Legea 10/2001. Sentința nr. 1336/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1336/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 1336/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Mai 2015
Președinte - M. A.
Grefier E. D. B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1336/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatorul R. A. T. și pe intimații U. M. IAȘI, P. M. IAȘI, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 30.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.05.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul R. A. T., prin reprezentant A. M. a solicitat în contradictor cu pârâții U.A.T. M. Iași – reprezentant prin Primar, P. municipiului Iași și A.V.A.S. București admiterea contestației formulate și având în vedere adresa Primarului M. Iași nr._/ 27.10.2014 și adresa de răspuns nr._/ 19.11.2014c ce echivalează cu un răspuns negativ, solicită soluționarea notificării pe fondul cauzei în sensul restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului teren și construcție situat în Iași, .. 23, 24, 36, imobil ce a aparținut bunicului său defunct A. R. și surorii sale Eaterina Racotzi F..
În fapt, arată reclamantul în motivarea cererii, prin adresa nr._/ 27.10.2014 a Primarului municipiului Iași, s-a respins notificarea sa nr. N 75/ 2015. În motivarea respingerii, se arată că notificarea nu a fost depusă în termen legal. Apreciază ca nelegală această dispoziție și cere anularea acesteia.
Solicită să se constate că notificarea este formulată în termen legal, termen care începe să curgă la data prevăzută de lege, dar este întrerupt față de cel lipsit de capacitate de exercițiu – petentul R., cât timp nu a fost desemnată io persoană care să îl reprezinte sau să îl asiste, art. 18/4, alin. 3 NCPC adică până la data de 19.08.2014, când a rămas definitivă Sentința civilă nr. 643/ 08.07.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ de punere sub interdicție judecătorească a bolnavului R. A. T. și s-a desemnat ca tutore A. M..
În subsidiar, solicită în temeiul art. 103 alin. 1 C.P.C., repunerea în termenul legal de formulare a cererii de restituire în natură sau prin echivalent întrucât:
Petentul R. a fost împiedicat în a formula și depune cererea de restituire printr-o împrejurare mai presus de voința lui – fiind lipsit de capacitate de exercițiu; precum și pentru îndeplinirea condiției prevăzute de art. 103 alin. 2 C.p.c., respectiv că a formulat și depus acest act de procedură – cerere de reconstituire în termen de 15 zile de la încetare împiedicării, adică de la data numirii tutorelui 19.08.2014 când a rămas definitivă Sentința Civilă nr. 643/ 2014 a Judecătoriei S..
Cu privire la cererea de repunere în termen, arată următoarele:
În fapt, prin Sentința civilă nr. 643/08 iulie 2014, Judecătoria S. din dosar nr. 1868/ 310/ 2013 a dispus punerea sub interdicție a bolnavului R. A. T., fiul lui R. și M. A., născut la data de 01.03.1962 în municipiul București, sectorul III, posesor al CI . nr._, având CNP_, domiciliat în S., .. 10, ., jud. Prahova.
Prin aceeași sentință, Judecătoria S. a dispus numirea lui A. M. în calitate de tutore al numitului R. A. T., pentru ocrotirea și reprezentarea acestuia, pentru exercitarea tuturor drepturilor sale și pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor ce îi revin acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de judecată a avut în vedere raportul de expertiză medico legală psihiatrică, întocmit în cauză de Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov – Serviciul de Medicină Legală, prin care s-a concluzionat că:
Bolnavul R. A. T., nu are capacitatea psihică de a aprecia critic și predictiv asupra conținutului și consecințelor social juridice care pot decurge din încheierea actelor juridice de dispoziție (competența psihică absentă). Nu are capacitatea psihică de a aprecia critic și predictiv asupra conținutului și consecințelor faptelor sale (discernământ absent). Îi lipsește posibilitatea psihică de autoîngrijire și autocontrol. Este cazul de a fi pus sub interdicție.
Tot prin raportul de expertiză medico-legală s-a stabilit că diagnosticul schizofrenie nediferențiată de care suferă numitul R. A. T. este unul foarte vechi, fiind prezent de la începutul anului 1990, iar datorită acestei suferințe bolnavul R. A. T. nu a avut reprezentarea juridică a acțiunilor sale și nici consecințele juridice ale neformulării la timp a cererilor de reconstituire, de restituire sau a notificărilor prevăzute de legile speciale ale fondului funciar.
În aceste condiții, față de situația că din cauza bolii psihice de care persoana ocrotită R. A. T. suferă, acesta nu a formulat în termenul prevăzut de lege cererea de reconstituire/notificarea de restituire în natură sau prin echivalent a bunurilor ce au aparținut autorilor săi, solicităm prin prezenta să constatați că a fost întrerupt termenul până la 18.08.2014 față de petentul Reșcanu, dată când s-a numit un tutore sau în subsidiar să dispuneți repunerea acestuia în termenul legal de formulare a cererii de reconstituire.
Având în vedere că legiuitorul a înțeles, pentru a proteja interesele și drepturile persoanei bolnave, să sancționeze cu nulitatea orice act juridic încheiat de o persoană fizică pusă sub interdicție, a fortiori considerăm că în aceeași măsură este sancționată și inacțiunea sau lipsa de reacție a celui pus sub interdicție, atunci când este vorba de realizarea drepturilor sale. Conform dispozițiilor art. 184 alin.3 NCPC „termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe față de cel lipsit de capacitate de exercițiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste”.
Chiar dacă termenul prevăzut de lege este unul de decădere, nu sunt îndeplinite cele 3 condiții de existență ale decăderii, datorită dispozițiilor art. 184 alin.3 NCPC.
Cu privire la cererea de restituire în natură sau prin echivalent, solicită admiterea notificării, iar pe fond restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren și construcție situat în Iași, .. 23, 24, 36, imobil ce a aparținut bunicului său defunct A. R. și surorii sale Eaterina Racotzi F..
A precizat că numitul R. A. T. este fiul și unicul moștenitor al tatălui său R. R. T.-Serge, decedat la data de 06.05.1998, conform certificatului de moștenitor nr. 41/22.05.1998 și a încheierii de rectificare nr._/11.11.2002.
Autorul său R. R. T.-Serge are calitatea de unic moștenitor al defunctului R. A., așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 87(06.06.2006.
Conform dispozițiilor art. 2 alin.1 din legea nr. 10/2001, imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 cu modificări și completări ulterioare, precum și cele naționalizate prin legea nr. 119/1948, sunt considerate imobile preluate în mod abuziv.
A anexat în acest sens documente de stare civilă care dovedesc calitatea de moștenitor cu privire la dovada proprietății, respectiv două cărți de identitate, copie cărți identitate, sentința civilă nr. 643/08.07.2014 cu mențiunea definitivă la 18.08.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, certificat de moștenitor nr. 41/22.05.1998 emis după defunctul tată R. R. T.-Serge, încheierea de rectificare nr._/11.11.2002, certificat deces R. R. T.-Serge, certificat deces A. R., certificat de moștenitor nr. 87/2006 după defunctul A. R., adresa nr._/2006 a Primăriei M. Iași; fișa imobilelor din 1896; fișa din registrul fiscal privind impozitul pe clădiri din Iași, .-36 A. R. – Întreprinderea M.Iași ETACS, în care se observă că erau două corpuri de clădire, respectiv casa compusă din trei camere și magazie de lemn pe picioare de beton și cameră birou; autorizație nr._ –_ din 25.08.1939 emisă de Primăria Iași pentru executare lucrări în . și nr. 36 de către A. R.; plan de situație cu proprietatea lui A. R. din .; certificat nr._ pentru executare lucrări de reparații la clădiri de către A. R., până la 10 iulie 1959; proces verbal din 11.02.1939 de constatare a stării de salubritate a imobilelor din Iași, .-36 și lucrările de reparații ce urmau a fi făcute; cererea lui A. R. nr._/04.07.1939 de executare reparații la imobilele din .-36; proces verbal din 26 mai 1938 de constatare stare salubritate a construcțiilor lui A. R., în care este descrisă construcția acestuia ca fiind de 110 m lungime și 10 m lățime, cu pereți exteriori spre . și gardul despărțitor de uzina electrică pe o lungime de circa 54 m.l.; cererea lui A. R. nr. 36/1939 prin care arată că este proprietarul imobilelor din .-34-36 denumit Antrepozitele R.; contract de închiriere nr._/22.08.1938, prin care A. R. dă în chirie imobilele din Iași, .,34,36, denumite Antrepozitele R.; cererea nr._/04.07.1939 a lui A. R. domiciliat în . de aprobare a reparațiilor pentru imobilele de la nr. 34 și 36 din .. 1498/09.07.1944 A. R. către arhitect pentru reparații la clădirile din . și 36; plan de situație cu imobilele din . d-lor A. și A. R. din . și Regimentul XIII și planul proprietăților antrepozitelor A. R. și E. Racotzi F., sora sa din ., 20, 24, 26, 34, 36.
În dovedire a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
Legal citat pârâtul P. M. Iași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de repunere în termen formulată de reclamant.
Reclamantul a solicitat la data de 12.01.2015 să se ia act că+ renunță la judecarea cauzei în contradictor cu pârâta A. București și a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul P. M. Iași, depunând și acte medicale în dovedirea susținerilor.
La termenul de judecată din data de 05.03.2015 și-a precizat acțiunea în sensul renunțării la judecată în contradictoriu cu A. București, arătând că înțelege să se judece și în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 28 alin. 3 din Legea 10/2001.
Învederează instanței că acțiunea este formulată în temeiul Legii 10/2001.
Completează cererea de probatoriu cu acte medicale și solicită efectuarea unei expertize medico legale.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii reclamantului și a lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând actele și lucrările dosarului, motivele cererii de chemare în judecată raportat la dispozițiile în vigoare, tribunalul constată că cererea reclamantului de repunere în termenul de a formula notificare la Legea 10/2001 și de soluționare a acesteia este nefondată.
Astfel, notificarea nr. H75/ 2014 a fost depusă de reclamant la data de 03 septembrie 2014 în condițiile în care termenul de depunere a notificărilor a expirat la data de 14.02.2002.
Reclamantul prin reprezentant legal, a invocat că a fost în imposibilitate de a depune notificare la data apariției Legii 10/ 2001 în termen legal, din cauza stării de boală de care suferă și care i-a afectat discernământul încă din 1990.
s-a susținut că acesta a fost motivul pentru care a formulat notificare în anul 2014 (prin reprezentant), iar respingerea notificării astfel dispuse încalcă legea, întrucât legiuitorul nu a stabilit vreo conduită din partea entității investite cu soluționarea unei notificări depuse peste termen.
Consideră că, din cauza afecțiunii de care suferă trebuie să se constate că se impune repunerea sa în termen.
Reține însă instanța că punerea sub interdicție s-a dispus prin Sentința civilă nr. 643/ 08.07._ pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr. 1868/ 03.10.2013 . Hotărârea de punere sub interdicție are un caracter consecutiv și produce efecte de la data când a rămas definitivă (art. 144 alin. 1 Codul Familiei).
La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/ 2001, respectiv data de 14.02.2001, pe toată durata perioadei în care cererile de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv se puteau depune până la data de 14.02.2002 și mult timp după această perioadă reclamantul a avut capacitatea de exercițiu a drepturilor procedurale.
Chiar dacă reclamantul a depus după aproximativ 20 e ani acte medicale care dovedesc împrejurare că încă din anul 1990 suferea de afecțiuni psihice, nu s-a stabilit caracterul general și permanent al acestora, care să facă dovada lipsei sale de discernământ pentru întreaga perioadă.
Punerea sub interdicție este astfel o instituție menită să ocrotească persoana, textul condiționând luarea măsurii de existența unei stări de tulburare mintală cu caracter general și permanent, o slăbire trecătoare a facultăților mintale nefiind de natură să determine luarea unei asemenea măsuri.
După cum rezultă din actele dosarului, când starea sa de sănătate a impus luarea unei astfel de măsuri, s-a dispus punerea sub interdicție prin hotărâre judecătorească.
Raportul de expertiză medico legală efectuat de I.M.L. Ilfov (depus la P. de pe lângă Judecătoria S.) rezultă că în toată această perioadă 1992 – 2013 reclamantul a fost integrat în societate, fiind căsătorit, având doi copii șu lucrând periodic ca zilier.
Potrivit art. 21 și următoarele din Legea 10/ 2001, persoana îndreptățită este obligată să parcurgă perioada administrativă, adică procedura directă de restituire, începând cu notificarea (cererea de restituire ) și terminând cu decizia sau dispoziția emisă de deținător, cu respectarea termenelor și formelor prevăzute de lege.
Textul, devenit art. 22. C urmare a republicării actului normativ, a stabilit că persoanele îndreptățite să ceară restituirea imobilelor preluate abuziv de stat trebuie să notifice unitatea deținătoare în termen de 6 luni de la . legii, termen prelungit succesiv, prin OUG nr. 109/ 2001 șui OUG nr. 145/ 2001 și împlinit așadar la 14.02.2002.
Termenul prevăzut de textul sus citat este unul de decădere, iar nu un termen de prescripție extinctivă, iar sancțiunea nerespectării lui pentru înregistrarea notificării este pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Prin Decizia civilă nr. 6766 din 15 Septembrie 2005 a Î.C.C.J – secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a arătat de altfel că, spre deosebire de termenele de prescripție extinctivă, termenele de decădere sunt riguroase, nesusceptibile de suspendare, întreruperi sau repunere în termen. Sancțiunea decăderii constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege, pe când prescripția extinctivă stinge dreptul material la acțiune, astfel că forța majoră, ca și în caz de suspendare a cursului prescripției, nu poate fi aplicabilă.
Înalta Curte a arătat că, din acest punct de vedere, termenul prevăzut de art. 21 alin. 5 din Legea 10/ 2001, este incompatibil cu instituția repunerii în termen. Rațiunea pentru care a fost instituit ca fiind termen de decădere rezultă din preocuparea legiuitorului de a dinamiza procedurile de punere în aplicare și finalizare a operațiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta.
Caracterul obligatoriu al acestei proceduri administrative prealabile rezultă neîndoielnic din lege, dar aceasta nu constituie un obstacol în accesul liber la justiție (art. 6 CEDO și art. 21 Constituție), cât timp titularul dreptului poate oricând utiliza faza judiciară. Astfel, instanța supremă a arătat într-o speță similară că însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza Golder contra Regatului Unit, în 1975 că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut”, precum și că, „există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept”; că S. poate să reglementeze într-un anumit mod accesul la justiție și chiar să îl supună unor limitări sau restricții, cu condiția ca dreptul să fie efectiv.
O modalitate prin care un stat-parte a Convenției poate limita sau restrânge dreptul la un proces echitabil este și obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile. Accesul la justiție presupune în mod necesar însă ca, după parcurgerea procedurilor administrative, partea interesată să aibă posibilitate să se adreseze unei instanțe judecătorești. În lipsa unei asemenea posibilități, dreptul de acces la instanță ar fi atins în substanța sa. în măsura în care aceste exigențe sunt respectate, dreptul de acces la justiție nu este afectat. Or, prin Legea 10/ 2001 au fost reglementate nu numai procedurile administrative de restituire, dar și modalitățile de a ataca în justiție măsurile dispuse în cadrul acestei proceduri (decizia nr. 3923 din 22 iunie 2010 a Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală).
S-a mai decis (decizia civilă nr. 1219 din 18 februarie 2005 Î..C.C.J – Secția civilă și de proprietate intelectuală) că procedura soluționării notificării, pe care persoana îndreptățită o adresează deținătorului imobilului preluat în mod abuziv de stat, reglementată prin art. 21 din Legea 10/ 2001, este subsumată exercițiului unui drept subiectiv, are caracter necontencios dar obligatoriu, potrivit art. 109 C.P.C
Prin urmare, corect a fost respinsă cererea adresată Primarului Iași, notificarea definește faza administrativă a procedurii speciale, neputând fi definită ca act procedural, cum susține reclamantul – pentru a-i fi aplicate dispozițiile art. 103 C.p.c. și instituția repunerii în termen.
Norma sud citată din legea specială nu cuprinde mențiuni privitoare la posibilitatea repunerii în termen, dar nici nu era necesar să o facă, față de natura termenului instituit și de scopul urmărit de legiuitor, de a da posibilitatea persoanelor îndreptățite să acționeze într-un termen rezonabil, declanșând etapa administrativă a procedurii.
Reclamantul nu poate evoca faptul că, ceea ce nu este explicit interzis de lege este permis, pentru că disocierea între termenele prevăzute de lege (de decădere ori de prescripție) este indubitabilă în raport de conduita impusă, de dreptul ocrotit și de sancțiunea stabilită, părțile fiind în acest caz ținute să depună notificare până la expirare termenului, adică până la 14 februarie 2002).
Ori, la acea dată reclamantul – persoana care ar fi putut pretinde că are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, nu era în imposibilitate obiectivă de a-și exercita singur drepturile și de a-și asuma obligații
Excepția prematurității formulării acțiunii reclamantului va fi respinsă de instanță, cesta făcând dovada că a depus anterior adresă și notificare către pârâtul P. M. Iași, adresându-se ulterior instanțelor judecătorești.
Excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtul S. R. prin ministerul Finanțelor Publice va fi respinsă de instanță, raportat la principiul liberului acces la justiție al cetățenilor stabilit de Constituția României și normelor prevăzute de art. 6 CEDO.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice va fi admisă pentru următoarele considerente:
Calitatea de reclamant în procesul civil aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât în procesul civil poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.
Totodată calitatea procesuală este definită ca fiind titlul juridic ce permite unei persoane să invoce în justiție dreptul a cărei sancționare o solicită și presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raport juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Determinarea calității procesuale a părților este o problemă cu multiple implicații pe plan procesual și numai acea persoană care are calitate procesuală va putea fi parte în proces, exercitând acțiunea civilă. A determina calitatea juridică procesuală înseamnă a identifica atât persoana căreia legea îi acordă dreptul la acțiune în sens activ (legitimare activă), cât și persoana împotriva căreia acțiunea se îndreaptă (legitimare pasivă).
În ceea ce privește atribuțiile pe care Ministerul Finanțelor Publice le poate îndeplini pentru S. R. iterăm dispozițiile art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.
Astfel, Ministerul Finanțelor reprezintă S. ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Așadar, în cazul de față, raportat la cererea reclamantului, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu poate răspunde în calitate de pârât în cauza de față pentru obligația de atribuire în proprietate a bunurilor solicitate în natură sau prin echivalent bănesc, întrucât prin lege sunt stabilite alte instituții competente să administreze aceste imobile, să emită titluri de proprietate și respectiv să pună în posesie proprietarii.
Conform art. 2 alin.1, 4 și 5 din H.G. nr. 890/2005 comisiile comunale, orășenești sau municipale se constituie prin ordin al prefectului, conducerea și coordonarea acestora fiind asigurată de către primar, funcționând sub îndrumarea și controlul comisiei județene, respectiv a municipiului București, precum și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Art.5 lit. i) din H.G. nr. 890/2005 stabilește printre atribuțiile principale ale Comisiilor comunale, orășenești sau municipale și faptul că acestea pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin.
Capitolul V din același act normativ stabilește modalitatea de punere în posesie a proprietarilor și emiterea titlurilor de proprietate, și nici unde în cuprinsul acestuia nu sunt stabilite atribuții în acest sens în sarcina Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin Legea nr. 247/2005 modificată de Legea nr. 165/2013, sunt stabilite alte instituții competente să acorde despăgubiri. Conform acestor dispozițiile legale, procedura soluționării cererilor de restituire presupune parcurgerea unei proceduri administrative care se desfășoară în fața Comisiilor de fond funciar și o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor care se desfășoară în fața Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și a Secretariatului acesteia.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu are competența în emiterea actelor administrative pentru soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, legea conferind, așa cum am mai spus, atribuții în acest sens numai comisiilor locale și județene pentru stabilirea dreptului de proprietate private a terenurilor.
În cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr. 165/2013, statul român prin Ministerul Finanțelor Publice nu este investit cu atribuții privind emiterea titlurilor de proprietate sau punere în posesie, acesta fiind atributul exclusiv al comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pe baza propunerilor Comisiei locale de fond funciar.
În conformitate cu prevederile art. 21-26 din legea nr. 165/2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubiri se finalizează prin validarea/invalidarea de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (fără nici o implicare din partea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice), a deciziei comisiei prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
D. în situația validării deciziei, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv, pentru ca mai apoi să fie aplicată procedura administrativă astfel cum este prevăzută la art. 27-29, respectiv la art. 31 din Legea nr. 165/2013.
Potrivit art. 31 alin.3 din Legea nr. 165/2013, sumele cuprinse în titlul de plată emise de ANPR se plătesc către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
Acesta este momentul în care Ministerului Finanțelor Publice îi sunt stabilite atribuții, în sensul plății despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 165/2013.
Situația reclamantului nu poate fi încadrată în prevederile art. 31 alin.3 din Legea nr. 165/2013, motiv pentru care nu poate formula pretenții față de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, acesta din urmă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată fiind lipsit de calitate procesuală pasivă.
Deoarece reclamantul a renunțat la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâta A. București, instanța va lua act de această manifestare de voință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea reclamantului de repunere în termenul de formulare a cererii de restituire .
Respinge excepțiile de prematuritate și inadmisibilitate a acțiunii invocate de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezenta de DGRFP Iași.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. și în consecință:
Respinge acțiunea (astfel cum a fost precizată), formulată de către reclamantul R. A. T., CNP_, domiciliat în S., ..10, ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Iași, .. C., nr.4, jud. Iași, reprezentat prin tutore A. M., CNP_, domiciliat în Iași, ..6, jud. Iași, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Iași, .. C., nr.4, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFP Iași,cu sediul în Iași, ..26, cod fiscal_,și cont nr._ deschis la Trezoreria Iași, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea precizată și formulată de reclamantul R. A. T. prin tutore A. M. în contradictoriu cu pârâții U. M. Iași reprezentată prin Primar și P. M. Iași cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr.11, jud. Iași.
Ia act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Arhivelor Statului cu sediul în București, ., nr.50, sector 1.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea se va depune la sediul Tribunalului Iași.
Pronunțată azi,28.05.2015 în condițiile art.396 alin.2 Cod de procedură civilă, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
A. MirelaBurghelea D. E.
Red./ thred. – jud. M.A./ N.D.
09 Iulie 2015/ 6 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 757/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 649/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
