Pretenţii. Decizia nr. 568/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 568/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 14865/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Aprilie 2015
Președinte - I. E. B.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 568/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului promovat de reclamanta Asociația de P. . civile nr._ din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. C. L., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 20.04.2015, susținerile și concluziile apărătorului intimatului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 27.04.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu, și respinge pentru acest motiv cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuieilor de întreținere cuprinse în listele de plată din perioada martie 2010 – decembrie 2010 și a penalităților de întârziere aferente perioadei noiembrie 2009 – decembrie 2010.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de P. . cu pârâtul M. C. L..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6712,10 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de întreținere neachitate aferente perioadei ianuarie 2011 – decembrie 2013, precum și a sumei de 4565,23 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere neachitate aferente aceleiași perioade.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea parțială a onorariulu de avocat.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut că:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași reclamanta Asociația de P. . instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtul M. C. L. la plata sumelor de 8458,13 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de întreținere neachitate aferente perioadei ianuarie 2011 – decembrie 2013, precum și a sumei de_,65 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere neachitate aferente perioadei noiembrie 2009 – decembrie 2013. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Pârâtul nu și-a achitat obligațiile la întreținere, datorând sumele arătate.
Asociația reclamantă a fost înființată prin sentința civilă nr.630/20.08.1997, pronunțată în dosarul nr.489/PJ/1997 al Judecătoriei Iași.
Față de refuzul său de a achita acele sume, au fost calculate penalități de 0,15% pe zi, conform Deciziei Comitetului Executiv al Asociației.
Creanța este certă, lichidă și exigibilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998 C.Civ. și ale legilor 114/1996 și 230/2007.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări, deși a fost legal citat.
Analiza excepției prescripției
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.1 din legea 230/2007, „asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”. Prin urmare, și împlinirea termenului de prescripție este prorogată, în conformitate cu acest text.
Analizând lista pentru luna decembrie 2010 (fila 63 - verso), se observă că aceasta a fost afișată la 15.01.2011, ceea ce înseamnă că reclamanta nu putea pretinde plata ei până la 15.04.2011, moment de la care trebuie calculat termenul de prescripție. Acțiunea a fost introdusă la 29.04.2014, deci cu mai multe zile după ce expirase deja termenul de prescripție pentru luna decembrie 2010. În mod evident, în cazul tuturor celorlalte luni anterioare termenul de prescripție era deja împlinit la data introducerii acțiunii.
Evident, este prescris și dreptul la acțiune pentru a pretinde plata penalităților în raport de toate obligațiile lunare în raport de care este prescris și dreptul la acțiune pentru plata cheltuielilor de întreținere, conform art.1 alin.2 din Decret.
În ceea ce privește angajamentul de plată din 15.10.2012 (f.22), încheiat între părți, se observă că acesta cuprinde o recunoaștere generică, în raport de o sumă mai mare, fără identificarea perioadei pentru care aceasta era datorată, pentru se putea reține o recunoaștere în raport de lunile din perioada menționată în paragrafele anterioare. Or, pentru aplicabilitatea art.16 alin.1 lit.a din Decret, este necesar ca recunoașterea să fie expresă și determinată sau determinabilă, mai ales în cazul în care debitorul are obligații lunare pe o perioadă îndelungată de timp.
Prin urmare, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu, și va respinge pentru acest motiv cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuieilor de întreținere cuprinse în listele de plată din perioada martie 2010 – decembrie 2010 și a penalităților de întârziere aferente perioadei noiembrie 2009 – decembrie 2010.
Analiza fondului
1. Potrivit art.46 din legea 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În ceea ce privește debitul principal, instanța a adunat sumele consemnate în fișele depuse pe parcursul procesului (cu verificarea concomitentă a listelor de plată - a se vedea filele 19-21), adică sumele din listele lunilor ianuarie 2011 – decembrie 2013, rezultând suma de 6712,10 lei.
Mai trebuie remarcat că din graficul de la fila 13 rezultă că pârâtul a făcut plăți în valoare de 5922,92 lei în perioada 27.05.2010 – 10.09.2012, care acoperă cu totul restanța inițială din luna ianuarie 2011 (fila 72). Cu toate acestea, nu va fi diminuat cuantumul debitului principal din perioada ianuarie 2011 – decembrie 2013, fiind de presupus că majoritatetea plăților (mai ales inițiale) au fost imputate asupra unor datorii anterioare (inclusiv din perioada analizată la discutarea excepției prescripției).
În acest sens, va obliga pârâtul la sumei de 6712,10 lei.
2. După cum reiese din art.49 al aceluiași act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, iar penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Prin Decizia Comitetului Executiv al Asociației nr.54/29.02.2008 (f.11), a fost stabilit coeficientul de 0,15% pe zi de întârziere, fiind deci respectat textul de mai sus, precum și cel al art.30 alin.1 lit.j din legea 230/2007.
Aplicând acest coeficient la sumele datorate lunar de pârât și la numărul de zile de întârziere aferent fiecărei luni (precum în tabelul de la filele 19-21, al cărui conținut a fost verificat sub aspectul corectitudinii calculului cuantumului penalităților în raport de fiecare obligație lunară în parte, prin aplicarea formulei "obligație lunară * 1,5 * număr de zile de întârziere corespondent /1000") și adunând apoi sumele rezultate în raport de fiecare obligație lunară, pentru perioada ianuarie 2011 – decembrie 2013, rezultă un total de 4565,23 lei.
V. În temeiul art.453 C.pr.civ., instanța are în vedere faptul că acțiunea a fost admisă în parte, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 lei (în loc de 500 lei), cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea parțială a onorariului de avocat, dovedit cu chitanța nr.698/24.04.2014 (f.5).”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . anularea parțială a sentinței civile și obligarea pârâtului la plata debitelor astfel cum au fost solicitate prin cererea introductivă precum și la plata cheltuielilor de judecată de la instanța de fond.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond, invocând din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune a admis-o, respingând o parte din sumele pretinse, făcându-se trimitere la dispozițiile art. 2512, art. 2513 din Noul Cod Civil, în condițiile în care, pe de o parte, legea nu îi mai recunoaște posibilitatea de a invoca din oficiu excepția, iar pe de altă parte, excepția nu putea fi admisă avându-se în vedere plățile succesive efectuate de debitor atât în contul cheltuielilor de întreținere cât și în contul penalităților de întârziere. Nejustificat instanța de fond a cenzurat cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse.
Odată cu cererea de apel reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Legal citat, pârâtul-intimat nu a depus la dosar întâmpinare în termenul procedural. A depus precizări scrise la termenul din data de 23.02.2015.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Preliminar se impune a se sublinia, astfel cum just a procedat instanța de fond, că este aplicabilă în speța reglementarea privind prescripția extinctivă din Decretul-lege nr. 167/1958, aceasta fiind legea sub incidența căreia termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, conform dispozițiilor art. 6 alin. 4 din Legea 287/2009 privind Codul civil.
În atare condiții, dat fiind caracterul de ordine publică a reglementării, în mod corect instanța de fond a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, față de caracterul absolut al acesteia, fiind nefondate criticile formulate de apelantă în sens contrar.
În privința modului de soluționare a excepției însă criticile apelantei sunt fondate.
Astfel cum just a observat apelanta-reclamantă, în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința cheltuielilor de întreținere cuprinse în listele de plată din perioada martie 2010-decembrie 2010 și a penalităților de întârziere aferente perioadei noiembrie 2009- decembrie 2010, ignorând plățile parțiale efectuate periodic de pârât, astfel cum acestea au fost evidențiate în fișa individuală solduri pentru M. C., înscris atașat la filele 13 și urm. la dosarul instanței de fond.
Examinând înscrisul în discuție tribunalul constată că, ulterior perioadei în discuție, pârâtul a efectuat plăți parțiale, după cum urmează:1500 lei, sumă achitată cu ordin de plată nr. 21/15.02.2011, 922,92 lei, sumă achitată conform chitanței nr._/28.02.2011, 1500 lei, sumă achitată conform chitanței nr._/27.05.2011, 1500 lei, sumă achitată conform chitanței nr._/21.09.2011, 250 lei, sumă achitată conform chitanței nr._/01.08.2012, 250 lei sumă achitată conform chitanței nr._/10.09.2012. În total începând cu data de 15.02.2011 pârâtul a efectuat plăți în valoare de 5922,92 lei, sumă ce a fost scăzută din totalul debitului.
În atare condiții, față de data scadenței obligației de plată a cheltuielilor de întreținere pentru perioada martie 2010 – decembrie 2010, astfel cum a fost stabilită de instanța de fond, este evident că plățile efectuate, cu valoare de recunoaștere a datoriei, au avut efect de întrerupere succesivă a cursului prescripției extinctive, cu consecința începerii unui nou termen de 3 ani de prescripție extinctivă de la data la care fiecare dintre aceste plăți parțiale a fost efectuată.
Conform dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. a și art. 17 din Decretul-lege nr. 167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție, de același fel.
În consecință, reținând că plățile parțiale efectuate benevol și periodic de pârât echivalează cu recunoașterea debitului, cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere, față de termenele de 3 ani de prescripție extinctivă întrerupte repetat, tribunalul concluzionează că, față de data ultimei întreruperi a termenului, din data de 01.08.2012, nu a operat stingerea dreptului material la acțiune pentru perioada reținută de judecătorul de la instanța de fond, astfel că se impunea ca excepția prescripției dreptului material la acțiune să fie respinsă.
Se impune ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 din C.proc.civ. admiterea apelului civil de față, în sensul modificării în totalitate a sentinței civile nr._/21.10.2014 a Judecătoriei Iași. D. urmare se va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în privința creanțelor reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei martie 2010 – decembrie 2010, respectiv penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2009 – decembrie 2010.
Corespunzător, se va admite cererea reclamantei ASOCIAȚIA DE P. . contradictoriu cu pârâtul M. C. L., pârâtul urmând a fi obligat să plătească reclamantei suma de 8458,13 lei reprezentând cheltuieli de întreținere acumulate pentru perioada martie 2010 – decembrie 2013 și_,65 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2009 – decembrie 2013.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din C.proc.civ. cum acțiunea reclamantei a fost admisă în totalitate iar pârâtul este partea ce a căzut în pretenții, acesta din urmă va fi obligat să plătească apelantei-reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei aferente etapei judecății cauzei la instanța de fond.
În privința prezentului ciclu procesual, dată fiind soluția de admitere a apelului, pentru același considerent, anume culpa procesuală a intimatului, se va admite solicitarea apelantei –reclamante privind cheltuielile de judecată, intimatul urmând a fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariul de avocat achitat conform chitanței nr. 768/27.11.2014 atașate la fila 6 dosar apel și se va respinge, ca fiind nefondată, cererea intimatului-pârât privind obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . contradictoriu cu pârâtul M. C. L..
Modifică în totalitate sentința civilă nr._/21.10.2014 a Judecătoriei Iași în sensul că:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în privința creanțelor reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei martie 2010 – decembrie 2010, respectiv penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2009 – decembrie 2010.
Admite cererea reclamantei ASOCIAȚIA DE P. . contradictoriu cu pârâtul M. C. L..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 8458,13 lei reprezentând cheltuieli de întreținere acumulate pentru perioada martie 2010 – decembrie 2013 și_,65 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2009 – decembrie 2013.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente etapei judecății cauzei la instanța de fond.
Obligă intimatul-pârât să plătească apelantei-reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei.
Respinge, ca fiind nefondată, cererea intimatului-pârât privind obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.04.2015.
Președinte, I. E. B. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored. B.I.E.
4ex./02.06.2015
Jud. fond: Z. L. F. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 547/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 574/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
