Obligaţie de a face. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 59/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Ianuarie 2015
Președinte - M. S.
Judecător Doinița T.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 59/2015
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de către H. Ș. și H. A. împotriva Sentinței civile nr. 1472 din data de 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria P., în contradictoriu cu intimații A. D.-I., A. C., A. A., A. M. și A. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 12.01.2015, 19.01.2015 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 1472/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria P. s-au dispus următoarele:
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții A. D. I., domiciliat în mun. P., .. 95, jud. Iași, A. C., domiciliată în mun. P., .. 95, jud. Iași, A. A., domiciliat în mun. P., .. 95, jud. Iași, A. M., domiciliat în mun. P., .. 95, jud. Iași și A. M., domiciliată în mun. P., .. 95, jud. Iași în contradictoriu cu pârâții H. Ș. și H. A., ambii domiciliați în mun. P., .. 102, jud. Iași.
A respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune a capătului de cerere privind ridicarea construcțiilor.
A obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 109 mp teren identificat prin planul de situație din anexa nr. 11 (fila 211 dosar).
A obligat pârâții la ridicarea construcțiilor magazie metalică, magazie din lemn, gard delimitat de punctele A-K-L-M-N-O-C, poartă metalică delimitată de punctele P-K, edificate pe suprafața de 109 mp teren și identificate prin planul de situație planșa nr. 3 (fila 144 dosar).
A stabilit limita dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților pe aliniamentul A-B-C-D-E-F-G-H-I-J conform planului de situație din planșa nr. 2 (fila 143 dosar).
A obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei 4.020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că:
Reclamanții au dovedit prin probele administrate în cursul cercetării judecătorești calitatea procesuală și interesul actual și legitim de a promova o acțiune de revendicare, grănițuire și ridicare construcții deoarece au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor prin intermediul contractelor de vânzare cumpărare menționate precum și prin contractul de donație prin care și-au păstrat beneficiul uzufructului viager.
Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1519/29.04.1999 încheiat între reclamanții A. M. și M. cu pârâtul H. Ș. (fila 18), acesta a achiziționat suprafața de 715 mp teren arabil din . mp teren care a fost dobândit de către reclamanți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1468/20.06.1990.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de către exp. C. C. a rezultat că reclamanții A. M. și M. dețin conform măsurătorilor suprafața totală de 5717,62 mp teren față de 6256 mp la care au dreptul conform actelor de proprietate, iar pârâții H. Ș. și H. A. dețin în realitate 2669 mp teren în loc de 2390 mp teren conform actelor de proprietate. Deși toate părțile în litigiu au documentații cadastrale acceptate de către BCPI P. și sunt înscrise în cartea funciară, totuși pe schițele anexe ale contractelor de vânzare cumpărare din anul 1999 nu au fost înscrise dimensiunile laturilor terenurilor reprezentate.
De asemenea, în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate al reclamanților apare evidențiată calea de acces la DS 665 care a fost închisă în mod nejustificat de către reclamanți prin construcția unei porți metalice.
Instanța a apreciat că situația de fapt expusă de către expertul tehnic judiciar își găsește corespondență în documentațiile tehnice cadastrale aferente contractelor succesive de vânzare cumpărare prin care terenul de 715 mp a intrat în proprietatea pârâților, iar neconcordanțele dintre înscrierea în cartea funciară și traseul real al limitei proprietăților a fost motivat de întocmirea deficitară a lucrărilor de către PFA G. G. pentru a se obține înscrierea contractelor în cartea funciară.
Pentru aceste motive instanța a apreciat ca fiind fondat capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 109 mp teren de către reclamanți conform identificării realizate de către expertul tehnic judiciar și avizată de către OCPI Iași conform planului de situație de la fila 211 dosar.
În ceea ce privește cererea de ridicare a construcțiilor edificate de către pârâți pe terenul în litigiu, instanța a apreciat că termenul de prescripție a dreptului la acțiune a început să curgă o dată cu contestarea dreptului de proprietate al reclamanților de către pârâți prin împiedicarea folosinței drumului de acces.
Astfel, conform declarației martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești care s-au coroborat cu răspunsul la interogatoriu al pârâților, poarta de acces a fost edificată în anul 2013, moment în care a fost contestat dreptul de folosință al reclamanților, iar aceștia au efectuat demersuri pentru verificarea situației juridice a imobilelor învecinate.
De vreme ce ambele părți în litigiu s-au încrezut cu bună credință în legalitatea și temeinicia situației juridice care rezulta din mențiunile înscrise în cartea funciară, reclamanții nu aveau posibilitatea obiectivă de a cunoaște adevăratul traseu al limitei dintre cele două proprietăți decât o dată cu promovarea prezentei acțiuni, moment de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune.
În ceea ce privește stabilirea limitelor de hotar reale și corecte ale celor două imobile învecinate, instanța a avut în vedere situația de fapt astfel cum a rezultat din actele de proprietate, schițele aferente și concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate astfel încât terenurile deținute în realitate de către părți și suprafețele din actele de proprietate să corespundă întocmai, cu respectarea precizărilor avizului OCPI de admitere a lucrării expertului tehnic.
În baza art. 451 și următoarele Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză deoarece au căzut în pretenții față de aceștia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții H. Ș. și H. A. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor, având în vedere că acțiunea este una patrimonială, evaluabilă în bani, fiind supusă decretului nr. 167/1958 care prevede un termen general de prescripție de 3 ani.
Aceste construcții au fost finalizate în anul 2000, moment de la care a început să curgă dreptul la acțiune pentru reclamanți, iar prezenta acțiune a fost înregistrată în anul 2013, deci la momentul sesizării instanței de judecată era împlinit termenul de prescripție a dreptului la acțiune.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, susțin apelanții, instanța de fond și-a întemeiat concluziile în totalitate pe expertiza topo-cadastrală efectuată în cauză de expertul C. C.-V., deși această lucrare a fost întocmită cu nerespectarea actelor de proprietate și a cărților funciare ale părților.
Astfel, este lesne de observat că expertul a identificat în mod greșit terenul cu suprafața de 715 mp achiziționat de la reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1518/29.04.1999 la BNP Asociați I. M. și C. M. O..
Deși prin actul de proprietate limita sudică a terenului achiziționat de ei este reprezentată de drumul DS 976, expertul a stabilit în mod eronat această limită pe aliniamentul punctelor B-C din planșele nr. 2 și 3 anexă la raportul de expertiză.
Expertul nu a oferit nici în cuprinsul raportului de expertiză, nici prin răspunsul la obiecțiuni, vreo explicație referitoare la faptul că în actul de proprietate limita sudică a proprietății este reprezentată de DS 976, delimitat de punctele A-C în planșele nr. 2 și 3 anexă la raportul de expertiză, însă el stabilește în mod arbitrariu că limita sudică a proprietății lor este delimitată de punctele B-C, conform planșelor anexă la raportul de expertiză.
În aceste condiții, datorită neidentificării corecte a limitei sudice a proprietății lor cu suprafața de 715 mp, achiziționată prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1519/29.04.1999 la BNP Asociați I. M. și C. M. O., a putut fi creat triunghiul cu laturile A-B-C din planșele nr. 2 și 3 anexă la raportul de expertiză, în suprafață de 110 mp, care ar fi ocupat de ei din proprietatea reclamanților.
Pentru a dovedi că expertiza topo-cadastrală efectuată de expertul C. C. V. este nelegală, au solicitat încuviințarea unei contraexpertize, însă instanța de fond le-a respins cererea, preferând să îmbrățișeze punctul de vedere al expertului, susțin apelanții.
Totuși, Judecătoria P. a acceptat ca expertiza efectuată în cauză să fie avizată de BCPI P., sens în care a solicitat expertului să efectueze demersurile necesare în acest scop.
Dând încă o dată dovadă de rea-credință, expertul a efectuat memoriul tehnic doar pentru suprafața de 110 mp, delimitată de punctele A-B-C din planșele anexă la raportul de expertiză. BCPI P. a constatat că nici măcar coordonatele punctelor A,B,C nu au fost corect stabilite, în realitatea suprafața triunghiului delimitat de punctele A-B-C fiind de 109 mp., avizând lucrarea doar cu privire la această suprafață, astfel cum este menționat expres în rubrica ,,precizări" din memoriul tehnic depus de expert la dosarul cauzei. Avizarea întregului raport de expertiză era necesară, deoarece dacă la 110 mp. expertul a făcut o eroare de 1 mp., la întregile suprafețe măsurate erorile ar fi fost mult mai mari, acesta fiind în fapt motivul pentru care s-a ajuns la concluzia că ei ocupă teren din proprietatea reclamanților, au mai arătat apelanții.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, arătând că sentința primei instanțe este temeinică și legală. Astfel, se arată că în cauza de față ne aflăm într-o acțiune în revendicare, iar capătul de cerere vizând ,, obligația de a face" constituie un capăt de cerere accesoriu principalului, astfel încât acțiunea în revendicare, fiind imprescriptibilă, și dreptul la acțiune privind un drept accesoriu urmează principalul(a se vedea în acest sens dispozițiile art. 2503 Cod civil).
Prin urmare, instanța de judecată în mod corect a rezolvat, prin respingere, excepția prescrierii dreptului material la acțiune, susțin intimații.
Aserțiunile făcute de apelanți nu pot fi primite, în contextul în care în cadrul unei acțiuni în revendicare se compară actele de proprietate ale părților - acte de proprietate care au fost analizate în mod obiectiv atât de instanța de judecată, cât și de expertul tehnic topograf ce a fost învestit cu efectuarea lucrării de specialitate, susțin intimații.
În efectuarea lucrării de expertiză, domnul expert a ținut cont inclusiv de planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, precum și de documentația de carte funciară, fișa corpului de proprietate, din conținutul căreia rezultă în mod indubitabil că această cale de acces este evidențiată și există la DS. 665(976), precizează intimații.
Ceea ce omit cu rea-credință apelanții, susțin intimații, rezidă în aceea că din concluziile raportului de expertiză tehnică topografică rezultă fătă putință de tăgadă că:
Intimații – reclamanți dețin conform măsurătorilor, suprafața totală de 5.717, 62 mp teren față de 6.256mp, la care au dreptul, conform actelor de proprietate, iar apelanții - pârâți dețin, în realitate, 2.669 mp, în loc de 2390 mp, conform actelor de proprietate.
În planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, fiind evidențiată această cale de atac la DS 665(976), cu probele administrate în cauză, respectiv depozițiile de martori, răspunsurile la interogatorii ale pârâților - apelanți, expertiza tehnică topografică, înscrisurile depuse la dosar, rezultă că această cale de acces a fost închisă în mod nejustificat de pârâți, prin construcția unei porți metalice.
Analiza instanței de fond s-a făcut nu numai pornind de la concluziile raportului de expertiză, ci prin aprecierea concluziilor raportului de expertiză ca găsindu-și corespondență în documentațiile tehnice cadastrale aferente contractelor succesive de vânzare-cumpărare, prin care terenul de 715 mp a intrat în proprietatea pârâților, neconcordanțele dintre înscrierea în cartea funciară și traseul real al limitelor proprietăților fiind motivate de întocmirea deficitară a lucrărilor de PFA G. G., pentru a se obține înscrierea contractelor în cartea funciară.
Din conținutul acestei lucrări rezultă în mod indubitabil că apelanții sunt cei care le ocupă fără nici un drept suprafața de teren de 110 mp, astfel cum aceasta este identificată în raportul de expertiză omologat în mod corect de instanța de fond și care aparține domnului expert C. C. V., au mai arătat intimații.
Raportul de expertiză tehnică topografă oferă niște date concrete, care au determinat expertul să rețină fapta de ocupare abuzivă a suprafeței de teren ce le aparține, în funcție de actele de proprietate ale părților.
Pe de altă parte au precizat intimații că prin aserțiunile pe care le-au făcut apelanții nu rezultă în niciun fel vreun motiv temeinic care să justifice solicitarea acestora de efectuare a unei contraexpertize.
Ba mai mult decât atât, solicitarea acestora făcută la termenul de judecată din data de 24 aprilie 2014 a fost reiterată după ce instanța de judecată, la un termen anterior, s-a pronunțat asupra acestei solicitări prin respingerea cererii.
Lucrarea de expertiză a fost admisă de OCPI, avizată conform ordinului nr. 784/2011, avizare necesară pentru redarea întocmai a coordonatelor suprafețelor menționate, astfel încât aprecierile făcute de apelanți exced cadrului cu care reclamanții-intimați au înțeles să investească instanța de judecată, au mai arătat aceștia.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este întemeiat motivat de considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune privind cererea de ridicare a construcțiilor edificate de pârâți pe terenul în litigiu, tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o soluție corectă în sensul respingerii acestei excepții.
Astfel cererea privind desființarea acelor lucrări reprezintă o acțiune în obligație de a face care nu este o acțiune patrimonială, contrar susținerilor apelanților.
Dacă acest capăt de cerere ar fi fost apreciat ca o acțiune patrimonială în mod cert și taxa de timbru aferentă ar fi fost la valoare și nu de doar 20 lei cât a achitat în fața primei instanțe.
Conform art. 8 din Decret 167/1958 ,,prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Or în condițiile în care așa cum a reținut și prima instanță ambele părți în litigiu s-au încrezut cu bună credință în legalitatea situației juridice care rezultă din mențiunile înscrise în cartea funciară, reclamanții nu aveau posibilitatea obiectivă de a cunoaște adevăratul traseu al limitei dintre cele două proprietăți decât odată cu pronunțarea prezentei acțiuni, moment de la care începe ă curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune, acest capăt de cerere fiind subsecvent revendicării și stabilirii liniei de hotar.
Pe fondul acțiunii însă tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o soluție incorectă printr-o apreciere eronată a probatoriului.
Fiind vorba și despre revendicare est evident că se impune compararea actelor de proprietate ale părților.
Trebuie remarcat că este vorba despre acte de proprietate care provin de la aceiași autori.
Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1468/20.06.1990 părinții intimaților, A. M. și M. au dobândit suprafață de 2864 mp, teren și locuință situată pe acest teren, în P. .. 95, imobil având ca vecinătăți: N= Piscu S. și C. T. ; S= H. V și C. T; E= . V= proprietatea C.A.P. L. P..
Pentru acest teren de 2864 mp situat în P., ., la data de 27.04.1993 i s-a eliberat reclamantului-intimat A. M. titlul de proprietate_ prin reconstituirea dreptului de proprietate, menționându-se că suprafața de 1654 mp se regăsește în extravilanul T20, P 705/2 cu vecini N=C. T, E=A. M, S=C. T și V= P. Fântânele, iar suprafața de 1205 mp se regăsește în intravilan T3, P=1058 și 1057 (livezi și curți) cu vecinătățile: N= Piscu S, E= .= H. A și V= A. M.
La data de 29 aprilie 1999 părinții intimaților, A. M. și A. M. au cumpărat de la vecinul C. T. suprafața de 4107 mp teren situat în intravilan P. în tarlaua 30, . vecinii: N= B. T.; S= H.C. V= extravilan și E= A. M. și DE( fiind încheiat contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1520).
În aceeași zi la 29 aprilie 1999 tot părinții intimaților A. M. și A. M. au vândut prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1519 către pârâții – apelanți din prezenta cauză suprafața de 715 mp, teren situat în intravilanul P., tarlaua 30, . vecini: N și V: A. M., S= DS 976 și E- H. Ș.. Terenul a fost dobândit de vânzători în baza contractului autentificat sub nr. 1468/1990.
La data de 15.04.2005 a fost încheiat actul de donație autentificat sub nr. 2430 prin care A. M. și A. M. au donat copiilor lor A. D. I., A. C. (actualmente A.) și A. A., o casă de locuit (C1) o anexă C2, o seră C3, o anexă C4, suprafața de 944 teren arabil extravilan T20- .), suprafața de 1205 mp teren curți, construcții, livezi în intravilan pe care se află amplasate construcțiile enumerate anterior, ambele suprafețe fiind dobândite în baza contractului autentificat sub nr. 1468/1990.
Totodată au mai donat suprafața de 3494,63 m.p. teren în extravilan T20- parcelele A1 (705/2/1) și N2(705/2/2) o fundație (C1) și o seră (C2) amplasate pe acest teren care a fost dobândit în baza contractului autentificat sub nr. 1520/1999.
Prin urmare suprafața totală a reclamanților - intimați după vânzarea către pârâții - apelanți a suprafeței de 715 mp este de 6256 m.p. obținută astfel 2864m.p. + 4107 mp – 715m.p.
Trebuie reținut că din suprafața de 2864 m.p. a fost vândută suprafața de 715 m.p., astfel încât din această suprafață le-a rămas reclamanților - intimați A. suprafața de 2149 m.p.
Deci, 2149 m.p. + 4107 m.p.= 6256 m.p. A.
În altă ordine de idei însă se poate observa că ceea ce s-a donat de părinții Ananina către copiii lor este suprafața de 2149 m.p. rămasă din contractual de vânzare- cumpărare 1468/1990 după vânzarea celor 715 m.p. prin contractual de vânzare –cumpărare 1519/1999 către pârâții apelanți, cât și suprafața de 3494,63 m.p. din contractual de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1520/1999.
Reiese că din suprafața de 4107 m.p. ( contract 1520/1999) părinții A. au donat copiilor lor doar 3494,63 m.p., mai puțin cu 612, 37 m.p.
Pe de altă parte trebuie remarcat că așa cum a evidențiat expertul C. C. V. pârâții – apelanți au mai cumpărat pe lângă suprafața de 715 m.p. în 1999 de la familia A. prin contractual de vânzare- cumpărare 1519/29 apr 1999 și suprafața de 1675 m.p. teren prin contractual de vânzare- cumpărare 853/24.02.1999 de la același C. T. de la care au cumpărat și fam. A. ulterior în aprilie 1999.
De altfel expertul precizează că suprafața totală a apelanților este conform actelor de 2390 m.p. compusă din 884 m.p. +791 m.p. +715 m.p.(planșa nr. 1 la raport).
Expertul reține în răspunsul la obiecțiuni la obiectivul nr. 1 prima liniuță că suprafața de 715 m.p. înstrăinată de reclamanți din terenul în suprafață de 2864 m.p. dobândit de aceștia prin contractual de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 1468/1990 în schița anexă, se observă că se învecinează pe una din laturi cu proprietarul H., proprietarul C. (actual H. Ș. și A.) și Drum acces. Acest drum de acces se oprește în proprietatea soților A., deci nu avea cum o suprafață de teren ce a fost dezmembrată din această proprietate să se învecineze pe latura de sud cu Drum acces (DS 976).
Prin urmare, precizează expertul, pe latura dintre punctele 24 și 25 din documentația cadastrală (menționate ca fiind punctele A și O din planșa anexă nr. 3 la raportul de expertiză) proprietatea pârâților – apelanți se învecinează cu proprietatea reclamanților – intimați și nu ..S. 976/665)).
Motivat de aceste susțineri, expertul a realizat ulterior schițele de la filele 209, 210 și 211 reprezentând suprafața de 109 m.p. ce se pretinde a fi ocupată de pârâți din proprietatea reclamanților, această expertiză fiind avizată de O.C.P.I.
Această interpretare care a fost îmbrățișată și de prima instanță este însă greșită, constată tribunalul.
Pentru a se stabili dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților ,trebuie să se pornească și de la voința reală a părților din momentul încheierii actelor de vânzare-cumpărare în care s-au reținut vecinătățile raportat la toponimia locului.
Astfel așa cum reiese din schițele efectuate la dosar în partea de Vest a proprietății A., în suprafață de 2864 m.p. teren cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1468/1990, există o râpă care se întinde până la pârâu.
În momentul în care familia A. a vândut suprafața de 715 m.p. teren pârâților apelanți, din această suprafață totală de 2864 m.p. este evident că nu a vândut răpa, ci și-a reținut în partea superioară a râpei unde terenul era drept, o suprafață cu o lățime de apriximativ 4-5 m.l. care să constituie cale de aces de la terenul ce a rămas proprietatea lor, la D.S. (976(665))- . care a vândut suprafața de 715 m.p., pârâților.
Într-adevăr proprietatea pârâților- apelanți de 715 m.p. se învecinează cu calea de acces a reclamanților la . 976), această cale de acces făcând parte din proprietatea reclamanților, însă nimic nu justifică păstrarea la acest moment a triunghiului în suprafață de 109 m.p. evidențiat în schița avizată de OC.P.I. (fila 211 dosar fond), ca făcând parte din proprietatea reclamanților.
La momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare 1519/29.04.1999 aceștia aveau interesul doar de a-și asigura ieșirea de la terenul rămas proprietatea lor la DS 976, motiv pentru care și-au păstrat fâșia de teren plată care în partea de vest se învecinează cu râpa.
Astfel se explică și menționarea în contractual de vânzare–cumpărare 1519/29.04.1999 ca vecinătate în partea de sud a D.S. 976, interpretându-se că fâșia care constituie cale de acces la terenul reclamanților este de fapt parte tot din DS 976.
Că este așa o confirmă și declarațiile martorilor care atestă faptul că gardul ce delimitează calea de acces de proprietatea pârâților, este foarte vechi, la fel și construcțiile, singura construcție nouă fiind poarta metalică ce desparte DS 976 de calea de acces a reclamanților și care a fost realizată de pârâți.
Din fotografiile anexate la dosar se poate observa că într- adevăr gardul este foarte vechi, iar construcțiile realizate aproximativ în anii 1990 așa cum declara martorul N. M. sunt vechi și ele, doar sistemul de scurgere a apei pliviale este mai nou.
Prin urmare faptul că în present reclamanții-intimați dețin doar 5717, 62 m.p. teren față de 6256 m.p. cât li s-ar cuveni conform actelor lor de proprietate, iar pârâții- apelanți dețin 2669 m.p. teren față de 2390 cât li s-ar cuveni conform actelor de proprietate, nu justifică în mod automat prezenta acțiune în revendicare, suprafața care le lipsește reclamanților neputând fi identificată în niciun caz ca fiind triunghiul în suprafață de 109 m.p. din anexa nr. 11 (fila 211 dosar ) pentru considerentele expuse anterior.
De altfel instanța de control judiciar remarcă faptul că există numeroase inadvertențe evidențiate în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate aparținând familiei A., executat de S.C. UDY-TOP S.R.L. (fila 23 dosar fond) în care se precizează pe lângă alte erori că potrivit planului de încadrare în zonă în cadrul corpului de proprietate este cuprinsă și P (1056) (A) care nu este trecută în titlul de proprietate (176 033/27.04.1993 emis pentru 2864 m.p. –nota noastră) și în prezent are categoria de folosință (L) ca și P 1058 (L).
Pentru toate aceste considerente instanța în temeiul art. 480 cod civil va admite apelul formulat de pârâții H. Ș. și H. A. împotriva sentinței civile nr. 1472/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria P., pe care o va schimba în parte în sensul că:
Va admite în parte acțiunea reclamanților A. D. I., A. C., A. A., A. M. și A. M. în contradictoriu cu pârâții H. Ș. și H. A..
Va stabili limita dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților pe aliniamentul A-C-D-E-F-G-H-I-J conform planului de situație din planșa nr. 2 din expertiza ce face parte din prezenta hotărâre, întocmită în cauză de expert C. C. V..
Va respinge cererea reclamanților privind revendicarea și ridicarea construcțiilor magazie metalică, magazie din lemn și gard de pe teren.
Va obliga pârâții să achite reclamanților suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Va păstra dispozițiile sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii referitoare la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune și obligarea pârâților la ridicarea porții metalice delimitată de punctele P-K conform planului de situație planșa nr. 3 din expertiză.
Văzând și dispozițiile art. 453 Cod de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâții H. Ș. și H. A. împotriva sentinței civile nr. 1472/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria P., pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamanților A. D. I., A. C., A. A., A. M. și A. M. în contradictoriu cu pârâții H. Ș. și H. A..
Stabilește limita dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților pe aliniamentul A-C-D-E-F-G-H-I-J conform planului de situație din planșa nr. 2 din expertiza ce face parte din prezenta hotărâre, întocmită în cauză de expert C. C. V..
Respinge cererea reclamanților privind revendicarea și ridicarea construcțiilor magazie metalică, magazie din lemn și gard de pe teren.
Obligă pârâții să achite reclamanților suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Păstrează dispozițiile sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii referitoare la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune și obligarea pârâților la ridicarea porții metalice delimitată de punctele P-K conform planului de situație planșa nr. 3 din expertiză.
Obligă apelanții să achite intimaților suma de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronuntata astazi, 26.01.2014, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2015.
Președinte, M. S. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, A. M. |
Red,/Tehn. S.M./ A.L.
8 ex./ 03.08.2015
| ← Fond funciar. Hotărâre din 20-01-2015, Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Sentința nr. 151/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
