Fond funciar. Decizia nr. 923/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 923/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 923/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Iunie 2015
Președinte - A. M. C.
Judecător - Doinița T.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 923/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanții C. L. DE FOND FUNCIAR M. și P. C. M., ÎN CALITATE DE PREȘEDINTE AL COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR M. în contradictoriu cu intimata S. E. D., având ca obiect fond funciar plată penalități.
Componența nominală a completului de judecată A6, la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii d-lui judecător M. D., conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu judecătorul planificat pe lista de permanență, respectiv d-na T. Doinița, conform procesului verbal nr. 485 din data de 26.06.2015 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat apelanții, prin reprezentant convențional, avocat C. R., și intimata, prin reprezentant convențional, avocat L. O. D., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 43).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cauza aflându-se la prim termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța reține că dl avocat C. nu a depus la dosar împuternicire avocațială pentru părțile apelante și îi pune în vedere acestuia obligația de a o înainta până la terminarea ședinței de judecată.
Instanța invocă excepția inadmisibilității căii de atac în temeiul art. 906 alin. 2 Cod procedură civilă.
Avocat C., pentru apelanți, solicită acordarea unui termen pentru a răspunde la această excepție.
Avocat L., pentru intimată, se opune acestei solicitări, precizând că a invocat această excepție prin întâmpinare, C. Locală de Fond Funciar M. exprimându-și punctul de vedere asupra acestui aspect prin răspunsul la întâmpinare formulat.
Instanța, sub rezerva depunerii împuternicirii avocațiale a d-lui avocat C. la dosarul cauzei, acordă părților cuvântul asupra excepției inadmisibilității cererilor de apel, urmând a aprecia dacă se impune amânarea pronunțării.
Avocat C., pentru apelanți, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată și continuarea judecării cauzei. Instanța de fond a fost sesizată cu o cerere având ca obiect penalități în temeiul art. 905 Cod procedură civilă, solicitându-se de către reclamantă obligarea Comisiei Locale în calitate de debitoare la plata de penalități ca urmare a unei pretinse neexecutări a unui titlu executoriu. Remediul procedural a fost ales ca urmare a unui pretins refuz constatat într-o procedură de executare silită. În atare condiții, potrivit art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă, hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Prin urmare, fiind în cursul procedurii de executare silită, se aplică dispozițiile art. 650 Cod procedură civilă. A.. 2 al acestui articol arată care sunt competențele instanței de executare, respectiv de a soluționa cereri de încuviințare a executării, contestații la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, iar alin. 3 stabilește calea de atac. Consideră că prin expresia „incidente apărute în cursul executării silite” se înțelege și o astfel de situație, respectiv refuzul unui debitor de a pune în executare un titlu executoriu. Prin urmare, în condițiile în care dispozițiile art. 650 alin. 2 Cod procedură civilă sunt aplicabile, vor fi aplicabile și dispozițiile art. 650 alin. 3. Nu pot fi primite susținerile din întâmpinare potrivit cărora penalitatea poate fi redusă sau înlăturată pe calea contestației la executare, pentru că art. 906 alin. 5 Cod procedură civilă se referă la ipoteza în care debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. Ori C. Locală M. nu are niciun motiv legal pentru care să pună în executare acea hotărâre, și prin urmare îi sunt aplicabile disp. art. 905 prin raportare la art. 650 Cod procedură civilă, calea de atac fiind apelul în 10 zile de la comunicare.
Avocat L., pentru intimată, solicită admiterea excepției invocate, arătând că hotărârea pronunțată de către prima instanță este o hotărâre definitivă. Prin răspunsul dat de partea adversă s-a omis citarea completă a art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă, acest text arătând că hotărârile pronunțate de instanța de executare pot fi atacate cu apel dacă prin lege nu se dispune altfel, ori în speță art. 905 alin. 5 Cod procedură civilă reprezintă o astfel de excepție, în sensul că penalitatea va putea fi înlăturată sau redusă pe calea contestației la executare, deci nu pe calea apelului. În cauză nu sunt aplicabile disp. art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă, ci ale art. 906 alin. 5 Cod procedură civilă. Solicită și acordarea de cheltuieli de judecată, potrivit chitanței depuse la dosar.
În replică, avocat C., pentru apelanți, arată că art. 906 alin. 5 se referă la ipoteza în care debitorul fie execută obligația, fie dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării, doar în această ipoteză putând fi formulată contestația la executare. Prin urmare, în restul situațiilor, o hotărâre pronunțată în temeiul art. 905 ar rămâne fără cale de atac, ceea ce nu poate fi primit în condițiile în care art. 650 Cod procedură civilă se referă la toate hotărârile. Aceasta cu atât mai mult cu cât în cauza de față a fost introdusă în mod artificial o terță persoană care nu are calitatea de debitor în dosarul de executare silită.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac. reține în sarcina d-lui avocat C. obligația de a depune la dosar împuternicire avocațială până la sfârșitul ședinței.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr._/10,12,2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului P. comunei M. invocată de pârât; s-a admis cererea formulată de reclamanta S. E. D. în contradictoriu cu pârâții C. L. M. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și P. C. M.; a fost obligat P. C. M. să plătească în favoarea reclamantei penalități de 200 Euro/zi de întârziere începând cu data comunicării prezentei până la executarea „obligației de a face” stabilită prin titlul executoriu sentința civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, respectiv punerea în posesie a reclamantei cu suprafețele de teren menționate în dispozitivul titlului executoriu; au fost obligați pârâții să achite creditoarei suma de 1520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr._ /21.03.2014, reclamanta S. E. D. a solicitat obligarea debitoarei C. Locală de Fond Funciar M. la plata în favoarea creditoarei de penalități pe zi de întârziere spre limita maximă până la executarea „obligației de a face” stabilită prin titlul executoriu sentința civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, respectiv punerea în posesie a reclamantei cu suprafețele de teren menționate în dispozitivul titlului executoriu. În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că pârâta a fost obligată la punerea în posesie pentru suprafețele indicate în sentința civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași. Deși reclamanta a demarat executarea silită, a precizat aceasta, pârâta în mod nejustificat nu a executat obligația de a face. Solicită obligarea la plata de penalități în cuantum stabilit din valoarea de_ Euro a terenurilor agricole în suprafață de 4,73 ha situate în ..Reclamanta a mai precizat că intimatul nu și-a îndeplinit de bună voie obligațiile stabilite prin acest titlu executoriu, demarând executarea silită în dosarul de executare nr. 531/2013. executorul judecătoresc a somat pârâta conform art. 905 Codul de procedură civilă, fără rezultat însă.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
În drept a invocat art. 905 din Codul de procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că neexecutarea obligației de a face este justificată, reclamanta refuzând oferta pârâtei de punere în posesie a suprafețelor de teren indicate în procesul-verbal nr. 6566/2013, titlul executoriu neidentificând în mod expres suprafețele pentru care există obligația de punere în posesie. De asemenea, pârâta a arătat că se află în imposibilitate obiectivă de a executa titlul executoriu având în vedere că suprafețele din acest titlu nu se mai află în patrimoniul UAT . 4/2012 terenul în suprafață de 12 ha identificat topo-cadastral în T54 P 2536/25/1/5 fiind trecut în proprietatea publică a statului. Totodată, pârâta a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Comisiei Locale M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin încheierea din data de 20.06.2014, instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Comisiei Locale M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și prin încheierea din 08.10.2014 instanța a luat act în temeiul art. 78 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 de introducerea în cauză în calitate de pârât a Primarului C. M., în calitate de Președinte al Comisiei Locale M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La data de 14.11.2014, pârâtul P. C. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, calea aleasă de către reclamantă fiind totodată inadmisibilă. Pârâtul a reiterat apărările susținute de către C. Locală M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin întâmpinare.
La termenul din 03.12.2014, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. C. M..
Față de actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Raportul juridic prezent dintre părți este unul execuțional, având ca temei titlul executoriu sentința civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, iar reclamanta a solicitat pârâților executarea obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească, inițiind executarea silită în dosar nr. 531/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați M. I. și M. L., aflat în copie la prezenta cauză.
Executarea silită demarată de către reclamantă în dosarul nr. 531/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați M. I. și M. L. are ca obiect îndeplinirea obligației pârâților de punere în posesie cu suprafețele de teren menționate în dispozitivul titlului executoriu.
În cadrul dosarului de executare, pârâților le-a fost înmânată la data de 05.09.2013 încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Iași la data de 03.09.2013 în dosarul nr._/245/2013, fila 11 dos exec, astfel cum rezultă din analiza dosarului de executare nr. 531/2013 fila 27.
Analizând cu prioritatea prevăzută de art. 248 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. C. M., în calitate de Președinte al Comisiei Locale M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, instanța a constat-o neîntemeiată pentru considerentele care succed:
Conform art. 36 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Așadar, o condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material supus judecății.
Analizând raportul execuțional concret ce face obiectul prezentei cauze, instanța a constatat că potrivit art. 64 din Legea nr. 18/1991, dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute deîndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute de art. 905 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 .
Instanța a constatat că art. 64 din Legea nr. 18/1991 a fost modificat prin art. 19 pct 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Prin republicarea Codului de procedură civilă în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, art. 894 a primit o nouă renumerotare devenind art. 905.
Calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză ce are ca obiect plata penalităților reglementate de art. 905 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 aparține, astfel cum arată art. 64 din Legea nr. 18/1991, citat mai sus, primarului, în calitate de președinte al comisiei locale, acestuia din urmă revenindu-i obligația de a executa hotărârea judecătorească de punere în posesie și doar în sarcina acestuia pot fi stabilite penalitățile respective.
Titularul obligației de plată a penalităților reglementate de art. 905 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 menționate în mod expres de către art. 64 din Legea nr. 18/1991 nu poate fi decât primarul, această obligație fiind instituită în virtutea calității de președinte al comisiei locale de fond funciar, persoană îndreptățită de a lua măsurile care se impun pentru punerea în posesie.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. C. M., invocată de către pârât, ca neîntemeiată, neputând fi reținute apărările pârâtului referitoare la daunele cominatorii ori la incidența dispozițiilor art. 894 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 ‚ având în vedere forma în vigoare a dispozițiilor legale ale art. 64 din Legea nr. 18/1991 astfel cum au fost redate mai sus.
Pe fond, conform art. 905 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației.
Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. Încheierea dată în condițiile alin. (4) este executorie. Acordarea de penalități în condițiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condițiile art. 891 sau ale dreptului comun.
Această sancțiune pecuniară se impune ca un substitut al refuzului executării titlului de către debitor, deoarece astfel cum rezultă din textul mai sus enunțat, în speță obiectul executării coincide cu obiectul obligației însăși, iar aceasta nu poate fi îndeplinită decât de debitor, prin renunțarea la manoperele abuzive de tergiversare a îndeplinirii executării.
Prin sentința civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S. E. D. și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/04.06.2004 pentru suprafețele de teren din ./1/1 delimitate prin raportul de expertiză ce a fost realizat în respectiva cauză, astfel suprafața de 0,09 ha delimitată de punctele 32-33-34-35-36-37, suprafața de 0,003 de punctele 36-37-29-28, suprafața de 0,01 ha de punctele 42-43-39-40-41, suprafața de 1,61 ha de punctele 1-2-3-….-23-24-25 și suprafața de 2,99 ha delimitată de punctele 1-2-5-24-30-31-46-45-44. De asemenea, prin aceeași hotărâre judecătorească au fost obligate C. Locală M. de fond funciar și C. Județeană Iași să pună în posesie pe reclamantă și să-i elibereze acesteia titlu de proprietate pentru aceste suprafețe de teren, fiind respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Prin această hotărâre judecătorească s-a reținut cu puterea lucrului judecat faptul că suprafața de teren de 4,73 ha înscrisă în ./1/1 este înscrisă în titlul de proprietate al pârâtei grupul Școlar Agricol M. K. M. și reprezintă vechiul amplasament al reclamantei S. E. D.. Nu au fost avute în vedere suprafețele de teren de 9,33 ha ce face parte din domeniul public al statului, suprafața de 10,09 ha teren ocupată de proprietăți particulare și 0,19 ha ocupată de șoseaua de centură a municipiului Iași, litigiul purtându-se doar în raport de pârâții din prezenta cauză.
S-a mai reținut că este irelevant că în cursul soluționării litigiului a fost emisă hotărârea nr. 816/2011 de către C. Județeană Iași de fond funciar Iași, instanța fiind ținută a se pronunța în raport de data investirii. Mai mult această hotărâre a fost emisă în timpul în care reclamanta învestise instanța cu stabilirea vechiului amplasament, iar prin Legea nr. 169/1997 alin 11 actele administrative de trecere în domeniul public/privat al statului a terenurilor pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate își suspendă efectele.
De asemenea, s-a arătat că va fi respinsă cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate motivat de faptul că dreptul a fost deja reconstituit, litigiul având ca obiect amplasamentul terenului.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 432 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010) si aceea de prezumție, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legătura cu raporturile juridice dintre parti (conform art. 434 și art. 435 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 ).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa oprească a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 431 alin 1 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 (obiect, părți, cauza), nu tot astfel se întâmpla atunci când acest efect important al hotărârii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre părți, fara posibilitatea de a se statua diferit, conform art. 431 alin 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legătura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Aceasta reglementare a autorității de lucru judecat in forma prezumției vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 431 alin 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, in relația dintre părți, aceasta prezumție are caracter absolut, înseamnă ca nu se poate introduce o noua actiune in cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesitații de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii, cu respectarea proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite, în speța, principiul puterii de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Prin urmare, instanța a constatat că, prin hotărârea judecătorească citată mai sus, s-a stabilit cu puterea lucrului judecat obligația pârâților de punere în posesie a reclamantei cu suprafața de 4,73 ha descrisă în mod expres prin dispozitivul deciziei nr. 1684/2012 pronunțată de către Tribunalul Iași.
Instanța nu a reținut apărările pârâților descrise la punctul 1 din întâmpinarea formulată de către pârâta C. L. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având în vedere că, astfel cum rezultă din considerentele titlului executoriu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost respinsă motivat de faptul că dreptul a fost deja reconstituit, litigiul având ca obiect amplasamentul terenului, fiind obligată C. Locală, prin Primar în calitate de președinte al acesteia, la punerea în posesie cu suprafețele de teren indicate în mod expres, fiind fără dubiu conținutul concret al obligației de a face stabilită prin titlul executoriu amintit.
Instanța a constatat că în acest sens este și încheierea nr. 510/20.03.2014 dată în dosarul nr._/245/2006, prin care s-a arătat că motivele pentru care a fost respinsă cererea de reconstituire sunt clare și nu necesită nicio lămurire, făcându-se trimitere la cele arătate în pagina 5 a deciziei aliniat 2, respectiv cele citate mai sus.
De asemenea, instanța a constatat că nici apărarea referitoare la imposibilitatea obiectivă de executare nu poate fi reținută având în vedere că potrivit art. III alin 11 din Legea nr. 169/1997, astfel cum s-a reținut și în titlul executoriu citat mai sus, actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspenda efectele cu privire la aceste terenuri pana la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.
Mai mult, așa cum și pârâții arată, prin Sentința Civilă nr. 1018/14.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ s-a stabilit cu puterea lucrului judecat, următoarele: „Comparând cele două acte precizate mai sus, ( Decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași și HCL M. nr. 4/2012) se observă că suprafețele de teren cu privire la care i s-a recunoscut reclamantei dreptul de proprietate se află în altă parcelă (./1/4) decât cea cu privire la care s-a dispus prin H.C.L. M. nr. 4/2012 (./5), reclamanta nedovedind existența interesului său legitim ori al dreptului său cu privire la terenul la care se face referire prin actul administrativ atacat”.
Instanța a reținut faptul că în situația în care prin hotărâre judecătorească s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu arătarea expresă a amplasamentului, atunci comisia locală este obligată să realizeze punerea în posesie pe respectivul amplasament. Conform art. 34 din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, după pronunțarea hotărârii judecătorești, punerea în posesie se va face ținându-se seama de dispozițiile acesteia.
Refuzul comisiei locale de a pune în executare hotărârea judecătorească este de natură a constitui o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantei și a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, drepturi consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin art. 1 Protocol 1 la Convenție și art. 6 din Convenție. Dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul din aspectele dreptului de acces la justiție, astfel cum s-a stabilit de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. P. din 2 iunie 2004.
Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează, de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv (a se vedea, printre altele, hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1997, Burdov împotriva Rusiei, Ruianu împotriva României).
În plus, Curtea a considerat că, dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unei hotărâri judecătorești, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea într-un mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri (a se vedea hotărârile Immobiliare Saffi împotriva Italiei, 28 iulie 1999, paragrafele 63 și 66; Satka și alții împotriva Greciei, Cererea nr. 55.828/00, paragraful 57, 27 martie 2003).
Dreptul de acces la justiție nu este absolut (hotărârile Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 21 februarie 1975, . nr. 18, p. 18, paragraful 36, și Waite și Kennedy împotriva Germaniei [MC], Cererea nr. 26.083/94, paragraful 50) și reclamă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului. Statele contractante se bucură, în această materie, de o oarecare marjă de apreciere. Limitele impuse nu trebuie însă să restrângă accesul oferit individului într-o asemenea manieră încât să aducă atingere chiar substanței dreptului. O asemenea limitare nu este conformă cu art. 6 alin. 1 din Convenție decât în măsura în care ea vizează un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Dacă limitarea este compatibilă cu aceste principii, art. 6 alin. 1 nu este încălcat (Cauza Prințul Hans A. II al Liechtensteinului împotriva Germaniei [MC], Cererea nr. 42.527/98, paragraful 44, CEDO 2001-VIII).
Instanța a constatat că reclamanta a suferit o limitare în ceea ce privește dreptul său la executarea unei hotărâri judecătorești și nu poate reține din probatoriul administrat dovada unei limitări justificate în accepțiunea art. 6 din Convenția față de considerentele prezentate mai sus.
Având în vedere că pârâții au refuzat executarea obligației de a face stabilită prin titlul executoriu - Sentința Civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, obligație ce nu poate fi îndeplinită decât de către pârâți, instanța a admis cererea reclamantei.
Față de dispozițiile art. 905 alin 3 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța a constatat că obiectul obligației este unul evaluabil, iar conform Raportului de Evaluare al Notarilor Publici Iași aferent anului 2014, valoarea suprafețelor de teren ce alcătuiesc obligația de a face au o valoare totală de_ Euro. Având în vedere însă principiul disponibilității, reclamanta solicitând calcularea penalităților la o valoare de_ Euro, instanța a obligat P. C. M. să plătească în favoarea reclamantei penalități de 200 Euro/zi de întârziere, începând cu data comunicării prezentei până la executarea „obligației de a face” stabilită prin titlul executoriu Sentința Civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, respectiv punerea în posesie a reclamantei cu suprafețele de teren menționate în dispozitivul titlului executoriu.
Conform art. 453 din Codul de Procedură Civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța a obligat pârâții să achite creditoarei suma de 1520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat 1500 lei rezultat în urma cenzurării în temeiul art. 451 din Codul de Procedură Civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 față de complexitatea cauzei și a activității efective desfășurată de către avocat și 20 lei, reprezentând taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe și a încheierilor de ședință din 01.10.2014 și 08.10.2014 au formulat apel pârâții P. comunei M. și C. Locală M. de Fond Funciar, aceasta din urmă criticând și legalitatea încheierii din 20.06.2014 sub aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a ei.
În principal, apelanții au făcut precizări relative la calea de atac, arătând că, analizând conținutul dispozitivului sentinței apelate, potrivit opiniei instanței de fond, hotărârea pronunțată ar fi „definitivă”. Nu sunt însă, de acord cu acest fapt motivat de următoarele aspecte.
Potrivit disp. art. 650 alin. 3 Cod. Proc. Civ. (forma in vigoare la data de 20.08.2013 - data redactării cererii de executare silita de către S. E.):
„Hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.”
In ceea ce privește categoria (felul) hotărârilor pe care le pronunța instanța de executare, alin. 2 al aceluiași articol prevede faptul că „instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”. Pentru a determina dacă prezenta acțiune este supusă sau nu vreunei căi de atac, se impune a fi analizată natura si felul acesteia. Având in vedere obiectul cererii introductive - „obligarea la penalități, in temeiul disp. art. 905 Cod. Proc. Civ.", precum si disp. alin. 2 (mai sus citate), se constată faptul că cererea cu care reclamanta a înțeles sa învestească instanța face parte din categoria „hotărârilor” pe care le pronunța instanța de executare. Odată stabilit acest aspect, devin aplicabile prevederile alin. 3 din conținutul art. 650 care statuează faptul ca hotărârile pronunțate de instanța de executare (prin urmare si prezenta hotărâre) pot fi atacate numai cu apel. Așadar, in mod greșit, a stabilit instanța de fond faptul că prezenta hotărâre este definitivă, aceasta fiind susceptibilă de a fi atacata cu apel.
Criticile pe care le aduc apelanții sentinței și celor doua încheieri constau în următoarele:
Prin acțiunea principală, reclamanta a solicitat instanței sa dispună, in temeiul disp. art. 905 alin. 3 Cod. Proc. Civ.: obligarea CLFF M. (debitoare in dosarul de executare nr. 531/2013 al B. „M. L.") la plata in favoarea acesteia (creditoare in același dosar de executare) a unei penalități pe zi de întârziere, al cărei cuantum sa fie stabilit spre limita maxima prevăzuta de legiuitor, din valoarea de 199.200 euro a terenurilor agricole in suprafața totala de 4,73 ha situat in corn. M., terenuri cu privire la care debitoarea ar fi refuzat să execute obligația de a face - punere in posesie, obligație dispusă prin decizia civilă nr. 1684/2012, pronunțata de Tribunalul Iași in dosarul nr._/245/2006*.
In fata instanței de fond, la solicitarea ambelor părți, instanța a încuviințat spre administrare, proba cu înscrisuri. Cu prilejul deliberării, instanța a constatat necesitatea introducerii în cauza a Primarului corn. M., dispunând repunerea pe rol a cauzei in vederea discutării in contradictoriu a acestui aspect. La termenul de judecata din data de 8.10.2014, instanța a dispus introducerea in cauza a Primarului corn. M., in calitate de președinte a Comisiei Locale de Fond Funciar (in temeiul disp. art. 78 Cod. Proc. Civ. raportat la disp. art. 64 din Legea 18/1991).
a) În acest moment intervine primul aspect de nelegalitate a judecății primei instanțe - respectiv încheierile din 1 si 8.10.2014.
Astfel cum arată (cum rezulta si din conținutul sentinței), instanța ar fi dispus introducerea in cauza a Primarului corn. M., la termenul din 8.10.2014, in temeiul disp. art. 78 alin. 2 Cod. Proc, Civilă . Potrivit textului reținut de instanța de fond, „ (1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă,judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane,chiar dacă părțile se împotrivesc.
(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.
(3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.
(4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanța va repune cauza pe rol, dispunând citarea părților.
(5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condițiile alin. (2) este supusă numai apelului.”
In primul rând, învederează faptul ca, instanța nu a dispus in mod efectiv introducerea în cauza a Primarului. Prin încheierea din 8.10.2014 „instanța ia act de faptul ca se solicită introducerea in cauză ...”, fără a se dispune in mod concret „introducerea în cauză” (in acord cu prevederile alin. 3).
In al doilea rând, in situația in care se va considera că prin încheierea din 8.10.2014 s-a dispus in mod efectiv introducerea in cauza a Primarului, solicită sa se constatate faptul ca introducerea in cauza este nelegală.
Interpretând disp. art. 78 alin. 2, constată faptul că, in materie contencioasă, punerea in discuția părților a necesității introducerii unei alte persoane și introducerea acestora în cauză se poate dispune doar când raportul juridic dedus judecății o impune. Ori, în cazul de fata apreciază faptul că raportul juridic dedus judecații nu impunea introducerea in cauza a Primarului corn. M., motivat de următoarele considerente. Obiectul cererii principale îl reprezintă solicitarea reclamantei S. (creditoare in dosarul de executare ) de obligare a CLFF M. (debitoare in acel dosar de executare) la plata de penalități. Așadar, raportat la titlul executoriu in baza căruia a fost demarata executarea silită, calitatea de debitoare aparține CLFF M. (și nu Primarului . si argumentul care a stat la baza punerii in discuție a necesitații introducerii Primarului corn. M. - respectiv disp. art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Disp. art. 64 alin. 2 privesc o alta procedura - respectiv posibilitatea pe care o are persoana căreia i se refuza punerea in posesie de a face plângere împotriva acestui refuz. Folosind acest argument pentru a pune in discuția părților necesitatea introducerii Primarului și, ulterior, pentru introducerea acestuia, instanța „amestecă” dispoziții legale care privesc doua materii si doua proceduri total diferite. Așadar, in lumina considerentelor mai sus expuse, solicită sa se aprecieze faptul ca raportul juridic nu impunea introducerea in cauza a Primarului . cale de consecința, solicită schimbarea in tot a celor două încheieri de ședința.
Odată depășit momentul introducerii in cauza a Primarului, instanța a continuat judecarea cauzei dispunând „admiterea cererii reclamantului si obligarea Primarului la plata către reclamanta S. a unei penalități in cuantum de 200 euro/zi de întârziere, de la data comunicării hotărârii si până la punerea efectivă in posesie".
b) În ce privește criticile concrete pe care înțeleg să le aducă sentinței civile nr._ –apelanții au reiterat excepția calității procesual pasive a Primarului . M.,arătând că legitimarea procesual pasivă a fost definită în practica de specialitate ca fiind „aptitudinea” unei persoane (fizice sau juridice) de a sta in judecata, raportat la petitul cererii introductive. Analizând conținutul cererii introductive, dar si motivarea instanței in baza căreia s-a dispus introducerea Primarului in cauza, consideră că P. nu poate sta in judecată în calitate de pârât în pricina de față. Astfel, prin cererea introductiva, reclamanta a solicitat instanței obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar M. la plata de penalități - in temeiul disp. art. 905 Cod. Proc. P.. care stabilește in mod clar faptul ca legitimarea procesual pasiva aparține doar debitorului din cadrul procedurii executării silite(art. 905 face parte din cap. VI Cod. Proc. Civ. referitor la executarea silită). Titlul executoriu care a stat la baza declanșării procedurii executării silite este pronunțat in contradictoriu cu C. L. de Fond Funciar.De altfel, C. L. de Fond Funciar are si calitatea de debitor in cadrul dosarului de executare silita. Chiar si cererea de executare silita, a fost redactata de S. E. împotriva debitoarei Comisiei Locale de Fond Funciar M.. Prin urmare, în condițiile în care, raportat la dispozitivul titlului executoriu, calitatea de debitor aparține Comisiei Locale de Fond Funciar (hotărârea judecătoreasca fiind pronunțata in contradictoriu cu aceasta), iar acțiunea promovata are ca fundament un text de lege din cadrul procedurii executării silite, solicită să se aprecieze faptul că P. . o legitimare procesual pasivă în pricina de față. Un alt argument pentru care apreciază faptul ca P. corn. M. nu justifica o legitimare procesual pasiva este acela că punerea in discuție a introducerii in cauza a Primarului corn. M. s-a făcut prin raportare la disp. art. 64 din Legea 18/1991, potrivit cărora:
(1) În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
(2) Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă.
(3) Dispozițiile art. 53 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Din analiza si interpretarea disp. art. 64 (forma in vigoare la data de 20.08.2013 - data sesizării executorului cu cererea de executare silita) rezulta in mod clar si dincolo de echivoc faptul ca legiuitorul (in cuprinsul art. 64) are in vedere o procedura aparte, total diferita de procedura executării silite. Astfel, persoana căreia comisia locală îi refuză eliberarea titlului de proprietate poate formula plângere împotriva acestui refuz. Plângerea formulata (a cărei competenta de soluționare revine judecătoriei) are un regim juridic diferit de remediul procesual conferit de procedura executării silite. Așadar, primarul justifica legitimare procesual pasiva doar in cadrul unui litigiu având ca obiect „plângere formulata in temeiul art. 64”. Prin urmare, in lumina tuturor considerentelor mai sus expuse, solicită sa se constate faptul ca P. . legitimare procesual pasiva in pricina de fata si, pe cale de consecința, solicită admiterea excepției.
In al doilea rând, invocă inadmisibilitatea cererii principale - inadmisibilitate privită ca și apărare de fond. Din punctul lor de vedere, remediul procesual pe care trebuia să-l aleagă reclamanta era cel prevăzut de disp. art. 64 din legea 18/1991. Legea fondului funciar reprezintă cadrul juridic special, spre deosebire de dispozițiile procesual civile care reprezintă cadrul juridic general. Ori, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”, reclamanta trebuia sa formuleze plângere (in temeiul disp. art. 64 alin. 1) împotriva refuzului CLFF M. de punere in posesie solicite plata de penalități, iar instanța, in situația in care ar fi admis-o, putea dispune obligarea primarului la punerea in posesie sub sancțiunea plații de penalități – calculate potrivit art. 905 (in temeiul disp. art. 64 alin. 2). Reclamanta avea obligația de a uza de remediul procesual conferit de disp. art. 64 din Legea 18/1991, chiar si in situația existentei unui titlu executoriu având ca obiect „obligația de punere in posesie”. Prevederile art. 905 sunt aplicabile cu caracter general, iar disp. art. 64 alin. 2 au caracter special - obligarea la plata de penalități putând fi dispusa doar in situația formulării unei plângeri pentru „nepunerea” in posesie, plângere formulata in temeiul art. 64 alin. 1. Cu toate aceste, ignorând principiul mai sus citat, reclamanta a ales direct calea „legii generale", omițând dispozițiile speciale care primează.
In al treilea rând, solicită sa se aprecieze ca cererea introductiva este neîntemeiata, motivat de următoarele considerente. Astfel cum reiese din conținutul acțiunii, temeiul juridic pe care se întemeiază solicitarea reclamantei îl reprezintă prevederile art. 905 Cod. Proc. Civ.:
- alin. l - „Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare”.
-alin. 2 - „Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu".
-alin. 3 - „Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat " din valoarea obiectului obligației”.
Din intepretarea prevederilor alin. 1 - cel care stabilește cadrul general al penalităților de întârziere, constată faptul ca, pentru admiterea unei astfel de solicitări, legiuitorul a impus întrunirea in mod cumulativ a următoarelor condiții:existența unei obligații de a face, consfințită printr-un titlu executoriu; debitorul sa refuze executarea obligației de a face; refuzul debitorului sa fie unul culpabil (imputabil acestuia) si sa fie determinat de motive temeinice - in practica si doctrina de specialitate aceasta din urma condiție a fost calificata ca o dovada a relei-credințe a debitorului in executarea obligației. Transpunând toate aceste considerații teoretice situației faptice concrete, solicită sa se aprecieze faptul ca, in pricina de fata, nu sunt întrunite condițiile (mai sus expuse) prevăzute in mod imperativ de legiuitor. Astfel, titlul executoriu care a stat la baza demarării procedurii executării silite ii reprezintă decizia civila mai sus indicata. Prin somația emisa in data de 4.09.2013, in dosarul de executare nr. 531/2013, executorul judecătoresc a somat CLFF M., (in calitate de debitoare), alături de debitorii „C. Județeană Iași de Fond Funciar, C. L. lași de Fond Funciar si Grupul Școlar M. Kogalniceanu M.", punându-li-se in vedere ca, in termen de o zi sa îndeplinească obligația de a face, respectiv eliberarea titlului de proprietate. Poziția CLFF fata de somația primita si fata de demersurile executorului judecătoresc a fost expusa in dese rânduri acestuia, aceasta fiind următoarea.
l. În primul rând, apreciază faptul că, prin decizia civilă nr. 1684/2012, instanța nu a dispus in mod expres punerea in posesie a reclamantei cu suprafața pentru care s-a dispus constatarea nulității absolute a titlului de proprietate litigios. Astfel, in penultimul paragraf instanța „respinge cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament”.De altfel, instanța nici nu avea competenta de a dispune obligarea CLFF la punerea in posesie pe un anumit amplasament, in condițiile in care, potrivit legislației funciare, îndeplinirea operațiunii de punere in posesie (si stabilirea amplasamentului) intra in atribuțiile exclusive ale comisiei locale de fond funciar - instanța nu se poate substitui, din acest punct de vedere, comisiei locale. Prin urmare, in scopul punerii in executare a deciziei civile mai sus indicata, CLFF a întocmit procesul-verbal de punere in posesie nr. 6566/2013 care a fost comunicat mandatarului convențional al reclamantei, d-nul avocat M. L. (confirmându-se primirea in data de 8.04.2013). Ulterior, având in vedere rezilierea contractului de asistenta juridică încheiat cu acesta, CLFF a comunicat procesul-verbal de punere in posesie si noului apărător al reclamantei, d-na avocat L. O.. Precizează faptul ca reclamanta nu a fost de acord cu „oferta" propusa de C. L. privind punerea in posesie a reclamantei. Prin adresa nr. 2064/30.01.2014, i s-a înaintat reclamantei oferta a II-a in ceea ce privește punerea in posesie a reclamantei S. cu suprafața de 4,73 ha fiind întocmit procesul verbal de punere in posesie nr. 2064/30.01.2014. In conformitate cu prevederile HG nr. 401/1993 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist in România, art. 16 alin. 1 si 2, i s-a pus in vedere reclamantei sa se prezinte la Primăria corn. M. in data de 14.02.2014, ora 9, in vederea deplasării la terenul înscris in procesul verbal de punere in posesie sus menționat. Reclamanta nu a dat însă curs solicitării comisiei, astfel încât, la data de 14.02.2014, inginerul cadastrist din cadrul P.. . deplasat la teren, însoțit de martorul B. V., procedându-se la măsurarea si pichetarea suprafeței de 4,73 ha (in acest sens a fost întocmit procesul verbal de constatare). Ulterior, prin adresa nr. 6275/18.03.2014, s-a înaintat către OCPI Iași întreaga documentație privind persoana S. E., in vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 4,73 ha, conform deciziei civile nr. 1684/4.07.2012 - titlul executoriu. Prin urmare, având in vedere aspectele mai sus învederate, va rog sa rețineți faptul ca CLFF si-a îndeplinit obligația impusa prin titlul executoriu.
2.Pe de alta parte, CLFF este in imposibilitate obiectiva de a-si îndeplini obligația de punere in posesie chiar pe amplasamentul stabilit in decizia civila, motivat de împrejurarea ca suprafața de teren nu se mai afla in patrimoniul UAT . 4,73 ha teren, pentru care reclamanta solicita punerea in posesie (pe amplasamentul solicitat de aceasta) era înscrisă in domeniul public al . pronunțării deciziei civile titlu executoriu). Prin HCL nr. 4/25.01.2012, terenul in suprafața de 12 ha, identificat topo-cadastral in T54 P 2536/25/1/5 (in care se regăsește si amplasamentul celor 4,73 ha) este trecut din domeniul public al comunei M. in proprietatea publica a statului, in scopul construirii Spitalului Regional de Urgență Iași - prin urmare, nu poate face obiectul unei puneri in posesie a creditoarei. Prin HCL nr. 8/31.01.2013 s-a modificat art. 1 din HCL nr. 4/25.01.2012, în sensul in care terenul in suprafața de 12 ha (din care face parte si suprafața de 4,73 ha) cu aceeași identificatori cadastrali a trecut in domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Sănătății, in scopul construiții Spitalului de Urgenta Iași. Prin urmare, precizează apelanții ca nu sunt in fata unui refuz al CLFF de a realiza punerea in posesie a reclamantei cu suprafața solicitata, ci CLFF s-a aflat in imposibilitate obiectiva de a realiza punerea in posesie a reclamantei pe amplasamentul solicitat, ca urmare a faptului ca terenul solicitat se afla in domeniul public al statului - nu se mai regăsește in patrimoniul UAT corn. M.. Cu privire la acest aspect învederează și faptul că, în anul 2012, S. E. a investit instanța de judecata cu o cerere având ca obiect anularea HCL nr. 4/25.01.2012, acțiune ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Iași. Prin sentința civila nr. 1018/2012, instanța a dispus in mod irevocabil respingerea cererii. F. de conținutul acestei hotărâri intrata in puterea lucrului judecat, fapt ce se coroborează si cu împrejurarea ca terenul nu se mai regăsește in domeniul public al corn. M., ci in domeniul public al statului si în administrarea Ministerului Sănătății, solicitările reclamantei consemnate in procesul verbal încheiat de executor in data de 9.10.2013 - potrivit cărora se solicita comisiei locale să emită acte administrative de trecere a acestui teren din domeniul public al comunei, in vederea punerii acesteia in posesie - apar neîntemeiate, UAT . in patrimoniu.
In al patrulea rând, înțeleg să critice cuantumul sumei dispusă de instanța. In ciuda motivării sentinței, in conținutul hotărârii nu se regăsesc elemente care să lămurească in privința modului in care s-a calculat suma ce trebuie plătită cu titlu de penalitate. Instanța a primit întrutotul suma totala indicată de reclamanta și a dispus raportat la aceasta. De asemenea, având in vedere disp. art. 905 alin. 3, instanța nu a precizat procentul avut in vedere la calculul penalității.
Pentru aceste motive, solicită schimbarea in tot a sentinței, in sensul respingerii acțiunii promovate.
Probe: înscrisuri si expertiza evaluatorie imobiliară, având ca obiectiv evaluarea suprafețelor de teren din titlul executoriu.
Cu privire la încheierea din 20.06.2014, apelanta C. Locală de Fond Funciar M. a susținut că, potrivit art. 52 din L. 18/1991, în sensul prezentei legi, comisia locala este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională (alin. 1). C. județeană si cea locala au, in limitele competentei lor si prin derogare de la dispozițiile Cod. Proc. Civ., calitate procesuala pasiva si, când este cazul, activa - alin. 2 al aceluiași articol. Conform disp. art. 12 alin. 2 din legea 18/1991 - „Comisiile comunale, orășenești sau municipale vor funcționa sub îndrumarea unei comisii județene, numita prin ordinul prefectului si condusa de acesta”.Dacă legea reglementează calitatea procesuală a comisiilor, aceasta nu stabilește însă și existenta unui patrimoniu propriu al comisiilor, aspect care are relevanță în pricina de fata. Prin urmare, în condițiile în care comisia locală nu are un patrimoniu propriu, iar obiectul cererii îl reprezintă „pretenții – penalități pe zi de întârziere”, rezultă faptul că aceasta nu are capacitate procesuală în pricina de față, motiv pentru care solicită admiterea excepției.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. E. D. a invocat inadmisibilitatea căii de atac a apelului raportat la temeiul legal – art. 905 NCPC, al cererii principale. În acest sens, intimata a arătat că, așa cum a menționat si judecătorul fondului cauzei, hotărârea pronunțata este definitivă.
Conform art.905 alin.5 Cod proc. civ. "penalitatea va putea fi înlăturata sau redusă pe calea contestației la executare dacă debitorul execută obligația prevăzute în titlul executoriu și dovedește existenta unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării", astfel încât disp. art.650 alin.3 Cod.proc.civ. la care fac trimitere P. C. M. si C. L. M. de Fond Funciar nu sunt aplicabile in cauza, legea dispunând altfel. Dispozițiile art. 905 C.proc.civ. așadar, "dispun altfel si cuprind o alta modalitate de înlăturare sau reducere a penalităților stabilite de instanța de executare si anume calea contestației la executare numai cu îndeplinirea condițiilor de executare a obligației de către debitorul obligației prevăzute in titlul executoriu si dovedirea existentei unor motive temeinice care sa fi justificat întârzierea executării. Or, in speța nu e incidentă situația executării obligației de către P. Corn. M., ci, din contra acesta refuză în continuare cu rea credință îndeplinirea obligației de punere in posesie a reclamantei S. E. D. pe amplasamentul stabilit in titlul executoriu Decizia civila nr. 1684/2012 a Tribunalului Iași, astfel încât calea de atac a apelului este inadmisibila.
Având in vedere cele de mai sus a solicitat admiterea excepției inadmisibilitatii apelurilor declarate si respingerea ambelor apeluri. In situația respingerii excepției inadmisibilitatii apelurilor intimata a arătat că, introducerea in cauză a Primarului Corn. M. alături de C. L. M. de Fond Funciar, in calitatea acestuia de Președinte al Comisiei Locale de fond funciar, prin încheierea din data de 08.10.2014 in temeiul art.78 Cod.proc.civ si art.64 din Legea nr. 18/1991, este legală. Solicită respingerea ca neîntemeiate a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului Corn. M. și a excepției inadmisibilității cererii principale invocate de părțile apelante. Calitatea procesuala pasiva a Primarului in prezenta cauza este justificata. Primarului ii revine, in virtutea calității sale de Președinte al Comisiei de Fond Funciar, obligația de a executa punerea efectiva in posesie si totodată in sarcina acestuia pot fi stabilite penalitățile reglementate de art. 905 C.proc.civ. în cazul nerespectarii obligației. In mod corect si prima instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Corn. M..
Pe fond, in privința afirmației menționata in ambele apeluri declarate conform căreia "cererea introductiva este neîntemeiata" solicită a fi înlăturata, in cauza fiind îndeplinite toate cerințele legale. Astfel, apărările apelantelor nu pot fi primite, in continuare intimatei fiindu-i refuzata, cu rea credința, punere in posesie pe amplasamentul stabilit in titlul executoriu Decizia civila nr. 1684/2012 a Tribunalului Iași. Se încearcă, chiar si in aceasta faza procesuala, determinarea intimatei, sau mai precis forțarea acesteia, prin documentele încheiate si depuse atât in dosarul de executare nr.531/2013 al B. "M. loan si M. L." cât și în prezenta cauza, să accepte punerea in posesie pe un alt amplasament. Prin poziția exprimata intimata a arătat ca nu accepta un alt amplasament, că nu înțelege să negocieze dispozițiile titlului executoriu. Așa cum a arătat si Tribunalul Iași in considerentele titlului executoriu Decizia nr. 1684/2012 - fila 4 aliniatul final din Decizia a cărei punere in executare a solicitat-o intimata S. E. D., este irelevant faptul că au fost emise hotărâri de consiliul local pentru trecerea terenului in litigiu in domeniul public al comunei sau al statului sau in administrarea vreunui minister întrucât, prin Titlul V pct.2 al Articolului Unic din Legea nr.247/2005 de modificare a Legii nr. 169/1997 actele administrative de trecere in domeniul public/privat al statului a terenurilor pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar. Spitalul despre care apelantele susțin ca ar urma a fi construit are stabilit un alt amplasament, si atașează prezentei articole din presa locala recenta din care rezulta aceasta împrejurare. Referirile făcute de apelante la fostul amplasament al terenurilor familiei S. vizează chestiuni care au făcut obiectul fondului cauzei nr.l_ * a Tribunalului Iași si nu pot fi reluate in faza execuțională, instanța stabilind expres si cu claritate suprafețele asupra cărora urmează ca S. E. D. sa fie pusa in posesie, asa cum au fost reținute in expertiza topo-cadastrala efectuata de expertul C. C. si identificate pe teren de reclamanta-intimata împreuna cu executorul judecătoresc si reprezentantul paratei, ocazie cu care a fost încheiat de executorul judecătoresc Procesul-verbal din data de 09.10.2013 depus la dosar. In mod nereal apelantele susțin ca prin Decizia Civila nr. 1684/2012 instanța nu a dispus in mod expres punerea in posesie a intimatei cu suprafața pentru care s-a dispus constatarea nulității absolute a titlului de proprietate litigios. Or, dispoziția instanței este :„Constată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/04.06.2004 eliberat Grupului Școlar Agricol "M. Kogalniceanu” pentru următoarele suprafețe de teren din ./1/4 delimitată in planșa 1 anexa la raportul de expertiza întocmit de către expertul C. C. si care face parte integranta din prezenta hotărâre, astfel:0,09 ha delimitată de punctele 32,33,34,35,36,37;0,03 ha delimitată de punctele 36,37,29,28;0,01 ha delimitată de punctele 42,43, 39,40,41;1,61 ha delimitată de punctele 1,2,3, 23,24,25;2,99 ha delimitată de punctele 1,2,5,24,30,31,46,45,44.Obliga paratele C. L. M. de fond funciar si C. Județeană Iași de fond funciar sa pună in posesie pe reclamanta si sa-i elibereze titlul de proprietate PENTRU ACESTE SUPRAFEȚE DE TEREN".
Or, constatarea nulității titlului de proprietate asupra acestor suprafețe menționate in dispozitivul hotărârii nu s-ar fi justificat in lipsa dispoziției de punere in posesie si acordarea in proprietate a terenului dnei. S.. Scopul constatării nulității absolute a titlului de proprietate este tocmai pentru ca suprafețele de teren sa fie date in proprietate intimatei. Prin cererile de apel se fac afirmații contradictorii in sensul ca se susține atât îndeplinirea obligației impusa prin titlul executoriu, cat si imposibilitate obiectiva de îndeplinire a obligației de punere in posesie pe amplasamentul stabilit in decizia civila. Ceea ce se constată este că nu s-a îndeplinit obligația de punere in posesie a intimatei si nici nu exista vreo cauza de imposibilitate de a fi îndeplinita obligația, ci P. C. M. refuza cu rea credința a o pune in posesie cu suprafețele din titlul executoriu invocând motive nereale si nesusținute în drept, intimata fiind prejudiciata prin privarea de dreptul sau de proprietate. Cu privire la cuantumul penalităților dispuse, acestea sunt stabilite de către instanța raportat la valoarea suprafețelor de teren menționate in titlul executoriu. Valoarea acestor suprafețe de teren de 199.200 euro a fost indicata de intimata prin cererea principala, suma nefiind contestata de către apelante la judecarea fondului cauzei, astfel încât se opune la admiterea probei de efectuare a unei expertize având ca obiectiv evaluarea suprafețelor de teren din titlul executoriu. Adaugă că penalitatea de 200 euro/zi de întârziere stabilita de Judecătorie se încadrează in limitele procentajului de 0,1% si 1% pe zi de întârziere din valoarea obiectului obligației impus de lege, fiind la limita minima a acestuia.
Pentru toate cele arătate, solicită respingerea apelurilor cu păstrarea in tot a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecata.
Apelanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că analizând conținutul dispozitivului sentinței apelate, se constată faptul că, potrivit opiniei instanței de fond, hotărârea pronunțata ar fi „definitivă". Nu sunt de acord cu cele menționate de instanța de fond pentru considerentele expuse în cererea de apel
Fondul pricinii - cu referire directa la excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului . „inadmisibilitatea"" cererii principale - inadmisibilitate privita ca si apărare de fond. Excepția calității procesual pasive a Primarului . pasiva a fost definita in practica de specialitate ca fiind „aptitudinea” unei persoane (fizice sau juridice) de a sta in judecata, raportat la petitul cererii introductive. Analizând conținutul cererii introductive, dar si motivarea instanței in baza căreia s-a dispus introducerea Primarului în cauză, consideră că P. nu poate sta in judecată, in calitate de parat, in pricina de fata. Apelanții au reluat în argumentarea aspectelor susținute, pe excepție și pe fond, apărările expuse în cererile de apel.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 NCPC, excepția inadmisibilității apelurilor, tribunalul o constată întemeiată având în vedere următoarele:
Reclamanta-creditoare S. E. D. a învestit instanța cu soluționarea cererii având ca obiect obligarea debitorilor C. Locală de Fond Funciar M. și P. C. M. (conform precizărilor formulate la 08.10.2014 de reclamanta-creditoare, la solicitarea instanței) la plata în favoarea creditoarei a unor penalități de întârziere în cuantum orientat spre limita maximă prev. de art. 905 alin. 3 NCPC, din valoarea de_ Euro a terenurilor agricole în suprafață de 4,73 ha situate în ., cu privire la care s-a refuzat executarea obligației de a face - punerea în posesie a creditoarei, dispusă prin decizia civilă nr. 1684/2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2006.
Așadar, temeiul cererii reclamantei-creditoare îl constituie dispozițiile art. 905 NCPC pe care instanța le are în vedere la momentul introducerii acțiunii.
Potrivit textului menționat:
(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
(2) Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
(3) Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației.
(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.
(5) Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.
(6) Încheierea dată în condițiile alin. (4) este executorie.
În mod cert, dispozițiile alin. 2, 3 ale art. 905 NCPC stabilesc caracterul definitiv al încheierii prin care se admite cererea creditorului de stabilire a penalităților, fiind dispoziții speciale în procedura reglementată de cap. IV al Titlului III din Codul de procedură civilă, dispoziții ce derogă de la prevederile cu caracter general enunțate de apelanți relative la calea de atac – art. 650 alin. 3 NCPC, astfel că acestea din urmă nu sunt incidente în cauză.
Mențiunea expresă a caracterului definitiv a încheierilor de admitere a cererii creditorului, de obligare a debitorului la plata de penalități, din cuprinsul textului alin. 2 al art. 905 coroborată cu dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 1 NCPC (sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului), conduc neechivoc la concluzia că sentința pronunțată nu este supusă nici unei căi de atac.
Mai trebuie menționat că norma generală invocată de apelanți – art. 650 alin. 3 NCPC, își găsește aplicarea în situația încheierilor prin care a fost respinsă cererea creditorului de stabilire a penalităților, situație ce nu face obiectul dispozițiilor sentinței primei instanțe.
În considerarea celor expuse și a dispozițiilor art. 457 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge ca inadmisibile apelurile formulate atât împotriva sentinței cât și a încheierilor de ședință enunțate în cererile de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile apelurile declarate de P. . C. Locală M. de Fond Funciar împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 și a încheierilor de ședință din 01.10.2014, respectiv 08.10.2014 pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.06.2015.
Președinte, A. M. C. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, O. S. |
Red. A.M.C.
Tehn. M.M.D.
5 ex./28.10.2015
Judecător fond I. C.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Validare poprire. Hotărâre din 30-06-2015, Tribunalul IAŞI → |
|---|
