Fond funciar. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 202/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Februarie 2015
Președinte - Diuță T. A. M.
Judecător – M. M.
Judecător – M. D.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 202
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentele A. V., C. L. împotriva sentinței civile nr. 9028/25.06.2014 a Judecătoriei Iași, intimate C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI C. PRIN PRIMAR, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR A JUDEȚULUI IAȘI PRIN PREFECT, având ca obiect fond funciar rectificare T.P..
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurenta A. V. personal și asistată de avocat D. L. și pentru recurenta Cioicoiu Licreția lipsă, lipsă fiind și reprezentanți legali ai celor două comisii.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Interpelat fiind apărătorul recurentelor arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat D. L. pentru recurente având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare. Să se observe că instanța de fond a greșit atunci când a pronunțat sentința civilă nr. 9028/25.06.2014, textul de lege procesuală civil invocat pentru susținerea necompetenței generale, respectiv art.159 indice 1 C. inaplicabil față de data la care recurentele reclamante au promovat acțiunea de față. În aceste condiții nemotivarea procesuală a soluției date, echivalează cu o nemotivare în drept a soluției, aspect care este de natură a produce efectele unei nulități a hotărârii judecătorești dată fiind aplicarea greșită a legii procedurale civile. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față. Tribunalul constată:
Prin sentința civilă nr. 9028/25.06.2014, Judecătoria Iasi a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată din oficiu și a respins cererea reclamantelor A. V. si C. L. formulata in contradictor cu paratele C. Judeteana de Fond Funciar Iasi și C. Locala de Fond Funciar C..
Pentru a decide astfel, instanța de fond a avut in vedere următoarele considerente:
„F. de cererea reclamantelor A. V. și C. L., inregistrata cu nr 7976 /245/2014 formulata in contradictor cu paratele C. Judeteana de Fond Funciar Iasi și C. Locala de Fond Funciar C. prin care solicita rectificarea titlului de proprietate nr_/1994,
In motivarea cererii reclamantele arata ca acestea sunt moștenitoarele autorului lor C. i. D. - cel care este de altfel înscris ca titular al titlului de proprietate a cărui rectificare o solicită-, fiindu-le emis în acest sens Certificatul de moștenitor nr.25 din 10.11.2011.
În momentul eliberării certificatului de moștenitor, suprafețele de teren care fac obiectul titlului de proprietate_/1994 nu erau intabulate și nici nu erau identificate topografic.
În anul 2014, reclamantele arată că s-au decis să înregistreze la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași suprafețele de teren moștenite astfel încât au procedat la identificarea cadastrală a acestora .
La începutul lunii martie 2014 reclamantele au primit de la O.C.P.I. Iași încheierea de respingere nr. 8951 din 29.01.2014 a cererii privind întabularea suprafețelor de teren, motivat de faptul că terenul de 1800mp. intravilan C. nu s-a regăsit în tarlaua Cv.16 . cum figurează în titlul de proprietate, ci în tarlaua cv. 16, . nu figurează în titlul de proprietate a cărui rectificare parțială o solicită.
Față de cele expuse, în condițiile în care titlul de proprietate a fost emis de Prefectura Județului Iași, în baza evidențelor comisiilor de fond funciar, în condițiile Legii 18/ 1991, reclamantele declară că nu au alt remediu juridic procedural decât cel de a apela la instanța de judecată care să dispună rectificarea parțială a titlului de proprietate în sensul celor solicitate în petit.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.55 si 58 din Legea nr.18/1991.
In sustinerea cererii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat intampinare prin care a aratat că, a intocmit titlul de proprietate pe baza documentatiei inaintata de C. locala de fond funciar, aceasta fiind cea care are atributii in stabilirea suprafetelor de teren reconstituite, astfel incat, nu se afla in culpa procesula pentru faptul ca in titlul de proprietate au fost inscrise in mod gresit amplasamentul suprafetelor de teren reconstituite. In drept, au fost invocate dispozitiile legii fondului funciar si HG 890/2005.
In sedinta publica instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de a soluționa prezenta cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma exceptiei invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 159 indice 1 din Codul de Procedură Civila decretat în 1865, necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii .
Potrivit disp. art.I pct 11 din Legea nr.219/2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor in subordinea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, precum si pentru modificarea unor acte normative :” După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 9^1 și 9^2, cu următorul cuprins:…
…9^2. - Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:…
… 2. După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:
«Art. 59^1. - (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.»"
În speță, prin cererea formulata, reclamantii solicita rectificarea titlului de proprietate nr_/1994 în sensul corectării numărului de parcelă și de . contextul arătat reiese că dispozitiile Legii nr.219/2012 invocată, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 789 din 23 noiembrie 2012, atribuie de la acest ultim moment competența exclusivă de analiză și soluționare pentru cererile de rectificare a erorilor materiale din Titlurile de proprietate Comisiilor județene, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Legea nr.18/1991.
Așadar, conform textului de lege mentionat comisiile județene sunt cele abilitate să adopte hotărari cu privire la cererile de rectificare.
De precizat este si faptul ca, în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare sau al lipsei soluționării, existând posibilitatea pentru acestea să conteste modul de soluționare sau lipsa soluționării cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană, prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
În interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea măsură sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, definitivă la 26.04.2006, paragraful 36).
Or, analizând cerințele arătate mai sus, instanța constată că prin reglementarea competenței exclusive de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale strecurate în titlurile de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar în favoarea chiar a organului emitent al acestor titluri de proprietate, se urmărește un scop legitim, respectiv acela de a asigura un termen rezonabil de soluționare a acestor cereri, care, în sine, nu implică probleme de interpretare sau de aplicare a normelor de drept ci doar de verificare a corectitudinii datelor menționate în titlurile de proprietate emise, verificări ce însă nu pot fi realizate de către instanțele de judecată cu aceeași celeritate ca în procedura administrativă, având în vedere încărcătura reală a activității actuale a instanțelor judecătorești (în medie 674 de dosare pe judecător la 6 luni la nivelul judecătoriilor în anul 2012, conform Raportului privind activitatea instanțelor de judecată în primul semestru al anului 2012 emis de către Consiliul Superior al Magistraturii, volumul și încărcătura fiind în creștere). Totodată, prin această reglementare se urmărește și degrevarea instanțelor judecătorești de acest tip de cauze, tocmai pentru a se putea asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor înregistrate pe rolul judecătoriilor pentru care nu este reglementată o astfel de procedură.
De asemenea, se observă că este respectat și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii către organul emitent al titlului de proprietate nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus.
Totodată, materialul probatoriu deja administrat în prezentul dosar rămâne câștigat cauzei, putând fi folosit de către reclamant pentru soluționarea administrativă a cererii, neimpunându-se folosirea altor resurse financiare pentru obținerea acelorași mijloace de probă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reiterat și în cauza B. împotriva României, hotărârea din 24.05.2005, paragraful 60, că art. 6 alin 1 din Convenție nu obligă statele să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art.6. intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin 1 din Convenție.
În acest sens, modul de soluționare sau chiar lipsa de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană poate fi contestată conform plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de judecată, fiind astfel garantat pe deplin accesul la justiție.
Pentru considerentele arătate instanța, în temeiul art. 159 indice 1 alin 1 și art. 159 alin 1 pct 1 din Codul de Procedură Civila decretat in 1865 și art. 59 ind. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, instanța va admite excepția invocata.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele A. V. și C. L. prin care au criticat sentința pe motive de nelegalitate.
Se arata în motivarea recursului faptul că disp. art. 159 ind.1C.proc.vechi era inaplicabil față de data la care reclamantele au promovat actiunea. În aceste conditii, nemotivarea procesuala a solutiei date echivalează cu o nemotivare in drept a solutiei, aspect ce atrage nulitatea hotararii judecatoresti dată cu aplicarea gresita a legii procesual civile.
Invocarea dreptului material reprezentat de Legea nr. 219/2012 care modifica Legea nr. 18/1991 este gresita in conditiile în care instanța nu a verificat daca au fost elaborate si norme de aplicare potrivit art. 2 din Legea nr. 219/2012. Ori, la data promovarii actiunii aceste norme nu erau elaborate, astfel încat a fost încalcat principiul rolului activ.
Se mai arata faptul că motivatia instanței de fond cu privire la inaplicabilitatea art. 6 din CEDO nu are nicio acoperire în realitatea normativa interna privitoare la rectificarea titlurilor de proprietate, atat timp cat statul nu a luat nicio masura în transpunerea în practica a normei generale de drept.
Recurentele precizează că au încercat să întabuleze suprafetele de teren inscrise în titlul de proprietate, însă prin încheiere li s-a respins cererea întrucat terenul de 1800 mp intravilan C. nu se regaseste in Cv16 P444/1 asa cum Figurează în titlul de proprietate, ci în Cv16 P 447, . în titlul de proprietate.
♦♦♦
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Potrivit disp. art.I pct 11 din Legea nr.219/2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor in subordinea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, precum si pentru modificarea unor acte normative: ”După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 9^1 și 9^2, cu următorul cuprins:…
…9^2. - Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:…
… 2. După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:
«Art. 59^1. - (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.»"
Față de aceste dispoziții legale prima instanță a admis excepția necompetentei generale a instantelor judecatoresti și a respins cererea având ca obiect rectificarea titlului de proprietate ca nefiind de competenta instantelor judecatoresti.
Tribunalul apreciază că în mod corect a fost admisă excepția necompetenței generale a instanței, această soluție fiind în legătură cu calificarea procedurii instituite în favoarea Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară în sensul determinării naturii jurisdicționale/nejurisdicționale a operațiunilor efectuate în temeiul art. 59^1 din Legea 18/1991. Câtă vreme Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu realizeaza o activitate jurisdicționala, pentru ca instanța să poată declina competența în favoarea acestuia, ci are exclusiv atribuții administrative, conformându-se exclusiv hotărârii comisiei județene, soluția procesuala în ceea ce privește competența nu poate fi decât cea prevăzuta de art.132 alin.4 N.c pr.civ, în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă.
Recurentele A. V. și C. L. au invocat faptul că nu poate fi reținută necompetența instanței față de pasivitatea prelungită în elaborarea Ordinului, care să stabilească procedura concretă de îndreptare a erorilor materiale, respectiv de rectificare a Titlurilor de proprietate, la data promovarii actiunii aceste norme nefiind încă elaborate.
Acest argument nu poate fi reținut de Tribunal. Astfel, nu se poate accepta că, în lipsa Ordinului, entitatea responsabilă să dispună asupra îndreptării titlului ori rectificării acestuia nu mai are competență în acest sens și nu poate soluționa astfel de cereri, stabilirea de către legiuitor a regulilor de competență în acest mod nefiind de natură să îngrădească liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare a cererilor în rectificare, acestea având posibilitatea formulării plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
Tribunalul notează faptul că, din modul cum este reglementată procedura de rectificare a titlului de proprietate prin dispozițiile art. 59 indice 1 din Legea 18/1991, alin 2: “Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene”, reiese faptul că petentele trebuiau să se adreseze în acest sens cu o cerere către C. Județeană Iași de fond funciar, cerere care urma a fi soluționată prin Hotărâre de către C. Județeană, potrivit propriei proceduri de lucru, iar această hotărâre putea forma obiectul analizei instanței în procedura instituită de disp. Art. 53 din Legea 18/1991. Cum această procedură nu a fost urmată în cauză, reclamantele recurente solicitând instanței să dispună rectificarea titlului de proprietate, iar nu să analizeze hotărârea dată de C. Județeană cererii petentelor, corect a fost admisă excepția necompetentei generale a instantelor judecatoresti și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea având ca obiect rectificarea titlului de proprietate.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 496 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamantele A. V. și C. L. împotriva sentinței civile nr. 9028/25.06.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge recursul declarat de reclamantele A. V. și C. Lucreția împotriva sentinței civile nr. 9028/25.06.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
D.T.A.M. M.M. M.D.
Grefier,
M.G.
Red./Tehnored. D.T.A.M.
5 ex/ 18.03.2015
Jud. fond. C. C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 142/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
