Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1542/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1542/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1542/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Noiembrie 2015
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1542/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de către C. I. I. împotriva sentinței civile nr. 5662 din 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind G. C., G. M., L. I., S. G., O. Iași, P. P. P. G., I. D. -C., B. C.-A., B. R., Z. S., Z. I. - B., având ca obiect revendicare imobiliară acțiune în grănițuire; modificare documentație cadastrală.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 22 octombrie 2015 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 29 octombrie 2015, 05 noiembrie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași în data de 25.05.2010, sub nr. mai sus menționat (în antet), reclamantul C. I. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu pârâții G. C., G. M., L. I., S. G., O. Iași, prin care să dispună:
- Obligarea pârâților sa lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 6000 mp, situată în tarlaua 20, ., satul R., ., ce face parte integrantă din suprafața de 8000 mp din titlul de proprietate nr._/17.06.2004, având următoarele vecinătăți: N – S. G., E – DJ 646, S – O. N., V – DE 1242.
- Stabilirea liniilor de hotar dintre proprietățile reclamantului și cele ale pârâților – persoane fizice, ca fiind reprezentată de vechiul hat stabilit prin documentațiile premergătoare emiterii titlurilor de proprietate și mutarea liniei de hotar (trasată de pârâți), cu obligarea acestora la restituirea suprafeței deținute fără drept din terenul proprietatea reclamantului.
- Modificarea documentației cadastrale a pârâților, în sensul excluderii din cuprinsul acesteia a suprafeței de teren aparținând reclamantului.
Prin cererea modificatoare a reclamantului (f.121-124), depusă la termenul din 29.03.2011, acesta a înțeles să cheme în judecată și pârâții P. P., Z. S. și Z. I. B., B. C. Ady și B. R., P. G. și I. D. C., prin care a solicitat aceleași aspecte și în contradictoriu cu ei.
A mai anexat o . înscrisuri (f.125 și urm.)
În motivare, reclamantul a susținut următoarele:
Prin titlul de proprietate respectiv, a dobândit o suprafață de teren care fusese a sa și înainte de colectivizare (1962). După anul 1990, a achitat impozitele aferente și l-a stăpânit și cultivat terenul până în 2009, când pârâții i l-au ocupat abuziv.
În partea de Nord, S. G. îi ocupă abuziv o parte din proprietate, iar în Sud cei care îi ocupă terenul sunt G. C., G. M., L. I., S. G. (cei care au cumpărat de la O. N.), distrugând producția de floarea soarelui a reclamantului.
A chemat un specialist în geodezie și acesta a constatat că terenul său există în materialitatea sa, dar este ocupat de pârâți. Specialistul a montat și niște țăruși, dar aceștia au fost smulși de S. G., care a trasat cu de la sine putere linia de hotar.
Deși a făcut plângere la poliție, urmată de încheierea unui proces-verbal la 06.05.2010, prin care polițiștii și cei de la primărie au atestat cele arătate de el, pârâții continuă să-i ocupe abuziv proprietatea.
Până ca pârâții să cumpere de la O. N., linia de proprietate a fost respectată, însă după acest moment, ei și-au întocmit o documentație cadastrală în care terenul lor cuprinde și o parte din terenul lui.
În drept, a invocat prevederile art.480 C.Civ. și 584 C.pr.civ, art.35 și 36 din legea 7/1996.
Prin sentința civilă nr. 5662 din 9.04.2013 Judecătoria Iași a dispus următoarele:
A respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. C., G. M., L. I. și excepția prematurității cererii, invocate de acești pârâți.
A respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. P., Z. S. și Z. I. B., ridicată de aceștia.
A respins ca neîntemeiate cererile reclamantului C. I. (domiciliat în satul și .), formulate în contradictoriu cu pârâții G. C., G. M. (domiciliați în Iași, Șoseaua Bucium nr.93, jud.Iași), L. I. (domiciliat în Iași, ., ., etaj 1, .), S. G. (domiciliat în satul și .), O. Iași, P. P. (domiciliat în Iași, ., ., .), Z. S. și Z. I. B. (domiciliați în Iași, ..14, jud.Iași), B. C. Ady și B. R. (domiciliați în Iași, ., jud.Iași), P. G. (domiciliat în Bârlad, ..34, jud.V.) și I. D. C. (domiciliată în Bârlad, . nr.93, ., .).
A obligat reclamantul la plata către pârâtul P. P. a sumei de 750 lei, de la plata căreia au fost scutiți reclamanții.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Prin titlul de proprietate nr._/17.06.2004 (f.5), reclamantul a dobândit o suprafață de teren de 8000 mp, în tarlaua 20, .. Punerea în posesie s-a efectuat conform ”fișei suprafețelor primite în proprietate” (fila 20 – vol.II).
Pârâtul S. G. este pus în posesie prin titlul de proprietate nr._/03.10.1997 cu suprafața de 7500 mp, în tarlaua 20, ., fiind vecinul din partea de Nord al reclamantului. Odată cu adresa O. nr.2568/856/04.03.2013 (f.290 – vol.II), a fost depusă și documentația cadastrală a lui S. G., în care s-a regăsit și încheierea O. nr._/15.12.2011 de întabulare (f.292 – vol.II).
Pârâții G. și L. stăpânesc o suprafață de_ mp, pe care au dobândit-o prin mai multe acte separate: 7200 mp de la O. N. (înscrisă în titlul_/30.06.1997), prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.757/11.05.2006 (care se învecinează la Nord cu reclamantul); _ mp de la M. I. (înscrisă în titlul de proprietate_/13.08.1997), prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.511/01.04.2004; _ mp de la M. C. (înscrisă în titlul de proprietate_/13.08.1997), prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.631/2004 (fiind vândută de M. C. către soții G. o suprafață de 5000 mp) și prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.511/2004 (fiind vândută de M. I. către soții G. o suprafață de 5000 mp).
Prin actul de dezmembrare autentificat sub nr.1643/29.08.2006 (f.74 – vol.I), pârâții G. și L. au dezmembrat acest imobil de_ mp (suprafață înscrisă în Cartea Funciară nr.1613 a Comunei R., anexa acestui act fiind documentația cadastrală avizată de O. Iași cu nr._/26.11.2008) în 38 de parcele. Dezmembrarea a fost înscrisă în Cartea Funciară prin încheierea nr._/30.08.2006 (f.77 – vol.I).
Pârâții P. P., Z. S. și Z. I. B., B. C. Ady și B. R., P. G. și I. D. C. au cumpărat loturi de teren din suprafața dezmembrată.
În baza Avizului unic nr.60, Consiliul Local al Comunei R. a aprobat PUZ-ul prin Hotărârea nr.41/9.5.2008, pentru suprafața de_ mp (anexa 9 la raport). Comisia Locală de Fond Funciar R. susține planul parcelar anexat de expert la fila 27 – vol.II (anexa 10).
Răspunsul inițial al expertului (f.18 – vol.II) a fost că reclamantul are limita de proprietate materializată prin șpalieri și că la data efectuării expertizei tehnice deținea suprafața de teren de 4206 mp (anexa 13). Totodată, a arătat că S. G. are limitele materializate prin șpalieri, iar la data efectuării expertizei tehnice deținea suprafața de 8273 mp.
În concluzii, a menționat că “reclamantul poate deține teren în suprafață de 7730 mp (anexa 13) și că pârâtul S. poate deține suprafața de 7500 mp (anexa 13)“, iar că ceilalți pârâți nu ocupă teren din proprietatea reclamantului.
În răspunsul la solicitările instanței și ale părților depus la 11.06.2012 (f.231 și urm. – vol.II), expertul a arătat că reclamantul „poate deține” suprafața de teren de 5300 mp (anexa 14), aceasta găsindu-se „între suprafețele tehnice cadastrale ale vecinilor”.
Într-adevăr, reclamantul este singurul dintre aceste persoane care nu și-a întabulat suprafața din titlul de proprietate, vecinii S. (la Nord) și G. cu L. (la Sud) având suprafețele întabulate.
Prin adresa din 17.09.2013 (f.247), expertul a arătat că situația reclamantului se datorează unei erori făcute de Comisia Locală de Fond Funciar la punerea în posesie, iar el nu poate modifica planul parcelar în condițiile în care aceasta nu este parte și nu își asumă eroarea. Cu toate acestea, a mai arătat expertul, reclamantul nu acționează în justiție Comisia deoarece este membru al acesteia; de reținut că, aceasta fiind o simplă părere personală a expertului, nu are valoare probatorie.
Pe parcursul procesului, reclamantul a solicitat întabularea terenului său la O., prin cererea nr._/23.10.2012, în baza documentației cadastrale întocmite de PFA A. A. (memoriul tehnic la f.259 – vol.II). Constatând existența unei suprapunerei reale cu alte documentații cadastrale început o procedură de repoziționare a imobilelor din zona respectivă, inclusiv ale pârâților.
Expertul a afirmat că și-ar putea exprima părerea cu privire la o eventuală suprapunere după eventuala repoziționare, care ar constitui o intrare pe făgașul normal. El nu a explicat însă niciodată care a fost greșeala din momentul punerii în posesie a reclamantului, părând doar să sugereze că ar fi fost vorba despre o deplasare a terenurilor. Inițial, el afirmase că pârâții nu ocupă din suprafața reclamantului.
Prin adresa nr.2568/856/04.03.2013 (f.290 – vol.II), O. a comunicat instanței că nu există oricum suprapuneri între documentația cadastrală în baza căreia reclamantul solicită întabularea și cea a lui S. G. (vecinul de la Nord), ci în raport de alte imobile, ca urmare a identificării diferite a limitelor de proprietate de către persoanele fizice autorizate care au întocmit documentațiile. Instituția a mai arătat că din cauza faptului că imobilele nu sunt împrejmuite iar suprafețele respective erau în extravilan la data punerii în posesie, nu se poate constata natura suprapunerii în lipsa planului parcelar actualizat și avizat de O. Iași și Comisia Locală de Fond Funciar Iași, care să fie în concordanță cu titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar.
IV. Analiza excepțiilor
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive, se reține că reclamantul a acționat în justiție vecinii de la Nord și Sud sau persoanele care au cumpărat teren de la astfel de vecini.
Calitatea procesuală este o condiție de exercitare a acțiunii civile care presupune identitatea între pârât și persoana despre care reclamantul pretinde că i-ar fi încălcat dreptul de proprietate (în cazul de față).
Simplul fapt că pârâții nu i-ar fi încălcat dreptul de proprietate nu echivalează însă cu o lipsă de calitate, ci este o chestiune care privește însuși fondul acțiunii. Suprapunerea între calitate și fond se regăsește de obicei în cazul acțiunilor în revendicare în ceea ce îl privește pe reclamant, acestea urmând a fi respinse pentru lipsa calității procesuale active în măsura în care nu dovedesc că sunt proprietarii suprafeței revendicate.
În cazul calității pasive însă, problema nu se pune în acești termeni, constatarea neocupării unei suprafețe din cea a reclamantului ținând de temeinicia acțiunii.
Numai în măsura în care pârâții ar fi dovedit că nu mai sunt proprietarii terenurilor de la Sud de cel al reclamantului s-ar fi pus problema unei lipse de calitate procesuală.
În aceste condiții însă, excepția ca atare este neîntemeiată, chiar și în raport de vecinii care nu se învecinează direct cu reclamantul.
În ceea ce privește excepția prematurității în raport de ultimul capăt de cerere (pe motiv că reclamantul nu a făcut dovada refuzului O. de a întabula suprafața de 6000 mp), instanța o va respinge, de asemenea, ca neîntemeiată, dat fiind că nu se pune problema unui afectări a dreptului la acțiune de o condiție sau de un termen suspensive într-o astfel de situație. De altfel, pârâții au și renunțat la excepție, însă cum aceasta nu este una de interes privat (cel puțin, după titulatură și după ceea ce presupune: neactualitatea dreptului), instanța trebuie să se pronunțe asupra ei.
V. Analiza fondului
Conform art.480 C.Civ. aplicabil raportului juridic dintre părți, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, acesta fiind textul general aplicabil în acțiunile în revendicare.
Din probele administrate, a reieșit că reclamantul și pârâții sunt vecini, având proprietățile plasate în aceeași zonă, cea a reclamantului găsindu-se între cea a pârâtului S. G. și cea a pârâților G. C., G. M., L. I..
Expertiza, deși lămuritoare din mai multe puncte de vedere, nu a relevat cu exactitate care ar trebui să fie amplasamentul proprietății reclamantului pe baza titlului de proprietate, ea identificând suprafața de 4206 mp pe care o deține efectiv acesta, evident mult mai mică decât în titlul de proprietate. Expertul s-a orientat în permanență în concluziile sale (nu întotdeauna riguros formulate) după suprafețele vecine, întabulate în cartea funciară, pe baza unor documentații cadastrale recepționate de O.. De aici, a rezultat expresia sa că reclamantul “poate deține” diverse suprafețe, pornind și de la opinia sa că reclamantul nu a fost pus în posesie (în pofida faptului că acest lucru s-a făcut prin fișa suprafețelor primite în proprietate fila 20 – vol.II).
Deși a pretins că situația reclamantului este o consecință a erorii Comisiei de Fond Funciar (pe care ar trebui să o acționeze în judecată, dar nu o face, din cauză că este membru al acesteia), el nu a precizat care este eroarea acesteia. Pe parcursul procesului, a arătat că o repoziționare a imobilelor pârâților ar rezolva această problemă.
Încercând să-și întabuleze proprietatea, reclamantul a obținut o documentație cadastrală din care a reieșit că în mod cert suprafața sa nu se suprapune cu cea a vecinului de la Nord, S. G..
Toate titlurile pârâților (respectiv, ale autorilor lor) sunt anterioare celui pe care îl deține reclamantul (titlul de proprietate nr._/03.10.1997 vecinul de la Nord, titlurile_/30.06.1997,_/13.08.1997,_/13.08.1997 vecinii de la Sud). Chiar dacă a pretins că prin titlul său a dobândit o suprafață de teren care fusese a sa și înainte de colectivizare (1962), reclamantul nu a dovedit acest aspect.
Toți pârâții și-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, pe când reclamantului i s-a refuzat această cerere, tocmai din cauza suprapunerilor între terenul din documentația sa și documentațiile cadastrale ale pârâților.
Aceste concluzii au fost formulate implicit și de expert, pe baza planului parcelar cu privire la care a sugerat că ar fi greșit, dar că nu poate fi modificat.
Niciun element din speță nu a sugerat că documentațiile cadastrale ale pârâților de la Sud ar fi greșite, dar O. a afirmat că suprapunerea ar exista ca urmare a identificării diferite a limitelor de proprietate de către persoanele fizice autorizate care au întocmit documentațiile, fără a se preciza care ar fi modalitatea corectă de măsurare.
Reclamantul, deși îi revenea sarcina probei, nu a reușit să demonstreze două aspecte: că pârâții ocupă o parte din proprietatea sa și că ar avea un titlu preferabil față de aceștia (în măsura în care din modul evaziv de exprimare al expertului s-ar deduce că în realitate ar putea exista și suprapuneri).
O nouă expertiză, chiar mai explicită, ar fi putut să releve același lucru ca documentația cadastrală întocmită de PFA A. A. pentru reclamant: că există suprapuneri între suprafața pe care ar trebui să o dețină reclamantul pe baza titlului său de proprietate și cea pe care o dețin în fizic și teoretic (din punctul de vedere al documentației cadastrale recepționate) pârâții, caz în care s-ar pune problema unei suprapuneri de titluri. După cum s-a arătat, pe baza probelor administrate, titlul reclamantului nu apare ca fiind preferabil, într-o astfel de perspectivă. Chiar și actualul expert a precizat că ar putea exista o suprapunere, dacă ar fi repoziționate terenurile pârâților. În realitate, deși a folosit o . exprimări confuze, acesta a sugerat tocmai existența unei suprapuneri de titluri.
Nu poate fi însă temporizată judecata până la soluționarea unei proceduri administrative la O., aceasta făcându-se pe baza probelor de la dosar. Or, reclamantul a solicitat întabularea și a întocmit o documentație cadastrală abia la aproximativ 2 ani după începerea procesului, înainte de a introduce acțiunea el solicitând doar un raport de trasare și concluzia verbală a topometristului că terenul său există în fizic, dar este ocupat de pârâți.
Confuzia reclamantului cu privire la propria situație la momentul introducerii cererii este relevată și de faptul că a pretins că pârâții îi ocupă 6000 mp, în condițiile în care el deține o suprafață de peste 4000 mp dintr-un titlu de 8000 mp.
Prin urmare, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare a reclamantului, acesta nefăcând dovada că pârâții îi încalcă dreptul de proprietate în mod nejustificat. Subsecvent, a fost respinsă și acțiunea în modificarea documentației cadastrale a pârâților.
În temeiul art.274 C.pr.civ., a obligat reclamantul la plata către pârâtul P. P. a sumei de 750 lei (contravaloarea onorariului de avocat, conform chitanței nr.252/28.03.2012, depusă odată cu concluziile scrise).
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul C. I. I., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, respectiv:
Susține că se impune casarea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare pentru următoarele motive.
I s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul nr._/17.06.2004 pentru suprafața de 8000 mp situată în tarlaua 20, . ., jud. Iași, cu vecinătățile N-S. G., E-DJ 646, S-Obada N., V- DE 1242, fiind pus în posesie cu suprafața respectivă.
Acest teren a fost în proprietatea acestuia și înainte de colectivizare, fiind moștenire de la mama sa, C. M., teren obținut în baza actului de vânzare-cumpărare încheiat la 16.01.1947 prin care aceasta a cumpărat de la Ortansa C. suprafața de 8055 mp teren situat in țarina comunei R. -T. și megieșit la Răsărit- moștenitorii H., apus – H. D., Nord și Sud drumul.
Acțiunea in revendicare a fost formulată pentru că dreptul de proprietate asupra parcelei de teren in litigiu a fost reconstituit după procedura prevăzută de Legea 18/1991 privind fondul funciar, teren stăpânit de reclamant, achitând impozitele aferente.
Prin anexarea actului de vânzare cumpărare susține că a probat modul originar de dobândire a proprietății, probă deplină, absolută a dreptului de proprietate, chiar dacă toate titlurile pârâților, respectiv ale autorilor lor sunt anterioare celui pe care îl deține reclamantul, așadar acesta are un titlu preferabil.
S-a dispus de judecătorul fondului efectuarea unei expertize care să identifice proprietățile părților, linia de hotar a acestora, să se precizeze cum se suprapun suprafețele din titlu și cine ocupă proprietatea altcuiva. Așa cum reține și instanța de fond expertiza efectuată nu a relevat cu exactitate care ar trebui să fie amplasamentul proprietății reclamantului pe baza titlului de proprietate, ea identificând doar suprafața de 4206 mp pe care o deține efectiv acesta, evident mult mai mică decât in titlul de proprietate, fără a răspunde cu exactitate obiectivelor impuse.
Cu adresa nr._ din 30.10.2012 probează constatările inspectorului de cadastru privind suprapunerea imobilului proprietatea sa cu imobilele identificate cu nr cadastrale_-1618/5,/7,/11,/13,/15,/17,/19,/21,/23,/25,/27,/29,/31,/33,/35,/36. Se face cunoscut prin aceeași adresă că s-a declanșat procedura de soluționare a suprapunerilor prev. de art. 27 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Directorului general al ANCPI 634/2006, inspectorul de cadastru constatând în urma deplasării pe teren că suprapunerea este de tip real, datorată identificării diferite a limitelor proprietăților la data întocmirii lucrărilor de specialitate. Conform art. 27 alin 2 când suprapunerea este reală aceasta se va soluționa pe cale amiabilă sau de instanța de judecată.
Revenirea instanței către expert cu solicitarea de a formula precizări și in raport de această adresă s-a soldat cu un răspuns lacunar la obiecțiunile formulate de reclamant la prima expertiză și precizările solicitate de instanță. Susține expertul că se impune repoziționarea imobilului pârâților iar suprapunerea dintre proprietăți poate fi determinată de expert numai după ce O. Iași va repoziționa imobilele paraților.
Susține expertul că O. Iași are autoritate asupra comisiei locale de fond funciar R., asupra persoanei fizice autorizate care a întocmit documentația cadastrală, asupra proprietarilor care sunt parați și poate proceda la repoziționarea lor.
Daca se va corecta planul parcelar și se vor repoziționa proprietățile pârâților de către O. Iași, atunci in mod normal se vor schimba concluziile și se va putea vorbi de o suprapunere peste proprietatea reclamanților. La solicitarea instanței a fost depusă documentația care a stat la baza întocmirii adresei_, iar la dosar fond este atașat procesul verbal de constatare încheiat la 19.12.2012, care a constatat suprapunerea reală, in teren, a imobilelor identificate prin nr. cadastrale întocmite de PFA Baltaru A. și a imobilului deținut de C. I. . Având in vedere și adresa de la fila 290 dosar fond emisă de O. Iași și raportat la actul de vânzare-cumpărare anexat – titlul preferabil- care identifică vechea proprietate a reclamantului și documentația emisă de O., trebuie efectuată o nouă expertiză care să clarifice cine ocupă, dintre pârâții identificați prin numerele cadastrale menționate, parte din terenul reclamantului. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, admiterea acțiunii.
Recurentul a anexat cererii de recurs copia actului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 16.01.1947.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 803 lei taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinare intimații B. C. Ady și B. R. au solicitat respingerea recursului. Susțin aceștia că numiții G. C. și G. M. împreună cu L. I. au stăpânit o suprafață de_ mp dobândită prin vânzare cumpărare. Acest teren a fost integral intabulat iar in anul 2006 au dezmembrat acest teren in 38 de parcele. În baza avizului unic nr. 60 Consiliul local al comunei R. a aprobat PUZ-ul prin hotărârea nr. 41 din 9.05.2008 pentru suprafața de_ mp. Susțineri similare au formulat prin întâmpinare și pârâții Z. S. și Z. I. B. respectiv G. C. și G. M..
În ședința publică din 6 iunie 2014 Tribunalul a dispus recalificarea căii de atac in condițiile art. 282 Cod pr.civilă ca apel. Detaliind motivele expuse în încheierea din 6 iunie 2014 tribunalul reține că principiul legalității căii de atac obligă instanța la a determina calea de atac incidentă in cauză potrivit normei generale înscrisă în art. 282 cod pr.civilă. Judecătoria a fost învestită cu judecata cererii in revendicare, a cererii in grănițuire și a modificării documentațiilor cadastrale ale pârâților. Calea de atac este determinată prin raportare la regimul juridic prevăzut de lege pentru cererea principală. Determinarea cererii principale presupune stabilirea efectelor fiecăreia dintre cererile formulate in proces, respectiv identificarea cererii de soluționarea căreia depinde soluționarea întregului proces.
Ordinea redactării pretențiilor deduse judecății în cererea de chemare în judecată nu se identifică cu ordinea de prioritate în soluționarea acestora și nu determină caracterizarea primei cereri enunțate în cuprinsul acțiunii ca fiind principală. Împrejurarea că prima cerere formulată este cea in revendicare nu atribuie cererii in grănițuire un caracter accesoriu cererii in revendicare, ci invers. Soluționarea celor două cereri se află într-o interdependență certă, însă, determinarea cererii principale obligă la a identifica ierarhia dată de succesiunea logică a aspectelor ce se impun a fi stabilite în cercetarea judecătorească în întregul său.
Ori, litigiul de față este pricinuit de contestarea hotarului terenurilor limitrofe celui ce constituie proprietatea reclamantului. Acesta susține că hotarul este dat de vechiul hat stabilit prin documentațiile premergătoare emiterii titlurilor de proprietate ale părților, in raport de care solicită mutarea liniei de hotar trasată de pârâți abuziv în considerarea documentației lor cadastrale. Reclamantul nu contestă – potrivit cererilor formulate și argumentării lor – drepturilor proprietate al pârâților ci localizarea lor în teren și linia de hotar. Numai in situația in care susținerile reclamantului privind linia de hotar se confirmă, cererea in revendicare poate fi susținută.
Cererea in revendicare este fundamentată pe teza potrivit căreia hotarul dintre fondul reclamantului și cel al pârâților este cel reprezentând vechiul hat stabilit in documentațiile premergătoare emiterii titlurilor de proprietate și nu cel dat de documentațiile cadastrale. Numai in situația in care susținerile reclamantului privind linia de hotar se confirmă, cererea in revendicare poate fi susținută.
Pentru aceste motive, stabilind că cererea in grănițuire este cererea principală în proces, neevaluabilă in bani, determinarea căii de atac se face in relație de regimul juridic al acesteia, în raport de art. 282 alin (1) Cod pr. civilă coroborat cu art. 17 Cod pr. civilă și nu in raport de valoarea bunului revendicat, respectiv art. 2821 Cod pr. civilă.
Caracterul accesoriu al cererii in revendicare față de cererea in grănițuire a fost analizat și reținut – in majoritate - și în Comisia de unificare a practicii judiciare la întâlnirea din 12.11.2008.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topocadastrală întocmită de dl. expert P. D..
Apelul este fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează.
Criticile expuse prin cererea de apel vizează in principal probatoriul administrat in fața instanței de fond, incomplet, în special raportul de expertiză, ale cărui concluzii incerte a determinat greșita determinare a situației de fapt deduse judecății și respingerea acțiunii. Criticând situația de fapt stabilită de instanța de fond, comună cercetării tuturor cererilor formulate in proces, Tribunalul stabilește că devoluțiunea in apelul de față privește toate cererile.
Totodată stabilește că instanța de fond respinge cererile formulate de reclamant, motivarea fiind axată pe aspectele de esența revendicării. Nu se argumentează in mod distinct soluția de respingere a cererii in grănițuire. Examinarea coroborată a considerentelor sentinței demonstrează însă că judecătorul fondului a reținut că limita proprietății reclamantului este materializată ( pagina 5 a sentinței), prin urmare nu se va reține o necercetare a acestei cereri. Instanța de fond a reținut in genere că și dacă s-ar reține o suprapunere de titluri, titlurile pârâților sunt preferabile.
Analizând probatoriul administrat in cauză, tribunalul constată următoarele:
Dreptul la acțiunea in grănițuire semnifică posibilitatea pentru proprietar sau orice altă persoană titulară a unui drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său restabilirea hotarului ce separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne vizibile. Dacă prin acțiunea in grănițuire se solicită și o parte determinată din terenul limitrof deținută fără drept de pârât, ea implică și o revendicare, reclamantul trebuind a-și proba dreptul de proprietate. Acțiunea in grănițuire își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți cât și in situația în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
Reclamantul contestă linia de hotar actuală a proprietății sale, susținând că aceasta trebuie să fie pe vechiul hat din documentațiile premergătoare titlurilor de proprietate, raportat și la actul de vânzare –cumpărare din 16.01.1947 prin care autoarea sa, C. M. a dobândit in proprietate acest teren.
În stabilirea liniei de hotar a proprietății reclamantului tribunalul are in vedere constatările experților tehnici din cadrul expertizelor efectuate in proces, întrucât determinarea acesteia presupune identificarea in teren a amplasamentului proprietății sale, adică aspecte de fapt cu un pronunțat caracter tehnic.
În cercetarea acestui aspect tribunalul stabilește nerelevante concluziile raportului de expertiză administrat in apel, intocmit de expert P. D. . Acesta a procedat la întocmirea planului parcelar in vederea reconstituirii amplasamentului inițial de la punerea in posesie a tuturor proprietarilor din tarlaua 20 cu terenuri situate intre DJ 646, De 817/1, De-1176 ca repere fixe, care nu au suferit modificări in timp. În acest mod expertul determina amplasamentul proprietăților părților alocând pentru fiecare titlu de proprietate care desparte proprietatea reclamantului C. de De 817/1 suprafața înscrisă in acesta având ca reper fix faptul că fiecare dintre acestea este delimitată de De 1176 respectiv Dj 646 (fila 256 dosar apel). Concluziile expertului nu pot fi reținute întrucât au ca premisă date privind titlurile de proprietate eliberate unor persoane care nu figurează in proces ( numiții Aghebănoae, Vararu V., C., T., M. dar și pentru că planul parcelar (retinut corect ca reper) nu a fost examinat in toate elementele sale relevante litigiului și nu doar cu referire la cele două drumuri, De 1176, 817/1 respectiv Dj 646.
Spre deosebire, raportul de expertiza întocmit in fața instanței de fond (R.) analizează și alte repere date de același plan parcelar pentru a stabili suprafața de teren care a făcut obiectul stabilirii dreptului de proprietate al reclamantului. Concret expertiza din apel, P., nu analizează dacă, reținând ca reper doar cele trei drumuri, distanțele dintre punctele de contur, respectiv lungimile parcelelor, sunt in mod real cele înscrise in planul parcelar. Expertiza R. face această analiză și reține ca planul parcelar utilizat de comisia locală de fond funciar R. la punerea in posesie, deși indică o punere in posesie realizată până la drum, prin raportare la dimensiunile laturilor planului parcelar, constată că intre limitele date de acesta și De 1176 rămâne o suprafață de teren . Concret, prin raportare la dimensiunile de 530 mp, respectiv 630 m lungime pentru suprafața totala de 4 ha (corespondent in planul parcelar pentru proprietățile C., M. C., M. I., M. I.), daca punerea in posesie s-ar fi făcut pentru terenuri mărginite de cele două drumuri, atunci latura indicată in plan ca având lungimea de 530 m ( de la DJ 646 la De 1176) ar fi trebuit să fie de 557, 38 m, latura indicată in lungime de 630 m ar fi trebuit să fie de 670,80 m., lățimea la De ar fi de 72, 5 m față de lățimea la Dj 646 care este de 65 m.
Pentru aceste motive tribunalul stabilește că in contextul probatoriului administrat in cauză, expertiza întocmită de expert R. este cea mai relevantă, întrucât include o analiză corelată a datelor planului parcelar și de aici concluzia privind limitele proprietății reclamantului in proces, bazată pe cercetarea mai multor repere și nu doar simpla vecinătate a fiecărui lot cu De 1176, Dj 646. Pe baza acestor constatări tribunalul stabilește că identificarea proprietății reclamantului in limita a 7730 mp teren indicata in anexa 13 la raportul de expertiză, fila 31 vol. II dosar fond, este conformă limitelor reale in care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate și s-a eliberat titlul de proprietate_/17.06.2004 prin raportare la planul parcelar de referință pentru întreaga . stabilirii dreptului de proprietate, acesta constituind sursa pentru reperele fizice, concrete, ale delimitării proprietății reclamantului. Diferențele dintre suprafața de teren înscrisă in titlul de proprietate al reclamantului și suprafața rezultată din măsurători asupra aceluiași fond nu interesează procesul de față.
Nu interesează nici conturul proprietății autoarei reclamantului invocat in temeiul actului de proprietate al acesteia din anul 1947, ci limitele date de titlul de proprietate actual al reclamantului.
Reținând astfel și constatând că linia de hotar a proprietății reclamantului nu a fost stabilită prin înțelegerea părților, prin hotărâre judecătorească, și că este contestată, in temeiul art. 584 cod civil de la 1864, se impune stabilirea liniei de hotar a acesteia pe aliniamentul dat de punctele 1,16,7, 8, 9, 10, 18, 15, 1 anexa 13 expertiza R. P. (expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre).
În consecință, in temeiul art. 296 Cod pr.civilă Tribunalul va admite apelul declarat de reclamant, va schimba in parte sentința, va admite in partea acțiunea, stabilind linia de hotar a reclamantului pe aliniamentul indicat in dispozitiv.
Va fi păstrată dispoziția instanței de respingere a celorlalte cereri.
Date fiind limitele de hotar ale proprietății reclamantului reținute in baza celor expuse, rezultă că cererea in revendicare opusă paratului S. G. nu va fi admisă întrucât nu s-a probat în sarcina acestuia stăpânirea suprafeței de teren ce rezultă din corelarea amplasamentului reținut pentru proprietatea reclamantului și aliniamentul pe care expertiza R. indică existența unor spalieri ( anexa 13 a expertizei).
Instanța are in vedere situarea terenului in extravilan și lipsa oricăror alte probe care să demonstreze deținerea in fapt a terenului de către S. G.. Chiar reclamantul atribuie paratului S. doar fapta de a fi smuls țărușii de delimitare a liniei de hotar dintre proprietățile lor și faptul de a fi trasat de la sine linia de hotar. Prin cererea de modificare a acțiunii susține că pârâtul ocupă abuziv o suprafață de teren din totalul de 8000 mp; nu s-au adus dovezi in acest sens. Procesul-verbal din 6 mai 2010 ( fila 6 dosar fond) face dovada neînțelegerilor dintre C. I. și S. G. cu privire la hotarul proprietăților lor, nu înscrie constatări privind folosința terenului.
Se va păstra și soluția de respingere a cererii de modificare a documentației cadastrale, întrucât, prin ea însăși, aceasta documentație nu produce efecte față de reclamant.
Nu s-a probat in persoana celorlalți pârâți stăpânirea vreunei suprafețe de teren din proprietatea reclamantului.
În temeiul art. 274 Cod pr.civilă tribunalul va obliga pârâții persoane fizice la plata a parte din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant. Vor fi acordate cheltuielile de judecată efectuate și solicitate la instanța de fond, respectiv suma de 1600 lei onorariu expert și taxa judiciară de timbru corespunzătoare cererii admise, in grănițuire.
Pentru judecata in apel se va acorda apelantului taxa judiciară de timbru (corespunzătoare cererii admise), onorariul achitat expertului in limita in care a fost validat, de 1552, 45 lei, o treime din suma avansata cu titlu de onorariu avocat, având in vedere admiterea in parte a acțiunii.
Onorariile validate pentru expertizele întocmite in proces vor fi acordate integral, întrucât, independent de formularea cererii in revendicare, constatările de fapt impuse de cercetarea acțiunii in grănițuire, privind limitele fondului proprietatea reclamantului, sunt in cea mai mare parte comune cererii in revendicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul C. I. I. împotriva sentinței civile nr. 5662 din 9.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea - astfel cum a fost completată - formulată de reclamantul C. I. I. în contradictoriu cu pârâții G. C., G. M., L. I., S. G., O. Iași, P. P., Z. S. și Z. I. B., B. C. Ady și B. R., P. G. și I. D. C..
Stabilește linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și proprietatea pârâților persoane fizice ca fiind cea definită de punctele 1,16,7, 8, 9, 10, 18, 15, 1 anexa 13 expertiza R. P. (expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre).
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă pârâții persoane fizice la plata - în solidar - către reclamant a sumei de 1619 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond și 1928,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2015.
Președinte, I. D. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, G. I. |
Red. și tehn./T.D./2.02.2016/15 ex
Judecătoria Iași: Z. L. F. M.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1302/2015. Tribunalul IAŞI | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 1266/2015.... → |
|---|
