Revendicare imobiliară. Decizia nr. 338/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 338/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 338/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Martie 2015
PREȘEDINTE – T. P.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 338/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către R. G. împotriva sentinței civile nr._ din 06.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații J. M. Ș. prin Mandatar Russo M., J. D., având ca obiect revendicare imobiliară grănițuire; plată lipsă folosință.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 26 februarie 2015, 05 martie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/07.10.2013 Judecătoria Iași a admis acțiunea formulată de reclamanții J. M. Ș. și J. D., în contradictoriu cu pârâtul R. G., a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în extravilanul . Iași, . 2132/2, delimitat prin punctele 1, 7 și linia paralelă cu latura delimitată de punctele 1,7 ce trece prin punctul F, până la intersecțiile cu laturile determinate de punctele 1-2 și 7-5 de pe schița anexă la raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză de d-l expert O. M. B., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, a stabilit că linia despărțitoare între terenul în suprafață de 1000 mp situat în extravilanul . Iași, ., proprietatea reclamanților și terenul aflat în stăpânirea pârâtului este delimitată de punctele 1-7 din raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză de d-l expert O. M. B., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 648 lei cu titlu de contravaloare a culturii de lucernă aferentă perioadei mai 2010-mai 2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2018 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a obligat pârâtul să plătească Statului Român suma de 967 lei cu titlu de ajutor public judiciar acordat reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 11.05.2011 sub nr._, reclamanții J. M. Ș. și J. D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R. G., pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtul să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 500 mp situat în intravilanul com. C., ., sector cadastral 86, să le restituie fructele percepute în perioada mai 2010-mai 2011, în valoare de 2000 lei și să le plătească daune pentru lipsa folosinței proprietății în cuantum de 3500 lei. Reclamanții au cerut și stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
S-a reținut că, în fapt, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului situat în intravilanul com. C., ., sector cadastral 86, dobândit în anul 2006 prin cumpărare de la numitul S. S. D., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1842/12.12.2006, în suprafață de 1000 mp, având ca vecini la nord pe Pasnicu V, la vest pe S. S.D., la est drum și la sud pe R. Gh. Pârâtul a desființat în mod abuziv semnele ce marcau limita dintre terenul său și cel al reclamanților și a ocupat în luna mai 2010 o suprafață de 500 mp din terenul reclamanților, ce se învecinează cu proprietatea sa. Ca urmare a acestui fapt reclamanții nu au mai avut posibilitatea să exploateze agricol acea porțiune de teren și nici să aibă acces la mansarda imobilului proprietatea lor situat pe terenul în litigiu, a cărei cale de acces se află în perimetrul în care se exercită posesia nelegală a pârâtului.
În drept s-au invocat prevederile art. 82 și 112 și urm. C.p.c., art. 480, 483 C.civ.
Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 28.11.2011 (f.63) a fost admisă în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar, dispunându-se scutirea reclamanților de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 817 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare, s-a arătat că terenul despre care se face vorbire în acțiune aparține pârâtului, iar reclamanții au construit casa lor parțial pe terenul pârâtului.
Pârâtul a fost reprezentat în instanță de soția sa, d-na R. P. L., căreia i-a întocmit, în acest scop, procură specială (f.12).
S-a administrat proba cu înscrisuri, depuse de ambele părți, s-a dispus efectuarea unei expertize topo-cadastrale (raportul de expertiză întocmit de d-l expert O. M. B. găsindu-se la filele 119-123) și a unei expertize tehnice agricole (raportul de expertiză întocmit de d-na expert M. I. găsindu-se la filele 326-330).
La termenul din data de 19.11.2012 au fost audiați martorii I. D. (f.195), C. V. (f.196), R. C. (f.197), R. Ș. (f.252).
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de fond a constatat următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 1000 mp situat în intravilanul com. C., ., sector cadastral 86, dobândit prin cumpărare de la numitul S. S. D., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP M. C. sub nr. 1842/12.12.2006 (f.70). Potrivit fișei acestui bun imobil, avizată de OCPI Iași (f.71), terenul are ca vecini la nord pe Pasnicu V, la vest pe S. S.D., la est drum și la sud pe R. Gh. Vânzătorul S. D. a cumpărat, la rândul său, terenul de la A. V., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 797/12.08.1999 (f.227), iar acesta din urmă cumpărase terenul de la R. C. și R. E., potrivit contractului autentificat sub nr. 2186/19.05.1999 (f.224). Dreptul de proprietate al reclamanților a fost înscris și în cartea funciară.
Pârâtul a susținut prin întâmpinare, precum și pe parcursul judecății, prin reprezentant convențional, că și el ar avea un drept de proprietate asupra unei părți din terenul reclamanților, iar întreaga suprafață de teren pe care o stăpânește în fapt îi aparține în mod legal. Pârâtul nu a făcut însă în mod valabil dovada acestui drept de proprietate. Astfel, doar adeverința de proprietate nr. 1534/13.08.1991 (f.134) nu poate face, doar ea, dovada dreptului de proprietate, în lipsa unui titlu de proprietate care să fi fost emis în conformitate cu cele atestate de această adeverință. De altfel, copia acestei adeverințe, depusă la fila 134, poartă și mențiunea „anulat”. Înscrisurile denumite „Declarație” de la filele 19 și 20 fac dovada manifestării de voință a numiților R. E. și R. M. de a dona, la 30.05.1996 și 24.07.1996, o suprafață de 24 prăjini de pământ pârâtului R. G. și fratelui acestuia R. C.. Însă aceste acte de donație nu au fost încheiate în formă autentică, obligatorie, astfel că nu sunt valabile, și nici nu individualizează terenurile donate, declarația lui R. M. făcând referire la sursa proprietății sale ca fiind doar o adeverință de proprietate.
De asemenea, martorul R. C., fratele pârâtului, a relatat instanței că a vândut lui A. V. terenul cumpărat ulterior de S. D., iar apoi de reclamanți. Împreună cu pârâtul martorul ar fi dobândit, prin moștenire, o suprafață totală de 5000 mp. După ce i-a vândut lui A. V. suprafața de 1000 mp teren ar fi convenit cu acesta să-i înstrăineze și restul suprafeței ce-i revenea când va obține actele de proprietate. După ce reclamanta a devenit proprietara terenului de 1000 mp i-a cerut martorului să-i vândă și restul de teren ce-i revenea acestuia, dar martorul i-a spus că nu poate face vânzarea întrucât nu are acte pentru acel teren. Prin urmare, și din depoziția martorului R. C. rezultă că pârâtul nu deține un titlu de proprietate pentru terenul în litigiu. Totodată, martorul R. Ș., de asemenea frate al pârâtului, a arătat că pârâtul nu deține un titlu de proprietate cu privire la teren, dar consideră că pârâtul este proprietar al acestui teren. Pârâtul nu a probat nici faptul că ar fi dobândit terenul prin moștenire, nefăcând dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra acestui teren.
Instanța de fond a reținut că în situația în care doar una dintre părțile unui litigiu având ca obiect revendicare imobiliară deține titlu de proprietate asupra terenului, acea parte va avea câștig de cauză în acțiunea în revendicare.
Valabilitatea înstrăinărilor succesive a terenului în suprafață de 1000 mp, de la R. C. la A. V., apoi la S. D. și în cele din urmă către reclamanți nu a fost contestată de pârât. De altfel, potrivit procesului-verbal din data de 26 iunie 2003 (f.231) pârâtul recunoștea în mod clar dreptul de proprietate al lui S. D. cu privire la acest teren, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 797/12.08.1999 (f.227), întrucât s-a obligat să plătească d-lui S. o sumă de bani pentru ca acesta să-i permită accesul pe proprietatea sa, către terenul stăpânit de pârât.
Prin raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit de d-l expert O. M. B. (filele 119-123) a fost identificat terenul în suprafață de 1000 mp cumpărat de reclamanți, fără a se constata neconcordanțe între amplasamentul actual și cel care rezultă din vecinătățile indicate în fișa terenului înregistrată la OCPI Iași. Prin urmare, sunt neîntemeiate susținerile pârâtului în sensul că reclamanții ar fi ocupat terenul său.
În același timp, prin raportul de expertiză s-a constatat că, în prezent, pârâtul nu ocupă nici o suprafață din proprietatea reclamanților. Cu toate acestea, din depozițiile martorilor I. D. (f.195) și C. V. (f.196) a rezultat că în primăvara anului 2010 pârâtul a ridicat un gard pe terenul proprietatea reclamanților, ocupând aproximativ jumătate din acest teren. Existența acestui gard a fost recunoscută și de mandatara pârâtului, la termenele din datele de 06.08.2012 (f.136) și 19.11.2012 (f.199). Potrivit susținerilor mandatarei pârâtului, ca și a celor doi martori anterior menționați, gardul a fost desființat ulterior însă, așa cum arată martorul I. D., pârâtul s-ar opune și în prezent ca reclamanții să folosească porțiunea de aproximativ 500 de metri teren ce fusese anterior îngrădită de pârât. Martorul R. Ș. (f.252), fratele pârâtului, a indicat și el faptul că pârâtul a ridicat un gard cu stâlpi de lemn pe terenul folosit de reclamanți pentru a delimita suprafața despre care considera că-i aparține în totalitate, dar acest gard a fost desființat din inițiativa reclamantei, iar după desființarea gradului reclamanții nu au mai fost împiedicați în exploatarea acelei suprafețe de teren. Martorul a indicat însă faptul că pârâtul folosește fântâna de lângă casa reclamantei.
Coroborând depozițiile martorilor audiați (contradictorii cu privire la împrejurarea dacă, după desființarea gardului ridicat de pârât pe proprietatea reclamanților, aceștia au putut folosi nestingheriți terenul anterior îngrădit) cu planșele foto depuse de reclamanți, cu atitudinea constantă a pârâtului pe parcursul procesului, de negare a dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la suprafața de aproximativ 500 mp teren anterior îngrădită, instanța de fond a reținut că pârâtul împiedică și în prezent normala folosință a acestui teren de către reclamanții proprietari. În consecință, în baza art. 480 C.civ. de la 1848 a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în extravilanul ., . 2132/2, delimitat prin punctele 1, 7 și linia paralelă cu latura delimitată de punctele 1,7 ce trece prin punctul F, până la intersecțiile cu laturile determinate de punctele 1-2 și 7-5 de pe schița anexă la raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză de d-l expert O. M. B., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Determinarea acestui perimetru s-a realizat și pe baza schiței de la fila 178, coroborată cu depozițiile martorilor (I. D. a arătat că gardul edificat de pârât trecea aproximativ prin zona mediană a casei reclamantei, incluzând în suprafața îngrădită și fântâna de lângă această casă) și planșele foto depuse la dosar.
În soluționarea capătului de cerere având ca obiect grănițuire proprietăți, instanța de fond a stabilit, pe baza expertizei topo efectuate, că linia despărțitoare între terenul în suprafață de 1000 mp situat în extravilanul ., ., proprietatea reclamanților, și terenul aflat în stăpânirea pârâtului este delimitată de punctele 1-7 din raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză de d-l expert O. M. B., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a proprietății lor în perioada mai 2010-mai 2011, instanța de fond a constatat că în perioada indicată, cât timp jumătate din terenul lor a fost încorporat în pretinsa proprietate a pârâtului, prin îngrădirea acestuia, reclamanții au fost lipsiți de posibilitatea de a recolta acest teren, astfel încât sunt îndreptățiți la plata contravalorii lipsei de folosință. În lipsa administrării unor probe concludente cu privire la cultura existentă pe terenul îngrădit la momentul la care s-a realizat îngrădirea, ținând cont și de fotografiile datate iunie 2010, în care este vizibilă o cultură de lucernă, instanța de fond a apreciat că se justifică plata către reclamanți a contravalorii unei culturi de lucernă pentru perioada indicată în acțiune, cultură care exista, de altfel, și la momentul efectuării expertizei.
S-a reținut că, potrivit expertizei tehnice agricole întocmite de d-na expert M. I. (326-330), valoarea estimativă a lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 500 mp, constând în contravaloarea culturii de lucernă de pe acest teren în perioada mai 2010-mai 2011, este de 648 lei, sumă la plata căreia a fost obligat pârâtul către reclamanți.
Întrucât a pierdut procesul, pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților, în baza art. 274 alin. 1 C.p.c., suma de 2018 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți (f.67, 173, 346).
În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, instanța de fond l-a obligat pe pârât și la plata către stat a sumei de 967 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit încheierii de cameră de consiliu din data de 28.11.2011 (f.63) și sub forma scutirii reclamanților de la plata a jumătate din onorariul provizoriu expert în specialitatea agricultură (f.279).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul R. G., considerând-o ca fiind nelegală și netemenică, pronunțată cu încălcarea dispoz. art. 304 alin. 7 și 9 din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului, a arătat următoarele:
Recurentul a menționat că nu a avut nicodată posesia suprafeței de 500 mp de la intimații J. M. Ș. și J. D. și nu a cules nicodată lucerna de pe acest teren. Terenul nu a fost cultivat nicodată pentru simplul motiv că familia J. nu a locuit niciodată în acest imobil.
Recurentul a mai menționat că nu s-a putut apăra în fața instanței de judecată și să-și angajeze un avocet din cauza situației precare financiare.
A mai menționat că și situația sa medicală nu i-a permis să participle la process, fiind internat de mai multe ori la Spitalul Socola.
A mai arătat că nici el și nici mandatara sa nu s-au putut prezenta la termenul din 16 sept. 2013 întrucât au 4 copii care merg la școală și atunci s-au deschis cursurile școlare, iar prezența lor, a părinților, a fost obligatorie. În aceste condiții nu au putut face obiecțiuni la raportul de expertiză agricolă întocmit de expert M. I..
În ceea ce privește sentința civilă nr._/2013, apreciază că este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispoz. art. 304 alin. 7 Cod procedură civilă, în sensul că nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În primul rând, a invocate faptul că în dosar s-au efectuat 2 expertize: o expertiză topo-cadastrală efectuată de d-l expert O. M. B. și o expertiză tehnică agricolă care trebuia să evalueze lipsa de folosință pentru terenul în suprafață de 500 mp, proprietatea familiei J.(expert M. I.)
Consideră că, în ceea ce privește expertiza topo cadastrală, expertul trebuia să identifice suprafața reclamanților conform actelor de proprietate șio să menționeze dacă recurentul ocupă în mod abuziv vreo suprafață care aparține intimaților.
În concluziile depuse, d-l expert menționează clar și fără nici un dubiu că “Pârâtul nu ocupă nici o suprafață din proprietatea reclamanților” iar linia de despărțire dintre cele două proprietăți o constituie o plantație de pomi fructiferi.
Recurentul a menționat că a dorit să-și delimiteze clar suprafața de teren pe care o are în posesie și acesta a fost motivul pentru care a ridicat gardul cu stâlpi din lemn pe o lungime de 50,5 m( conform schiței anexate). Conform celor 2 schițe depuse la Judecătorie se poate observa cu ușurință că ele diferă, iar măsurătorile sunt diferite.
Conform schiței aferente actului de vânzare-cumpărare a suprafeței de 1000 mp de către fam. J., această suprafață este dreptunghiulară, cu dimensiunile 20/50 mp, iar în expertiza efectuată de d-l O. M. B. dimensiunile sunt diferite.
Recurentul arată că un aspect essential care nu a fost avut în vedere de Judecătoria Iași și peste care a trecut cu ușurință, îl constituie schița prin care se văd cele două immobile ale familiei J.(casa și fundația de la casa veche) și care este în contradicție cu pozele aflate și depuse la dosar de d-na expert M. I. unde sunt alte dimensiuni și care privesc terenul proprietatea recurentului, cultivat cu iarbă.
Consideră că este inadmisibil ca instanța de fond să nu observe dimensiunile diferite pe care se sprijină expertiza agricolă în raport de expertiza topo cadastrală și să se facă niște constatări eronate și neconforme cu realitatea.
Recurentul a menționat că deplasarea pe teren și constatările doamnei expert M. I. au avut loc în lipsa recurentului pârât care nici măcar nu a fost anunțat telephonic despre acest lucru, astfel încât consideră că expertiza este lovită de nulitate.
A mai arătat că se poate observa acest lucru din cele 2 adrese în care el a fost programat pentru data de 12.07.2013 la ora 15:00 la Primăria C., iar reclamanta J. M. cu d-na expert au mers la terenul în cauză pe data de 15.07.2013.
Recurentul apreciază că se impune și din oficiu ca instanța să dispună refacerea expertizei în prezența pârâtului.
Recurentul a menționat că după ce s.-a construit casa, aceasta este nelocuită, iar terenul din jurul casei nu a fost cultivat niciodată, pe el fiind doar iarbă.
În ceea ce privește pretențiile reclamanților privind lipsa de folosință a terenului și plata contravalorii culturii de lucernă, acestea sunt nefondate și nedovedite. Reclamanta nu a făcut nici o dovadă că ar fi existat vreo cultură pe teren și aceasta ar fi fost lucernă, iar el și-ar fi însușit-o.
Fiind de rea credință, reclamanții au făcut afirmații mincinoase și au dorit o îmbogățire fără justă cauză, susținând că ar fi droit să cultive tomate pe 100 mp, castraveți pe 60 mp, varză, cartofi, ceapă, usturoi, verdețuri, etc, în condițiile în care nu au locuit în acest imobil.
Recurentul a mai menționat că însăși expert a arătat că a purtat discuții doar cu reclamanta, în lisa pârâtului care nu a fost convocat pentru data de 15.07.2015 la sediul Primăriei C..
Recurentul a arătat, ca o consecință a celor susținute, că înțelege să critice sentința instanței de fond ca fiind lipsită de temei legal și data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii(art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), că este pronunțată în totală contradicție cu probele administrate în dosar.
Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței și trimiterea cauzei la Judecătoria Iași în vederea refacerii și completării probatoriului.
Recurentul a depus la dosar înscrisuri în copie.
Intimații J. M. Ș. și J. D. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.
În motivare au arătat următoarele:
1. S. istoric
a) Prin sentința care face obiectul recursului li s-a admis acțiunea, dispunandu-se:
- obligarea pârâtului să le lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de aproximativ 500 m.p. ocupat din proprietatea lor, delimitat conform raportului de expertiza O.,
- stabilirea granitei dintre terenul proprietatea lor si cel stapanit de parat pe linia delimitata de pct 1-7 din acelasi raport de expertiza;
- obligarea paratului să le plateasca suma de 648 lei daune si 2018 lei cheltuieli de iudecata.
b) Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut:
- In ce priveste primul capat de cerere că pârâtul nu poseda titlu de proprietate pentru terenul deținut in partea de S-V a terenului proprietatea lor în suprafață de 1000 mp cumparat prin contract de v-c autentic, depus la dosar, ceea ce naste prezumtia de admisibilitate a acestui capat de cerere, prezumție care, coroborata cu celelalte probe ale cauzei si, in special, cu recunoasterea mandatarei pârâtulșui si declaratiile martorilor audiați în cauză din care rezulta ca pârâtul a construit în primavera anului 2010 un gard pe terenul lor, îngrădindu-și astfel terenul ocupat, cam jumatate din terenul prorietatea lor, inclusiv fantana, gard pe care nu l-a mat refacut dupa de a fost desfiintat in luna mai 2011 de catre intimată, dar a continuat stapânirea terenutul si accesul la fantana din pct. f), dovada deplina asupra caracterului fondat al acestui capat de cerere.
In acest context, intimații apreciază că instanta a apreciat in mod judicios ca mentiunea din raportuI de expertiza topo, referitoare la neocuparea de catre parat a terenului in litigiu trebuie coroborata cu restul probatoriului administrat, rezultand ca aceasta era situatia doar la momentul efectuarii expertizei.
-In ceea ce priveste grănițuirea, s-a avut in vedere raportul de expertiza topo prin care s-a delimitat terenul proprietatea lor de cel detinut de parat pe linia dintre pct. topo 1 si 7.
In ce priveste uauneie, s-a unut cont ca terenul a fosi iiigrauii de parat limp oe_un.au (ttiai 2011) si fotografiile din care rezulta ca in iunie 2010jerenul eracultivat CU luoemL.
- In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, acestea reprezinta onorariile de expert.
2. Intimații consideră că recursul este total nefondat.
a)Desi recurentul indica disp art 304. pct 7 si 9 C. pr civ, ca temei de drept, susținerile sale nu pot fi încadrate în aceste texte, deoarece nu se evidentiaza nici o contradictie intre considerentele sentintei sau faptul ca aceste considerente ar fi straine de natura pricinii, in sensul pct. 7. Se sustine doar existenta unor contradictii între pozele depuse la dosar de expertul agricol M. I. si cele depuse de expertul topo, pretinzandu-se că instanța de fond nu a avut in vedere acest aspect;
- nu se indica nici un text de lege care ar fi fost incalcat sau aplicat gresit, in sensul disp. pct. 9 și nici nu se arata de ce nu ar fi aplicabile in cauza temeiurile de drept indicate expres de instanta sau care sunt prevăzute de lege pentru fiecare capăt de cerere admis.
- Instanța de fond a indicat, pentru primele două capete de cerere, dispozițiile art. 480 din Codul civil anterior, pentru al treile capăt de cerere dispozițiile art. 998 din Codul civil anterior, iar pentru capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă.
- Intimații apreciază că, în loc de o motivare pertinentă a recursului, s-au făcut susțineri lipsite de relevanță în legătură că starea de sănătate șoi cea financiară a recurentului.
De asemenea, apreciază că susținerile recurentului în legătură cu ocuparea terenului în litigiu sunt contradictorii.
Și cu privire la motivele referitoare la solicitarea recurentului de a se constata nulitatea raportului de expertiză agricolă efectuată la fond, intimații apreciază că recurentul se contrazice în susțineri, susținând că nu a fost legal convocat, că nu a avut posibilitatea să formulize obiecțiuni și că nu a putut participa întrucât trebuia să participle la deschiderea anului școlar.
Față de acesta considerente, intimații au solicitat respingerea recursului.
Analizând motivele de recurs, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanții J. M. Ș. și J. D. l-au chemat în judecată pe pârâtul R. G., solicitând obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 500 mp situat în intravilanul com. C., ., sector cadastral 86, să le restituie fructele percepute în perioada mai 2010-mai 2011, în valoare de 2000 lei și să le plătească daune pentru lipsa de folosință a proprietății, daune în cuantum de 3500 lei, precum și stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților.
Instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, l-a obligat pe pârât să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în extravilanul . Iași, . 2132/2, delimitat prin punctele 1, 7 și linia paralelă cu latura delimitată de punctele 1,7 ce trece prin punctul F, până la intersecțiile cu laturile determinate de punctele 1-2 și 7-5 de pe schița anexă la raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză de d-l expert O. M. B., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, a stabilit că linia despărțitoare între terenul în suprafață de 1000 mp situat în extravilanul . Iași, . 2132/2, proprietatea reclamanților și terenul aflat în stăpânirea pârâtului este delimitată de punctele 1-7 din raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză de d-l expert O. M. B., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 648 lei cu titlu de contravaloare a culturii de lucernă aferentă perioadei mai 2010-mai 2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2018 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a obligat pârâtul să plătească Statului Român suma de 967 lei cu titlu de ajutor public judiciar acordat reclamantei.
Instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri, cu expertiza topo-cadastrală și expertiza evaluatorie.
Din concluziile raportului de expertiză topo cadastrală efectuată de expertul tehnic judiciar ing. O. M. B. rezultă că întreaga proprietate a reclamanților J. are suprafața de 1000 mp și este delimitată prin punctele 1,2,3,4,5,6,7 în Anexa 1, fiind identificat ca fiind situat în extravilanul comunei C., jud. Iași, în Tarlaua 86, ./2, conform Anexei 2.
Expertul topo a menționat în concluzii că pârâtul nu ocupă nici o suprafață din proprietatea reclamanților.
Instanța de fond a înlăturat parțial aceste concluzii, având în vedere depozițiile martorilor I. D. și C. V. care au declarat că pârâtul ar ocupa aproximativ jumătate din teren și că s-ar opune și în prezent ca reclamanții să folosească porțiunea de aproximativ 500 mp.
Instanța de fond a menționat că a coroborat depozițiile martorilor audiați (contradictorii cu privire la împrejurarea dacă, după desființarea gardului ridicat de pârât pe proprietatea reclamanților, aceștia au putut folosi nestingheriți terenul anterior îngrădit) cu planșele foto depuse de reclamanți, cu atitudinea constantă a pârâtului pe parcursul procesului, de negare a dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la suprafața de aproximativ 500 mp teren anterior îngrădită, și a reținut că pârâtul împiedică și în prezent normala folosință a acestui teren de către reclamanții proprietari.
Astfel, a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în extravilanul . Iași, . 2132/2, delimitat prin punctele 1, 7 și linia paralelă cu latura delimitată de punctele 1,7 ce trece prin punctul F, până la intersecțiile cu laturile determinate de punctele 1-2 și 7-5 de pe schița anexă la raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză de d-l expert O. M. B.. S-a menționat că determinarea acestui perimetru s-a realizat și pe baza schiței de la fila 178, coroborată cu depozițiile martorilor (I. D. a arătat că gardul edificat de pârât trecea aproximativ prin zona mediană a casei reclamantei, incluzând în suprafața îngrădită și fântâna de lângă această casă) și planșele foto depuse la dosar.
Deși toate datele indicate de martori sunt aproximative, instanța de fond a admis capătul de cerere privind revendicarea pentru exact 500 mp și a stabilit cu exactitate limitele acestei suprafețe deși ele nu sunt indicate de nici unul dintre experții care au efectuat lucrări cu privire la teren.
Nici în schița de la fila 178 dosar de fond anexă la o lucrare întocmită de expertul C. C., depusă de părți, nu se menționează că linia întreruptă care trece prin punctele 16, 17 este paralelă cu vreuna dintre limitele proprietății J., iar suprafața respectivă este un patrulater oarecare, nu are laturi paralele și nici egale.
În ceea ce privește expertiza agricolă, expertul M. I. a convocat părțile în vederea efectuării expertizei tehnice agricole pentru data de 12.07.2015 când nu s-a prezentat nici una dintre părți.
Însăși experta a menționat că ulterior a fost contactată telefonic de către reclamantă și s-a deplasat la locul litigiului la data de 15.07.2013, unde s-a prezentat doar reclamanta J. M. Ș..
Pentru această dată însă, pârâtul nu a fost convocat și nu s-a făcut dovada că a fost anunțat în nici un mod.
Recurentul pârât a invocat nulitatea raportului de expertiză pentru neconvocarea părților conform art. 208 Cod procedură civilă.
În raport de cele rezultate din actele dosarului tribunalul constată că părțile au fost convocate doar pentru data de 12.07.2013, deși măsurătorile la fața locului au fost efectuate la data de 15.07.2013, când părțile nu au fost convocate și a fost prezentă doar reclamanta.
Tribunalul apreciază că expertiza trebuia efectuată în condițiile prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod procedură civilă care stabilesc că lucrarea la fața locului „nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovadă de primire”.
Efectuarea raportului de expertiză fără citarea părților reprezintă o încălcare a normelor de procedură sancționată cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca aceasta să fie invocată de partea vătămată, condiție îndeplinită în speță.
Consecința anulării raportului de expertiză ca urmare a constatării nulității acestuia este refacerea sa, care nu poate fi efectuată decât de către instanța de fond, având în vedere că dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă.
Față de acestea, tribunalul constată că sunt îndeplinite prevederile art. 312 Cod procedură civilă, urmând a se casa în tot sentința și a se trimite cauza spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză cu respectarea dispozițiilor codului de procedură civilă și a considerentelor prezentei decizii. Rejudecând cauza, instanța va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de către recurenta reclamantă, pe care tribunalul nu le poate analiza față de nulitatea expertizei și de necesitatea refacerii acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul R. G. împotriva sentinței civile nr._/07.10.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică astăzi, 12.03.2015.
Președinte Judecător Judecător Grefier
T.P. M.M. A.C. I.G.
Redactat: A.C./2 ex.
Judecător de fond: P. Ș. A., Judecătoria Iași
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 335/2015.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
