Revendicare imobiliară. Decizia nr. 714/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 714/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 714/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Mai 2015
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 714/2015
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul U. R., împotriva sentinței civile nr._/6.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata S. C. H., având ca obiect revendicare imobiliară grănițuire.I
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, la cererea părților de a se amâna pronunțarea pentru a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 07.05.2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea, mai întâi, la data de 14.05.2015, apoi la 21.05.2015, apoi a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă_/6.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul U. R. în contradictoriu cu pârâta S. H..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 05.02.2011, reclamantul U. R. a chemat-o în judecată pe pârâta S. C.H., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să lase reclamantului, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 174,642 m.p. de teren situat în intravilanul orașului Iași, stradela Florilor nr.14, precum și stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, cu cheltuieli de judecată.
Arată reclamantul, în motivarea acțiunii, că a dobândit de la defuncta U. C. G., mama sa, proprietatea asupra terenului în suprafață de 4000 m.p., conform certificatului de moștenitor nr.531/1987.
În dorința de a realiza, pentru opozabilitate, înscrierea dreptului în cartea funciară, reclamantul a început demersurile corespunzătoare și a constatat că circa 176 m.p. din terenul său sunt ocupați în mod abuziv de pârâta S..
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
Pârâta S. C.H., legal citată, a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 01.04.2010, prin compartimentul registratură, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Terenul în suprafață de 835 m.p. este stăpânit de pârâtă de facto, în temeiul unui just titlu care îi conferă calitatea de plin proprietar, și anume titlul de proprietate nr._/15.03.1995. Din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate avizat de ONCGC Iași, având nr._/20.07.2004, rezultă neîndoielnic calitatea de proprietar a pârâtei, în cazul unei stăpâniri abuzive a terenului nefiind posibilă întabularea dreptului de proprietate al pârâtei, conform încheierii nr._/22.02.2010. Se mai susține că pârâta deține terenul în mod neîntrerupt din anul 1995, exercitând o posesie utilă și legală timp de 15 ani.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 C.p.civ., art.1895 Cod civil, Legea nr.571/2003, Legea nr.7/1996, Legea nr.247/2005, Ordinul nr.946/2000, al ANCPI și Ordinul nr.634/2006.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat următoarele:
Acțiunea în revendicare, astfel cum este definită în literatura de specialitate, este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, respectiv acea acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și pe cale de consecință să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului (art.480 C.civ., în vigoare la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului).
Conform raportului de expertiză efectuat de către expertul tehnic judiciar R. D., pârâta S. C.H. nu ocupă din terenul reclamantului suprafața de aproximativ 177 m.p., astfel cum se susține în cererea introductivă.
Pentru a ajunge la această concluzie, menținută în mod constant, în cuprinsul celor trei răspunsuri la obiecțiuni, și întărită și de expertul tehnic consultant ales de către reclamantul U. R., expertul R. D. a avut în vedere, în primul rând, înscrisurile puse la dispoziție de către părți, și anume: actul de vindere-cumpărare autentificat sub nr.2789/1943, prin care autoarea reclamantului a cumpărat două corpuri de casă), certificatul de moștenitor nr.531/1987, emis în favoarea numitului T. S., privind suprafața de 2300 m.p., contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr.2099/1946, încheiat între părinții reclamantului și Federația pentru sprijinirea sinistraților, pentru un imobil în suprafață de 4000 m.p., precum și actul de veșnică vânzare autentificat sub nr.2446/12.06.1938, de cumpărare a imobilului în suprafață de 1184,74 m.p, de către familia V. P.,planul de situație fără dată privind proprietatea V., actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1376/146 din 17.12.1954, prin care fam.V. vând numitei S. E. suprafața de 1184,74 m.p., contractul de donație autentificat sub nr.5609/18.10.1983, încheiat între S. C. și S. E., pe de o parte, și C. H., pe de altă parte, titlul de proprietate nr._/15.03.1995, de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 835 m.p., în favoarea pârâtei, și, nu în ultimul rând, documentația cadastrală pentru suprafața de 835 m.p. situați în ..
Toate aceste înscrisuri, coroborate cu măsurătorile efectuate de expert asupra terenului în discuție și cu susținerile constante ale expertului, creează instanței convingerea temeiniciei concluziilor raportului de expertiză tehnică realizat în cauză, în sensul că, în realitate, suprafața totală aflată în proprietatea reclamantului U. R. este de 2331 m.p., iar nu de 4000 m.p., astfel cum susține reclamantul. De fapt, aceasta este și chestiunea care comportă discuții și care stă la baza netemeiniciei acțiunii formulate.
Din actul de vindere-cumpărare care stă la baza dreptului de proprietate al reclamantului, depus la filele 4-5 ale dosarului, rezultă că proprietatea cumpărată de autorul reclamantului se compune din trei loturi, din care două aferente construcțiilor și „spațiul de loc de ciușmea până la stradă și dintre proprietățile Rusovici și Costus,…, comun pentru ambele corpuri de case.” Primul lot are, potrivit schițelor întocmite de expert, suprafața de 658 m.p., iar al doilea lot corespunzător construcțiilor, suprafața de 915 m.p. Diferența până la 2331 m.p. corespunde, potrivit lămuririlor oferite de expert, celui de-al treilea lot.
Problema identificată în mod corect de către expert și care modifică întregul calcul al suprafeței totale dobândite de autorul reclamantului constă în menționarea, ca lungime a uneia dintre laturile celui de-al doilea lot indicat, a 100 m.l., „la vest cu proprietatea Costus.” În condițiile în care celelalte laturi sunt, potrivit actului de vindere cumpărare din 1943, 28 m.l. la est, 22 m.l. la sud și 40 m.p. la nord, este matematic imposibil ca cea de-a patra latură a acestui poligon să fie de 100 m.l. (suma celorlalte trei laturi este mai mică de 100 m, deci poligonul nu se poate închide),astfel cum se menționează în actul pe care reclamantul își întemeiază pretențiile. De fapt, această de-a patra latură are lungimea de 34,73 m.l., iar nu de 100 m.l., fapt ce duce în mod automat la modificarea suprafeței reale a reclamantului.
De asemenea, instanța a avut în vedere și mențiunile certificatului de moștenitor nr.531/1987 (fila 9), din care rezultă că imobilul situat în Iași, stradela Florilor nr.14 (fostă G.) este alcătuit din 2300 m.p, din care 600 m.p. curți construcții și 1700 m.p. teren neproductiv. Așadar, nu se adaugă suprafața de 1700 m.p. la cea de 2300 m.p., ci se include în aceasta din urmă. Prin urmare, suprafața proprietatea reclamantului este de 2331 m.p., iar nu de 4000 m.p. Diferența până la 4000 m.p., pretinsă de reclamant, nu a putut fi identificată în fizic, de către expertul R., neexistând un plan vechi care să certifice că a existat.
Mai mult, din actul de vânzare-cumpărare întocmit în anul 1940 (fila 94), prin care numitul V. H. (cel care a vândut terenul în discuție autorului reclamantului) vinde numitului H. Verussi suprafața de 400 m.p., reiese că, de fapt, că proprietatea Verussi, trecută în actul din 1943 la nord și întinzându-se pe o lungime de 40 m.l., este situată la vest, fiind amplasată între proprietatea cumpărată de autorul reclamantului și cea a pârâtei (filele 80-84). Prin urmare, în mod corect a constatat expertul tehnic judiciar că proprietățile părților nu se învecinează.
Instanța a constatat faptul că raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul R. are ca bază actele de proprietate și alte înscrisuri datând din perioada 1938-1995 și care relevă situația suprafețelor de teren astfel cum era aceasta la momentul translării succesive a dreptului de proprietate, în timp ce raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de expertul M., în dosarul nr._, se fundamentează, în concluziile sale, pe înscrisuri din 1997, 2007 și 2011, date la care situația în fapt a terenurilor nu mai corespunde cu cea de la momentul inițial al vânzărilor. Acesta este și motivul pentru care instanța a dat prioritate lucrării efectuate în prezenta cauză, deși este în contradicție cu concluzia raportului M..
În lumina considerentelor de mai sus, instanța a apreciat că raportul de expertiză dispus și efectuat în cauză poate fundamenta în mod legal și temeinic o soluție de respingere a cererii în revendicare formulată de reclamant, dat fiind faptul că nu s-a probat ocuparea terenului de către pârâtă. Pe cale de consecință, atât timp cât cele două proprietăți nu se învecinează, nu se poate stabili linia de hotar dintre ele.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, cale de atac recalificată ca apel, reclamantul U. R..
Apelantul a arătat că, sub aspectul întinderii dreptului său de proprietate, instanța de fond a reținut greșit situația de fapt. Recurentul susține că este proprietarul unei suprafețe de 4000mp teren (aprox.) situat în ./14, aspect ce rezultă din actul de vânzare-cumpărare 2789/1943 încheiat între V. H. și autoarea sa C. G. H., dimensiunea terenului rezultând din menționarea vecinătăților. Un alt înscris pe care recurentul îl invocă în susținerea calității sale de proprietar este contractul de împrumut garantat cu ipotecă din care rezultă suprafața terenului și vecinătățile. Consideră apelantul că interpretarea coroborată a contractului de vânzare-cumpărare și a contractului de împrumut garantat cu ipotecă, dovedește întinderea dreptului său de proprietate, respectiv 4000mp, actele menționând aceleași vecinătăți.
Cu privire la certificatul de moștenitor, recurentul arată că mențiunile trebuie interpretate prin raportare la actele de proprietate menționate anterior.
Interpretarea gramaticală a mențiunilor din certificat, apreciază apelantul, conduce la aceeași concluzie potrivit căreia de pe urma autoarei U. (fostă H.) C. G. a rămas un imobil situat în Iași, stradela Florilor nr.14( fostă G.) alcătuit din suprafața de teren de 2300mp din care 670mp curți-construcții, 1700mp teren neproductiv și o casă de locuit. Însumând cele două suprafețe de teren rezultă, susține apelantul, suprafața totală de 4000mp.
Apelantul critică și concluziile raportului de expertiză depus la fondul cauzei, deoarece nu răspunde la obiectivele fixate de instanță. Apelantul susține că terenul său nu a fost corect identificat, conform actelor menționate anterior, luându-se în considerare doar suprafața de 2300mp. Se arată că anterior, a fost întocmit un raport de expertiză extrajudiciară și s-a stabilit corect suprafața de 4000mp teren care îi aparține în raport de planul fotogrametric din anul 1955, concluzie identică, cu cea din dosarul_ . În raport de această situație și pentru a se putea măsura suprafața de teren ce se suprapune cu terenul său, consideră apelantul că este necesar a se efectua o nouă expertiză.
În privința comparării titlurilor de proprietate, apelantul arată că titlul său este mai preferabil deoarece are o dată anterioară titlului intimatei. Apelantul mai susține că terenul pentru care a fost emis titlul intimatei nu corespunde cu fostul amplasament al familiei S.. Apelantul mai arată că actul de vânzare încheiat între V. H. și H. Verussi, pentru suprafața de 400mp teren, nu modifică situația de fapt, acest teren fiind distinct de proprietatea S..
A solicitat admiterea apelului și a acțiunii.
Legal citată intimata a depus întâmpinare. Intimata a arătat că nu poate fi considerat titlu de proprietate contractul de împrumut garantat cu ipotecă, invocat de apelant, contract din care rezultă că proprietatea acestuia nu se învecina cu proprietatea S.. Consideră intimata că apelantul interpretează greșit mențiunile cu privire la suprafața de teren din certificatul de moștenitor pentru a argumenta întinderea dreptului său de proprietate. Se contestă și cele susținute de apelant în legătură cu raportul de expertiză extrajudiciară. Intimata consideră că în expertiza dispusă de instanță este corect identificat terenul deoarece are în vedere vechiul amplasament conform actului de vânzare-cumpărare din 1943. În privința comparării celor două titluri de proprietate, intimata susține că dreptul său de proprietate a fost stabilit prin actul de vânzare 4433/1938, dată anterioară datei la care a obținut dreptul de proprietate apelantul iar amplasamentul terenului stăpânit de ea este corect. Arată intimata că în anul 1983 s-a încheiat contractul de donație pentru proprietatea S. precizându-se că suprafața de 1184,74 mp teren trece în proprietatea statului. După această dată a avut loc sistematizarea zonei pentru străzile A. și Florilor iar din suprafața de 1184,74mp teren au rămas 835mp. În prezent, susține intimata, proprietatea sa se află pe același amplasament-.( în continuarea străzii Florilor, întrucât . paralelă cu . sistematizării). Consideră intimata că a stăpânit terenul în baza unui just titlu-titlul de proprietate_/1995, care îi conferă calitatea de proprietar, aspect confirmat și de planul de amplasament și delimitare avizat de OCPI.
A solicitat respingerea apelului.
În apel au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiză de specialitate.
Analizând sentința apelată în raport de motivele invocate și potrivit disp. art. 294 și urm. c.proc.civilă, Tribunalul constată apelul întemeiat.
Potrivit acțiunii introductive, apelantul reclamant a solicitat obligarea pârâtei intimate să-i lase în proprietate și folosință suprafața de 176,642mp teren situat în Iași stradela Florilor nr.14. Actele cu care apelantul a înțeles să-și dovedească dreptul de proprietate sunt certificatul de moștenitor 531/1987 prin care a dobândit terenul de la autoarea U. C. G. și actul de vânzare-cumpărare nr. 2789/1943 prin care autoarea sa a dobândit terenul de la numitul V. H. . În actul de vânzare-cumpărare din 1943(fila 3 dosar fond) nu este înscrisă suprafața de teren care a fost cumpărată de autoarea apelantului dar sunt menționate vecinătățile. Terenul a fost cumpărat grevat de ipotecă ( în favoarea numitului Th. S.- act din 1924), cumpărătoarea obligându-se la radierea acesteia și achitarea împrumutului. Contractul de împrumut garantat cu ipotecă, depus la dosar de apelant, a fost încheiat în anul 1946 între autoarea sa și Federația pentru Sprijinirea Sinistraților și menționează suprafața de 4000mp a imobilului din ., respectiv 4000mp și vecinătățile sale.
În actul de vânzare din 1943, se menționează ca vecinătăți ale primului corp de casă: est-proprietatea I. și A.; vest și nord- al doilea corp de casă; sud- proprietatea Rusovici fostă Raianu. Pentru al doilea corp de casă: est- proprietatea Goldner(actual CNR) și D.; vest- proprietatea Costuș; sud-primul corp de casă și nord- proprietatea Veruzzi. În contractul de împrumut vecinătățile sunt: nord- proprietatea D. și I.; sud- proprietatea Costruș și . Rusovici și la vest- proprietatea Verussi.
Potrivit certificatului de moștenitor 531/1987, în urma decesului numitei U. C. G. a rămas terenul în suprafață de 2300mp din care 600mp teren curți-construcții și 1700mp teren neproductiv. Se menționează că terenul provine din cumpărare cu actul din 1943.
Din actele depuse la dosar de intimată rezultă că este proprietara suprafeței de teren de 835mp, potrivit titlului de proprietate_/15.03.1995, teren identificat în T32, parcelele 1338/1 și 1338. Acest teren a aparținut inițial numiților M. și E. K. care au vândut familiei V., în anul 1938, imobilul din . cu vecinătățile menționate în actul de la fila 54 dosar fond. Familia V., în 1954, a vândut autoarei S. E. imobilul în suprafață de 1184,74mp din .. La data de 18.10.1983 S. C. și E. donează intimatei imobilul(act fila 55 dosar fond).
În expertiza efectuată de expertul desemnat de instanța de fond au fost identificate cele două imobile și s-a stabilit că intimata nu ocupă nici o suprafață de teren din proprietatea apelantului. Expertul a menționat că în urma întocmirii documentației cadastrale pentru intabularea dreptului de proprietate al intimatei, a rezultat că stăpânește o suprafață de 11,72mp teren fără acte( fila 80).
Expertul a stabilit că între proprietatea cumpărată de autoarea apelantului și cea a intimatei exista proprietatea Verussi și că lungimea de 100mp existentă în actul din 1943 ca fiind dimensiunea cu proprietatea Costruș la vest este real situată la sud.
Această expertiză a fost criticată de reclamant atât la judecarea cauzei în fon cât și în apel motiv pentru care în calea de atac s-a dispus efectuarea unei noi expertize pentru identificarea cu maximă acuratețe a terenurilor în litigiu. De reținut și faptul că expertul a avut în vedere și documentația cadastrală depusă la dosarul de fond pentru stabilirea dimensiunilor proprietății intimatei.
Suprafața de teren identificată de expert ca aparținând apelantului a fost de 2840mp teren și nu de 4000mp, potrivit susținerilor din acțiunea introductivă și apel. A fost avut în vedere actul de vânzare-cumpărare din 1943. Contractul de împrumut garantat cu ipotecă nu poate fi reținut pentru stabilirea dimensiunilor proprietății apelantului deoarece suprafața menționată nu este susținută de schiță sau dimensionarea laturilor. Dimensiunile laturilor terenului sunt prevăzute doar în actul din 1943 iar suprafața rezultată este de 2840mp teren. Nu poate fi reținut nici argumentul interpretării gramaticale a mențiunilor din certificatul de moștenitor deoarece în act se menționează clar că imobilul are o suprafață de 2300mp teren „ din care: 600mp teren curți-construcții, iar 1700mp teren neproductiv”. Greșit susține apelantul că suprafața pretinsă de 4000mp teren provine din adiționarea suprafeței de 2300mp teren menționată inițial cu suprafața de 1700mp teren menționată ulterior deoarece omite suprafața de 600mp teren și nu are în vedere faptul că după menționarea suprafeței de 2300mp teren, în act urmează un semn de punctuație ( :) care înseamnă că urmează o enumerare/explicitare a celor anterior menționate. Prin urmare, suprafața de 2300mp teren este constituită din 600mp teren plus 1700mp teren, cele două suprafețe având categorii de folosință deosebite, aspect ce justifică utilizarea semnului de punctuație menționat anterior. Dacă am avea în vedere susținerea apelantului ar trebui adiționate toate suprafețele, respectiv 2300, 600 și 1700 rezultând un total de 4600mp teren, ceea ce nu poate fi admis. Sub acest aspect, prima instanță a apreciat corect.
Instanța nu poate avea în vedere expertiza extrajudiciară depusă la dosar de apelant deoarece reprezintă o probă administrată într-o altă cauză care nu poate avea valoare probantă decât în măsura în care se coroborează cu probele administrate nemijlocit în cauza de față, ceea ce nu este cazul.
Din expertiza efectuată în apel rezultă și faptul că terenul stăpânit de intimată în baza titlului de proprietate, reprezintă aproximativ vechiul amplasament al autorilor săi care au fost expropriați cu o suprafață de teren ca urmare a lucrărilor de sistematizare.
De reținut și faptul că inițial intimatei i s-a emis titlul pentru suprafața de 741mp teren iar ulterior pentru 835mp teren. Expertiza a stabilit faptul că în urma emiterii titlului de proprietate în favoarea intimatei, pentru suprafața de 835mp teren, terenul s-a suprapus cu 105mp peste terenul identificat conform actului de vânzare din 1943, act de proprietate al apelantului iar conform documentației cadastrale, intimata mai ocupă și suprafața de 11,77 mp teren fără acte. Se constată astfel că terenul a fost identificat corect, potrivit actelor depuse de către părți.
Expertiza efectuată la judecarea fondului cauzei prezintă neclarități în ceea ce privește identificarea terenului proprietatea apelantului, motiv pentru care nu a permis primei instanțe o apreciere corectă a situației de fapt.
Reținând această situație, va fi admis apelul.
Tribunalul va reanaliza cauza pe fond reținând aspectele menționate anterior cu privire la situația de fapt, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză.
Din totalitatea actelor depuse la dosar, se constată că titlurile părților provin de la autori diferiți, ceea ce, în cadrul acțiunii în revendicare, presupune compararea titlurilor și acordarea întâietății titlului mai preferabil.
Apreciem mai preferabil titlul pârâtei deoarece întinderea dreptului este clară fiind specificată în act( alături de vecinătăți) față de întinderea dreptului reclamantului care comportă discuții, în act nefiind menționată suprafața ci doar vecinătățile. Astfel, dreptul de proprietate al intimatei este mai bine caracterizat datorită actelor de proprietate care cuprind mențiunile necesare stabilirii întinderii acestuia.
Actele de proprietate depuse de apelant dovedesc faptul că autorii săi au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din anul 1943, prin cumpărare. Nu putem reține anul 1918, menționat de apelant, an în care autorul V. H. a cumpărat terenul. Acest an apare în actul de vânzare din 1943 ca an al dobândirii terenului de către vânzător dar actul nu a fost depus la dosar. Conținutul actului nu a fost cercetat de instanță iar relevanța sa nu a putut fi apreciată în cadrul prezentei acțiuni în revendicare.
Actele de proprietate depuse de intimată dovedesc faptul că autorii săi au dobândit terenul în anul 1938, anterior anului de dobândire a dreptului de către autorii apelantului, aspect ce conferă întâietate titlului intimatei. Mai mult, titlul de proprietate al intimatei este intabulat iar terenul în litigiu este stăpânit de aceasta. Prin urmare, cu privire la suprafața de 105 mp teren acțiunea formulată de reclamant nu este întemeiată.
Considerăm întemeiată, potrivit art. 480 c.civil, acțiunea formulată de reclamant cu privire la suprafața de teren de 11,77mp teren pe care pârâta o deține fără acte de proprietate. Această suprafață de teren face parte din terenul identificat potrivit actului de vânzare din 1943, teren ce aparține reclamantului. Urmează astfel a fi obligată pârâta a lăsa în deplină proprietate și liniștită folosință reclamantului suprafață de 11,77mp teren, identificat în raportul de expertiză. Potrivit art. 584 c.civil, va fi stabilită linia de hotar între cele două proprietăți pe aliniamentul marcat prin punctele 19-20-21-3-4 evidențiate în planșa nr.7 a raportului de expertiză.
Potrivit art. 276 c.proc.civilă, având în vedere că acțiunea formulată de reclamant a fost parțial admisă (aproximativ 1% din terenul solicitat) și art. 584 c.civil, va fi obligată pârâta intimată la plata către reclamantul apelant a sumei de 1803lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel( jumătate din cheltuielile suportate de reclamantul apelant- onorarii experți și taxe de timbru).
Va fi obligat reclamantul apelant la plata diferențelor de onorariu către domnii experți O. A. și M. V..
Potrivit art. 19 din O.U.G. 51/2008, suma de 361lei reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului sub forma scutirii de la plata diferenței de taxă de timbru, rămâne în sarcina Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul U. R. împotriva sentinței civile_/6.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în tot.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul U. R. în contradictoriu cu pârâta S. H..
Obligă pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită folosință reclamantului suprafața de 11,77mp teren identificat conform planșei nr.7 a raportului de expertiză prin punctele 21-1-2-3-21.
Stabilește linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și a pârâtei pe aliniamentul marcat prin punctele 19-20-21-3-4 evidențiate în planșa nr.7 a aceluiași raport de expertiză, raport ce face parte din prezenta hotărâre.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1803lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel.
Obligă reclamantul la plata către domnul expert O. A. a sumei de 1924lei cu titlu de diferență onorariu și către domnul expert M. V. a sumei de 2300lei cu același titlu.
Suma de 361lei reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului sub forma scutirii de la plata diferenței de taxă de timbru rămâne în sarcina Statului.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 22.05.2015
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
Red./tehnored. D.C.
5 ex. – 16.11.2015
Judecător fond: R. I. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 715/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Hotărâre din 21-09-2015, Tribunalul IAŞI → |
|---|
