Fond funciar. Decizia nr. 985/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 985/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 985/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Octombrie 2015
Președinte - M. D.
Judecător – B. I. E.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 985
Pe rol fiind rejudecarea j cauzei civile privind plângerea formulată de pe reclamanții C. L. B., C. N. D., B. A. B., D. I. D., C. J.-M., în contradictoriu cu pârâta C. J. IASI DE FOND FUNCIAR, având ca obiect fond funciar, plîngere împotriva Hot. .> La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 22.09.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 29.09.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 05.10.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 12.10.2015 când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3645/28.12.2012 a Judecătoriei P. s-a dispus respingerea plângerii formulate de petenții C. J. M., C. L. B., C. N. D., B. A. B., D. I. D. în contradictoriu cu intimata C. județeană Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
„Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 30.09.2011 petenții C. J. M., C. L. B., C. N. D., B. A. B. și D. I. D. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea hotărârii nr. 1890/02.08.2011 a Comisiei județene Iași și să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 109 ha teren.
În motivarea cererii petenții arată că în calitate de moștenitori ai bunicului lor, C. N. I. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 119 ha tren cu vegetație forestieră, terenuri care au aparținut bunicului, așa cum rezultă din actele vechi de proprietate depuse.
Deși comisia locală prin referatul întocmit a propus validarea pentru suprafața de 109 ha, din care 37 ha izlaz și 82 ha pădure, comisia județeană a invalidat această propunere și a respins cererea de reconstituire.
În mod greșit comisia județeană a considerat că cererea nu respectă prevederile legii, nefiind semnată de toți solicitanții. Chiar în această situație, nu era motiv de respingere, dreptul se putea reconstitui solicitantului semnatar, iar comisia avea obligația de a solicita celorlalți petenți să-și exprime poziția .
Față de motivarea că nu s-a făcut dovada că amplasamentului terenului de 37 ha a fost împădurit, arată că nu era necesar a se acorda teren forestier, ci exista posibilitatea de a fi reconstituit dreptul tot pentru izlaz.
Cu privire la motivarea că pentru cele 82 ha teren forestier situat în tarlalele I. și Pandolica nu poate fi reconstituit dreptul întrucât nu ar mai fi libere, fiind reconstituit dreptul de proprietate foștilor proprietari, petenții consideră că în acest caz se putea face reconstituirea pe un alt amplasament sau să se acorde echivalentul valoric al terenului. Chiar dacă nu din toate actele vechi rezultă vecinătățile, acestea pot fi determinate prin analiza tuturor actelor întrucât terenurile formau un singur trup prin alipire, fiind achiziționate la acea vreme lot cu lot, iar prin măsurători și identificări la fața locului se poate determina suprafața concretă.
Mai arată petenții că pentru suprafața de 10 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate și din eroare a fost solicitată o suprafață de 119 ha în loc de 109 ha, cum tot din eroare s-a solicitat reconstituirea dreptului după C. N. G., fratele autorului lor.
Intimata C. județeană Iași nu a depus întâmpinare și nici nu și-a desemnat reprezentant în instanță pentru a-și preciza poziția față de plângerea formulată, însă, la solicitarea instanței, a înaintat la dosar documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma normelor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
La data de 19.10.2005 petenții s-au adresat cu o cerere Comisiei locale S., solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 119 ha teren cu vegetație forestieră situat la locul numit Pandolica și I. care a aparținut autorilor C. N. I. și C. N. G..
C. locală prin referatul nr. 20 întocmit la data de 31.01.2006 a propus validarea pentru suprafața de 37 ha teren pădure.
Prin hotărârea nr. 1890/02.08.2011 C. județeană Iași a invalidat propunerea comisiei locale și a respins cererea petenților. S-a reținut că terenurile forestiere situate în tarlalele I. și Pandolica sunt retrocedate în întregime foștilor proprietari, că din actele depuse nu reies vecinătățile suprafețelor, fiind cumpărate terenuri aflate în devălmășie și drepturi pentru pădurile din obște (care nu sunt clar identificate cu vecinătăți ), terenul putând fi solicitat doar de către obște, iar moștenitorilor autorului revenindu-le cota parte din devălmășie. S-a mai reținut că după autorul C. N. I. s-a reconstituit anterior dreptul pentru suprafața de 10 ha teren forestier, iar după C. N. G. nu se face dovada calității de moștenitor și nici a identității de persoană între C. N. G. și C. N. G..
Petenții au depus la dosar mai multe acte de vânzare cumpărare încheiate în anii 1927-1928 și 1940.
Prin actul încheiat în anul 1940 ( f. 39 verso ) autorul petenților, C. N. I. a cumpărat de la numitul V. B. suprafața de 4,5 ha pădure în creștere.
Conform anexei de validare ( f. 26 ) pentru această suprafață, la fel ca și pentru o altă suprafață de 5,5 ha teren dobândită de autor prin cumpărare în anul 1940 a fost deja reconstituit dreptul de proprietate, așa cum și petenții recunosc.
În ceea ce privește celelalte acte de vânzare cumpărare încheiate în anii 1927 și 1928, instanța constată că bunicul reclamanților a cumpărat diferite suprafețe de teren izlaz în devălmășie ( fără a avea precizat amplasamentul ), precum și dreptul pe care îl avea vânzătorul asupra pădurilor obștii „Ridicarea Țăranului”, fără alte precizări.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a concluzionat că, având în vedere documentele puse la dispoziție, autorul petenților a cumpărat următoarele suprafețe:
- 33 ha izlaz în devălmășie, din care 31 ha cu drepturile asupra pădurilor obștii;
- 4,5 ha pădure în Pandolica;
- 1,48 ha + lotul nr. 16 fără specificarea categoriei de folosință, suprafeței și amplasament ( I. sau Pandolica și nici posibilități de identificare);
- 2,8050 ha teren arabil fără specificarea amplasamentului ( I. sau Pandolica și nici posibilități de identificare).
Prin urmare, din actele depuse de către petenți, cu excepția actului din anul 1940 care prevede un amplasament și o identificare clară a terenului cumpărat (teren pentru care, așa cum am arătat a fost reconstituit deja dreptul de proprietate) rezultă că autorul petenților a cumpărat suprafețe de teren izlaz în devălmășie, fără a se preciza unde anume erau acestea situate, precum și drepturile vânzătorilor asupra pădurilor obștii „Ridicarea Țăranului”.
Potrivit dispozițiilor art. 26 din legea 1/2000 formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu mențiunea la titular, după caz: "obște de moșneni", "obște de răzeși", "composesorat", "păduri grănicerești", alte asociații și forme asociative cu denumirea localității respective.
( 2)Formelor asociative li se va restitui în întregime suprafața avută în proprietate.
(2^1) In cazul în care forma asociativă a fost în devălmășie, fără specificarea cotei-părți pentru fiecare asociat deposedat, suprafața ce se restituie se stabilește în cote-părți egale, în limitele prevăzute la alin. (2).
(2^2) Suprafața restituită formelor asociative cuprinde numai terenurile pentru care s-au formulat cereri.
(2^3) Suprafața restituită membrilor formelor asociative nu se cumulează cu suprafața dobândită conform prevederilor art. 24 alin. (1) si ale art. 29 alin. (1).
Prin urmare, instanța constată că prin actele de vânzare cumpărare încheiate în anii 1927 și 1928 invocate de către petenți aceștia nu au făcut dovada existenței dreptului de proprietate al autorului lor asupra terenurilor solicitate.
Conform borderoului populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din . 1848, instanța constată că autorul C. I. figura înscris cu suprafața totală posedată de 110,2750 ha teren situat în trei parcele, din care fânețe naturale 2,0050 ha, păduri 63,1575 ha. De asemenea, se menționează că suprafața de 29,0725 ha este situată în hotarul satului, iar suprafața de 81,2920 ha teren este situată în hotarul altor sate, fără a se specifica care anume.
Acest borderou evidențiază suprafața totală posedată de către autor și nu pe cea avută în proprietate, iar suprafețele aflate pe teritoriul altor sate decât cel de domiciliu nu sunt evidențiate cu precizie, respectiv nu se menționează care sunt acele alte sate și nici nu se specifică ce fel de terenuri erau cele situate în alte sate.
Potrivit dispozițiilor art. 6 al. 13 din legea 1/2000 în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță întrucât martorii audiați la solicitarea petenților nu sunt vecinii de pe toate laturile terenurilor solicitate. Mai mult, martorii nu au putut preciza exact amplasamentul terenului pădure și izlaz pe care l-a avut autorul petenților.
Față de cele reținute, instanța constată că petenții nu au reușit să facă dovada fără putință de tăgadă a faptului că autorul lor, Chririacescu I. ar fi avut în proprietate în . teren solicitate și nici care era amplasamentul acestora.”
Împotriva sentinței Judecătoriei P. au promovat recurs petenții C. J. M., C. L. B., B. A. B., C. N. D., D. I. D. solicitând desființarea sentinței instanței de fond, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe cale de consecință, admiterea plângerii promovate în privința hotărârii Comisiei județene Iași de fond funciar nr. 1890/02.08.2011 și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, în limita suprafețelor dovedite.
În motivare recurenții au arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că se impune respingerea cererii motivat de faptul că petenții nu au probat amplasamentul terenului solicitat și că autorul ar fi cumpărat doar suprafețe de teren izlaz în devălmășie, fără a se preciza unde anume sunt situate, având în vedere că la dosar s-a depus o hartă cadastrală din anul 1947 în care sunt identificate cadastral tarlalele, precum și parcelele proprietatea autorului petenților. Coroborând probele administrate, anume înscrisuri – harta cadastrală și contractele de vânzare-cumpărare, martori, rezultă că a fost probată proprietatea asupra terenurilor forestiere și izlaz împădurit deținute în proprietate de autorul reclamanților.
În mod eronat a fost reținută incidența dispozițiilor art. 26 din Legea 1/2000 în condițiile în care autorul petenților a cumpărat de la persoane din cadrul formei asociative de proprietate sau chiar de la respectivele forme asociative de proprietate teren forestier, izlaz, precum și izlaz împădurit, astfel că a devenit unic proprietar asupra terenurilor din obște, iar existența dreptului de proprietate nu poate fi negată prin faptul că proprietatea nu era delimitată prin puncte concrete, aspect ce se datorează tocmai cumpărării în devălmășie.
Greșit a interpretat instanța de fond mențiunile din borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., în sensul că ar evidenția o suprafață totală posedată de autor, în realitate fiind vorba despre teren în proprietate, chestiune de netăgăduit dacă instanța ar fi coroborat mențiunile borderoului cu contractele de vânzare-cumpărare, declarațiile martorilor și harta cadastrală din anul 1947.
Nici aprecierile instanței de fond cu referire la suprafața de 81,2920 ha în sensul că, dat fiind că nu se specifică în hotarul căror sate ar fi situată, nu se poate reține proprietatea autorului, nu sunt fondate, având în vedere, pe de o parte, faptul că instanța de fond a fost investită doar cu recunoașterea dreptului de proprietate nu și cu stabilirea amplasamentului, iar pe de altă parte, că harta cadastrală și expertiza efectuată stabileau amplasamentul și pentru acest teren.
Greșit a statuat instanța de fond în privința incidenței în cauză a dispozițiilor art. 6 alin. 1/3 din Legea 1/2000 având în vedere că au probat proprietatea cu înscrisuri, proba cu martori fiind administrată în completarea probatoriului și, totodată, că nu s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament.
În fine, arată recurenții că nu se poate vorbi despre imposibilitatea de a se stabili amplasamentul terenurilor, având în vedere că rezultă din acte situarea în tarlalele I. și Pandolica, care au fost identificate ca fiind pe raza comunei S. prin raportul de expertiză, și nu se pot stabili cu precizie vecinătățile fiecărui lot în parte, în condițiile în care terenurile erau unul lângă altul astfel cum rezultă din harta cadastrală din anul 1947.
Intimata C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR Iași a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului.
În motivare intimata a arătat în esență că identificarea corectă a suprafeței de teren revendicate încă din faza procedurii administrative în fața comisiilor de fond funciar este foarte importantă, având în vedere că potrivit art. 2 alin. 1 și art. 24 alin. 1 din Legea 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face pe vechile amplasamente. În consecință, se impunea ca recurenții să prezinte probe care să permită identificarea suprafeței de teren solicitate în afara oricărui dubiu. Or, raportat la harta cadastrală din anul 1947 și la declarațiile martorilor, recurenții nu au probat vechiul amplasament al terenurilor revendicate
Instanța de fond a interpretat corect mențiunile din borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din . 1948 în sensul că autorul C. I. figura cu suprafața de teren în posesie, nu în proprietate, iar susținerile recurenților privind interpretarea sintagmei nu pot fi primite și nu pot suplini lipsa înscrisurilor doveditoare privind dreptul de proprietate.
Autorul recurenților a cumpărat suprafețe de teren izlaz în devălmășie, fără a se cunoaște exact unde anume erau acestea situate, precum și drepturile vânzătorilor asupra pădurilor Obștii Ridicarea Țăranului. Contrar susținerilor recurenților, sunt fără putință de tăgadă incidente în cauză dispozițiile art. 26 din Legea 1/2000 care reglementează dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru forma asociativă de proprietate, Obștea în cazul de față, moștenitorilor autorului revenindu-le cota-parte din devălmășie, terenul neputând fi solicitat în nume propriu.
În plus, arată intimata că nu au probat recurenții că terenul solicitat ar fi fost preluat de stat or, în procedura reglementată de legile fondului funciar o importanță covârșitoare revine, pe lângă proba dreptului de proprietate, dovezii preluării ori a predării terenului către stat, indiferent de categoria de folosință.
În fine, menționează intimata că deși C. locală a propus înscrierea suprafeței de 37 ha pe anexa nr. 38, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 29/1 din Legea 1/2000 pentru a se putea retroceda teren cu vegetație forestieră, în sensul că nu s-a probat că amplasamentul terenului solicitat a fost împădurit.
În drept, intimata a indicat dispozițiile Legii 18/1991, HG 890/2005, C.proc.civ.
Prin decizia nr. 2025/03.10.2013 tribunalul a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 3645/28.12.2012 a Judecătoriei P. și a dispus reținerea cauzei spre rejudecare, motivând că de esența litigiului este identificarea fiecărei suprafețe de teren corespunzătoare fiecărui act de proprietate, în cazul în care este posibil, cu luarea în considerare și a celorlalte acte depuse la dosar de către petenți. (harta – fila 163, borderoul din 1948, harta din 1947).
Expertiza realizată la fondul cauzei nu a avut în vedere toate actele din dosar situație în care prima instanță nu putea soluționa legal plângerea formulată de petenți.
Raportat la aceste considerente, se impune casarea sentinței primei instanțe; conform art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă cu reținerea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză topocadastrală, în cadrul căreia expertul să identifice fiecare suprafață de teren solicitată, (schiță, vecinătăți) de petenți potrivit actelor de proprietate, borderoului din 1948, hărții din 1947 și cea depusă la fila 163 dosar fond; se va preciza categoria de folosință actuală a terenurilor (cu excluderea suprafeței de teren deja reconstituită).
Se va specifica dacă terenul este liber din punct de vedere fizic și juridic și se va solicita punctul de vedere al Ocolului Silvic.
În rejudecare a fost administrată proba cu expertiza topografică, lucrarea fiind întocmită de expert D. C. care a concluzionat că din suprafața de teren solicitată mai poate fi retrocedat teren forestier liber, de 25 ha și 9505 mp, restul terenului până la suprafața de 109 ha fiind retrocedat altor persoane. Restul suprafeței de teren care nu a fost retrocedată are categoria de folosință pădure, dar parte din aceasta a fost defrișată.
În suplimentarea raportului de expertiză inițial întocmit expertul a expus situația centralizată a suprafețelor de teren care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare, pe tarlale, menționând că nu se poate face identificarea cadastrală a fiecărei suprafețe de teren, având în vedere lipsa schițelor anexă.
În rejudecare s-a suplimentat proba cu înscrisuri, fiind solicitate informații privind data și modalitatea de lichidare a Obștii de cumpărare Ridicarea Țăranului, respectiv explicitarea calcului suprafețelor de teren propuse spre reconstituire în proprietatea moștenitorilor numitului C. N. I. de la C. locală de fond funciar a comunei S..
Examinând sentința civilă obiect al recursului de față, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată sub nr. 4456/20.09.2005 la C. locală de fond funciar S. petenții au solicitat să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 119 ha teren cu vegetație forestieră situat la locul numit Pandolica și I. care a aparținut autorilor C. N. I. și C. N. G..
C. locală prin referatul nr. 20 întocmit la data de 31.01.2006 a propus validarea pentru suprafața de 37 ha teren pădure.
Prin hotărârea nr. 1890/02.08.2011 C. județeană Iași a invalidat propunerea comisiei locale și a respins cererea petenților. S-a reținut că terenurile forestiere situate în tarlalele I. și Pandolica sunt retrocedate în întregime foștilor proprietari, că din actele depuse nu reies vecinătățile suprafețelor, fiind cumpărate terenuri aflate în devălmășie și drepturi pentru pădurile din obște (care nu sunt clar identificate cu vecinătăți ), terenul putând fi solicitat doar de către obște, iar moștenitorilor autorului revenindu-le cota parte din devălmășie. S-a mai reținut că după autorul C. N. I. s-a reconstituit anterior dreptul pentru suprafața de 10 ha teren forestier, iar după C. N. G. nu se face dovada calității de moștenitor și nici a identității de persoană între C. N. G. și C. N. G..
Petenții au depus la dosar mai multe acte de vânzare cumpărare încheiate în anii 1927-1928 și 1940, harta cadastrală din anul 1947, borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din . 1948 în care autorul C. I. figura înscris cu suprafața totală posedată de 110,2750 ha teren situat în trei parcele, din care fânețe naturale 2,0050 ha, păduri 63,1575 ha, se menționează că suprafața de 29,0725 ha este situată în hotarul satului, iar suprafața de 81,2920 ha teren este situată în hotarul altor sate. Au mai depus petenții un înscris intitulat generic „nr. 5 anul 1942” din care rezultă că la data respectivă Obștea de cumpărare Ridicarea Țăranului era în curs de lichidare.
Un centralizator la suprafețelor de teren din actele de vânzare-cumpărare în care cumpărător a fost autorul petenților, C. N. I. a fost realizat de expert D. C., în rejudecarea cauzei în recurs, expertul menționând că nu poate identifica loturile de teren din pricina lipsei schițelor anexă la contractele de vânzare-cumpărare care să evidențieze cadastral terenurile obiect al convențiilor.
Examinând conținutul actelor de proprietate depuse la dosar, tribunalul reține, asemenea instanței de fond, că autorul petenților a cumpărat de la diverse persoane în perioada anilor 1927-1928 terenuri pădure și izlaz, împreună cu drepturile asupra pădurii, din patrimoniul în devălmășie al Obștii.
În alte cuvinte membri ai Obștii au înstrăinat către C. I. drepturile lor asupra terenurilor Obștii, bunurile rămânând în patrimoniul Obșt de cumpărare Ridicarea Țăranului, singurul efect al tranzacțiilor fiind substituirea cumpărătorului în drepturile vânzătorului devălmaș în privința drepturilor asupra terenurilor Obștii.
Nu există la dosar nicio dovadă asupra datei la care această Obște ar fi fost lichidată efectiv, înscrisul denumit generic „nr. 5 anul 1942” având valoare probatorie, cel mult, în sensul că în anul 1942 Obștea se afla în curs de lichidare. Cu atât mai puțin, nu există la dosar dovezi privind modul în care a fost efectuată, ipotetic, lichidarea bunurilor Obștii, anterior perioadei 1945-1946 când, este de notorietate că pădurile au intrat în patrimoniul statului.
În atare condiții, astfel cum just a statuat instanța de fond, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 și urm. din Legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea fostelor forme asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră.
Astfel, conform art. 26 din actul normativ menționat formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestiera, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu mențiunea la titular, după caz: "obște de moșneni", "obște de răzeși", "composesorat", "păduri grănicerești", alte asociații și forme asociative cu denumirea localității respective. Formelor asociative li se va restitui în întregime suprafața avută în proprietate.
(2^1) În cazul în care forma asociativă a fost în devălmășie, fără specificarea cotei-părți pentru fiecare asociat deposedat, suprafața ce se restituie se stabilește în cote-părți egale, în limitele prevăzute la alin. (2).
(2^2) Suprafața restituită formelor asociative cuprinde numai terenurile pentru care s-au formulat cereri.
(2^3) Suprafața restituită membrilor formelor asociative nu se cumulează cu suprafața dobândită conform prevederilor art. 24 alin. (1) și ale art. 29 alin. (1).
(3) Titlul de proprietate va fi însoțit de o schiță de amplasament a suprafeței de teren forestier care a aparținut obștii de moșneni, obștii de răzeși, composesoratului și altora asemenea, ce urmează a fi restituit.
(3^1) Punerea în posesie în cazul suprafețelor reconstituite pe raza mai multor comune se face de către comisiile locale sub coordonarea și cu avizul oficiilor județene ale Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliara, iar în cazul suprafețelor reconstituite pe raza mai multor județe de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliara. Titlul de proprietate se va emite de comisia județeană în a carei rază teritorială se află sediul formei asociative.
Art 27 din lege stipulează că administrarea și exploatarea terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislația statului român în perioada anilor 1921 - 1946, în măsura în care nu contravin legislației în vigoare.
Art. 28 reglementează procedura de reorganizare a fostelor structuri asociative în vederea administrării terenului reconstituit în proprietate, cu persoanele îndreptățite, legea statuând în alineatele 5, 6, 7 și 8 o situație de excepție de la principiului liberei circulații a bunurilor în sensul că suprafețele forestiere aflate în proprietate ., rămân în proprietate indiviză pe toată durata existentei lor. Membrii formelor asociative aflați în devălmășie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părți unor persoane din afara acestora. Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în nici un mod, în întregime sau în parte. În cazul dizolvării formelor asociative proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.
Verificând constituționalitatea textelor de lege, prin decizia nr. 237/1999 Curtea Constituțională a statuat că "formele asociative" cărora urmează să le fie restituite terenuri cu vegetație forestieră, oricât de vetuste și de inadecvate noilor realități ar putea să fie considerate, nu sunt potrivnice, sub aspectul criticilor formulate, textelor și principiilor constituționale, că trimiterea la o reglementare abrogată reprezintă un procedeu de tehnică legislativă care nu este neconstituțional. Textele criticate nu au ca semnificație repunerea în vigoare a legii abrogate, ci numai preluarea prevederilor respective în noua reglementare. Ar fi vorba despre neconstituționalitate numai în situația în care normele astfel preluate prin lege ar veni, prin conținutul lor, în contradicție cu texte ori principii constituționale, ceea ce, fără îndoială, nu se întâmplă în cazul de față. În fine, subliniază Curtea că proprietatea comună, sub toate formele pe care sistemul juridic românesc le cunoaște, inclusiv atunci când îmbracă forma "indiviziunii forțate și perpetue" la care se referă legea supusă controlului de constituționalitate, nu este o formă de proprietate al cărei exercițiu ar fi supus unor îngrădiri. (…) A admite că indiviziunea forțată și perpetuă - de pildă cea asupra părților comune ale unei construcții de locuit, cuprinzând apartamente aflate în proprietatea unor persoane diferite - este inadmisibilă, deoarece reprezintă o îngrădire perpetuă și nejustificată a exercițiului dreptului de proprietate, înseamnă a nu ține seama de existența, în practică, a numeroase ipoteze în care o asemenea formă de proprietate comună corespunde naturii bunurilor și, câteodată, unei declarații a legii.
În atare condiții, se vor respinge ca nefiind întemeiate criticile de nelegalitate invocate în cererea de recurs privind incidența dispozițiilor art. 26 și urm. din Legea 1/2000 textele fiind în mod evident incidente în condițiile în care terenurile înstrăinate erau la data vânzării în patrimoniul Obștii, obiectul vânzării fiind, astfel cum s-a spus deja, doar drepturile înstrăinătorilor rezultate din calitatea de membru al Obștii, cumpărătorul substituindu-se în drepturile vânzătorului în cadrul Obștii. Formularea din contracte, de înstrăinare a terenurilor în devălmășie dar și a drepturilor asupra pădurilor Obștii probează caracteristicile obiectului convențiilor, fiind vorba despre teren în coproprietate și de drepturi cuvenite membrilor Obștii.
Astfel cum în repetate rânduri a statuat Curtea Constituțională în examinarea conformității textelor art. 26-28 din Legea 1/2000 cu principiile constituționale, odată ce a ales să restituie terenurile proprietarilor deposedați, Statul a ales și procedura, limitele acestei restituiri, iar în cazul terenurilor forestiere ce au aparținut fostelor forme asociative a optat pentru reconstituirea către aceleași forme asociative cu menținerea coproprietății, în intenția de a conserva fondul forestier al țării.
În atare condiții, mențiunile din Borderoul populației, proprietăților și al exploatațiilor agricole din . Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948 atașat în copie la fila 182 dosar de fond, ulterior deci preluării pădurilor la Stat, confirmă suprafețele de pădure aflate în posesia și în folosința autorului, nu în proprietatea sa. De altfel, lămurirea semnificației termenului de posesie la nivelul anului 1948 este lipsită de relevanță în cauză de vreme ce, fiind vorba despre un fost membru al Obștii, autorul ar fi beneficiat de drepturile asupra terenurilor din cadrul Obștii doar în cadrul formei asociative de exploatare a terenurilor forestiere, reorganizată în condițiile legii.
Așadar, explicitarea modul de stabilire a drepturilor asupra terenurilor împădurite, transmisă de C. locală de fond funciar S., cu referire la propunerea de validare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate conform procesului-verbal din data de 31.01.2006, echivalează practic cu o propunere de lichidare a bunurilor Obștii, chestiune ce încalcă în mod evident dispozițiile imperative ale Legii 1/2000.
Dată fiind procedura de reconstituirea a dreptului de proprietate în cauză, cum terenurile revendicate au fost în mod evident din patrimoniul fostei Obști de cumpărare Ridicarea Țăranului, odată ce s-a stabilit fără echivoc că nu erau îndreptățiți la reconstituire petenții, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar C. N. I. devine inutil a analiza probatoriul administrat cu referire la amplasamentul terenurilor revendicate.
Pentru toate considerentele expuse, în rejudecare, se va respinge ca fiind nefondată plângerea promovată de petenții C. J. M., C. L. B., B. A. B., C. N. D., D. I. D. împotriva hotărârii nr.1890/02.08.2011 a Comisiei Județene Iași de fond funciar .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Respinge ca fiind nefondată, plângerea promovată de petenții C. J. M., C. L. B., B. A. B., C. N. D., D. I. D. împotriva hotărârii nr.1890/02.08.2011 a Comisiei Județene Iași de fond funciar .
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.10.2015DECIDE:
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.D B.I.E. M.M. M.G.
Red./Tehnored. B.I.E.
2 ex/12.11.2015
Jud. fond. S. A. I.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1093/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1289/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
