafața de 0,25 ha, fiind înscrisă în anexa nr. 3( f. 117).
Tot în baza legii 1/2000 moștenitorilor autorului N. A., respectiv N. D., N. V., N. I., N. G. și Olărița E. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,29 ha teren, fiind înscriși în anexa nr. 39. Această anexă este cea din regulamentul aprobat prin HG 1172/2001 și cuprinde persoanele fizice pentru care nu exista suprafețe de teren agricol pentru restituirea integrala a proprietății, solicitate prin cerere, cărora li se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedata, precum și în cazurile în care nu sunt terenuri agricole disponibile pentru a fi reconstituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare.
Pârâtul a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 0,25 ha teren, cerere înregistrată sub nr. 61/29.05.2005 ( f. 173), însă comisia locală a propus respingerea prin hotărârea nr. 734/30.11.2007( f. 171), iar comisia județeană, prin hotărârea nr. 1717/04.05.2010 a validat această propunere( f. 166).
Din ansamblul probelor administrate nu a rezultat că pârâtul este persoană îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,25 ha teren și că acesta ar fi obținut o astfel de constituire în baza legii 18/1991. Din contra, chiar în întâmpinare acesta arată că suprafața de 0,25 ha teren a aparținut lui N. C. A. și a figurat în registrul agricol. Or, așa cum s-a arătat, după acest autor s-a reconstituit soției sale, M., dreptul de proprietate în anul 1991 pentru 1,56 ha teren, iar pârâtul a obținut în baza legii 1/2000, alături de ceilalți moștenitori, reconstituirea pentru suprafața de 0,29 ha sub formă de despăgubiri.
C. locală a mai propus și reconstituirea în fizic pentru suprafața de 0,29 ha prin radierea din anexa nr. 39 și înscrierea în anexa nr. 25 și reconstituirea pentru diferența de 0,14 ha, însă prin hotărârea nr. 3210/12.08.2008 a comisiei județene ( f. 146) propunerea a fost invalidată.
Față de cele expuse, instanța a constatat că adeverința contestată cuprinde mențiuni necorespunzătoare realității, astfel că acțiunea reclamantei este întemeiată și a admis-o.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul N. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată apelantul în motivarea cererii, instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză interpretând greșit actul ele dosarului.
Motivând pe larg cererea, pârâtul reiterează excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C. Locală de Fond Funciar P.,excepție greșit soluționată de instanță in opinia sa având în vedere disp.artIII alin.2 din Legea nr.169/1997
Analizând considerentele hotărârii instanței de fond, apelantul arată că reclamanta-intimată din prezenta cauză nu a făcut dovada legitimării procesuale active în cauză, potrivit Legii nr.169/1997 și HG nr.890/2005
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, motivele de apel formulate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Prima instanță a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală,expunând în mod detaliat considerentele ce o susțin și pe care instanța de control judiciar și le însușește.
Raportat strict la criticile expuse, tribunalul reține că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C. Locală de Fond Funciar P. invocată de pârât prin întâmpinare și reiterată prin cererea de apel a fost corect analizată de instanța de fond.
Astfel, prin cererea introductivă ,reclamanta C. Locală de Fond Funciar P. a solicitat constatarea nulității absolute a adeverinței nr.6597/12.08.1991 anexa 2b poziția 67 emisă în beneficiul pârâtului N. I. pentru suprafața de 0,25 ha teren, motivat de faptul că aceasta a fost emisă fără validarea Comisiei Județene de Fond Funciar, fiind încălcate dispozițiile art.36 din HG nr.980/2005.
Analizând excepția invocată raportat la disp.art.III din Legea nr.169/1997, în mod corect a reținut instanța de fond că adeverința tip nu este un act de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate, in cauză nefiind aplicabile dispozițiile alineatului doi invocate de pârât în susținerea excepției.
Nulitatea absolută a unei adeverințe tip nu poate fi invocată decât de o persoană care justifică un interes legitim, iar C. Locală de Fond Funciar P. în calitate de emitent al acestei adeverințe care are și obligația punerii în posesie și a întocmirii documentației necesare emiterii ulterioare a titlului de proprietate, justifică interesul și calitatea procesuală activă.
Adeverința tip de proprietate nu trebuie confundată cu nici cu însuși actul de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate și nici cu însuși titlul de proprietate, natura sa juridică fiind aceea de simplu înscris asimilat instrumentum probationes, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei fiind corect soluționată de instanța de fond.
Față de toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul formulat de pârâtul N. I. ,păstrând ca fiind temeinică și legală sentința Judecătoriei P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul N. I. împotriva sentinței civile nr. 1541/17.06.2015 a Judecătoriei P., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată la data de 13.10.2015; soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
A.M. A.C. B.I.
Red. A.M
Tehnored. A.M. + C.D.
4 EX./04.11.2015
Judecător fond.S. A. I.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2149/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1287/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
