Fond funciar. Decizia nr. 301/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 2008/239/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Martie 2015
Președinte - C. R.
Judecător C. E. C.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 301/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta M. M., prin mandatar M. C. NICUȘOR, și pe intimații C. L. DE FOND FUNCIAR DELENI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, G. A., având ca obiect fond funciar anulare T.P.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, susținerile mandatarului apelantei fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2015, când pentru același motiv s-a amânat pronunțarea pentru azi, 05.03.2015, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de apel de față Tribunalul reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 971/29.09.2014 Judecătoria Hîrlău a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M. N. M., prin mandatar M. Nicușor în contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar Deleni și G. A., domiciliată în ., precum și cu intervenienta forțată C. Județeană Iași, având ca obiect anularea titlului de proprietate nr._/15.02.1994 emis pe numele B. E..
A reținut instanța de fond următoarele:
P. acțiunea introductivă de instanță, reclamanta M. ( fostă B.) M., prin mandatar M. Nicușor, a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/15.02.1994 emis pe numele B. I.E. pentru suprafața de 1 ha și 100 mp teren situat în . și eliberarea titlului de proprietate pe numele moștenitorilor defunctului B. I. C. pentru suprafața de teren sus-menționată, cu care aceștia au fost împroprietăriți în anul 1946.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a invocat dreptul său la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în titlul de proprietate nr._/15.02.1994, teren cu care tatăl său ( B. T.-fila 157) și frații acestuia ( unchii și mătușele reclamantei) au fost împroprietăriți în anul 1946, depunând la dosar copie de pe titlul de proprietate emis pe numele orfanilor lui B. I. C., precum și de pe tabelul definitiv cuprinzând locuitorii din . anul 1946, în care, la poziția 595, figurează „ orfanii C. I. B.“ ( f.21-23 dosar).
În acest sens, instanța subliniază că dovada dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate nu este suficientă pentru ca reclamanta să poată beneficia de prevederile Legii nr.18/1991, fiind necesar, potrivit dispozițiilor acestui act normative, ca persoana îndreptățită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului respective și să urmeze procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr.18/1991.
În cauza dedusă judecății, instanța reține, astfel cum rezultă din susținerile mandatarului reclamantei M. M., numitul M. Nicușor, cu ocazia audierii sale în cauză ( fila 209 dosar) coroborate cu precizările scrise depuse la fila 205 dosar, la solicitarea instanței, de către pârâta C. L. de Fond Funciar Deleni, că dintre toți moștenitorii defunctului B. I. C., numai fiul acestuia B. C. ( în prezent decedat) a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în discuție, în timp ce ceilalți moștenitori ai defunctului ( B. T., B. ( fostă B.) M. și B. C.P.) au rămas în pasivitate, neînțelegând să formuleze cereri de reconstituire, aceeași atitudine fiind adoptată, după decesul acestora, și de către proprii lor moștenitori, respective copiii acestora.
Astfel, instanța reține că nici tatăl reclamantei, B. T., în prezent decedat, și nici reclamanta, în calitate de moștenitoare legală a acestuia, nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul cu privire la care în prezentul proces invocă dreptul la reconstituire.
În ceea ce-l privește pe numitul B. C., în prezent decedat ( fiul defunctului B. I. C.), instanța reține că după apariția Legii nr.169/1997,de modificare a Legii nr.18/1991, acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1,50 ha teren situată în . sub nr.2581/01.04.1998.
Referitor la cererea de reconstituire sus-menționată, instanța reține, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză ( respectiv documentația aferentă cererii nr.2581/01.04.1998 și relațiile depuse la dosar de pârâta C. L. de Fond Funciar Deleni- filele 229-243 și f.205), că aceasta nu a fost apobată de C. L., soluția fiind menținută de C. Județeană Iași. Mai reține instanța și faptul că împotriva hotărârii de invalidare a Comisiei Județene Iași ( respectiv HCJ nr.14/18.09.2000) numitul B. C. nu a formulat plângere la instanța de judecată, fapt care are valoarea unei achiesări la soluția pronunțată.
Pe de altă parte, instanța subliniază că și în situația în care cererea de reconstituire formulată de numitul B. C. ar fi fost admisă, doar acesta ar fi putut beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, nu și sora acestuia, reclamanta M. M., sau ceilalți frați, dat fiind faptul că aceștia au rămas în pasivitate, neformulând, la rândul lor, cereri de reconstituire.
În ceea ce privește titlul de proprietate nr._/15.02.1994 emis pe numele B. E., a cărei nulitate absolută s-a cerut a fi constatată prin cererea de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Numita B. E. ( în prezent decedată, având ca moștenitoare pe fiica acesteia G. A., pârâta din prezenta cauză, astfel cum rezultă din certificatul de naștere depus în copie la fila 129 dosar) a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în calitate de moștenitoare a mamei sale, defuncta B. I. M.. De asemenea, instanța reține că defuncta B. I. M. figurează în Registrul agricol la nivelul anului 1959 cu suprafața de 1,59 ha teren. Din această suprafață de teren, 0,50 ha au fost trecuți în rolul agricol al numitului A. V., iar restul suprafeței, de 1,09 ha a fost înscrisă în CAP ( filele 123-124 dosar).
P. Hotărârea Comisiei Județene Iași nr.39/09.08.1991 ( fila 142) a fost admisă cererea formulată de sus-numita, aceasta fiind validată cu suprafața totală de 1,09 ha teren ( astfel cum rezultă din Anexa 3, poz.63- fila 141), ulterior fiindu-i emis, în baza acestei documentații, titlul de proprietate nr._/15.02.1994, ce formează obiectul prezentei cauze.
Potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(I) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(II) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(III) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(IV) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(V) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafața stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ;
(VI) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri. [...]”.
Or, având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța reține că titlul de proprietate nr._/15.02.1994 a fost emis în baza unei documentații corespunzătoare, defuncta B. E. fiind singura care a formulat în anul 1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren, în timp ce cererea formulată în anul 1998 de defunctul B. C. a fost respinsă, soluția nefiind contestată conform dispozițiilor art.53 din Legea nr.18/1991. De asemenea, instanța observă, astfel cum rezultă din precizările depuse la fila 205 dosar, că defunctul B. I. C. nu figurează cu teren înregistrat în rolul agricol premergător colectivizării din anii 1959-1963 ( nu are rol), iar în cauză nu s-a făcut dovada că terenul în discuție ar fi fost înscris, în urma împroprietăririi, în registrul agricol al comunei Deleni pe numele orfanilor (moștenitorilor) defunctului B. I. C..
Mai mult decât atât, reclamanta nici nu prezintă vreun interes născut și actual în formularea acțiunii de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._/15.02.1994 emis pe numele defunctei B. E., în condițiile în care aceasta ( sau autorul său, B. T.) nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, deși nimic nu a oprit-o pe aceasta să uzeze de procedura specială reglementată de Legea nr.18/1991.
Totodată, instanța mai reține că valabilitatea titlului de proprietate nr._/15.02.1994 emis pe numele defunctei B. E.,a mai fost analizată și confirmată în mod repetat de instanțele de judecată prin sentința civilă nr.614/07.10.2005 pronunțată de Judecătoria Hîrlău în dosar nr.524/2005, definitivă și irevocabilă ( filele 194-197) și sentința civilă nr.440/03.04.2001, pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr.2146/1999 (f.218-224 dosar), hotărâri care deși nu au autoritate de lucru judecat față de cererea dedusă judecății ( având în vedere lipsa identității de părți), se bucură, însă, de putere de lucru judecat.
Pentru ansamblul considerentelor sus-expuse, instanța constată că cererea formulată de reclamanta M. M. de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._/15.02.1994 emis pe numele B. E. este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Având în vedere caracterul nefondat al capătului întâi de cerere, instanța va respinge ca neîntemeiat și capătul doi al cererii de chemare în judecată, având ca obiect punerea în posesie a orfanilor defunctului B. I. C. cu suprafața de teren de 1 ha și 100 mp înscrisă în titlul de proprietate nr._/15.02.1994, precum și capătul 3 de cerere, vizând obligarea pârâtei C. L. Deleni la plata de despăgubiri pentru abuzul săvârșit la eliberarea titlului de proprietate nr._/15.02.1994.
În temeiul art.453 alin.1 din C., instanța va lua act de faptul că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta că a solicitat instanței să dispună anularea titlului de proprietate emis pe numele B. E. ca fiind fals și deoarece nu corespund vecinii și suprafața cu situația reală precum și sancționarea pentru abuz a numitei G. A.. Arată că aceasta a cumpăra terenul fără act de vânzare cumpărare în timpul CAP iar justiția îi face dreptate. Susține că nu s-a observa că acest teren era dat celor care au murit în război. Solicită sancționarea pentru abuz și a celor de la C. Comunală Deleni care nu au respecta documentația prin eliberarea titlului de proprietate pe numele B. E.. Arată că în sprijinul acestor capete de cerere a depus act de împroprietărire nr 6922 tabel nominal cu împroprietăriți din . lui B. I. C. apar cu suprafața de 1,50ha în lotul 96, titlul de proprietate semnat, adeverința nr 5782 din 11.09.2007 eliberată de C. L. de Fond Funciar Deleni care arată că B. I. M. și B. E. nu au nici un drept asupra suprafeței de 1.01 ha teren în extravilan Deleni, adeverința nr 1195 din 13.03.2002 eliberată de Primăria Deleni care arată că în evidențele de fond funciar apar orfanii B. I. C. puși în posesie în T 42 . suprafața de 1 ha, proces verbal de punere în posesie nr 621 din 30.01.2007 eliberat de C. Comunală de Fond Funciar Deleni din care rezultă că orfani B. I. C. au fost puși în posesie cu terenul ce a fost bornat și s-au stabilit vecinătățile, copie după buletin, certificat de naștere de căsătorie pentru moștenitori.
Arată apelanta că instanța nu a ținut cont de actele depuse, respectiv de adeverința nr. 5782/2007, de adeverința nr. 1195/3.03.2002 de cererea pentru stabilirea dreptului de proprietate din 12.08.2005 și de procesul verbal de punere în posesie încheiat la 30.01.2007 cu nr 621 de către C. L. de Fond Funciar Deleni.
Mai arată că instanța nu a ținut cont de faptul că titlul emis pe numele B. E. este nul deoarece terenul din titlu nu corespunde cu vecinătățile și suprafața iar B. E. și B. M. nu au murit în război pentru a fi împroprietărite.
Mai susține că se impune sancționarea Comisiei Comunale de Fond Funciar care a săvârșit un grav abuz eliberând un titlu fals.
Mai susține că G. A. nu a dovedit că a cumpărat terenul pe care de altfel nu îl putea cumpărat deoarece lucra la stat și că nu a dovedit calitatea de moștenitoare a lui B. E. și nu a dovedit că a plătit impozit la stat pentru teren.
Solicită pentru motivele arătate admiterea apelului și anularea titlului de proprietate nr_ din 15.02.1994 care este fals și punerea în posesie a moștenitorilor de drept a orfanilor B. I. C., bunicul lui B. M. actual M. M. reclamanta din acest dosar.
Lega citată intimata G. A. a formulat întâmpinare prin care susține că este nepoata lui B. M. și fiica lui B. E. și că mama și bunica sa au cumpărat terenul revendicat de la B. E. care a plecat din localitate. Pentru a dovedi realitatea vânzării i s-a transmis autoarei sale titlul de proprietate asupra terenului.
Terenul a fost trecut în rolul agricol în perioada 1959 – 1963 iar până la eliberarea titlului de proprietate a fost eliberată adeverința de proprietate. Acte pe care le anexează.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care susține nelegalitatea titlului emis pe numele B. E. pentru motivele arătate și în cuprinsul cererii de apel. Susține că nu s-a soluționat nici până în prezent cererea 2581/1998 și că bunica sa B. E., după ce i-a fost luat terenul la CAP a fost nevoită să muncească pentru întreținerea familiei iar după anul 1989 a mers la primărie unde a vrut să depună cerere pentru teren dar cei din Comisie au refuzat-o deoarece nu avea acte.
Comisiile de Fond Funciar nu au formulat întâmpinare.
În apel a fost administrat proba cu înscrisurile depuse de părți în copii la dosar în etapa scrisă.
Analizând în limita cererii de apel formulate stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prim instanță, Tribunalul reține că cererea de apel formulată este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce urmează:
Reclamanta susține prin cererea formulată nelegalitatea titlului de proprietate nr._/15.02.1994 emis pe numele B. E. motivat în esență de lipsa de îndreptățire a acesteia la reconstituirea dreptului de proprietate deoarece terenul pentru care s-a emis titlul atacat reprezintă teren cu care au fost împroprietăriți moștenitorii lui B. I. C. în baza decretului 187/1954 și a actului de împroprietărire din anul 1946.
Instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că reclamanta nu a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului cu care au fost împroprietăriți moștenitorii lui B. I. C. prin actul de împroprietărire emis în baza decretului 181/1945. Astfel, rezultă din actele depuse în fața instanței de fond că B. I. C. a fost căsătorit cu B. E. aceștia având patru copii: T., tată reclamantei, P., M. și C.. Dintre aceștia doar B. C. a formulat în anul 1998 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, dar, această cerere nu a fost finalizată printr-o validare a dreptului solicitantului, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești anexate la dosar.
Deși susține reclamanta în fața instanței de apel că a intenționat depunerea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate după anul 1989 dar că aceasta nu a fost înregistrată la C. de Fond Funciar Deleni deoarece nu avea dovada dreptului de proprietate, aceste susțineri nu au fost probate. Lipsa depunerii unei cereri de reconstituire a dreptului este, de altfel, reținută cu putere de lucru judecat și în celelalte litigii pe care B. C. le-a declanșat în vederea obținerii anulării aceluiași titlu de proprietate contestat și în prezenta cauză. În lipsa unei cereri de reconstituire a dreptului, eventuala anulare a titlului emis pe numele B. E. nu ar profita reclamantei care nu a urmat procedura prevăzută de legea 18/1991 pentru a putea beneficia de reconstituire.
La cererea aceluiași moștenitor, B. C., s-a procedat la analizarea legalități aceluiași titlu de proprietate. P. sentința civilă nr. 440 din 3.04.2001 a Judecătoriei Hîrlău a fost respinsă cererea reclamantului B. C. având ca obiect constatarea nulități TP_/1994 emis pe numele B. E. și eliberarea unui titlu de proprietate pe numele moștenitorilor lui B. I. C. Această sentință a devenit irevocabilă.
P. sentința nr. 614 din 27.10.2005 cererea formulată de același moștenitor B. C. C. prin mandatar M. Nicușor având ca obiect inclusiv anularea titlului de proprietate emis pe numele B. E. a fost de asemenea respinsă ca neîntemeiată și această soluție a intrat în puterea lucrului judecat.
Instanța de fond a reținut în mod corect raportat la hotărârile judecătorești depuse la dosar că valabilitatea titlului emis pe numele B. E. a fost confirmată în mai multe rânduri de către instanțe, iar motivele de nulitate analizate anterior sunt identice cu cele invocat de către reclamanta din prezenta cauză.
Apelanta reclamantă critică faptul că instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în dovedirea nelegalității titlului contestat dar, instanța nu a făcut altceva decât să de efect autorității de lucru judecat. Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. Din această perspectivă sentințele menționate se bucură de putere de lucru judecat, prezumția de adevăr de care se bucură hotărârea judecătorească definitivă neputând fi răsturnată.
Instanța de fond a procedat la analiza corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză constatând pe de o parte că reclamanta M. M. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate iar pe de altă parte că valabilitatea titlului a căruia anulare se solicită a fost confirmată prin sentințele menționate 440/03.04.2001 a Judecătoriei Hîrlău și 614/07.10.2005 a aceleiași judecătorii astfel încât în mod legal și temeinic a respins cererea având ca obiect anulare titlu de proprietate nr_/15.02.1994. Ca urmare a respingerii acestei cereri și cererile având ca obiect punerea în posesie cu privire la același teren și de sancționare a reprezentanților Comisiei Locale Deleni se impuneau a fi respinse.
Pentru considerentele mai sus arătate Tribunalul reține că apelul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins cu consecința păstrării sentinței 971/29.09.2014 a Judecătoriei Hîrlău ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta M. N. M. prin mandatar M. Nicușor împotriva sentinței civile nr. 971/29.09.2014 a Judecătoriei Hîrlău, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 05.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.C.C.C.E D.Ș.
Red./tehnored. R.C.
6 ex., 19.05.2015
Judecător fond: A.-M. G.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 418/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 299/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
