Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 449/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 449/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 36813/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Aprilie 2015
Președinte – M. M.
Judecător –M. D.
Judecător- B. I. E.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 449
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta N. M. (F. C.) împotriva sentinței civile nr.8758/20.06.2014 a Judecătoriei Iași, intimat C. GH. C., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 07.04.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 09.04.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 8758/20.06.2014 a Judecătoriei Iași s-a dispus în sensul că:
„Admite în parte cererea formulată de reclamanta pârâtă N. (fostă C.) M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la cabinet av. C. V., cu sediul în IASI, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul reconvenient C. GHE. C., domiciliat în P. ILOAIEI, ., Jud. iași.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient în contradictoriu cu reclamanta pârâtă.
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție egală casa (C1) cu suprafața utilă de 50,70 m.p., în valoare de 26.731 lei, anexa C2 (baie, bucătărie, verandă) în valoare de 3.360 lei și poiata (C5) în valoare de 1.716 lei, situate în oraș P. Iloaiei, ., jud. Iași, identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Valoarea masei partajabile este de 31.807 lei.
Dispune sistarea stării de devălmășie astfel:
Atribuie pârâtului reconvenient, în deplină proprietate, casa (C1) cu suprafața utilă de 50,70 m.p., în valoare de 26.731 lei, anexa C2 (baie, bucătărie, verandă) în valoare de 3.360 lei și poiata (C5) în valoare de 1.716 lei, situate în oraș P. Iloaiei, ., jud. Iași.
Obligă pârâtul reconvenient să plătească reclamantei pârâte sultă în valoare de 15.903,50 lei în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
Compensează cheltuielile de judecată și obligă reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reconvenient suma de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Suma de 3.837,92 lei, de care a beneficiat reclamanta pârâtă cu titlu de ajutor public judiciar, rămâne în sarcina statului.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.11.2011 sub nr._ reclamanta N. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. C. partajul bunurilor comune în cote egale, atribuirea bunurilor către pârât, obligarea acestuia la plata unei sulte, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 1968 – 1979 a avut o relație de concubinaj cu pârâtul și în perioada 1974-1975 a cumpărat împreună cu pârâtul o construcție denumită magazie, situată în P. Iloaiei, .. A susținut reclamanta că în anul 1976 a solicitat și a obținut o autorizație de construire pe numele C. C. și N. M. și au construit împreună o locuință compusă din 4 camere și anexe gospodărești, iar fosta magazie au extins-o, au refăcut-o, au schimbat acoperișul, au adăugat un perete care formează o verandă și au transformat-o în bucătărie de vară. Reclamanta a arătat că în anul 1979 s-a căsătorit cu pârâtul și au conviețuit până în anul 2010 când au divorțat din culpă comună. În timpul căsătoriei, în anul 1993 a fost emis în condițiile art.36 din Legea nr.18/1991 titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 640 mp aferent construcțiilor și curții. A mai arătat reclamanta că din cauza comportamentului violent al pârâtului a fost nevoită să părăsească fostul domiciliu comun, astfel că în prezent acesta locuiește singur în P. Iloaiei.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor, interogatoriul pârâtei, expertiza evaluatorie. Reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat partajul bunurilor comune în cote de 90% pentru el și 10% pentru reclamantă.
În motivare, pârâtul reconvenient a susținut că nu este de acord cu afirmațiile reclamantei pârâte conform cărora au cumpărat împreună în perioada 1975-1976 o construcție denumită magazie, că terenul aferent acestei construcții este bun comun, că au construit împreună o locuință pe acest teren, că au refăcut și extins magazia, schimbat acoperișul și alte lucrări. A susținut pârâtul reconvenient că poate fi bun comun doar casa, care a fost realizată într-o perioadă de peste 30 de ani, în baza autorizației pentru executare de lucrări nr.13 din 19.05.1976. A precizat că această casă, beciul și o construcție amplasată deasupra beciului au fost realizate integral din banii lui, cu efortul său exclusiv, fără participarea reclamantei pârâte. În perioada respectivă a locuit cu reclamanta pârâtă în Iași, iar aceasta nu a fost interesată de cumpărarea imobilelor menționate, nici de activitățile de construire, iar veniturile lui au fost superioare celor ale reclamantei.
Întâmpinarea și cererea reconvențională nu au fost motivate în drept.
În dovedire, pârâtul reconvenient a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor, interogatoriul reclamantei pârâte, expertiza evaluatorie.
Prin Încheierea din data de 02.03.2012 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta pârâtă și s-a dispus scutirea acesteia de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3265,42 lei.
Prin Încheierea din data de 15.06.2012 a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâtul reconvenient, iar prin Încheierea din data de 13.09.2012 a fost admisă cererea de reexaminare și s-a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru de 5211 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, în 10 rate lunare egale de 527 lei pe lună, până la 01.08.2013.
La data de 11.09.2013 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta pârâtă și s-a dispus reducerea la 50% a diferenței de onorariu provizoriu în cuantum de 245 lei al expertului în construcții și evaluarea proprietății imobiliare U. V. și a diferenței de onorariu provizoriu în cuantum de 300 lei al expertului în topografie D. E., onorariile provizorii fiind stabilite prin încheierea de ședință din data de 17.05.2013.
Prin Încheierea din data de 22.11.2013 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta pârâtă și a fost redusă la 50% diferența de onorariu în cuantum de 600 lei datorată expertului în topografie D. E., conform Notei de evaluare a onorariului.
Au fost încuviințate și administrate probele prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor, interogatoriul, expertiza în construcții și expertiza topo-cadastrală.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei de la 1954, întrucât bunurile comune ale părților au fost dobândite sub regimul matrimonial unic și obligatoriu al comunității bunurilor, supus legii aplicabile în momentul funcționării acestui regim.
Părțile au fost căsătorite în perioada 11.09.1979 – 10.06.2010, căsătoria fiind desfăcută prin Sentința civilă nr.9290/10.06.2010 a Judecătoriei Iași, irevocabilă.
La data de 19.05.1976 a fost eliberată părților de către Consiliul Popular al Comunei P. Iloaiei Autorizația pentru executare de lucrări – casă și anexe gospodărești în localitatea P. Iloaiei.
Prin Titlul de proprietate nr._/22.02.1993 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a fost reconstituit în favoarea pârâtului reconvenient dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 640 m.p., situat în intravilanul orașului P. Iloaiei, jud. Iași.
Conform declarației martorului propus de reclamanta pârâtă, în perioada 1976-1977 părțile conviețuiau. Înainte de încheierea căsătoriei părțile au cumpărat o baracă în P. Iloaiei. În perioada în care s-a ridicat casa, părțile au avut apartament în Iași și lucrările de construcție au fost supravegheate mai mult de reclamantă, întrucât veniturile ei erau mai mari, iar pârâtul consuma băuturi alcoolice. Reclamanta lucra o zi și o zi era liberă, timp în care mergea să vadă construcția casei. Fundația casei a fost turnată în anul 1980, iar pentru lucrările de construcție au fost angajați muncitori. Înainte de încheierea căsătoriei ambele părți au avut loc de muncă și au folosit veniturile în casă.
Astfel cum rezultă din declarația martorului propus de pârâtul reconvenient, în perioada 1985 – 1986 a finisat casa din P. Iloaiei, fiind plătit de către pârât. În această perioadă martorul a văzut-o pe reclamanta pârâtă de 2-3 ori.
Cu ocazia administrării interogatoriului, reclamanta pârâtă și-a menținut poziția procesuală, nefiind relevate aspecte esențiale.
Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâtul reconvenient a arătat că împreună cu reclamanta a construit casa compusă din 4 camere și anexe gospodărești și au transformat fosta magazie în bucătărie de vară.
Astfel cum rezultă din cartea de muncă a pârâtului reconvenient (filele 79-94), din fișa de pensie a reclamantei pârâte (filele 129-135) și din înscrisurile dosarului de pensionare comunicate de Casa Județeană de Pensii Iași (filele 143-161) în perioada căsătoriei părțile au obținut venituri apropiate ca valoare.
Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în construcții și răspunsului expertului U. V. la obiecțiuni, valoarea casei (C1), cu suprafața utilă de 50,70 m.p., este de 26.731 lei, valoarea anexei C2 (baie, bucătărie, verandă) este de 3.360 lei, iar a poiatei (C5) este de 1.716 lei, construcțiile fiind situate în oraș P. Iloaiei, ., jud. Iași. Potrivit concluziilor raportului de expertiză în construcții, imobilul casă nu este comod partajabil în natură.
Cu privire la magaziile C3 și C4 expertul judiciar a arătat că sunt de fapt o aglomerare de materiale și obiecte adunate din gospodărie. Astfel, raportat cererii de chemare în judecată și cererii reconvenționale, instanța reține că acestea nu formează obiectul partajului.
Având în vedere că dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 640 m.p., situat în intravilanul orașului P. Iloaiei, jud. Iași, a fost dobândit prin reconstituire în baza Legii nr.18/1991, conform Titlului de proprietate nr._/22.02.1993 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, instanța reține că acest teren este bun propriu al pârâtului reconvenient în baza art.31 lit. b) C.fam.
Obiectul partajului îl constituie bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei. Potrivit dispozițiilor art.30 C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Față de aceste dispoziții, calitatea de copărtași a soților cu privire la bunurile comune este expres prevăzută de lege, excepție făcând exclusiv bunurile enumerate expres și limitativ prin art.31 C.fam., acestea din urmă fiind bunuri proprii ale fiecărui soț.
Instanța reține și aplicabilitatea dispozițiilor art.30 al.3 C.fam., potrivit cărora calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită, urmând ca partea adversă, în măsura în care afirmă caracterul de bun propriu să facă dovada că acest bun se înscrie în categoriile expres și limitativ menționate de art.31 C.fam. Prin urmare, masa bunurilor comune, ce alcătuiește masa de împărțit, va fi stabilită prin raportare la dispozițiile legale anterior menționate.
Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, declarațiilor martorilor, răspunsurilor la interogatoriu și concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în construcții, părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri, în valoare totală de 31.807 lei: casa (C1) cu suprafața utilă de 50,70 m.p., în valoare de 26.731 lei, anexa C2 (baie, bucătărie, verandă) în valoare de 3.360 lei și poiata (C5) în valoare de 1.716 lei, situate în oraș P. Iloaiei, ., jud. Iași, identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune se va avea în vedere contribuția efectivă a fiecăruia dintre foștii soți la dobândirea bunurilor supuse partajului. Cotele de contribuție se vor determina nu numai în funcție de aportul de ordin material la achiziționarea bunurilor comune, aport indicat de nivelul veniturilor fiecărui soț și al mijloacelor materiale întrebuințate, ci și de munca prestată în gospodărie. Participarea codevălmașilor se raportează la totalitatea bunurilor supuse partajului, iar nu la categorii de bunuri sau bunuri individual determinate.
Din probele administrate în cauză rezultă că ambele părți au lucrat în timpul căsătoriei, având venituri apropiate ca valoare, condiții în care instanța apreciază că au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, urmând a admite în parte atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea reconvențională.
La atribuirea bunurilor, instanța va avea în vedere dispozițiile art.6739 C.proc.civ., potrivit cărora la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Instanța reține că valoarea totală a masei de împărțit este de 31.807 lei și, având în vedere principiul împărțirii în natură a bunurilor, solicitarea părților, faptul că imobilul casă nu este comod partajabil în natură, precum și faptul că bunurile sunt deținute de către pârâtul reconvenient, instanța va atribui acestuia, în deplină proprietate: casa (C1) cu suprafața utilă de 50,70 m.p., în valoare de 26.731 lei, anexa C2 (baie, bucătărie, verandă) în valoare de 3.360 lei și poiata (C5) în valoare de 1.716 lei, situate în oraș P. Iloaiei, ., jud. Iași și, prin urmare, îl va obliga la plata către reclamanta pârâtă a sultei în valoare de 15.903,50 lei în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, raportat cotelor de contribuție egale la dobândirea bunurilor comune.
În temeiul art.50 indice 2 din OUG nr.51/2008, suma de 3.837,92 lei, de care a beneficiat reclamanta pârâtă cu titlu de ajutor public judiciar, va rămâne în sarcina statului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere natura cauzei, dubla calitate a părților de reclamant și pârât, precum și dispozițiile art.277 C.proc.civ., instanța reține că toate cheltuielile de judecată au profitat părților din prezenta cauză proporțional cu cota parte stabilită din dreptul de proprietate și se impune ca fiecare să le suporte raportat acestor cote, în mod egal, urmând să le compenseze și să o oblige pe reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reconvenient suma de 1.600 lei.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. M., criticând sentința pentru următoarele motive:
Prima instanță a stabilit în mod greșit că terenul de 640 mp nu face parte din masa bunurilor comune în condițiile în care titlul a fost emis pe numele pârâtului reclamant prin constituirea dreptului de proprietate, nici una din părți nefiind membru CAP și nepredând și nepreluându-se teren de către stat. Cum foștii concubini și soți au cumpărat în anul 1974-1975 cu act sub semnătură privată o magazie, fostul proprietar transmițând și posesia terenului aferent din P. Iloaiei, ., după apariția Legii 18/1991 dreptul de proprietate a fost dobândit prin efectul legii, terenul fiind deci bun comun.
De asemenea, expertiza de evaluare a bunurilor imobile este eronată, reclamanta pârâtă formulând obiecțiuni care au fost respinse, recurenta fiind astfel prejudiciată cu diferența de valoare.
Totodată, expertul nu a evaluat construcțiile C3 și C4, pretinzând că nu sunt construcții, ci o aglomerare de materiale, deși în documentația cadastrală întocmită de pârâtul reclamant acestea sunt evidențiate și descrise, cu suprafețele și poziționările descrise și în expertiza topo efectuată în prezenta cauză, impunându-se, prin urmare a fi evaluate și incluse în masa de împărțit.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimatul C. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este întemeiat, astfel că îl va admite, în limitele și pentru considerentele ce succed:
Titlul de proprietate nr._/22.02.1993 a fost eliberat în favoarea intimatului C. Gh. C. pentru suprafața de 640 mp în localitatea P. Iloaiei prin reconstituirea dreptului de proprietate. Reține Tribunalul faptul că la data de 01.10.1975, deci anterior căsătoriei dintre părți, survenită la data de 11.09.1979, prin actul sub semnătură privată încheiat cu soții M. G. și M. (f. 96 dosar fond), C. Gh. C. a cumpărat un beci zidit, adăpostit de o clădire cu două despărțituri, beciul și clădirea situată deasupra beciului fiind situate în grădina vânzătorilor. Ulterior, tot anterior căsătoriei, acesta a solicitat și obținut autorizația de construcție nr. 13 din 19.05.1976, pentru o casă cu anexe gospodărești. În considerarea acestor aspecte i-a fost eliberat pârâtului reclamant, care a urmat procedura prevăzută de lege, titlul de proprietate prin reconstituirea dreptului de proprietate, acest titlu nefiind contestat de recurentă, nefiind anulat, prezumția care decurge de aici fiind că bunul nu poate fi decât propriu, prin urmare terenul de 640 mp a fost corect apreciat de prima instanță ca fiind bunul propriu al pârâtului reclamant, neputând fi inclus în masa de împărțit.
În ceea ce privește criticile aduse expertizei evaluatorii a bunurilor imobile Tribunalul le apreciază neîntemeiate. În fața primei instanțe expertiza evaluatorie a fost realizată de expertul U. V., iar reclamanta pârâtă a formulat la data de 10.01.2014 obiecțiuni (f. 37 dosar fond, volumul II) referitoare la faptul că expertul nu a evaluat toate corpurile de clădire existente pe teren, încheierea de ședință din data de 14.02.2014 reținând faptul că în raport de obiecțiunea formulată de pârâtul reclamant în sensul că valoarea casei ar fi prea mare, deși d-na avocat P., pentru reclamantă apreciază că în realitate aceasta este prea mică, a achiesat la concluziile expertului cu privire la această valoare, solicitând respingerea obiecțiunilor pârâtului reclamant care vizau tocmai această evaluare.
În aceste condiții este neîntemeiată critica din recurs în sensul că au fost respinse nejustificat obiecțiunile formulate de reclamanta pârâtă la expertiza evaluatorie în condițiile în care aceste obiecțiuni au fost admise, iar expertul a răspuns la data de 18.03.2014 (f. 56 și următ. volumul II dosar fond), evaluând de această dată toate construcțiile și anexele de pe teren.
Urmare acestui răspuns la obiecțiuni și a faptului constatării existenței la teren a anexelor C3 și C4, evaluate la suma de 1500 lei de expertul evaluator în considerarea faptului că sunt o aglomerare de materiale și obiecte adunate de prin gospodărie, Tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va constata că fac parte din masa de împărțit și cele două anexe ridicate de părți în timpul căsătoriei acestora, având deci caracterul de bun comun câtă vreme nu s-a probat că acestea ar fi proprii ale pârâtului reclamant. Urmare includerii acestora în masa de împărțit, valoarea masei partajabile va fi de_ lei, acestea urmând a fi atribuite, asemenea celorlalte construcții, în lotul pârâtului reclamant, care le stăpânește în fapt, cu obligația acestuia de a plăti o sultă de_,5 lei reclamantei pârâte.
De asemenea, în considerarea admiterii recursului, Tribunalul va obliga intimatul C. Gh. C. la plata către stat a sumei de 477,5 lei reprezentând jumătate din taxa de timbru aferentă recursului, cu privire la care recurenta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recurs declarat de N. M. împotriva sentinței civile nr.8758/20.06.2014 a Judecătoriei Iași pe care o schimbă în parte în sesnul că:
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție egală casa (C1) cu suprafața utilă de 50,70 m.p., în valoare de 26.731 lei, anexa C2 (baie, bucătărie, verandă) în valoare de 3.360 lei și poiata (C5) în valoare de 1.716 lei, magaziile C3 și C4 în valoare de 1500 lei, situate în oraș P. Iloaiei, ., jud. Iași, identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Valoarea masei partajabile este de_ lei.
Dispune sistarea stării de devălmășie astfel:
Atribuie pârâtului reconvenient, în deplină proprietate, casa (C1) cu suprafața utilă de 50,70 m.p., în valoare de 26.731 lei, anexa C2 (baie, bucătărie, verandă) în valoare de 3.360 lei și poiata (C5) în valoare de 1.716 lei, magaziile C3 și C4 în valoare de 1500 lei situate în oraș P. Iloaiei, ., jud. Iași.
Obligă pârâtul reconvenient să plătească reclamantei pârâte sultă în valoare de_,5 lei în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatul Clancea Gh. C. la plata către stat a sumei de 477,5 lei reprezentând jumătate din taxa de timbru aferentă recursului cu privire la care apelanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.04.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.D. B.I.E M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/15.05.2015
Jud. fond A. T. S.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul IAŞI | Tutelă - autorizări date tutorelui. Decizia nr. 165/2015.... → |
|---|
