Uzucapiune. Decizia nr. 764/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2388/866/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Iunie 2015
Președinte - G. C.
Judecător I. E. B.
Grefier N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 764/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de reclamanții R. D. și R. R. împotriva sentinței civile nr. 51/08.01.2015 a Judecătoriei P., în contradictoriu cu intimata . Primar, având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 18.05.2015, susținerile și concluziile apelantei R. R. fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 02.06.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 51 din 08.01.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ s-a dispus:
Respinge cererea promovată de reclamanții R. D. și R. R. în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A COMUNE MIRCEȘTI.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /27.05.2014, așa cum a fost precizată în cursul judecății, reclamanții R. D. și R. R. au chemat în judecată pe pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A COMUNE MIRCEȘTI, reprezentată prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au dobândit pe calea uzucapiunii dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 700 mp, situat în intravilan ., jud. Hași, tarlaua 3, .: R. A., V. Ferdinant, druwn exploatare și drum sătesc 187.
În motivarea acesteia, reclamanții afirmă că în anul 1985 au finalizat construcția casei lor de locuit pe o suprafață de teren care a fost deținută de mama și, respectiv, soacra lor R. A., mai mulți ani, ca lot în folosință. A fost turnată temelia construcției de R. D., înainte de căsătorie cu mai mulți ani, dar au început lucrările de construcție în anul 1983 când s-au cunoscut și au decis să îți unească destinele. De mai bine de 30 de ani au deținut și suprafața de teren aferentă construcției, care în urma măsurătorilor este de 748 mp. Au plătit impozitul pentru teren, s-au comportat ca adevărați proprietari, fiind cunoscuți în această calitate de vecinii lor, dar și de autoritățile locale, figurând în rolul agricol numai cu suprafața de 700 mp teren intravilan, deși în realitate terenul este în suprafață de 748 mp.
În anul 2005 au cumpărat o suprafață de 3900 mp teren intravilan situat în tarlaua 3, . învecinează cu terenul aferent construcțiilor, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7183 din 21 octombrie de BNP Asociați Z. C. M. și Z. E.. Pentru a clarifica situația juridică a terenului aferent construcției, teren care nu a făcut obiectul legii fondului funciar, nu este înscris în vreun titlu de proprietate, nu a fost revendicat de nimeni, promovează prezenta acțiune pentru a se constata că sunt proprietarii terenului în suprafață de 748 mp situat în intravilanul satului Mircești, ., având indicatorii cadastrali, tarlaua 3, . rezultă din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit de specialistul cadastru.
Mai arată reclamanții că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se constata uzucapiunea, respectiv posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, condiții prev. de art. 1847 v. Cod civil.
Pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F. a depus întâmpinare prin care a arătat că reclamanții dețin terenul în cauză de peste 30 ani ca adevărați proprietari, continuu și netulburați, plătind toate taxele și impozitele locale, cererea lor încadrându-se în prevederile legale în vigoare. Terenul nu a făcut obiectul legii fondului funciar, nu figurează înscris în vre-un titlu de proprietate și nu a fost revendicat de alte persoane.
În drept au fost art. 205-208 NCPC.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma normelor legale în materie, instanța constată neîntemeiată cererea promovată de reclamanți pentru următoarele considerente:
Reclamanții R. D. și R. R. solicită în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A COMUNEI MIRCEȘTI, reprezentată prin Primar, să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 700 mp, situat în intravilan ., jud. Hași, tarlaua 3, .: R. A., V. Ferdinant, drum exploatare și drum sătesc 187, ca urmare a posesiei lor continue, neîntrerupte, netulburate, publice și sub nume de proprietar.
Din adresele nr. 4147/14.10.2014 și nr. 4687/17.12.2014 înaintate de UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F. rezultă că suprafața de 700 mp teren, ce face obiectul prezentei judecăți, se regăsește pe administrativul Comunei Mircești, jud. Iași, anterior anului 1990 a fost în proprietatea CAP Mircești și a fost atribuit ca lot în folosință reclamantului R. D. (suprafața de 327 mp), iar diferența de suprafață până la 700 mp a fost deținut ca lot în folosință de către mama reclamantului R. A., fapt confirmat de extrasul din registrul cadastral atașat.
În cauză, reclamanții și-au întemeiat cererea pe uzucapiunea de 30 de ani, prevăzuta de art. 1890 din Codul civil.
Pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani, trebuie ca reclamanții să fi posedat terenul vreme de 30 de ani, iar posesia acestora să fie utilă, neviciată.
Potrivit art. 1846 alin. 1 orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar potrivit alin. 2, posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru. Art. 1847 prevede ca posesiunea trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Deci posesia este un fapt juridic – reprezintă puterea de fapt pe care o persoana o exercita asupra unui bun corporal individual-determinat, care reunește un element psihologic (animus) si un element material (corpus) si apare ca manifestarea exterioara a unui drept real principal, în speță, dreptul de proprietate.
Instanța constata ca posesia exercitata de reclamanți nu a fost una sub nume de proprietar, întrucât, așa cum s-a arătat suprafața de 700 mp le-a fost atribuită în folosință de către autoritatea administrativ teritorială locală reclamantului R. D. și mamei acestuia.
Or, conform art. 1853, detenția precară nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, lipsind elementul subiectiv (animus), întrucât detentorul știe ca poseda pentru altul, iar nu pentru sine.
Totodată, art. 1855 si art. 1857 din Codul civil stabilesc ca detentorul precar conserva aceasta calitate până la proba contrara și nu poate schimba, fie el însuși, fie prin persoane interpuse, calitatea unei asemenea posesiuni.
Prin urmare, atât reclamanții știau că terenul nu le aparține și că îl utilizează cu acordul autorității administrativ teritoriale locale în perioada 1983-1990.
Totodată se constată că pentru aceiași perioadă, nu operează în cauză niciunul dintre cazurile de intervertire a precarității în posesie, prevăzute de art. 1858 din Codul civil.
Prin urmare, instanța constată că nu este împlinit termenul de prescripție achizitivă de 30 de ani în prezenta cauză în condițiile în care posesia reclamanților anterior anului 1990 nu îndeplinește condițiile prev. de art. 1847 cod civil și, pe cale de consecință, urmează a respinge cererea promovată de aceștia.”
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții solicitând modificarea integrală a sentinței instanței de fond cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare apelanții au arătat că instanța de fond a reținut o situație de fapt neconformă cu realitatea, în condițiile în care au făcut dovada posesiei pe care au exercitat-o asupra imobilului timp de 30 de ani, cu adresele emise de Primăria comunei Mircești și cu declarațiile martorilor, probe din care rezultă că au edificat casa de locuit cu anexe pe terenul în litigiu încă din anul 1983, că sunt plătitori de impozite și taxe de peste 30 de ani, că suprafața de teren nu a făcut obiectul vreunei revendicări, cerere de constituire/de reconstituire a dreptului de proprietate. Au probat de asemenea că posesia pe care au exercitat-o este utilă, beneficiind de prezumția legală în acest sens, nefiind probată precaritatea.
Arată apelanții că au avut tot timpul comportamentul unor adevărați proprietari, iar faptul că au achitat impozitul aferent dreptului de proprietate și nu o taxă de folosință este dovada certă de intervertire a detenției precare în posesie utilă. Terenul în litigiu nu a fost proprietatea unității administrativ-teritoriale, cum greșit a reținut instanța de fond.
Menționează Decizia nr. IV/2006 a ÎCCJ, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat în sensul că în perioada în care au fost în vigoare dispozițiile Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere și de dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate.
În drept, au indicat dispozițiile art. 466-480 din C.civ.
Cu privire la probe, au menționat înscrisurile.
Prin întâmpinare, intimata COMUINA Mircești a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul solicitat de reclamanți.
În drept, a indicat dispozițiile art. 205-208 din C.proc.civ.
În susținerea poziției procesuale, a solicitat a fi avute în vedere înscrisurile existente la dosar.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
În fapt, prin cererea introductivă reclamanții R. D. și R. R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta unitatea administrativ-teritorială . dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de teren de 700 mp teren situat în intravilan ., jud. Iași, tarlaua 3, .> În motivare au arătat reclamanții că terenul a fost atribuit ca lot în folosință în mamei reclamantului, R. A., că au edificat în anul 1985 casa de locuit și timp de mai mult de 30 de ani au deținut neîntrerupt terenul în suprafață de 700 mp, aferent construcției.
Răspunzând la solicitarea instanței, prin adresele nr. 4147/14.10.2014 și nr. 4687/17.12.2014, atașate la dosarul instanței de fond la filele 58 și 88, Primăria comunei Mircești a arătat că terenul în suprafață de 748 mp situat în intravilanul comunei Mircești, jud. Iași, obiect al cererii introductive a fost proprietatea CAP Mircești anterior anului 1990, fiind scos din circuitul civil, nu a fost revendicat de alte persoane, este în proprietatea privată a comunei Mircești. Din suprafața totală, 327 mp teren situat în T3 . lot în folosință membrului cooperator R. D., iar fracțiune din T 3, . de 1886 mp teren a fost atribuit mamei reclamantului, R. R., ca lot în folosință. Pârâta a depus la dosar copii ale filelor din registrul posesorilor din anul 1987 în susținerea răspunsului transmis instanței, atașate în copie la filele 89, 90.
În atare condiții, constată tribunalul că, fiind vorba despre un teren atribuit ca lot în folosință, teren aflat în perioada anterioară anului 1990 în patrimoniul CAP Mircești, stăpânirea exercitată de reclamanți începând cu anul 1983 nu poate fi decât o simplă detenție precară.
În sistemul Codului civil din anul 1864, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietarii asupra unui bun imobil ca efect al posesiei utile exercitate neîntrerupt în tot timpul fixat de lege . Pentru a opera uzucapiunea de lunga durata, prevăzuta de art.1890 din Codul civil, este necesara întrunirea mai multor condiții, si anume: sa existe o posesie utila, neviciata, adică pașnica, continua, publica (art. 1847 si urm. Cod civil), sub nume de proprietar si, de asemenea, neechivoca.
Astfel cum corect a reținut instanța de fond posesia pe care indubitabil reclamanții au exercitat-o asupra terenului obiect al cererii introductive nu este una sub nume de proprietar, aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, ci este o detenție precară, având regimul juridic conform art. 1853 din C.civ. În atare condiții, reclamanții nu se pot prevala de efectul juridic al dobândirii proprietății asupra bunului deținut si, in consecința, nu se poate retine ca reclamanții au exercitat o posesie utila timp de 30 de ani.
Nici situația de intervertire a detenției precare în posesie utilă nu se poate reține, nefiind incident vreunul dintre cazurile reglementate de art. 1858 din C.civ., aspect corect stabilit de instanța de fond.
Tribunalul observă că, in privința dreptului de proprietate privata pentru terenurile ce au făcut obiectul cooperativizării sau preluării in orice mod de către stat sunt incidente imperativ dispozițiile Legii 18/1991 republicata cu modificările si completările ulterioare, ca lege speciala si derogatorie de la dispozițiile dreptului comun in materie (reprezentat de Codul civil).
. căreia se afla terenul in discuție, a fost supusa cooperativizării, iar din înscrisurile depuse la dosarul fond rezulta ca au fost aplicate in privința terenurilor atât din intravilan, cât și din extravilan, prevederile legilor speciale de fond funciar, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor persoanelor îndreptățite.
Reclamanții nu au un drept de proprietate constituit pentru terenul de 700 mp intravilan (astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică întocmit la instanța de fond) asupra căruia au solicitat in speță constatarea existentei dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de lunga durata .
Pentru a putea dobândi proprietatea prin uzucapiune se cere ca pe toata durata prevăzuta de lege, 30 de ani conform art. 1890 Cod civil, sa se exercite o posesie utila, continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, prescripția achizitiva fiind o sancțiune prevăzuta de legea civila pentru proprietarul nediligent care se desesizează de bunul său pe o perioada mare de timp .
Or, in cauza, s-a reținut corect faptul vicierii posesiei exercitate de către reclamanții apelanți prin precaritate, aceasta nefiind exercitată sub nume de proprietar conform art. 1853 si art. 1856 Cod civil pe toata perioada ceruta de lege, aspecte ce rezulta din probatoriul administrat in dosar, terenul fiind cooperativizat in perioada 1962-1989.
In ce privește critica de nelegalitate fundamentată pe dispozițiile Deciziei nr. IV/2006 a ÎCCJ pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, tribunalul observa în cauză nu se pune in discuție întreruperea cursului prescripției achizitive in perioada 1974-1989, decizia fiind fără relevanță în speță în condițiile în care reclamanții nu au exercitat o posesie utila in sensul legii civile, ci o detenție precara a terenului, atribuit autoarei reclamantului ca lot in folosința de CAP, intre 1983-1989, pe perioada cooperativizării, posesia pretinsa de aceștia fiind viciata prin precaritate.
Decizia ICCJ amintită nu poate justifica, astfel cum pretind apelanții, caracterul util al posesiei exercitate în perioada 1983-1989 și, implicit, efectul achizitiv de proprietate asupra terenurilor, ci stabilește doar neîntreruperea cursului termenului de prescripție achizitiva in perioada de aplicare a celor doua Legi nr. 54/1974 si nr. 59/1974, nicidecum si faptul exercitării de către orice cetățean a unei posesii utile asupra imobilelor ce au făcut obiectul respectivelor legi.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca fiind nefondat, apelul promovat de apelanții R. D. și R. R. împotriva sentinței civile nr. 51/08.01.2015 a Judecătoriei P., sentință pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, apelul promovat de apelanții R. D. și R. R. împotriva sentinței civile nr. 51/08.01.2015 a Judecătoriei P., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.06.2015.
Președinte, G. C. | Judecător, I. E. B. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.B.I.E.
5ex./02.07.2015
Jud. fond:C. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 761/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 647/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
