Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 260/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 5244/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Februarie 2015
Președinte - S. F.
Judecător - O. I.
Judecător - M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 260/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta C. D. în contradictoriu cu intimatul I. S. S., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 10.02.2015. Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 17.02.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin sentința nr. 2550/01.10.2013, Judecătoria P. a dispus:
Admite, în parte, cererea principală formulată de către reclamantul-pârât I. S.-S., cu domiciliul în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta-reclamanta C. D., cu domiciliul în . (la familia M. T.).
Admite, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamanta C. D. în contradictoriu cu reclamantul-pârât I. S.-S..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune:
- o casa de locuit, situată în ., jud. Iași;
- o fundatie, situata în ., jud. Iași;
- un gard, situat în ., jud. Iași;
- o combina frigorifica ARCTIC;
- sifonier 2 usi cu oglinda aplicata pe usa, dulapior superior 2 usi P.;
- canapea extensibila, lada spate;
- 6 scaune lemn;
- masa picoare lemn, blat P. furnir;
- masa TV cu dulap 2 usi;
- canapea extensibila cu vitrina spate, cadru lemn, saltea Relaxa;
- sifonier 2 usi pal furnir tip nuc;
- dulap bucatarie;
- calorifer electric TRION;
- cuier lemn cu lada;
- cuier tip pom;
- videoplayer THOMSON;
- TV alb negru;
- perna pene mare;
- ½ tabla coala zincata;
- drujba dezmembrata;
- dulap bucatarie 2 usi, lemn vopsit alb;
- TV color PHILIPS;
- masina spalat semiautomata;
- butelie aragaz tip PETROM;
- 2 aragaz 2 ochiuri cu plita;
- sistem calculator cu cu monitor LG;
- birou si scaun tapitat pentru calculator;
- fier calcat cu aburi;
- masa pentru calcat;
- 2 bucati covor iuta si
- plapuma lana.
Valoarea totală a masei bunurilor comune este de_,66 lei.
Costată că la dobândirea masei bunurilor comune reclamantul-parat a avut o cotă de contribuție de 70 %, iar pârâta-reclamanta o cotă de contribuție de 30 %.
Dispune lichidarea comunității de bunuri a părților după cum urmează:
Atribuie reclamantului-parat următoarele bunuri:
- o casa de locuit, situată în ., jud. Iași, in valoare de_,78 lei;
- o fundatie, situata în ., in valoare de 1047,22 lei;
- un gard, situat în ., in valoare de 1227,66 lei;
- o combina frigorifica ARCTIC, in valoare de 440;
- sifonier 2 usi cu oglinda aplicata pe usa, dulapior superior 2 usi P., in valoare de 210 lei;
- canapea extensibila, lada spate, in valoare de 490 lei;
- 6 scaune lemn, in valoare de 315 lei;
- masa picoare lemn, blat P. furnir, in valoare de 90 lei;
- masa TV cu dulap 2 usi, in valoare de 147 lei;
- canapea extensibila cu vitrina spate, cadru lemn, saltea Relaxa, in valoare de 660 lei;
- sifonier 2 usi pal furnir tip nuc, in valoare de 80 lei;
- dulap bucatarie, in valoare de 20 lei;
- calorifer electric TRION, in valoare de 0 lei;
- cuier lemn cu lada, in valoare de 161lei;
- cuier tip pom, in valoare de 40 lei;
- videoplayer THOMSON, in valoare de 108 lei;
- TV alb negru, in valoare de 5 lei;
- perna pene mare, in valoare de 10 lei;
- ½ tabla coala zincata, in valoare de 19 lei;
- drujba dezmembrata, in valoare de 21 lei;
- dulap bucatarie 2 usi, lemn vopsit alb, in valoare de 9 lei.
Valoarea bunurilor atribuite reclamantului-parat este de_,66 lei.
Atribuie paratei-reclamante următoarele bunuri:
- TV color PHILIPS, in valoare de 180 lei;
- masina spalat semiautomata, in valoare de 140 lei;
- butelie aragaz tip PETROM, in valoare de 300 lei;
- 2 aragaz 2 ochiuri cu plita, in valoare de 60 lei;
- sistem calculator cu cu monitor LG, in valoare de 900 lei;
- birou si scaun tapitat pentru calculator, in valoare de 210 lei;
- fier calcat cu aburi, in valoare de 54 lei;
- masa pentru calcat, in valoare de 28 lei;
- 2 bucati covor iuta, in valoare de 49 lei si
- plapuma lana, in valoare de 76 lei.
Valoarea totala a bunurilor atribuite paratei-reclamante este de 1997 lei.
Obligă pe reclamantul-parat să plătească pârâtei-reclamante suma de_,90 lei, cu titlu de sultă, corespunzătoare cotei de contribuție.
Compensează, în parte, cheltuielile de judecată făcute de părți și obligă pe pârâta-reclamanta să plătească reclamantului-pârât suma de 680 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Se va comunica prezenta sentință, după rămânerea ei definitivă și irevocabilă, la Primăria . și Impozite.
Prezenta hotărâre se va comunica, în termen de 3 zile de la data rămânerii irevocabile, Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei P..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2013.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut:
Prin cererea înregistrată la data de 27.11.2012 pe rolul acestei instante sub nr._, reclamantul I. S.-S. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta C. D., să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei, cu o contributie diferentiata, 90% pentru reclamant si 10 % pentru parata, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, reclamantul a arătat s-a căsătorit cu pârâtul la data de 26.12.1991, iar prin sentința civilă nr. 3486/06.12.2011 a Judecătoriei P. s-a pronunțat divorțul. In timpul casatoriei cu parata, in baza contractului de donatie autentificat sub nr. 629/25.09.1997, a primit in calitate de donatar, de la bunica, tatal si matusa sa, un imobil casa de locuit, construita din furci si acoperita cu table, precum si suprafata de 1340 mo teren afferent casei. Intrucat aceasta casa de la bunici nu corespundea întrutotul cerintelor, a hotarat cu parata sa o demoleze sis a recupereze materialele de constructive, cu care sa construiasca o casa noua. A dobândit în timpul casatoriei cu parata si bunuri mobil, o parte din acestea aflandu-se in proprietatea sa, altele fiind luate de parata cand a parasit domiciliul comun. In timpul casatoriei, parata nu a lucrat niciodata cu carte de munca, ea ocupandu-se numai de copil si de ingrijirea casei, in timp ce el a lucrat in Serbia pana in anul 2000, iar, incepand cu anul 2000, a lucrat in G. si toti banii castigati i-a trimis acasa.
În drept, cererea a fost întemeaiată pe dispozițiile art. 355,357 cod civil si 673 indice 1 si urm. Cod proc. civ.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul paratei, martori, expertiza tehnica in specialitatea constructii si expertiza tehnica evaluatorie bunuri mobile.
În susținere, reclamantul a depus, în copie conform cu originalul, înscrisuri: sentința civilă nr. 3486/06.12.2011 a Judecătoriei P. si contract de donatie.
Cererea a fost legal taxată și timbrată.
Pârâta a depus întampinare și cerere reconventională (filele 14-17), părțile dobândind dublă calitate, solicitând să se constate că au avut o contributie egala la dobandirea bunurilor comune si sa se completeze masa bunurilor comune cu o fundatie, un gard si alte bunuri mobile.
În motivare, pârâta-reclamanta a arătat că, cu toate ca contractul de donatie s-a incheiat pe numele reclamantului, donatorii au dorit sa-i gratifice pe amandoi. La construirea casei nu au fost folosite materialele obtinute din demolarea casei, aceasta fiind veche de peste 100 de ani. In timpul casatoriei a lucrat, chiar daca nu cu carte de munca, iar reclamantul-parata lucrat cu intreruperi, avand si perioade de 6 luni cat a stat acasa, fara sa realizeze nici un venit. La edificarea constructiei au fost ajutati de parintii si fratele sau.
In dovedire, parata-reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu, martori, expertize.
Cererea reconventionala a fost legal taxată și timbrată.
Părțile au solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri, proba testimonială și expertize tehnice de specialitate în construcții si evaluatorie bunuri mobile, probe ce au fost încuviințate de instanță ca fiind utile, pertinente si concludente soluționarii cauzei. Reclamantul-parat a renuntat la proba cu interogatoriu si, la cererea acestuia, au fost audiati martorii Stingaciu R. (fila 84) si P. M. (fila 85), iar, la cererea paratei-reclamante au fost audiati martorii B. M. (fila 86) si V. P. (fila 87), care au fost consemnate si atasate la dosarul cauzei. De asemenea, la dosar a fost inaintat raportul de expertiza in specialitatea constructii intocmit de expert Negoitescu D. (filele 54-80), la care partile au formulat obiectiuni, fiind depus si raspunsul la obiectiuni (filele 103-111), precum si raportul de expertiza evaluatorie bunuri mobile intocmit de expert B. V. (filele 48-50), la care parata-reclamanta a formulat obiectiuni, fiind depus si raspunsul la obiectiuni (fila 110).
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma ansamblului materialului probatoriu si normelor legale aplicabile in speta, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile s-au casatorit la data de 26.12.1991, iar prin sentința civilă nr. 3486/06.12.2011 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, a fost desfacută căsătoria încheiată între părti, pe baza acordului partilor, și s-a dispus exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului I. C. in comun de ambii parinti, s-a stabilit locuita minorului la mama, cu stabilirea contributiei parintilor catre minor si revenirea paratei-reclamante din prezenta cauza la numele avut anterior casatoriei, acela de C..
În timpul căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri:
- o casa de locuit, situată în ., jud. Iași;
- o fundatie, situata în ., jud. Iași;
- un gard, situat în ., jud. Iași;
- o combina frigorifica ARCTIC;
- sifonier 2 usi cu oglinda aplicata pe usa, dulapior superior 2 usi P.;
- canapea extensibila, lada spate;
- 6 scaune lemn;
- masa picoare lemn, blat P. furnir;
- masa TV cu dulap 2 usi;
- canapea extensibila cu vitrina spate, cadru lemn, saltea Relaxa;
- sifonier 2 usi pal furnir tip nuc;
- dulap bucatarie;
- calorifer electric TRION;
- cuier lemn cu lada;
- cuier tip pom;
- videoplayer THOMSON;
- TV alb negru;
- perna pene mare;
- ½ tabla coala zincata;
- drujba dezmenmbrata;
- dulap bucatarie 2 usi, lemn vopsit alb;
- TV color PHILIPS;
- masina spalat semiautomata;
- butelie aragaz tip PETROM;
- 2 aragaz 2 ochiuri cu plita;
- sistem calculator cu cu monitor LG;
- birou si scaun tapitat pentru calculator;
- fier calcat cu aburi;
- masa pentru calcat;
- 2 bucati covor iuta si
- plapuma lana.
Prin cererea reconvențională (filele 16-17), pârâta-reclamantă nu a fost de acord, în totalitate, cu masa partajabilă indicată de reclamantul-pârât, arătând că anumite bunuri nu fac parte din masa partajabilă, și anume o butelie de aragaz, calculatorul, masa pentru calculator si scaunul, o masa de calcat. De asemenea, pârâta-reclamantă a solicitat completarea masei partajabile și cu alte bunuri imobile, și anume o fundatie si un gard, precum si mai multe bunuri mobile (filele 16-17).
Potrivit dispozițiilor, art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare din soți, sunt de la data dobândirii lor – bunuri comune ale soților. În temeiul acestor dispoziții legale, un bun este comun dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ 2 condiții: a) este dobândit de oricare dintre soți în timpul căsătoriei; b) nu face parte din categoriile de bunuri pe care legea le consideră bunuri proprii.
Privitor la unele bunurile mobile indicate de reclamantul-pârât ca făcând parte din masa partajabilă și contestate de pârâta-reclamantă prin cererea reconvențională, și anume calculatorul, o masa de calcat, o masa pentru calculator si un scaun, instanța reține că acestea fac parte din masa partajabila, fiind dobandite de soti in timpul casatoriei, reclamantul-parat facand dovada existentei acestora, fiind identificate de expertul evaluator bunuri mobile, iar parata-reclamanta nu a facut dovada ca nu fac parte din masa, or, potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Privitor la bunurile indicate de parata-reclamanta ca facand parte din masa, prin cererea reconventionala, instanta urmeaza a constata ca doar o parte din acestea fac parte din masa partajabila, si anume cele recunoscute de reclamantul-parat si identificate prin raportul de expertiza evaluatorie bunuri mobile, parata-reclamanta nedovedind, prin probele administrate, dobandirea bunurilor de la lit. B din raportul de expertiza in timpul casatoriei si, de altfel, nici expertul desemnat in cauza nu a putut sa identifice aceste bunuri.
În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor ce formează masa bunurilor comune, instanța, reține că acestea au avut o contribuție inegală, reclamantul-parat având o cota de contribuție de 70%, iar parata-reclamanta o cota de contribuție de 30%.
Dreptul de proprietate comună în devălmășie a soților este de natură legală și își are temeiul în comunitatea de bunuri. Noțiunea de comunitate de bunuri a soților se aseamănă cu cea de indiviziune, deoarece toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei fac obiectul proprietății devălmașe. Comunitatea de bunuri constă, însă, în faptul că soții nu au precizate cotele-părți din dreptul asupra universalității, luată ca atare. Principala modalitate de încetare a proprietății devălmașe a soților este partajul, iar la partaj, principala operațiune făcută de instanță este stabilirea cotei-părți a fiecărui soț. Prezumția de comunitate de bunuri își are temeiul în egalitatea drepturilor femeii cu cele ale bărbatului în domeniul tuturor relațiilor sociale (art. 4 alin 2 si art.16 alin 2 din Constituția României). Codul familiei se referă expres la egalitatea femeii cu bărbatul in ceea ce privește relațiile dintre soți și cele dintre părinți și copii (art.1 alin. 4, art.25, art.97 alin 1). Prezumția că soții au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia din soți la dobândirea bunurilor a fost mai mare.
Determinarea cotei de contribuție se face prin raportarea efortului financiar și material al soților la întreaga durată a căsătoriei și la toate obligațiile de natura căsătoriei în virtutea principiului unicității cotei de contribuție. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată întâmpinării sarcinilor comune ce revin soților în cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soți nu-și are temeiul principal în considerații de ordin patrimonial, ci în comunitatea de interese ale soților în cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soți fiind o consecință a relațiilor lor personale și nu invers.
În speță, prezumția de contribuție egală a soților este răsturnată de probele aduse de către reclamantul-parat. Astfel, în determinarea cotei de contribuție instanța va avea în vedere, cu precădere, faptul că pârâtul-reclamant a avut venituri din muncă pe cea mai mare parte a duratei căsătoriei, acesta lucrand in strainatate în cea mai mare parte din perioada în care au fost construite imobilele și că veniturile sale au fost alocate familiei, fapt confirmat chiar și de martora paratei-reclamante B. M. (fila 86 dosar), care a aratat ca, atunci cand s-a inceput constructia casei, reclamantul-parat era plecat in strainatate, trimitea bani acasa, iar, cand revenea in tara, lucra efectiv la casa si cumpara materiale. Asadar,veniturile obținute de către reclamantul-parat în perioada în care au fost dobândite marea majoritate a bunurilor comune au fost superioare celor obținute de către parata-reclamanta, care, asa cum au aratat si martorii acesteia, nu a lucrat in perioada in care s-a edificat casa, ci doar pe intreaga durata a casatoriei a lucrat 2 ani la un magazin. De asemenea, la stabilirea cotei de contributie majorate a reclamantului-parat, instanta va avea in vedere ca, prin contractul de donatie autentificat sub nr. 629/25.09.1997, a primit in calitate de donatar, de la bunica, tatal si matusa sa, un imobil casa de locuit, construit din furci si acoperita cu tabla si o parte din aceste material au fost folosite la edificarea noii case de locuit. Instanța va înlătura depoziția martorei B. M. (fila 86) cu privire la sustinerea acesteia ca materialele de la casa veche nu au putut fi folosite pentru ca erau deteriorate si va acorda o credibilitate superioară susținerilor martorilor propuși de către reclamantul-parat întrucât aceștia fie au lucrat efectiv la ridicarea construcției, fie au fost in vizita la acesta. Astfel, martorul Stingaciu R. (fila 84) a arătat că a ajutat partile la lipitul casei cu lut si a primit in schimb doua geamuri si o usa de la casa veche. De asemenea, a relevat ca reclamantul-parat i-a arata niste grinzi vechi si acoperis din scandura veche si i-a spus ca le va folosi la casa noua, iar martorul P. M. (fila 85) a precizat ca a fost in podul casei de locuit si a vazut capriori si scanduri vechi, nu numai noi.
Cu toate acestea, instanta nu va acorda cota de 90% solicitata de reclamantul-parat, apreciind ca fiind suficienta cota majorata de 70% pentru acesta, avand în vedere și că, în mod constant, s-a statuat, în doctrina și practica în materie, că activitatea depusă în gospodărie de către soție trebuie avută în vedere la stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune. Parata-reclamanta a făcut însă dovada că faptului că, chiar dacă reclamantul-parat a realizat venituri mai mari, de întreținerea familiei si de munca in gospodarie s-a ocupat in principal aceasta, reclamantul-parat fiind plecat in strainatate. Instanta a avut in vedere si faptul ca, atunci cand s-a edificat casa de locuit, parata-reclamanta a fost ajutata de tatal si de fratele sau, care avea si experienta in domeniul constructiilor, si care nu au fost platiti pentru munca depusa. De asemenea, parata-reclamanta, ajutata si de mama sa, a fost cea care a pregatit mancarea pentru muncitorii care au lucrat la edificarea casei.
În ceea ce priveste valoarea bunurilor ce compun masa partajabila, instanța reține că imobilele constructii au fost evaluate prin raportul de expertiză în construcții (filele 54-80), iar bunurile mobile prin raportul de expertiza in specialitate evaluatori bunuri mobile (filele 48-50). În ceea ce priveste valoarea bunurilor constructii ce compun masa partajabila, având în vedere și obiecțiunile pârâtei-reclamante, instanța nu va ține seama la stabilirea valorii casei de locuit, a fundatiei si a gardului de coeficientul de diminuarea cu - 10 % privitor la faptul că pe are pe rol alte procese deoarece este vorba de prezentul proces care nu trebuie să afecteze valoarea imobilului. In consecință, criteriul de individualizare pentru stabilirea valorii de circulație a casei de locuit si a fundatiei va fi de – 20 (0,80), iar, pentru gard nu va fi o corectie, coeficientii de majorare si reducere fiind egali. Valoarea imobilului casa de locuit va fi de_,78 lei, valoarea fundatiei va fi de 1047,33 lei, valoarea gardului va fi de 1227,66, iar valoarea bunurilor mobile va fi de 4822 lei. Astfel, că valoarea totală a masei partajabile este de_,66 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 1 C. fam., la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.
În raport de cele expuse, instanța constatând întemeiate, în parte, cererile de partajare a masei bunurilor comune promovate de părți, urmează a le admite, în parte, a constata că acestea au dobândit în timpul căsătoriei, bunuri imobile si mobile în valoare_,66 lei. Se va constata că reclamantul-parat are o cota de contribuție de 70% iar pârâta-reclamanta o cota de contribuție de 30% la dobândirea bunurilor comune.
D. fiind că, potrivit dispozițiilor art. 728 C. pr. civ., ce sunt de aplicare generală, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede putând oricând cere imparțiala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii, instanța va dispune lichidarea comunității de bunuri a părților prin atribuirea către pârâtul-reclamant a bunurilor comune, în conformitate cu prevederile art.736, 741 C.civ., art.6735 , 6739 C.pr.civ. Instanța are în vedere faptul că imobilul casa de locuit nu este comod partajabil (raspuns pct. 6 fila 108) si, in consecinta, va atribui bunurile imobile reclamantului-parat deoarece terenul aferent acestora este proprietatea exclusiva a acestuia si ca are o cota majorata, iar bunurile mobile vor fi atribuite in functie de optiunea partilor, reclamantului-parat bunurile de la pct. I, iar paratei-reclamante bunurile de la pct. II din raport (fila 50).
Inegalitatea valorică a loturilor urmează a fi compensată, conform dispozițiilor art.742 C.civ., art.6735 C.pr.civ., prin obligarea reclamantului-parat la plata către pârâta-reclamanta a sultei corespunzătoare cotei sale de contribuție.
Văzând și disp. art. 274 și 276 C.pr.civ., instanța va compensa cheltuielile de judecată, în raport de cotele de proprietate, și va dispune obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 680 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta reclamantă C. D. solicitând modificarea ei. Recurenta a arătat că în mod eronat a reținut prima instanță că ar fi fost răsturnată prezumția de egalitate a contribuțiilor celor doi soți în condițiile în care, într-adevar reclamantul pârât a obținut venituri din muncă în străinătate, însă în țară nu a lucrat deloc iar pârâta reclamantă a lucrat aproape permanent în timpul căsătoriei, a întreținut cei doi copii rezultați din căsătorie și în mod eronat a reținut prima instanță că la edificarea locuinței ar fi fost folosite materiale din casa veche donată anterior de rudele reclamantului. Valoarea reținută pentru bunurile imobile este derizorie prin reținerea nejustificată a unor coeficienți de reducere contestați de recurentă în fața primei instanțe și omisiunea de a folosi ambele metode de evaluare arhicunoscute, a comparației directe și prin bonitate. Se impune fie lotizarea imobilelor în natură fie atribuirea lor către recurentă în condițiile în care aceasta a lucrat efectiv la casă iar copilul minor are locuința stabilită la mamă. În mod eronat a apreciat prima instanță că nu s-ar fi făcut dovada bunurilor mobile menționate în cererea reconvențională precum și cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată față de înscrisurile depuse la dosar.
Intimatul I. S. S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Este neavenită susținerea recurentei că nu ar avea unde locui deoarece după divorț, când intimatul era plecat în străinătate, ea a părăsit de bună voie domiciliul și s-a mutat la părinții ei unde a susținut că are asigurat spațiu de locuit mai bun. Nu poate fi avută în vedere declarația autentificată dată de numita G. Livica depusă de pârâta reclamantă în dosarul de recurs întrucât aceasta nu precizează denumirea magazinului la care ar fi lucrat aceasta din urmă, în realitate fiind vorba despre o perioadă de 30-33 de zile de lucru în probă la un magazin alimentar.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând lucrările cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Cu privire la masa bunurilor comune ale părților foști soți, Tribunalul reține că aceasta cuprinde casa de locuit, o fundație, un gard și anumite bunuri mobile.
În privința casei de locuit, în mod corect a fost reținut de instanță un coeficient de reducere de 0,2% în considerarea concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză expuse la filele 61 și 107 dosar primă instanță ( +5% pentru apropierea de mijloacele de transport în comun, -5% pentru lipsa dotărilor socio-urbane, -20% pentru necesitatea de reparații și consolidare), fără a se reține, contrar propunerii expertului de această dată, și coeficientul de -10 % pentru existența prezentului litigiu întrucât, într-adevăr evaluarea trebuie să privească situația imobilului în mod obiectiv, ca și cum, în absența prezentului litigiu, s-ar pune problema valorificării lui pe piață. Valoarea casei de locuit a fost așadar corect stabilită ca fiind_,78 lei, respectiv_,72 lei* 0,8 plus 2441,08 lei îmbunătățiri ( f.61 -62 dosar primă instanță).
Valoarea fundației este de 1112,01 lei respectiv 1390, 02 *0,8, reținând același coeficient de reducere de 0,2% ( f.67 dosar primă instanță), sub acest aspect prima instanță reținând într-adevăr în mod eronat numai valoarea de 1047,33 lei iar valoarea gardului este de 1227,66 lei corect reținută de prima instanță potrivit concluziilor expertului de la fila 72 fără aplicarea vreunui coeficient de reducere.
Cu privire la modalitatea de evaluare a imobilelor de către expertul N. D., Tribunalul reține că prin coeficienții reținuți pentru casa de locuit și fundație s-a realizat o justă raportare la condiții de piață, coeficienții având la bază tocmai criterii obiective în funcție de care prețurile variază piață. În privința îmbunătățirilor constând în parchet, tencuieli, vopsitorii, având deci caracterul unor finisaje obișnuite, în mod corect a fost avută în vedere valoarea investiției, acestea nefiind susceptibile de valorificare pe piață în mod separat.
În privința bunurilor comune mobile invocate de recurentă prin cererea reconvențională, la interogatoriu pârâtul a recunoscut parte din acestea iar pe altele le-a negat (f.83 dosar primă instanță) iar în privința celor din urmă se constată că ele nu au putut fi identificate prin expertiza efectuată în cauză de expertul V. B. iar pârâta reclamantă nu adus alte dovezi cu privire la existența lor. În aceste condiții poate fi reținută numai valoarea totală de 4822 lei reprezentând ”bunuri identificate sau recunoscute de părți” potrivit tabelului de la fila 50 dosar de primă instanță.
Valoarea totală a masei bunurilor comune este, față de aceste considerente, de_, 34 lei (_,78 plus1112, 01 plus1227,66 plus 4822).
Cu privire la cotele de contribuție a soților la dobândirea și conservarea bunurilor comune, în mod corect a apreciat prima instanță că prezumția egalității acestora a fost răsturnată în speță în condițiile în care pentru intimat s-a făcut dovada cu martori că a realizat venituri din muncă în străinătate în intervalul în care s-a edificat casa de locuit, care include anii 1998-2000. Astfel martorii propuși de recurentă V. P. și B. M. au declarat că părțile au edificat casa în aproximativ 1998 și în 2000 încă mai lucrau, când a început construcția casei intimatul era plecat la muncă în străinătate, trimitea bani acasă iar când revenea acasă lucra efectiv la casă iar martorul propus de intimat P. M. a declarat că a lucrat împreună cu intimatul în Yugoslavia și, deși efectiv nu l-a văzut pe reclamant când trimitea bani, totuși acesta intra la poștă cum intra și martorul pentru a trimite bani. În acest interval recurenta nu a realizat venituri din muncă, după cum a relatat martora B. M., ci s-a ocupat de copii, pregătea mâncarea necesară muncitorilor iar la construire au contribuit și rudele sale. În privința veniturilor realizate efectiv de pârâtă din muncă, pentru perioada în fost dobândite bunurile comune nu poate fi reținut ca dovedit decât un interval de 2 ani potrivit declarației martorei B. M., angajarea cu contract de muncă din 2010 fiind irelevantă în privința cotelor de contribuție față de intervalul dobândirii bunurilor comune și împrejurarea că divorțul a survenit la scurt timp în 2011.
Pentru aceste motive, Tribunalul apreciază că nu pot fi reținute cote de contribuție egală însă se justifică totuși reaprecierea cotelor reținute de prima instanță. În acest sens Tribunalul are în vedere că, deși recurenta nu a obținut în mod cert aceleași venituri, totuși pe durata de 20 de ani a căsătoriei a asigurat buna funcționare a gospodăriei și s-a preocupat de creșterea și educarea celor doi copii, inclusiv în intervalele îndelungate ( aproximativ 12 ani) în care intimatul a fost plecat, și a administrat veniturile trimise de acesta fiind sprijinită și de rudele sale. În consecință Tribunalul va modifica sentința primei instanțe și sub acest aspect, constata cote de contribuție de 65 % pentru reclamantul pârât intimat și de 35 % pentru pârâta –reclamantă recurentă.
Cu privire la atribuirea bunurilor imobile, Tribunalul reține, potrivit concluziilor expertizei de la f.57 dosar primă instanță, că locuința nu are 4 camere însă 2 din acestea nu sunt finalizate și locuibile și nu se pot amenaja spații pentru bucătărie și baie în interiorul casei, încât aceasta nu poate fi partajată în natură. Pe de altă parte între cotele recunoscute părților există o diferență considerabilă, ponderea lor neputând fi respectată la o ipotetică lotizare în natură față de suprafața și structura imobilului încât să se creeze două unități funcționale. Având în vedere și faptul că terenul pe care este edificată locuința i-a fost donat intimatului de rudele sale, în mod corect a decis prima instanță în sensul atribuirii tuturor bunurilor imobile ( locuință cu îmbunătățiri și anexe-fundație și gard) către reclamantul pârât.
Reținând ca justă modalitatea primei instanțe de atribuire a bunurilor către părți, Tribunalul va modifica însă sentința și în privința sultei cuvenite pârâtei reclamante recurente față de modificările referitoare la valoarea totală a masei bunurilor comune (58,154,34 lei), cotele părților ( 65 % pentru intimat ceea ce corespunde valorii de_,32 lei și 35 % pentru recurentă ceea ce corespunde valorii de_,01 lei) și valoarea bunurilor atribuite intimatului (_,34 lei), respectiv va stabili în sarcina reclamantului pârât intimatul obligația de plată a unei sulte de_, 02 lei (_,34 minus_,32).
În privința soluției primei instanțe privind cheltuielile de judecată, Tribunalul reține că acestea includ suma de 2177, 7 lei onorarii de expert 1800 lei onorariul avocatului reclamantului-pârât și 1500 lei onorariul avocatului pârâtei –reclamante. În condițiile unor cheltuieli cu avocații comparabile, suma de 680 lei pe care pârâta-reclamantă a fost obligată să o plătească reprezintă chiar mai puțin de 35 % din onorariile de expert iar acest tip de cheltuială se impune a fi suportată conform cotelor de proprietate, încât sub acest aspect recursul este nefundat.
În baza art. 274 C.proc.civ,față de soluția de admitere a recursului și modificare a sentinței în defavoarea intimatului, cererea lui privind cheltuielile de judecată efectuate în recurs va fi respinsă.
Potrivit art. 18 și 19 alin.1 din OUG nr.51/2008, Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale, partea cazuta in pretentii urmând a fi obligata la plata catre stat a acestor sume iar daca partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade in pretentii, cheltuielile procesuale avansate de catre stat raman in sarcina acestuia. În speță recurenta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru în valoare de 2904 lei iar recursul s-a dovedit integral fondat în privința cotei de contribuție, motiv de recurs și capăt de cerere căruia, dacă ar fi fost singur, i-ar fi corespuns o taxă de timbru pentru recurs de 50 de lei ( art. 5 alin.1 lit b. și art.24 din OUG nr.80/2013). În consecință intimatul va fi obligat la plata către stat a acestei sume iar diferența până la suma de 2904 lei va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta reclamantă C. D. împotriva sentinței nr. 2550/01.10.2013, pe care o modifică în parte în sensul că:
Valoarea totală a masei bunurilor comune este de 58.154,34 lei.
Constată că la dobândirea masei bunurilor comune reclamantul –pârât a avut o cotă contribuție de 65 % iar pârâta-reclamantă o cotă de contribuție de 35%.
Valoarea bunurilor atribuite reclamantului pârât este de 56.157,34 lei.
Obligă pe reclamantul pârât să plătească pârâtei reclamante suma de 18.357,02 lei cu titlul de sultă corespunzătoare cotei de contribuție.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la atribuirea de bunuri părților, valoarea bunurilor atribuite pârâtei-reclamante, cheltuielile de judecată și celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea intimatului I. S. privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Obligă intimatul I. S. să plătească statului suma de 50 lei reprezentând parte din ajutorul public judiciar de care a beneficiat recurenta C. D..
Suma de 2854,48 lei reprezentând diferența de ajutor public judiciar de care a beneficiat recurenta C. D. rămâne în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.02.2015.
Președinte, S. F. | Judecător, O. I. | Judecător, M. C. |
Grefier, O. S. | Pentu judecător M.C. aflat în concediu semnează Vice președintele Tribunalului Iași |
OII 16.09.2015 2 ex
Jud. fond O. A. C.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 37/2015. Tribunalul IAŞI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
