Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 534/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 534/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 13470/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Aprilie 2015
Președinte - M. A.
Judecător - C. A.
Grefier - I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 534/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant ., apelant . - AV. S. L. și pe intimat M. IAȘI PRIN PRIMAR, intimat C. L. IAȘI, intimat P. M. IAȘI, intimat S. C. DE RECUPERARE IAȘI, având ca obiect ordonanță președințială obligația de a nu face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de m24 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 31 martie 2015, când din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 7 aprilie 2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 7985/04.06.2014 Judecătoria Iași a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâții P. mun. Iași și C. L. Iași, a respins acțiunea civilă formulată, pe cale de ordonanță președințială, de reclamanta S.C. P. P. S.R.L. Cluj N. în contradictoriu cu pârâții P. mun. Iași și C. L. Iași pentru lipsa calității procesual pasive, a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul M. Iași, a respins acțiunea civilă formulată, pe cale de ordonanță președințială, de reclamanta S.C. P. P. S.R.L. Cluj N. în contradictoriu cu pârâții M. Iași și S. C. de Recuperare Iași și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant S. C. de Recuperare Iași, cu sediul în Iași, .. 14 în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. P. P. S.R.L.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta S.C. P. P. S.R.L. a chemat în judecată pârâții M. Iași, C. L. Iași, P. mun. Iași și S. C. de Recuperare Iași solicitând, pe cale de ordonanță președințială, să se pronunțe o hotărâre prin care să fie obligați pârâții să-i respecte drepturile sale de chiriaș, aceștia să nu întreprindă nici o măsură de evacuare împotriva sa și să nu-i stânjenească accesul la imobilul închiriat și la folosința acestuia.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea cererii a susținut că imobilul „corp protezare”, proprietatea ., i-a fost închiriat la data de 18.03.2011 pe o perioadă de 4 ani, respectiv până la data de 31.03.2015, activitate sa constând în fabricarea de proteze pentru persoane cu handicap.
Inițial nu a avut probleme cu pârâții, pârâtul S. de recuperare fiind administratorul terenului, care și-a manifestat intenția de a le închiria terenul aferent clădirii, ofertă pe care a acceptat-o la data de 09.01.2014, însă ulterior i-a solicitat să elibereze în termen de 30 de zile imobilul. Totodată și pârâtul M. Iași, care nu are calitatea de proprietar, i-a solicitat eliberarea spațiului în termen de 15 zile, în caz contrar va proceda la evacuarea pe cale administrativă.
A mai arătat reclamanta că, în conformitate cu prevederile contractuale, a făcut lucrări de îmbunătățire la clădire, respectiv investiții cu costuri ridicate (inclusiv racorduri separate la utilități), iar evacuarea lor ar însemnat producerea unui mare prejudiciu atât pentru ea cât și pentru beneficiarii protezelor.
A susținut reclamanta că urgența este dată de notificările emise către pârâți pentru a elibera imobilul, iar vremelnicia măsurii – solicită fie luată această măsură atât timp cât nu există o hotărâre judecătorească definitivă în ceea ce privește evacuarea sa din imobil.
Cu privire la neprejudecarea fondului – aparența dreptului este în favoarea sa, având calitatea de chiriașă, dreptul său urmând a fi respectat.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 996 C. proc. civ.
Alăturat cererii, reclamanta a depus copia contractului de închiriere nr. 1/18.03.2011, copia certificatului de înregistrare la ORC Cluj, copia notificării emise de M. Iași și cea emisă de S. de Recuperare, copia unui raport de evaluare pentru imobil, acordul exprimat de S. de Recuperare privind racordarea imobilului la branșarea unui apometru separat și punerea în funcțiune a instalației, acordul privind deversarea apei menajere, copia facturii fiscale de plată pentru racordul la rețeaua de apă –canal, dovada parcurgerii informării cu privire la avantajele medierii.
Pârâtul S. C. de Recuperare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că imobilul este proprietatea pârâtului M. Iași, acea societate nu avea vreun drept legal asupra acestui imobil, pentru acea societate a fost deschisă procedura falimentului, iar prin hotărâre judecătorească s-a dispus radierea acesteia. Dreptul de proprietatea al pârâtului asupra imobilului rezultă din HCL nr. 57/28.02.2014, bunul făcând parte din domeniul public, iar dreptul de administrare asupra acestuia aparține spitalului.
Cu privire la aparența dreptului invocat de către reclamantă, acesta nu îi este opozabil, atât timp cât el nu a fost parte cocontractantă și contractul de închiriere nu este unul valabil.
Cu privire la urgență, a susținut că aceasta nu există, fiind-i acordat un termen suficient de mare pentru a elibera spațiul.
Alăturat întâmpinării pârâtul a depus copia contractului de administrare din 21.03.2014, copia procesului-verbal de predare-primire din data de 20.03.2014, anexa la contractul de administrare, copia HCL nr. 57/_, adresa emisă de către lichidatorul judiciar al . atestă faptul că această societate nu a deținut dreptul de proprietatea asupra imobilului clădire C7 situată în incinta Spitalului de recuperare, copia sentinței civile nr. 5962/2012, dată în dosarul nr._/3/2008 a Tribunalului București.
Prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul S. de Recuperare a depus cerere reconvențională prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea reclamantei-pârâte din spațiul C7, situat în incinta sa.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1033-1048 C. proc. civ.
Pârâtului-reclamant i s-a pus în vedere obligația de a achita c/v taxei judiciare de timbru aferentă cererii formulate, obligație pe care acesta nu a îndeplinit-o.
Pârâții M. Iași, C. L. Iași și P. mun. Iași au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesual pasive motivat de faptul că în conformitate cu prevederile HCL 57/2014 dreptul de administrare asupra acestui imobil aparține Spitalului de Recuperare, iar prin contractul de administrarea acesta are obligația de a răspunde în nume propriu în litigiile referitoare la dreptul de administrare..
Totodată, pârâții au susținut că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate ale unei acțiuni promovate pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 996 C. proc. civ.; astfel, reclamanta nu are aparența de drept în favoarea sa, proprietarul imobilului sau administratorul nu și-au exprimat acordul pentru închirierea acestuia, contractul de închiriere pe care îl invocă nu este încheiat cu titularii dreptului de proprietate sau administrare a spațiului; folosește abuziv spațiul astfel că nu poate fi legitimată o atare folosință; cel prejudiciat, în realitate, este proprietarul imobilului.
În drept pârâții au invocat disp. art. 996 C. proc. civ.
Alăturat întâmpinării au depus copia contractului de administrare din 21.03.2014, copia procesului-verbal de predare-primire din data de 20.03.2014, anexa la contractul de administrare, copia HCL nr. 57/_.
În conformitate cu disp. art. 248 C. proc. civ. instanța de fond, în condiții de procedură completă și corect îndeplinită, a pus excepțiile în discuția contradictorie a părților și a procedat la soluționarea acestora.
În dovadă și contradovadă părțile au solicitat proba cu înscrisuri, probă pe care, în temeiul art. 255 alin. 1 C. proc. civ. coroborate cu art. 998 alin. 3 C. proc. civ. le-a apreciat ca admisibile și în conformitate art. 258 alin. 1 C. proc. civ. le-a încuviințat și a procedat la administrarea acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat, pe calea sumară a ordonanței președințiale, să-i fie respectate drepturile sale de chiriaș și să se dispună obligarea pârâților să nu întreprindă nici o măsură de evacuare împotriva sa și să nu-i stânjenească accesul la imobilul închiriat și la folosința acestuia.
Reclamanta a arătat că este titulara unui contract de închiriere pentru acest imobil, încheiat cu . spațiului, termenul contractului expiră în 2015 și în mod nejustificat pârâții întreprind demersuri pentru evacuarea sa din imobil, mai mult a efectuat îmbunătățiri la acest imobil, pentru care a investit sume mari de bani, aceste demersuri constând în emiterea unor notificară prin care este somată să elibereze spațiul în 30 de zile, respectiv în 15 zile.
Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul in fond si nici masuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt – art. 996 alin. (5) NCPC.
Condițiile exercitării procedurii ordonanței președințiale sunt cele reglementate de art. 996 C. proc. civ.
Urgența: condiție care justifica utilizarea procedurii in chestiune, caracterizata printr-o procedura de judecata mai sumara, conform art. 996 alin. (1) NCPC s-a reținut ca exista îndeplinita aceasta condiție când măsura provizorie este necesara “pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara … ori… pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Urgența trebuie sa persiste pe tot parcursul judecății (chiar si in calea de atac a apelului) iar instanța de judecata are obligația să indice împrejurările ce au condus la concluzia ca este îndeplinita această cerința. De asemenea, lipsa caracterului de urgenta conduce la soluționarea oricărui aspect pe calea procedurii comune.
Măsura dispusa sa aibă caracter provizoriu (vremelnic): masurile încuviințate nu sunt de natura sa conducă la rezolvarea fondului ci sunt de natura sa mențină o situație de fapt pana la soluționarea celui dintâi, așadar – sunt limitate in timp pana la soluționarea in fond a litigiului.
Condiția de a nu prejudeca fondul este expres reglementata in NCPC (art. 996 alin. 5 NCPC). Se retine ca, datorita faptului ca ordonanța presupune urgenta si adoptarea unor masuri vremelnice, instanța nu are căderea sa prejudece fondul dreptului dar – pentru ca totuși soluția sa nu fie arbitrara – este datoare sa cerceteze aparenta dreptului, sa pipăie fondul.
Existenta unei “aparente de drept” in favoarea reclamantului, condiție noua, legiferata la art. 996 alin. (1) NCPC, ca aceasta condiție trebuie analizata in mod prioritar de către instanță, aceasta din urma fiind ținuta sa nu dispună nici o măsura provizorie pana ce nu își creează convingerea ca in favoarea reclamantului exista “aparenta de drept”. Limitele cercetării privind aparenta dreptului sunt chiar limitele indicate si in vechea reglementare, in doctrina si jurisprudența, referitoare la “pipăirea fondului.
În conformitate cu art. 248 C. proc. civ. cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților M. Iași, C. L. Iași și P. mun. Iași:
Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în procesul civil.
Astfel, în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cat și pe cea pasivă.
Ori în cauză, reclamanta a susținut că pârâtul S. de Recuperare și M. Iași au întreprins demersuri pentru a o evacua din acel spațiu, emițând acele notificări și aceștia sunt cei care ar pretinde un drept de proprietate și respectiv, de administrare asupra acestui imobil, condiții în care instanța de judecată reține că aceștia sunt pârâții față de care reclamanta ar avea interul să-și ocrotească pretinsul drept încălcat.
Prin urmare, instanța de fond a constatat constată că pârâtul M. Iași are calitate procesual pasivă în cauză, astfel că va respinge față de acesta excepția lipsei calității ca neîntemeiată, însă o va admite pentru ceilalți doi pârâți și pe cale de consecință va respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții P. mun. Iași și C. L. Iași, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale cereri, formulate pe calea sumară a ordonanței președințiale:
Prima condiție privind aparența dreptului – reclamanta o justifică prin contractul de închiriere încheiat cu . dosarul cauzei.
S-a reținut că din actele dosarului rezultă că acel imobil aparține domeniului public, conform HCL 57/2014, iar dreptul de administrarea asupra acestuia a fost dat de către proprietarul imobilului către pârâtul - spital.
Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția procesuală a acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt, doctrina evidențiind că „ starea de fapt a unui proces se împletește întotdeauna indisolubil cu cea de drept și judecătorul, atunci când ordonă chiar o măsură provizorie, trebuie să fie convins că această măsură este justă și conformă cu dreptul”.
Ori în condițiile în care acea societate cu care reclamanta a încheiat contractul de închiriere, neînregistrat la organele fiscale, pe care-l prezintă ca fiind titlul său justificativ, a fost radiată conform sentinței civile nr. 5962/2012, dată în dosarul nr._/3/2008 a Tribunalului București, iar lichidatorul judiciar al acesteia a comunicat către S. de Recuperare - adresa nr. 375/17.02.2014 (fila 59 dosar) prin care a precizat că societatea Romhandicap nu a deținut dreptul de proprietate asupra acestui imobil C7, precum și faptul că prin extrasul de carte funciară, depus la dosarul cauzei, se atestă că dreptul de proprietate asupra acestui imobil aparține pârâtului M. Iași, conform mențiunilor din partea a II a cărții privind dreptul de proprietate, denumirea societății fiind menționată în partea I a cărții, la descrierea imobilului și față de HCL nr. 57/_ și anexa și față de contractul de administrare, instanța de judecată, în urma unei sumare analize constată că acel contract de închiriere a fost încheiat cu o persoană ce nu are vreun drept asupra acestui imobil, prin urmare, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține o aparență de drept doar în favoarea reclamantei.
Eventuala valabilitate a dreptului susținut de către reclamantă, precum și prerogativele ce decurg din acesta, poate fi valorificat de către aceasta pe calea dreptului comun și nu pe calea procedurii sumare a ordonanței președințiale, procedura aleasă nepermițând prejudecarea fondului.
Însă aparența de drept este doar o condiție minimală de admisibilitate, astfel că au fost analizate și întrunirea cumulativă celorlalte condiții.
Cu privire la condiția urgenței - instanța de fond a apreciat că acele notificări emise de cei doi pârâți nu pot conduce la convingerea că luarea acestei măsuri se impune de urgență pentru a se păstra un drept ce ar fi păgubit prin întârziere, reclamanta formulând cererea în obligație „a nu face”; nu a dovedit ce măsuri au fost luate astfel încât au determinat-o la promovarea acestei acțiuni, respectiv ce drepturi i-ai fost încălcate și în cea au constat aceste încălcări, în ce mod i s-a stânjenit accesul în imobil și folosința acestuia, motive pentru care a constatat că această condiție nu este îndeplinită.
În ceea ce privește cerința caracterului vremelnic, reclamanta a investit instanța cu o cerere având ca obiect obligația de „ a nu face” până la pronunțarea unei eventuale hotărâri privind evacuarea sa, ori împotriva sa nu a fost promovată vreo acțiune pe calea dreptului comun pentru a fi evacuată; există și posibilitatea ca această acțiune să nu fie promovată și deci să nu existe o hotărâre judecătorească (litigiul să fie soluționat în alt mod, deci nu se poate dispune o măsură provizorie fără arătarea limitării efectelor acesteia în timp, ci lăsate să fie perpetue până la îndeplinirea unei eventualități, prin urmare instanța de fond a constatat că nici această condiție nu este îndeplinită.
În atare condiții față de disp. art. 996 C. proc.civ. și față de cele mai sus reținute instanța de fond a constatat că cererea reclamantei este inadmisibilă și, pe cale de consecință, a respins-o ca atare.
În ceea ce privește cererea reconvențională – având în vedere că pârâtul-reclamant a fost legal citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, (cerința de acordare a unui nou termen pentru complinirea acestei lipse fiind respinsă, avându-se în vedere, pe de o parte, că taxa trebuia achitată până la primul termen de judecată, iar pe de altă parte, cererea de acordare a unui nou termen doar pentru acest motiv apărea ca incompatibilă cu procedura urgentă a cererii principale, formulate pe cale de ordonanță președințială), instanța de fond a anulat-o ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. PRODMED P. SRL Cluj N., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond ca fiind netemeinica și nelegală și, pe cale de consecință, să se dispună să-i fie respectate drepturile în calitate de chiriasi si sa dispuna obligarea paratilor sa nu întreprinda nici o masura de evacuare impotriva sa, să nu-i stanjeneasca accesul la imobilul inchiriat si folosinta acesluia, atâta vreme cat nu exista o hotarare judecatoreasca de evacuare(sau pana la pronunțarea unei hotarari judecatoresti definitive de evacuare) în ce priveste imobilul in suprafață de 332.16 mp compus din cladire Corp protezare, nr. cadastral I8997-C7/CF nr._ SPECIALĂ, situata in curtea Spitalului C. de Recuperare Iasi, .. 14, cladire care se află în proprietatea S.C. ROMHANDICAP SA București.
In ceea ce privește aparența dreptului în calitate de chiriași, ca și conditie de admisibilitate a ordonantei presedintiale, instanta de fond a apreciat in mod gresil că acel contract de închiriere încheiat cu . ar avea valabilitate deoarece societatea a fost radiată conform sentinței civile nr.5962/2012 pronuntata in dosarul nr._/3/"2008 de catre Tribunalul Bucuresti.
Apelanta a solicitat să se observe ca sentinta 5962/2012 a Tribunalului Bucuresti, aflata in copie la dosar este o sentinta care, desi nu este definitiva. instanta a luat-o toiusi in considerare.
A învederat pe această cale faptul ca . este radiata deoarece prin sentinta civila nr.5153/20.05.2014 pronuntata in dosarul nr._ de catre Tribunalul Bucuresti s-a admis cererca de revizuire a lichidatorului . s-a dispus inlaturarea masurii radierii si continuarea procedurii falimentului( a depus în copie certificatul de solutie a Tribunalului Bucuresti).
Tot referitor la aparenta dreptului de chiriași, consideră că în sprijinul său vin si dispozițiile art.565 din Noul Cod Civil, in sensul ca dovada dreptului de proprietate a . imobilului cladire C7 a facut-o cu extrasul de carte funciara din data de 25.02.2014 pe care l-am depus la dosar.
In ceea ce priveste motivarea instantei de fond potrivit careia prin adresa nr.375/17.(12.2014 (fiia 59 dosar) în care se precizeaza ca societatea . a deținut dreptul de proprietate asupra imobilului C7. A subliniat faptul că la ultimul termen de judecata a depus la dosar adresa lichidatorului T. și Asociatii SPRL cu nr. 1009/23.05.2014 prin care se transmite M. Iasi "faptul că, pe baza înscrisurilor nou idenlificate la O.C.P.I. fost ROMHANDICAP SA deține dreptul de proprietate asupra cladirii C7 ...", ori acesi înscris nu a fost avut în vedere de catre instanta de fond, in incheierea de ședinta din 03.06,2011 consemnându-se în mod eronat că actul depus de catre av. S., respectiv adresa nr. 1000/23.05.2014 emisa de catre lichidator este un act din care rezultă ca terenul este proprietate publica.
Un alt aspect de nelegalitate a sentinței criticate este acela că instanța de fond a retinut faptul ca contractul de închiriere încheiat cu . este opozabil deoarece nu a fost înregistrat la organelle fiscale.
A învederat instanței că, potrivit Ordinului ANAF NR.1985/2012, anexa 2 lit.A. pct.I. locatorii, alții decat persoanele fizice "pot" înregistra la organele fiscale competente contractele de locatiune. Astfel. potrivit respectivului ordin, persoanele juridice nu au obligatia de a inregistra contractele de locatiune pentru ca acestea sa poată fi valabile.
Cu privire la conditia urgenței, apelanta consideră că instanța de fond, în mod neintemeiat a apreciat că nu este îndeplinită, motivand ca nu a dovedit ce masuri au fost luate împotriva sa care să o determine la promovarea actiunii pe cale de ordonanta presedintiala. A arătat cu probe instantei de fond faptul ca initial nu a avut probleme că paratele intimate, in sensul ca S. C. de Recuperare, in calitate de administrator al terenului, prin adresa nr._/03.12.2013 si-a manifestat intentia de a initia procedura de inchiriere a terenului aterent cladirii C7, oferta acceptata de apelantă prin adresa nr.946/00.01.2014, pentru ca, ulterior, fără nici un motiv si fara nici o calitate de proprietar în ce priveste clădirea C7 prin adresa nr.5503/12.03.2014, spitalul să solicite eliberarea in termen de 30 de zile a "imobilului-C"7 cu suprafața de 332.16 mp situat în incinta Spitalului C. de Rccuperare Iasi". Totodată, prin adresa nr._ din 04.03.20 14 comunicată pe data de 09.04.20 14 pârâtul M. Iași, fără a avea nici o calitate de proprietar asupra corpului de clădire C7 și fără nici o explicatie i-a solicitat în mod cu tolul abuziv ca în termen de 15 zile "să eliberăm spațiul și să-l predăm proprietarului", în caz contrar acesta urmând a proceda la evacuarea sa din cladire pe cale administrativa.
Privitor la neîndeplinirea cerinței caracterului vremelnic al măsurii avand ca obiect obligatia de "a nu face", cousideră că instanta de fond a apreciat gresit ca nu este îndeplinita cerinta deoarece nu a fost promovata o acțiune de evacuare pe calea dreptului comun.
A reiterat faptul ca intimatele au somat-o că o evacuează pe cale administrativa fără hotarare judecătoreasca de evacuare. În plus, a învederat faptul ca, potrivit literaturii de specialitate, solutionarea cererii de ordonanță președințială nu ține de existența unui proces pe rol pe calea drepiului comun, cererea putând fi făcuta in conditiile art.996 din NCPC pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
In ceea ce priveste sustinerea instantei ca nu este îndeplinit caracterul vremelnic deoarece nu există promovata o actiune pe calea dreptului comun pentru evacuare, că exista si posibilitatea ca această acțiune să nu fie promovata și, deci, să nu existe hotărâre judecatorească, iar litigiul să fie soluționat în alt mod, astfel încât nu se poate dispune o masura provizorie fără arătarea limitarii efectelor acesteia în timp, apelează la dispozițiile art.996. alin.2., teza a 2-a potrivit cărora:"Dacă hotărârea nu cuprinde nici o mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurarile de fapt avute în vedere, masurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. Consideră că cerința vremelniciei este indeplinita tocmai prin faptul ca cererea precizează momentul până la care să-și producă efectele ordonanța președințială, respectiv până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de evacuare.
În drept și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 466 și urmatoarele. art.906 și urmatoarele din NCPC și a solicitat admiterea probei cu înscrisurile anexate..
S. C. de Recuperare Iasi, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de . ca fiind neîntemeiat si ramas fara obiect (existând și autoritate de lucru judecat-exceptii pe care le-a formulat - în ceea ce priveste evacuarea), pe baza probelor suplimentare depuse la dosar; menținerea sentinței civile nr. 7985/2014 dată de instanta de fond -Judecatoria Iasi ca fiind temeinica si legala.
Intimata a arătat că prin sentința civilă nr. 9785/2014 a Judecatoriei Iasi, in dosarul nr._/245/2014, s-a admis cererea formulata de S. C. de Recuperare Iasi in contradictoriu cu . (apelant in acest dosar), cu sediul in Cluj N. si s-a dispus, pe calea procedurii speciale prevazute de art. 1033-1048 NCPC evacuarea paratului . din imobilul C7 - Pavilion protezare in suprafata de 332,16 mp, situate in incinta Spitalului C. de Recuperare Iasi, cladire care se afla in proprietatea M. Iasi si in administrarea spitalului. Sentinta este executorie.
In ceea ce priveste prima condiție - aparența dreptului -sustinerele apelantei potrivit carora "instanta de fond a apreciat in mod gresit valabilitatea contractului de inchiriere, trebuie respinse avand in vedere faptul ca prin Hotararea Cosiliului L. nr. 57 din 28 februarie 2014, anexa nr. 9, rezultă cu claritate că bunul ( cladire C7 - Pavilion protezare situat in incinta Spitalului C. de Recuperare Iasi, cu suprafata de 332,16 mp) apartine domeniului public al M. Iasi, iar titularul dreptului de administrare a bunurilor imobile proprietate publica a M. Iasi este S. C. de Recuperare Iasi, conform contractului de administrare nr._/20.03.2014.
De asemenea, prin Hotărârea nr.7916/08.12.2010 Tribunalul Bucuresti a dispus in dosarul nr._/3/2008 dizolvarea societatii debitoare . încetarea atribuțiilor T. SI ASOCIATII SPRL ca administrator judiciar, numind totodată același SPRL ca lichidator judiciar, fiind deschisă procedura simplificata a falimentului.
Ca atare, contractul de inchiriere depus de apelanta in sprijinul afirmatiilor sale nu putea fi semnat valabil la data de 18.03.2011, toate premisele logice conducând la faptul ca . mai avea drept de administrare la acea data, deci nu putea semna un astfel de contract, iar SPRL imputernicit cu lichidarea societatii nu a semnat un astfel de contract. Contractul este incheiat, in calitate de locator, de o persoana care, astfel cum a aratat mai sus, nu justifica nici un drept in legatura cu imobilul inchiriat. Persoana care a semnat contractul de inchiriere pentru . avea la momentul semnarii contractului dreptul de a angaja voința juridica a societatii, aceasta aflandu-se sub incidenta Legii nr. 85/2006 si avand desemnat administrator special încă din anul 2010.
Susținerea apelantei potrivit careia din extrasul de carte funciara reiese ca . dreptul de proprietate asupra cladirii este neîntemeiata si deriva dintr-o interpretare gresita a mentiunilor din cuprinsul cartii funciare. Faptul ca in partea I a Cartii funciare este mentionata . face dovada dreptului de proprietate asupra cladirii respective pentru că imediat, în partea a-II-a a Cartii funciare, se mentioneaza foarte clar ca respectivul imobil face parte din domeniul public al M. Iasi.
Apelantul nu a depus nici o proba la dosarul cauzei din care sa rezulte ca imobilul C7 - Pavilion protezare situat în incinta Spitalului C. de Recuperare Iasi, ar apartine ., dupa cum a aratat, mentiunile din HCL nr. 57/2014, precum si mentiunile din partea a II a Cartii funciare fac dovada I dincolo de orice dubiu că bunul face parte din domeniul public al M. Iasi si dat in administrarea intimatului.
Titularul dreptului de proprietate este mentionat clar in partea a-II-a a Carții funciare, in prima parte a Cărții fiind descris imobilul pentru care este deschisa cartea funciara.
Prin urmare, intimatul consideră că toate criticele aduse de către apelanta, nu pot fi luate in considerare si urmeaza a fi respinse.
Referitor la conditia urgentei, instanta de fond in mod corect a apreciat ca aceasta conditie nu este indeplinita, avand in vedere termenul generos pe care l-a acordat prin notificare, adica 30 zile, față de termenul de 5 zile stipulat in NCPC.
Apelanta nu a dovedit ce masuri au fost luate astfel încât să o determine la promovarea unei actiuni, respectiv ce drepturi i-au fost incalcate, în ce au constat aceste încălcări.
In ceea ce priveste neîndeplinirea caracterului vremelnic, consideră că in mod corect a apreciat instanta de judecata că nici aceasta conditie nu este îndeplinită.
Având în vedere cele prezentate, intimatul a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței date de Judecătoria Iași.
În drept a invocate dispozițiile art. 205-208 din Codul de Proc. Civilă.
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimat prin întâmpinare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge. Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie ca între prezenta cauză și cea la care se face trimitere să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză. Prezentul dosar are ca obiect „obligația de a nu face” formulată pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, iar dosarul nr._/245/2014 are ca obiect evacuarea formulată pe cale dreptului comun, având deci obiecte diferite.
Este adevărat însă că aspectele analizate și soluționate definitiv prin decizia civilă nr. 952/2014 a Tribunalului Iași au intrat în puterea lucrului judecat și trebuie avute în vedere în soluționarea prezentei cauze.
Prin cererea formulată, reclamanta S.C. P. P. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții M. Iași, C. L. Iași, P. mun. Iași și S. C. de Recuperare Iași solicitând, pe calea ordonanței președințiale, să se pronunțe o hotărâre prin care pârâții să fie obligați să-i respecte drepturile sale de chiriaș, să nu întreprindă nici o măsură de evacuare împotriva sa și să nu-i stânjenească accesul la imobilul închiriat și la folosința acestuia, atâta vreme cât nu există o hotărâre judecătorească de evacuare sau până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitivă de evacuare în ceea ce privește imobilul în suprafață de 332,16 mp compus din clădire Corp protezare, nr. cadastral_-C7/CF nr._ specială, situată în curtea Spitalului C. de Recuperare Iași, .. 14.
Conform dispozițiilor art. 996 din Noul Cod de Procedură Civilă – “Condiții de admisibilitate” instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Instanța de fond a analizat pe larg condițiile de admisibilitate a acțiunii formulate pe calea ordonanței președințiale, respectiv: aparența dreptului, urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului cauzei.
Între timp, după pronunțarea instanței de fond în prezenta cauză, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de recurs, au mai fost soluționate alte acțiuni promovate de părțile din prezenta cauză, respectiv: sentința civilă nr. 280/03.03.2015 dată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ prin care a fost admisă acțiunea reclamantei pentru anularea Hotărârii nr. 57/2014 a Consiliului L. Iași, decizia civilă nr. 952/18.11.2014 dată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2014 prin care a fost admis apelul declarat de S.C. P. P. SRL și a fost respinsă definitiv acțiunea în evacuare a acestei societăți.
Prin decizia civilă nr. 952/18.11.2014 dată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2014 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că: ” În speță, în sarcina pârâtei S.C. P. P. S.R.L. nu există obligația corelativă de evacuare a bunului și de predare a lui către reclamantul S. C. de Recuperare Iași. Pârâta a intrat în posesia și folosința spațiului prin încheierea unui contract de închiriere la data de 18.03.2011 cu S.C. Romhandicap S.A. București care și-a exhibat calitatea de proprietar al imobilului obiect al convenției părților. Contractul de închiriere se bucură de prezumția de validitate și și-a găsit punerea în practică din chiar momentul nașterii raportului juridic. Între cel ce se pretinde titular al dreptului relativ de creanță, reclamantul S. C. de Recuperare Iași, și pârâta chemată în judecată, S.C. P. P. S.R.L., se interpune așadar, un terț, S.C. Romhandicap S.A. București, singurul în raport de care pârâtei îi incumbă obligația de „a face”.
A admite că în prezentul litigiu pârâta este subiect pasiv și în raport cu reclamantul înseamnă practic să transcendem pe tărâmul acțiunii în revendicare reglementată de art. 563 Cod civil. Aceasta întrucât stabilirea validității implicite a contractului de închiriere, pe care judecătorul fondului a cercetat-o în statuările sale, a trecut dincolo de granițele dreptului relativ de creanță, singurul ce poate fi discutat și disputat în cadrul acțiunii în evacuare. Practic, cercetarea aspectului negării dreptului reclamantului, prin analiza făcută în ce privește putința S.C. Romhandicap S.A. București de a dispune de atributele posesiei și folosinței, a avut loc erga omnes și nu așa cum este imperativ, în considerarea caracteristicilor dreptului relativ, exclusiv față de subiectul pasiv determinat. Or, acesta din urmă este pârâta S.C. P. P. S.R.L., ce are uzul imobilului în litigiu.
Subliniază tribunalul că pârâta a exercitat posesia asupra imobilului C7 – Pavilion de protezare încă din anul 2011. Înscrisurile pe care însuși reclamantul le invocă spre argumentarea dreptului său au ca moment al emiterii anul 2014 (atât Contractul de administrare nr._ cât și HCL 57). Altfel spus, în chiar opinia titularului actului de învestire dreptul său de folosință a luat naștere abia în anul 2014 suprapunându-se pe structura deja existentă încă din anul 2011 a unui raport juridic de locațiune executat deja în privința obligației locatorului de predare a bunului.”
Astfel, cu privire la condiția privind aparența dreptului, aceasta este dovedită prin contractul de închiriere încheiat cu . dosarul cauzei.
Dreptul susținut de apelanta reclamantă și prerogativele ce decurg din acesta au fost valorificate de ea pe calea dreptului comun.
Apelanta nu a arătat concret și nu a dovedit ce măsuri au fost luate împotriva ei care au determinat-o la promovarea prezentei acțiuni, drepturile care i-au fost încălcate și, concret, în ce au constat aceste încălcări, care este modalitatea prin care i-a fost stânjenit accesul în imobil și folosința acestuia.
Cu privire la caracterului vremelnic al măsurilor solicitate, apelanta a investit instanța cu o cerere având ca obiect obligația de „a nu face” până la pronunțarea unei eventuale hotărâri privind evacuarea sa, această hotărârea fiind în prezent pronunțată. Problema evacuării a fost analizată și soluționată deja definitiv, arătându-se că „în sarcina pârâtei S.C. P. P. S.R.L. nu există obligația corelativă de evacuare a bunului și de predare a lui către reclamantul S. C. de Recuperare Iași”. Prin acea hotărâre au fost soluționate atât aspectele care vizează prezenta cauză, cât și probleme de fond care privesc raporturile juridice între părți.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul formulat de reclamanta S.C. P. Protetica S.R.L. Cluj-N. împotriva sentinței civile nr.7985/14.06.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de intimați.
Respinge apelul formulat de reclamanta S.C. P. Protetica S.R.L. Cluj-N. împotriva sentinței civile nr.7985/14.06.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi 21.04.2015, în condițiile art. 396 alin.2 din Codul de procedură civilă, iar soluția se va pune la dispoziția părții prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
A.M. A.C. B.I.
Redactat: A.C.
4 ex//07.05.2015
Judecător de fond: B. M./ Judecătoria Iași
| ← Pretenţii. Decizia nr. 491/2015. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 547/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
