Partaj judiciar. Decizia nr. 987/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 987/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 987/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Octombrie 2015
Președinte - B. I. E.
Judecător – M. M.
Judecător – M. D.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 987
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul T. A. C. împotriva sentinței civile nr. 911/16.09.2014 a Judecătoriei H., intimați T. C. căsătorită ZERO, T. I., având ca obiect partaj judiciar succesoral - ieșire din indiviziune .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat Harhas Cramen pentru intimata T. C. căsătorită Zero, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Instanța constată că cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii din 23.06.2015 prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă.
Recurentul a fost citat cu mențiunea să facă dovada achitării diferenței taxei de timbru în cuantum de 3665 lei, motiv pentru care instanța la acest termen de judecată invocă excepția insuficientei timbrării și acordă cuvântul.
Avocat Harhas C. pentru intimata T. C. căsătorită Zero având cuvântul solicită admiterea excepției, anularea recursului ca insuficient timbrat având în vedere că instanța a stabilit în sarcina recurentului că datorează o taxă de timbru în cuantum de 3715,05 lei din care acesta a achitat doar 50 lei. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 911/16.09.2014 a Judecătoriei H., s-a dispus în sensul că s-a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanta T. C. în contradictoriu cu pârâții T. A.-C. și T. I., s-a constat că la data de 19.12.2011 a decedat T. G. cu ultimul domiciliul în .,județul Iași, s-a constat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului T. G. se compune din: un imobil casă de locuit,anexe gospodărești și împrejmuire situat în .,județul Iași precum și din suprafața de 884 mp.teren aferentă construcțiilor,situată în intravilanul satului și comunei Scobinți,județul Iași,T.40,P.2067/1/1 și 2067/1/2,cu vecinii: la N-T. C.M. (fost T. C.),la S-P. E.,la E-DN 28,la V-Stația de Epurare a apelor reziduale,în valoare de 148.602 lei. S-a constatat că moștenitorii defunctului T. G. sunt: reclamanta T. C.,în calitate de soție supraviețuitoare,cu o cotă de ¼ din masa partajabilă și pârâții T. A.-C. și T. I.,în calitate de fii,aceștia având împreună cota de ¾ din masă. S-a constat că cererea reconvențională promovată de pârâții T. A.-C. și T. I. în contradictoriu cu reclamanta T. C. are aceleași obiect, părți și cauză ca și pricina înregistrată sub nr._ și soluționată irevocabil prin sentința civilă nr.979/2013 a Judecătoriei H..
S-a respins cererea completatoare formulată de reclamantă,ca nefondată.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctului T. G. și în consecință:
S-a atribuit pârâților T. A.-C. și T. I. imobilul compus din casă de locuit,anexe gospodărești,împrejmuire și suprafața de 884 mp.teren,situată în intravilanul satului și comunei Scobinți,județul Iași,T.40,P.2067/1/1 și P.2067/1/2, în valoare de 148.602 lei.
Au fost obligați pârâții să achite reclamantei suma de 37.150,5 lei cu titlu de sultă.
Au fost obligați pârâții să achite reclamantei suma de 421,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligată reclamanta să achite suma de 700 lei în contul expertului Ș. M. reprezentând diferență onorariu neachitată,sens în care un exemplar de pe hotărâre se va comunica expertului.
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată la data de 29.05.2012 sub nr._ reclamanta T. C. a chemat în judecată pe pârâții T. A.-C. și T. I., solicitând partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului T. G. precum și lichidarea stării de indiviziune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 19.12.2011 a decedat T. G. cu ultimul domiciliu în ..
A precizat reclamanta că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din cota de ½ dintr-un imobil casă în suprafață de 76 mp. construit în anul 1997 și anexe gospodărești precum și din cota de ½ din terenul în suprafață de 884 mp. aferent imobilului, situat în intravilan Scobinți,T.40,P.2067/1/1 și 2067/1/2.
Restul cotei de ½ din aceste imobile reprezintă cota sa personală, a menționat reclamanta, bunurile fiind dobândite în timpul căsătoriei cu defunctul, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1432/2006.
A arătat reclamanta că moștenitorii defunctului sunt: ea, în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 2/8 din masa partajabilă și pârâții, în calitate de fii, fiecare cu o cotă de 3/8 din masă.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 1143 și următoarele Cod civil.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat anularea sau constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1432/2006 și a contractului de donație autentificat sub nr. 1431/2006 la BNP E. Berzentu și Berzentu A.-D. și respingerea cererii de partaj.
În motivarea cererii reconvenționale, netimbrate, pârâții au arătat că după decesul mamei lor, T. T.,î n anul 2000 a rămas moștenire cota-parte din imobil ce face obiectul prezentei cauze. La acea moștenire, la îndemnul tatălui lor, au renunțat, el devenind astfel unic moștenitor și proprietar exclusiv al imobilului.
Au precizat pârâții că, după decesul mamei lor, tatăl lor a inițiat o relație de concubinaj cu reclamanta, cu care s-a și căsătorit iar aceasta l-a convins să treacă o parte din imobil pe numele ei. Astfel, la data de 29.06.2006, s-a încheiat o operațiune ilicită, de vânzare a unei cote din imobil între soți mascată sub forma unei donații a tatălui lor către fiul reclamantei,B. G. M.-F. pentru ca ulterior, în aceeași zi și la același birou notarial, acesta să vândă soților T. G. și C. același imobil, creând în acest mod aparența dobândirii în mod legal a cotei-părți din imobil.
Pârâții au arătat că ambele contracte, cel de donație și cel de vânzare-cumpărare, sunt lovite de nulitate pentru lipsa scopului imediat-cauza proximă, numit și scopul obligației. Din modul cum au fost încheiate cele două acte rezultă că în niciunul dintre ele părțile nu au urmărit scopul imediat, intenția lor fiind în realitate aceea de eludare a interdicției de vânzare între soți instituită prin art.1307 Cod civil, în vigoare la data încheierii actelor.
Reclamanta nu are calitatea de proprietar al cotei de ½ din imobil, astfel încât masa succesorală se compune din întreg imobilul casă și teren situat în ..
În drept,s-au invocat dispozițiile art.1307 cod civil din 1865.
Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia și arătând că cele două acte autentice s-au perfectat cu respectarea legii și fără a eluda dispoziții legale imperative.
La momentul încheierii contractului de donație, defunctul era unic proprietar al imobilului în litigiu și era o persoană majoră, care a acționat conform propriei voințe. În acest context, reclamanta a menționat că înțelege să invoce excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, fiind imperios necesară judecata în contradictoriu cu donatorul B. Gh.M.-F..
În plus, reclamanta a arătat că nu există motive de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, acestea fiind limitativ prevăzute de lege.
La termenul din data de 17.02.2014 reclamanta a depus o cerere completatoare prin care a solicitat obligarea pârâților la plata pasivului succesoral în sumă de 24.800 lei reprezentând contravaloare credit achitat în timpul căsătoriei cu defunctului T. G., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 21.11.2006 între defunctul ei soț, T. G. și BRD Groupe Societe Generale SA s-a încheiat contractul de împrumut bancar cu ipotecă rang I nr.1004 pentru creditul în sumă de 31.600 lei. Cu acești bani s-a achiziționat garsoniera situată în oraș H.,.. Q1,., în sumă de 28.000 lei pentru fiii defunctului. Renunțarea acestora la cota succesorală cuvenită după mama lor, T. T., a fost condiționată de achiziționarea acestui imobil,ocazie cu care s-a achitat și suma de 4000 lei pentru perfectarea actelor.
A precizat reclamanta că timp de 5 ani, de la 21.11.2006 și până la decesul lui T. G., a achitat pentru acest credit suma de 350 lei lunar cu titlu de rată, astfel că succesiunea defunctului este grevată de acest pasiv în sumă de 24.800 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că la data de 19.12.2011 a decedat T. G., cu ultimul domiciliu în ., județul Iași.
În temeiul art.673 indice 5 alin.1 Cod procedură civilă din 1865, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct și sarcinile moștenirii.
Astfel, instanța va constata că moștenitorii defunctului T. G. sunt: reclamanta T. C., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din masa succesorală și pârâții T. A.-C. și T. I., în calitate de descendenți de gradul I, având împreună o cotă de ¾ din masă.
Masa succesorală rămasă de pe urma defunctului T. G. se compune din: o casa de locuit și anexe gospodărești situate în .,județul Iași și din suprafața de 884 mp.teren situat pe raza comunei Scobinți,județul Iași,T.40,P.2067/1/1 și 2067/1/2,conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.94/1996 la BNP E. Berzentu și autorizației de construire nr.18 din 2.07.1997 eliberată de Consiliul Local Scobinți precum și certificatului de moștenitor nr.130 din 19.09.2006-fila 112 dosar.
Cât privește cererea reconvențională formulată de pârâți, instanța va constata că aceasta are aceleași părți, obiect și cauză ca și cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. sub nr._, soluționată irevocabil prin sentința civilă nr.979/2013, astfel încât instanța nu va mai face referiri la această cerere.
Cât privește cererea completatoare formulată de reclamantă-fila 111 dosar, instanța observă că aceasta are ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 24.800 lei reprezentând pasiv succesoral și care reprezintă contravaloarea creditului achitat în timpul căsătoriei cu defunctul.
Din probele administrate în cauză rezultă următoarea situație de fapt: la data de 23.11.2006 soții T. G. și C. au contractat un împrumut la BRD în valoare de 31.600 lei pentru nevoi personale nenominalizate, împrumut ce urma a fi restituit până la data de 23.11.2029 - fila 150. Odată cu încheierea contractului de credit s-a încheiat și o asigurare de viață prin care, în situația decesului împrumutatului, se prelua plata ratelor de către Aviva Asigurări de Viață SA - fila 168.
Martora audiată în cauză, V. T. a relatat faptul că acest împrumut a fost luat de către soții T. G. și C. cu scopul de a cumpăra o garsonieră pentru fiii defunctului dintr-o căsătorie anterioară pentru ca aceștia să nu mai locuiască împreună cu ei. Acea garsonieră a fost cumpărată și amenajată pentru a fi locuită iar din acel împrumut s-a organizat și praznicul de 7 ani al primei soții a defunctului. Reclamanta și defunctul au achitat ratele împrumutului iar la momentul decesului lui T. G., acesta nu fusese rambursat în totalitate, însă plata ratelor a fost preluată de o societate de asigurări, a mai declarat martora.
Nu rezultă din declarația martorei care a fost prețul achiziționării garsonierei sau cât a costat amenajarea acesteia însă din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acest imobil a fost cumpărat de fiii defunctului la data de 20.12.2006 cu suma de 5000 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1742 la BNP Asociați E. Berzentu și Berzentu A.-D.-fila 145.
Suma solicitată de reclamantă de 28.400 lei nu poate constitui pasiv succesoral. Potrivit practicii judiciare, în alcătuirea pasivului succesoral intră datoriile și sarcinile moștenirii. Datoriile succesorale sunt acele obligații patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor-contractual, delictual,l egal etc existau în patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii.
În cauza de față defunctul contractase împrumutul la BRD în anul 2006 însă restul ratelor neachitate până la momentul decesului - decembrie 2011, au fost plătite conform poliței asigurării de viață la data de 4.05.2012 de către Aviva Asigurări de Viață SA, acestea fiind în cuantum de 31.208,03 lei, așa cum rezultă din extrasul de cont depus la fila 214 dosar, astfel că această datorie nu mai poate fi considerată ca făcând parte din patrimoniul succesoral.
Sarcinile succesorale reprezintă acele obligații care, fără a fi existat în patrimoniul succesoral, se nasc în persoana moștenitorilor la deschiderea succesiunii sau ulterior, cum ar fi: cheltuielile de înmormântare și cele ocazionate de pomenirea memoriei autorului, cheltuieli pentru administrarea și lichidarea moștenirii, plata legatelor cu titlu particular or în cauza de față nu s-au solicitat de către reclamantă plăți cu asemenea destinație.
Referitor la suma de bani despre care reclamanta pretinde că s-a achiziționat garsoniera pentru pârâți, achitată din creditul contractat la BRD, instanța reține că valoarea creditului achitat până la decesul defunctului T. G. nu este de 24.800 lei, cum a pretins reclamanta. Astfel, din adresa nr.2041 din 19.06.2014 emisă de BRD - fila 194, rezultă faptul că la data de 23.12.2011 soldul creditului rămas nerambursat era de 29.722,39 lei iar la data de 4.05.2012, Aviva Asigurări de Viață SA a virat în contul defunctului suma de 31.208,33 lei reprezentând contravaloare despăgubire asigurare de viață, cu care a fost achitat integral creditul menționat.
Aceasta înseamnă că valoarea creditului restituit până la decesul lui T. G. a fost în sumă de 1888 lei și nu de 24.800 lei, cum a precizat reclamanta.
Instanța nu poate reține o altă valoare a garsonierei din H., ..6, ., . decât cea înscrisă în actul autentic-contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1742/2006 la BNP E. Berzentu și anume de 5000 lei. Prin urmare,instanța apreciază că această sumă de bani primită de pârâți de la tatăl lor constituie un dar manual făcut de defunct descendenților săi care, având în vedere valoarea sa,de 5000 lei, nu poate fi supusă raportului.
În consecință,instanța va respinge cererea completatoare a reclamantei.
În temeiul art. 1143 Cod civil și art. 673 indice 1 Cod procedură civilă din 1865, instanța va dispune ieșirea din indiviziune a părților iar la formarea loturilor va avea în vedere principiile înscrise în art. 673 indice 9 Cod procedură civilă și anume acordul părților, mărimea cotei fiecăruia, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților. În același timp, instanța va avea în vedere evitarea fărâmițării excesive a proprietății și asigurarea exploatării oprime a bunurilor atribuite.
În ceea ce privește imobilele construcții situate în ., județul Iași, instanța va avea în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni, din care rezultă că acestea se compun din: casă de locuit cu 2 camere, bucătărie, baie, magazie, hol, construită în anul 1997, anexe gospodărești, beci și împrejmuire, a căror valoare de circulație este de 133.574 lei.
Cât privește terenul aferent construcțiilor, acesta este situat în intravilanul satului și comunei Scobinți, județul Iași, T.40,P.2067/1/1 și 2067/1/2, iar valoarea acestuia a fost stabilită de expert la suma de 15.028 lei.
Total valoare masă partajabilă - 148.602 lei.
Expertul tehnic a constatat că imobilul casă de locuit nu este comod partajabil în natură deoarece intrările sunt comune iar dependințele nu pot fi partajate pentru a fi folosite separat.
Instanța va atribui în natură întreg imobilul construcții și teren pârâților având în vedere atât solicitarea reclamantei cât și faptul că aceștia au o cotă majorată din aceste bunuri dar și faptul că posedă efectiv imobilele.
În temeiul art. 673 indice 5 alin.2 Cod procedură civilă din 1865, va obliga pârâții la plata sumei de 37.150,5 lei către reclamantă cu titlu de sultă.
În temeiul art. 277 Cod procedură civilă, va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 421,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând: taxă timbru, timbru judiciar și onorariu provizoriu expert tehnic, conform cotei lor succesorale.
Va obliga reclamanta să achite suma de 700 lei reprezentând diferență onorariu neachitată în contul expertului Ș. M..”
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul T. A. C. solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, modificarea ei în sensul stabilirii valorii reale a imobilelor.
În motivare recurentul a arătat că valoarea masei succesorale rămase după defunctul T. G. a fost calculată în mod nerealist, fiind prea mare, astfel că se impune efectuarea unei noi expertize tehnice de evaluare a proprietăților imobiliare.
În drept recurentul a indicat dispozițiile art. 299-316 C.proc.civ.
În privința probelor, a menționat expertiza tehnică de evaluare a proprietății imobiliare.
Reclamanta ZERO (fostă T.) C. a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea sentinței Judecătoriei H. ca fiind temeinică și legală.
În motivare intimata a arătat în esență că valoarea imobilelor construcții a fost corect stabilită de expertul desemnat de instanța de fond, care a avut în vedere anul edificării imobilului casă de locuit, 1997, prevederile Decretului nr. 256/1984 anexa 4, tabel 1, dar și coeficienții de actualizare a valorii elaborați de INCERC avizați de Consiliul Tehnico-Științific al MDRT din 2013, cuprinși în Buletinul Documentar de Expertiză Tehnică nr. 124/2013.
În drept, intimata a indicat dispozițiile art. 673/1, art. 673/14, art. 201-214 din C.proc.civ. 1864.
În privința probelor, a menționat înscrisurile.
Pentru primul termen de judecată, la instanța de recurs, recurentul a fost citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3715 lei, instanța reluând dispoziția pentru termenul de judecată stabilit la 28.04.2015 pentru când s-a pus în vedere apărătorului recurentului obligația de a face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru de 3665 lei (avându-se în vedere că pentru un termen anterior se probase achitarea sumei de 50 lei cu această destinație).
La data de 28.04.2015 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași cererea de acordare ajutor public judiciar, ce a fost soluționată prin încheierea din data de 23.06.2015 în sensul respingerii pentru netemeinicie, motivele de fapt și cel de drept în fundamentarea soluției fiind expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
Cererea de reexaminare formulată de recurent a fost respinsă prin încheierea din data de 12.10.2015.
Pe cale de consecință, pentru termenul de judecată din data de 13.10.2015 s-a dispus citarea recurentului cu reluarea mențiunii privind obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3665 lei, recurentul neprobând achitarea sumei.
În atare condiții, la termenul de judecată menționat, din oficiu, instanța a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la dispozițiile art. 137 alin. 1 din C.proc.civ. 1865 conform cărora instanța este ținută a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond ce fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea fondului cauzei, Tribunalul reține că este întemeiată și urmează a fi admisă excepția insuficientei timbrări a recursului.
Potrivit art. 33 alin. 1 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu art. 197 din C.proc.civ. neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru se sancționează cu anularea cererii, în condițiile legii.
Cum recurentului i s-a adus la cunoștință, prin citație atât cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuia să o plătească, cât și termenul stabilit pentru plată și cum nu s-a conformat acestei obligații legale, recursul declarat în cauză urmează a fi anulat ca fiind insuficient timbrat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin.1 din C.proc.civ. dată fiind culpa procesuală a recurentului, constând în promovarea unei proceduri judiciare nefinalizate cu o verificarea a legalității și temeiniciei sentinței instanței de fond, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata Zero C. în cuantum de 800 de lei, reprezentând onorariul de avocat achitat conform chitanțelor nr. 128/19.11.2014 și nr. 152/28.08.2015 atașate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția insuficientei timbrări.
Anulează, pentru insuficientă timbrare, recursul formulat de pârâtul T. A. C. în privința sentinței civile nr. 911/16.09.2014 a Judecătoriei H..
Obligă recurentul să plătească intimatei Zero C. (fostă T.) cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.10.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
B.I.E. M.M. M.D. M.G.
Red./Tehnored. B.I.E.
2 ex/10.11.2015
Jud. fond L. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1289/2015. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 1302/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
