Pretenţii. Decizia nr. 319/2015. Tribunalul IAŞI

Tribunalul IAŞI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 319/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 25362/245/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 05 Martie 2015

PREȘEDINTE – T. P.

JUDECĂTOR – M. M.

JUDECĂTOR – A. C.

GREFIER – I. G.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 319/2015

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de Asociația de proprietari Ș. Cel M. împotriva sentinței civile nr. 8204/29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul T. L., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.

Procedura este completă.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 26 februarie 2015 și apoi pentru azi când,

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 8204/29.05.2013 Judecătoria Iași a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de proprietari Ș. cel M. în contradictoriu cu pârâtul T. L., a obligat pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a obligat pe reclamantă să plătească domnului expert N. L. suma de 1000 lei cu titlu de diferență onorariu expert, a dispus comunicarea unui exemplar de pe hotărâre domnului expert N. L. din cadrul BLET Iași în vederea inițierii procedurii executării silite asupra reclamantei în situația în care nu i se achită onorariul dispus în mod amiabil.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea civilă, scutită de plata taxei de timbru, înregistrată la instanță sub nr._/5.08.2011 reclamanta ASOCIATIA DE PROPRIETARI Ș. CEL M. a chemat în judecată pe pârâtul T. L. solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească:

- obligarea pârâtului la plata sumei de 761,98 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități eferente perioadei mai 2008 – mai 2011;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta arată că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 21 din blocul C2 situat în Iași, . și a refuzat în mod constant să plătească serviciile de utilități de care a beneficiat în perioada mai 2008 – mai 2011, deși a fost notificat în acest sens.

În drept, a invocat disp. art. 50 și 28 din Legea 230/2007.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu datorează suma solicitată de reclamantă, respectiv cheltuieli pentru agent termic și gaz metan, ca urmare a faptului că și-a montat centrală de apartament.

Precizează că din luna mai 2008 și până în prezent a contestat lunar listele de plată prin care a arătat că este de acord să plătească doar încălzirea cu spațiile comune și că refuză să plătească încălzirea coloanelor ce străbat apartamentul deoarece acestea sunt izolate din noiembrie 2004.

A susținut că după ce și-a montat centrală de apartament a fost acționat în judecată de 5 ori de către reclamantă pentru cheltuieli nedatorate și a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

A invocat și excepția lipsei coparticipării procesuale pasive întrucât nu este singurul proprietar al apartamentului.

La cererea părților s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu o expertiză contabilă, la cererea expresă a reclamantei.

Din analiza probelor administrate și asupra excepțiilor invocate, instanța de fond a reținut următoarele:

Pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 21, bl. C2, ..

Acesta a susținut că nu este singurul proprietar al apartamentului, dar nu a depus copia actului de proprietate.

În hotărârile judecătorești atașate, definitive și irevocabile pronunțate de Judecătoria și Tribunalul Iași, doar pârâtul figurează ca pârât sau intimat.

Excepția lipsei coparticipării procesuale pasive nu a fost dovedită de pârât și a fost respinsă.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 761,98 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități aferente perioadei mai 2008-mai 2011.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, administrat în cauză cheltuielile de întreținere aferente apartamentului proprietatea pârâtului au fost pentru această perioadă în cuantum de 3941 lei și au fost deja achitate în termenul legal stabilit de Legea 230/2007, astfel că nu datorează penalități de întârziere.

Din verificările efectuate de experți a rezultat că soldul din luna aprilie 2008, stabilit prin expertiza contabilă, însușită prin sentința civilă 8925 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/2008, rămasă definitivă și irevocabilă nu a fost preluat în cheltuielile pretinse în prezenta cauză.

În sumele pretinse de reclamantă, în afară de cheltuielile de întreținere și penalități s-au regăsit:

- suma de 90 lei cu titlu de chirie;

- suma de 57 lei cu titlu de cheltuieli bancare și de corespondență;

- suma de 113,30 lei cu titlu de fond de reparații, însă și această sumă este nedatorată întrucât nu există contracte de închiriere și modul de calcul al chiriei pentru spațiile comune, nu a fost completat registrul pentru evidența fondului de rulment și nu există documente legale de reconvocarea proprietarilor și de comunicare a hotărârilor Adunării generale, iar sumele excedentare rezultate din aplicarea penalităților de întârziere nu au fost utilizate pentru cheltuieli cu reparații asupra proprietății comune, fiind utilizate pentru premierea personalului.

Pârâtul deține centrală termică de apartament, astfel că nu datorează cheltuieli pentru agent termic și gaz metan.

Din verificările efectuate de experți nu a rezultat că pârâtul ar datora cheltuieli privind încălzirea spațiilor comune.

Instanța de fond a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată și a respins-o potrivit disp. Legii nr. 230/2007, HC 1885/2007.

Expertul principal și expertul consultant admis la cererea pârâtului au exprimat aceleași puncte de vedere în raportul de expertiză și răspunsurile la obiecțiunile formulate.

Instanța de fond a admis expertiza la cererea reclamantei, astfel că, cererea de numire și a unui expert consultant a fost respinsă, ca nefiind util cauzei.

În decontul definitiv aflat la fila 102 expertul N. L. a solicitat suma de 4242 lei.

Prin încheierea din 17.04.2013 (fila 137) instanța de fond a redus onorariul expertului de la 4242 lei la 1500 lei, apreciat ca nejustificat de mare în raport cu posibilitățile de plată ale reclamantei care își stabilește bugetul de cheltuieli numai în limitele sumelor pe care le plătesc locatarii, aceasta fiind o asociație non profit.

Prin aceeași încheiere, instanța de fond a dispus obligarea reclamantei la plata diferenței de 1000 lei, însă aceasta nu s-a conformat, astfel că a fost obligată la plata acestei sume și se va dispune comunicarea unei exemplar de pe hotărâre domnului expert N. L. din cadrul BLET Iași, în vederea inițierii procedurii executării silite asupra acesteia, în cazul în care nu se achită onorariul dispun, în mod amiabil.

În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea pronunțată în cauză la data de 18.04.2012, instanța de fond a respins cererea reclamantei cu privire la desemnarea și a unui expert consultant în persoana dlui expert G. A. în cauză, întrucât expertul principal în cauză a fost desemnat la cererea reclamantei, a admis desemnarea expertului consultant B. M. pentru pârât și a admis obiectivele propuse de părți pentru efectuarea raportului de expertiză, și anume:

- să verifice legalitatea operațiunilor contabile din care au rezultat sumele datorate lunar asociației de proprietari S. cel M. – . pârâtul T. L. în perioada mai 2008 – mai 2011, prin raportare la conținutul listelor lunare de plată, luându-se în considerație criteriile de stabilire a obligațiilor lunare de plată.

- să întocmească fișa anexă la raportul de expertiză care să explice în detaliu sumele datorate, pe categorii de cheltuieli, cu precizarea că acestea reprezintă: preț, penalități, restanțe, fond de rulment, cheltuieli administrative, salarii personal administrativ, telefon, comision bancar, etc. așa cum rezultă acestea din conținutul listelor de plată.

- să înscrie în concluziile raportului de expertiză și opiniile experților consultanți ai părților ( opinii divergente asupra aspectelor verificate ce fac obiectul expertizei), în caz contrar aceștia vor întocmi concluzii detaliate separate ce vor fi depuse la dosarul cauzei.

- să se stabilească contravaloarea cheltuielilor de întreținere și a penalităților datorate de pârât către reclamantă pentru perioada mai 2008 – mai 2011

- să se precizeze dacă în sumele pretinse de reclamantă sunt incluse și alte sume decât cele reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întreținere și în ce constau acestea.

Apărătorul reclamantei a solicitat respingerea obiectivelor propuse de pârât.

Față de obiectivele propuse de către părți, prin reprezentanții convenționali, apreciind pertinența, concludența și utilitatea lor pentru lămurirea cererii formulate, respectiv:

- să se stabilească contravaloarea cheltuielilor de întreținere și a penalităților datorate de pârât către reclamantă pentru perioada mai 2008 – mai 2011

Instanța de fond a admis respectivele obiective și a dispus efectuarea expertizei.

Împotriva sentinței civile nr. 8204/29.05.2013 și a încheierii din 18.04.2012 pronunțate de Judecătoria Iași, a formulat recurs Asociația de proprietari Ș. cel M. Iași, considerându-le ca fiind nelegale și netemeinice, pentru următoarele motive:

Recurenta a invocat faptul că prin hotărârea data, instanța a încalcat formele de procedura prevazute sub sancțiunea nulității - art. 105 alin.2 C..

Contrar disp. art. 129, alin.5 C., instanta de fond nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevarului in aceasta cauza, desi judecatorul avea această îndatorire și, potrivit principiului egalitatii partilor in procesul civil, fiecare dintre parti trebuia sa se bucure de aceleasi drepturi, respectiv dreptul la aceleași apărări, ceea ce, în cauză, nu s-a realizat, asa cum argumentează.

La momentul propunerii probei cu expertiza contabila si desemnarea expertului titular, instanța de fond a admis cererea pârâtului de a avea beneficiul consilierii de catre expertul nominalizat in persoana numitului B. M. care era incompatibil sa participe la efectuarea lucrării, întrucât acelasi expert a efectuat o expertiză contabilă în dosarul nr._/245/2008 înregistrat la Judecătoria Iași, având aceleași părți și același obiect astfel încât, în calitate de expert titular în dosarul anterior, s-a antepronunțat asupra obiectului cauzei prezente.

A precizat că între Asociatia de Proprietari si expertul B. există o stare conflictuală anterioară prezentei cauze, generată de acesta, prin modul defectuos, discreționar și partial în care a efectuat expertiza în dosarul nr._/245/2008.

A menționat că, desi a adus la cunostinta instantei aceste aspecte care il fac incompatibil ca expert in cauza, instanța de fond a înlaturat nejustificat aceste aspecte dovedite la momentul dezbaterii lor, cu nesocotirea dispozițiilor legate de către instanță, chiar daca impotrivirea sa a fost temeinic argumentata

Pentru a beneficia de acelasi tratament procedural, respectiv de aceleasi aparari de specialitate contabilă, a solicitat instanței, în aceeasi sedinta de judecata (încheierea din 18.04.2012) nominalizarea expertului contabil Gaetan A., care sa asigure consilierea Asociatiei de Proprietari și participarea lui în calitate de consultant parte, alaturi de expertul titular si expertul pârâtului, cererea fiindu-i respinsa cu argumentarea absolut jenanta că expertul principal (s.n. C. P.) a fost desemnat la cererea reclamantei (pag.2 din incheierea din 18.04.2012) și, în considerentele hotărârii atacate unde acelasi judecator motiveaza respingerea aceleasi cereri, cu mentiunea ca expertul nu este util cauzei.

Recurenta consideră că această afirmație este in contradictie flagranta cu disp art 202 alin. 1 C. si art.17 din OG 2/2000, conform cărora numai instanta are atributul numirii expertului titular, numirea acestuia nefiind lasata la latitudinea reclamantei asa cum, în mod gresit, s-a motivat în încheierea din 18.04.2012 și in sentinta atacata cu prezentul recurs.

Prin urmare, încălcarea flagranta a dreptului la apărare de specialitate contabila și împotriva principiului egalitatii armelor in procesul civil, măsura instantei de fond luată împotriva disp.art.18 din OG 2/2000 este incompatibila cu principiul egalității în procesul civil, precum și cu ideea de justitie.

Cum încălcarea de catre instanță a normelor legale cu privire la respectarea dreptului la apărare a creat un privilegiu de jurisdicție in favoarea paratului, cu consecinte grave asupra stabilirii adevarului in cauza, solicita instantei de recurs sa aprecize si sa dispuna in consecinta, respectiv a anula hotararea atacata si hotararea subsumata, respectiv incheierea din 18.04.2012.

Rationamentul absurd al instantei de fond contrazice dispozitiiie legale ale art. 18 din OG 2/2000 privind organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara, care consacra urmatoarele:,, partea interesata are dreptul sa solicite ca pe langa persoana numita in calitate de expert sa mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala sa, si un expert sau un specialist, nominalizat de ea, din categoria persoanelor prevazute la art.11-14", desi a atentionat instanta in tot cursul judecatii, inclusiv la termenul din 17.04.2013, prin adresa depusa la Judecatoria lasi la 12.04.2013.

Considera ca instanta de fond a inlaturat nejustificat toate obiectiunile facute de reclamanta la Raportul de expertiza, fara nici o motivare in considerentele hotararii atacate sic a nu a verificat riguros si nu a cenzurat daca obiectivele expertizei au fost realizate in acord cu documentatia necesara pusa la dispozitie de reclamanta si dispozitiiie legale incidente si nu in raport de documentatia solicitata, daca raspunsul la obiectiunile reclamantei la Raportul de expertiza explica contabil modul arbitrar de abordare a scopului expertizei, lasand la discretia celor 2 experti solicitarea multor înscrisuri straine de solutionarea obiectului cauzei, asa cum rezulta din adresele acestora catre Judecatoria lasi si catre Asociatia de Proprietari.

Din examinarea continutului celor 2 adrese rezulta clar si explicit ca prin adresa semnata de ambii experti catre Judecatoria lasi s-a solicitat un numar de 27 documente spre a fi verificate, iar prin adresa catre Asociatia de proprietari semnata numai de expertul titular se solicita un numar de 35 documente, neconcordanta care a fost scoasa de sub cenzura instantei, fapt ce sporeste neconcludenta concluziilor expertizei, fiind savarsita, in acest fel, fapta ce contureaza elementele infractiunii de fals, aspect asupra caruia instanta a trecut cu usurinta.

Pe de alta parte, in adresa catre Judecatoria lasi referitoare la documentele solicitate reclamantei pentru efectuarea expertizei, ambii experti subliniaza complexitatea obiectivelor expertizei, insa evaluarea complexitatii expertizei constituie, in egala masura, un criteriu esential si pentru reclamanta asupra careia s-au rasfrant negativ concluziile raportului tocmai din cauza lipsei de supraveghere contabila prin expertul care i-a fost refuzat nejustificat de instanta de fond, cu nesocotirea dreptului la aparare al reclamantei.

In raport de aceasta critica a hotararii atacate, este necesara sublinierea ca verificarea validitatii actelor si inscrisurilor solicitate de experti nu face obiectul cauzei, iar instanta de fond si-a insusit in realitate un raport de inspectie administrativa facut de cei 2 experti si nu un raport de expertiza contabila, expertii arogandu-si atributii cu caracter jurisdictional care exced sferei lor de competenta profesionala.

Din argumentele enuntate si conduita in timpul efectuarii raportului de expertiza, rezulta clar ca expertul B. M. s-a aflat in real conflict cu Asociatia de proprietari, reusind sa-l converteasca si pe expertul titular, astfel ca obligatia de impartialitate a fost grav alterata in concluziile raportul de expertiza, ce constituie singura proba(si aceea neconcludenta) avuta in vedere de instanta pentru fundamentarea solutiei nelegale data in cauza.

Prin urmare, recurenta considera ca in mod real instanta de fond i-a produs o grava vatamare prin încălcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulității prev de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, atât la pronunțarea încheierii din 18.04.2012, cât și a sentinței date asupra fondului, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea celor 2 hotărâri și trimiterea cauzei spre o nouă judecată în care să se realizeze administrarea probelor, îndeosebi expertiza, în accord cu dispozițiile legale incidente.

Asa cu rezulta din obiectiunile la Raportul de expertiza si din raspunsul la acestea, cei 2 experti au interpretat dispozitiiie Legii nr.230/2007 in scop de sicana impotriva Asociatiei de proprietari spre a evidentia aspecte din operatiunile de administrare ale Asociatiei, care nu au legatura cauzala cu pretentiile impotriva paratului, situatie care explica pronuntarea hotararii de fond cu incalcarea si aplicarea gresita a legii si, in egala masura, hotararea cuprinzand motive contradictorii si straine de natura pricinii.

In acest sens, recurenta face trimitere la lipsa totala de relevanta in clarificarea situatiei de fapt a examinarii de catre experti a unui numar de 38 de contestatii formulate de paratul T. L. si adrese Asociatiei de proprietari, asa cum rezulta din raportul de expertiza, nesocotind majoritatea inscrisurilor solicitate si primite spre examinare ce puteau darifica pretentiile reclamantei in prezenta actiune.

Pentru motivele de recurs aratate si dovedite, solicita admiterea recursului, casarea hotararilor atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare a fondului.

Intimatul ȚVIGUN L. a depus INTAMPINARE prin care a solicitat respingerea recursului ca nelegal si neintemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata. Considera ca recursul nu este motivat in raport cu dispozitiiie art. 304, pct. 5, 7 si 9 Cod Procedura Civila (anterior) invocate ca temei de drept.

Intreaga motivare in fapt denota nemultimirea recurentei cu privire la „numirea expertului", dar si cu privire la rezultatul expertizei. In acest context, recurenta face trimitere la art. 105 Cod Procedura Civila, referitor la nulitatea actelor de procedura, apreciind ca instanta a incalcat normele de procedura atunci cand „a respins cererea paratului intimat pentru numirea unui expert consultant". Din acest considerent afirma ca in cauza „nu i s-a respectat dreptul la aparare".

Interpretarea si alegerea temeiului de drept este total gresita si neaplicabila in speta. Instanta a procedat legal, nu a incalcat nici o norma procedurala care sa duca la nulitatea hotararii instantei de fond.

In esenta, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize, expertul a fost numit aleatoriu, iar pentru respectarea dreptului paratului la aparare, instanta de fond a admis cererea sa pentru numirea expertului consultant, procedura absolut legala.

Nemultumirea recurentei este raportata la fondul cauzei si anume la faptul ca nu i-a fost admisa cererea de chemare in judecata.

Intimatul subliniaza ca reclamanta l-a chemat in judecata pana in prezent de 5 ori, toate actiunile fiindu-i respinse, constatandu-se de fiecare data nelegalitatea pretentiilor sale, modul defectuos de calcul al cheltuielilor de intretinere, dar si nelegalitatea pretinselor datorii.

La fel a procedat si in prezenta cauza, incat „pretinsa nelegalitate" a sentinței, ascunde de fapt nemultumirea ca din nou expertii si instanta de judecata au constatat netemeinicia cererii reclamantei.

De altfel, recurenta nici nu declara recursul pentru netemeinicie, ci doar pentru motive nelegalitate.

In speta, art. 105 invocat de recurenta nu-si are aplicabilitatea, instanta neincalcand nici o norma de procedura. Reclamantei i-au fost respectate toate drepturile, astfel ca hotararea este temeinica si legala si intimatul a solicitat mentinerea ei, respingand recursul reclamantei si cu motivarea ca nu a mai motivat recursul cu privire la pct. 7 si 9 al art. 304 Cod Proeedura Civila, cu obligarea la cheltuieli de judecata.

In continuare, cu caracter de concluzii scrise,intimatul a mai precizat urmatoarele:

De 10 ani, din 2001 si pana in prezent familia T. a fost data in judecata in cinci dosare civile. Actiunile civile au fost solutionate favorabil pentru fam. T., Asociatia de proprietari pentru actiunile promovate fiind silita sa plateasca cheltuieli de judecata si expertizele contabile judiciare.

Expertiza contabila judiciara efectuata in dosarul actual demonstreaza ca debitul reprezentand cheltuieli de intretinere pentru apartamentul familiei T. pentru perioada mai 2008 - mai 2011 a fost achitat integral, prin ordine de plata, prin banca. Astfel, suma de plata solicitata prin actiune, nu este datorata, cu nici un titlu, fiind rezultatul intelegerii gresite de catre reclamanta, a ceea ce reprezinta cheltuieli de intretinere". Sumele necuvenite drept „cheltuieli de intretinere"" pretinse de asociatie in perioada mai 2008 - mai 2011 au fost contestate de T. L. prin adrese lunare depuse la asociatie si inregistrate in termen si temei legal (41 de contestatii).

Situația privind sumele datorate drept ..datorii la intrednere si penalitati" depusa de asociatia de proprietari nu este reală, întrucât nu reflectă numai servicii furnizate apartamentului sau ci si sume pretinse abuziv. Expertiza contabila judiciara, asa cum si a sustinut in intampinare si prin documentele depuse la termenul din 22.02.2012, a dovedit ca in constituirea cheltuielilor de intretinere reclamanta a pretins sume necuvenite si ilegale, precum: chirie in valoare de 90 lei;

cheltuieli bancare si de corespondenta in valoare de 57 lei; fond de reparatii in valoare de 113,3 lei, Total= 260,3 (pg. 22 la Raportul de expertiza contabila judiciara depus la termenul din 06.03.2013).

Din „Raportul de expertiza contabila judiciara" cat si din „Raspunsul la obiectiunile formulate asupra Raportului de expertiza contabila judiciara", mai reiese ca Asociatia de proprietari „Ș. cel M." nu respecta legislatia in vigoare a locuintei (Legea 230/2007), Legea 82/1991, OMFP 1969/2007, etc. Astfel la pg. T2 si 13 din raport se consemneaza faptul ca:

-sumele excedentare rezultate din aplicarea penalitatior de intarziere nu au fost utilizate pentru cheltuieli reparative asupra proprietatii comune sau alte cheltuieli de natura administrativa si au fost utilizate pentru premierea personalului;

-nu exista contracte de inchiriere pentru spatii comune;

-nu a fost completat Registrul pentru evidenta fondului de rulment;

-nu exista documente legate de reconvocare a proprietarilor si de comunicare a Hotararilor luate de Adunarile generale;

-incompatibilitatea presedintelui G. G. cu functia de administrator

ocupata de acesta pentru perioada cat acest post a fost vacant, indeplinind si functia de casier.

In concluzie, intimatul considera ca suma de plata solicitata prin acțiune, nu este datorată cu nici un titlu, fiind rezultatul înțelegerii gresite de catre reclamantă a ceea ce reprezinta “cheltuieli de intreținere". În fapt, asa cum a aratat, suma pretinsa este artificiala, fiind prezentata pentru a se „acoperi" sau justifica, sumele rezultand din judecatile anterioare,"pe care Asociatia nu le-a putut incasa de la el, actunile sale fiind respinse. Cu atat mai mult, nu au putut fi calculate si solicitate penalitati pentru sume nedatorate. Expertiza contabila judiciara a demonstrat astfel ca, Asociatia de proprietari „Ș. cel M. "este datoare către el cu suma de 260,30 lei.

Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta Asociatia de Proprietari Ș. cel M. l-a chemat în judecată pe pârâtul T. L., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 761,98 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități eferente perioadei mai 2008 – mai 2011și la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul pârât Țvigun L. este membru al Asociației de prooprietari reclamante, în calitate de proprietar al apartamentului nr. 21 din Iași, ., .> Conform dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.

Stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.

Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.

Conform dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.

Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Pentru a-și dovedi pretențiile, reclamanta a solicitat la fond administrarea probei cu expertiză contabilă, probă admisă de instanța de fond care a fixat ca obiective următoarele:

- verificarea legalității operațiunilor contabile din care au rezultat sumele datorate lunar asociației de proprietari S. cel M. – . pârâtul T. L. în perioada mai 2008 – mai 2011, prin raportare la conținutul listelor lunare de plată, luându-se în considerație criteriile de stabilire a obligațiilor lunare de plată.

- întocmirea fișei anexă la raportul de expertiză care să explice în detaliu sumele datorate, pe categorii de cheltuieli, cu precizarea că acestea reprezintă: preț, penalități, restanțe, fond de rulment, cheltuieli administrative, salarii personal administrativ, telefon, comision bancar, etc. așa cum rezultă acestea din conținutul listelor de plată.

- înscrierea în concluziile raportului de expertiză și opiniile experților consultanți ai părților ( opinii divergente asupra aspectelor verificate ce fac obiectul expertizei), în caz contrar întocmirea de concluzii detaliate separate ce vor fi depuse la dosarul cauzei.

- stabilirea contravalorii cheltuielilor de întreținere și a penalităților datorate de pârât către reclamantă pentru perioada mai 2008 – mai 2011

În vederea efectuării expertizei contabile la fond a fost desemnat, în urma desemnării aleatorii de către calculator a expertei C. P. care nu a fost contestată de reclamantă. Ulterior, întrucât experta inițial desemnată a decedat, a fost desemnat să efectueze lucrarea de specialitate expertul N. L., expert care, de asemenea, nu a fost recuzat de reclamantă.

Instanța de fond a respins cererea reclamantei de desemnare și a unui expert desemnat de aceasta, în condițiile art. 201 alin. 5 din codul de procedură civilă aplicabil. Conform acestor dispoziții „ la efectuarea expertizei (…) pot participa și experți desemnați de părți”, admiterea și desemnarea lor reprezentând o facultate și nu o obligație.

Recurenta nu a justificat în mod concret în ce constă încălcarea drepturilor sale prin respingerea acestei cereri, Codul de procedură civilă nesancționând aceasta cu nici un tip de nulitate.

La fond, reclamanta recurentă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni admise de către instanța de fond.

De asemenea, recurenta nu a justificat și nu a dovedit în ce mod a fost prejudiciată prin faptul că expertul a solicitat să i se pună la dispoziție un număr de 35 de documente pentru a fi analizate, față de 27 de acte de care s-a făcut vorbire inițial în fața instanței, aceste aspecte nefiind sancționate de lege cu nulitatea.

Instanța de recurs a solicitat precizări concrete de la recurentă, în sensul de a menționa exact care este suma pretins, din ce se compune această sumă, data scadenței pentru fiecare datorie solicitată și perioada pentru care sunt datorate cheltuielile respective.

Recurenta a menționat că suma solicitată în prezent pentru perioada mai 2008- mai 2011 este de 393,15 lei cheltuieli de întreținere și 393,15 lei penalități, în total 786,30 lei, anexând un centralizator, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 3800 lei(onorariu de avocat și onorariu de expert).

Din analiza centralizatorului rezultă că diferențele solicitate reprezintă contravaloarea apei calde redistribuite și a unei cote de energie termică de încălzire pentru coloanele izolate și care trec prin proprietate.

Aceste aspecte au fost însă analizate detaliat în cauzele anterioare(decizia civilă nr. 505/15.03.2010 a Tribunalului Iași, dată în dosarul nr._/245/2008 și decizia civilă nr. 826/29.05.2006, dată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 279/2006), fiind soluționate și intrând în puterea lucrului judecat de care instanța trebuie să țină cont în soluționarea prezentei cauze.

Experții au verificat legalitatea operațiunilor contabile din care au rezultat sumele datorate Asociației de către pârâtul Țvigun L., au întocmit fișa anexă la raportul de expertiză prin care s-au evidențiat în detaliu sumele datorate, pe categorii de cheltuieli, la care s-au anexat centralizatorul fișelor lunare și extrasele din listele de plată pentru perioada supusă expertizei: mai 2008-mai 2011, s-a stabilit cu exactitate contravaloarea cheltuielilor de întreținere și a penalităților datorate de pârât, concluzionându-se că valoarea cheltuielilor de întreținere pentru această perioadă a fost de 3941 lei care au și fost achitate prin foaie de vărsământ la bancă, așa cum s-a evidențiat în coloanele 30 și 31 din centralizator și că nu au rezultat penalități datorate de către pârât.

În mod corect, raportat la probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că din verificările efectuate de experți a rezultat că soldul din luna aprilie 2008, stabilit prin expertiza contabilă, însușită prin sentința civilă 8925 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/2008, rămasă definitivă și irevocabilă nu a fost preluat în cheltuielile pretinse în prezenta cauză, că în sumele pretinse de reclamantă, în afară de cheltuielile de întreținere și penalități s-au regăsit: suma de 90 lei cu titlu de chirie; suma de 57 lei cu titlu de cheltuieli bancare și de corespondență; suma de 113,30 lei cu titlu de fond de reparații, însă și această sumă este nedatorată întrucât nu există contracte de închiriere și modul de calcul al chiriei pentru spațiile comune, nu a fost completat registrul pentru evidența fondului de rulment și nu există documente legale de reconvocarea proprietarilor și de comunicare a hotărârilor Adunării generale, iar sumele excedentare rezultate din aplicarea penalităților de întârziere nu au fost utilizate pentru cheltuieli cu reparații asupra proprietății comune, fiind utilizate pentru premierea personalului că pârâtul deține centrală termică de apartament, astfel că nu datorează cheltuieli pentru agent termic și gaz metan și că, din verificările efectuate de experți a rezultat că pârâtul nu datorează cheltuieli privind încălzirea spațiilor comune.

Având în vedere disp. Legii nr. 230/2007, HC 1885/2007, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă aplicabil, va respinge recursul formulat de Asociația de proprietari Ș. cel M. Iași împotriva sentinței civile nr. 8204/29.05.2013 și a încheierii din 18.04.2012, pronunțată de Judecătoria Iași, pe care le va menține.

Văzând și dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de Asociația de proprietari Ș. cel M. Iași împotriva sentinței civile nr. 8204/29.05.2013 și a încheierii din 18.04.2012, pronunțată de Judecătoria Iași, pe care le menține.

Obligă recurenta sa plătească intimatului T. L. suma de 900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2015.

Președinte Judecător Judecător Grefier

T.P. M.M. A.C. I.G.

Redactat: A.C./2 EX

Judecător de fond: B. T., Judecătoria Iași

← Pretenţii. Decizia nr. 299/2015. Tribunalul IAŞI		Rezoluţiune contract. Decizia nr. 304/2015. Tribunalul IAŞI →

Pretenţii. Decizia nr. 319/2015. Tribunalul IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 319/2015. Tribunalul IAŞI