Validare poprire. Decizia nr. 871/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 871/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 871/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Iunie 2015
Președinte - I. E. B.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 871/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 2227 din 16.07.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele . SRL și ., având ca obiect validare poprire .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 15.06.2015, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 22.06.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2227 din 16.07.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea formulată de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în contradictoriu cu terțul poprit . și debitoarea . SRL.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată..”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea formulată la data de 23.06.2014 creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în contradictoriu cu terțul poprit . și debitoarea . SRL, a solicitat menținerea popririi înființate împotriva terțului poprit.
În motivare a arătat că debitoarea are obligații fiscale neachitate la bugetul consolidat al statului și s-a început executarea silită. Neefectuând nicio plată s-a înființat poprirea supra sumelor datorate de terți, terțul poprit având față de debitoare o datorie în sumă de_,85 lei. Organul fiscal a transmis terțului poprit adresele de înființare a popririi, dar acesta nu a dat curs solicitării, nu a comunicat dacă datorează vreo sumă de bani și nu a efectuat plăți.
În drept, a invocat dispozițiile art. 2, 149 și 150 din Codul de procedură fiscală.
Debitoarea și terțul poprit, deși legal, citați nu au depus întâmpinare, prin reprezentanții lor legali.
Față de actele și lucrările dosarului, prin prisma ansamblului materialului probatoriu și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, instanța va reține următoarele considerente:
În fapt, în dosarul de executare nr. 991, creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a emis somații și titluri executorii împotriva debitoarei . SRL, cu privire la obligațiile fiscale ale acesteia, neachitate la bugetul consolidat al statului.
De asemenea, s-a procedat la executarea silită prin poprire asupra sumelor datorate debitoarei de către terțul poprit ., emițându-se, la data de 03.04. 2014, în cadrul dosarului de executare nr. 991, adrese de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terți împotriva terțului poprit . (filele 7-17 dosar), acesta datorând debitoarei, conform balanței de parteneri din februarie 2014 (fila 5), suma de_,85 lei .
În drept, potrivit art. 149 alin. 6 Cod de procedură fiscală, poprirea nu este supusă validării, iar, conform alin. 8, poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare a popririi de către terțul poprit.
De asemenea, potrivit art. 150 Cod de procedură fiscală, dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.
Așadar, constată instanță, din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că organul de executare va cere instanței de judecată menținerea popririi, în situația în care terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi.
Or, se observă că nu sunt îndeplinite aceste condiții pentru sesizarea instanței cu menținerea popririi deoarece nu s-a făcut dovada că terțul poprit a înștiințat organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau că s-au invocat alte neregularități privind înființarea popririi. D. în aceste cazuri, organul de executare cerea instanței menținerea popririi.
Instanța nu poate reține susținerile organul fiscal, din cererea introductivă, privitor cărora solicită menținerea popririi deoarece a transmis terțului poprit adresele de înființare a popririi, dar acesta nu a dat curs solicitării, nu a comunicat dacă datorează vreo sumă de bani și nu a efectuat plăți. Aceste susțineri nu reprezintă motive pentru menținerea popririi, organul de executare putând începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile codului de procedură fiscală.
Astfel, apare ca fiind lipsită se interes cererea creditoarei de menținere a adreselor de înființare a popririi împotriva terțului poprit, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că terțul poprit a înștiințat organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau că s-au invocat alte neregularități privind înființarea popririi, poprirea, așa cum prevăd dispozițiile art. 149 alin. 6 Cod de procedură fiscală, nefiind supusă validării.
Așadar, potrivit art. 149 alin. 8 Cod de procedură fiscală, poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare a popririi de către terțul poprit, iar creditoarea poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile codului de procedură fiscală, fără să fie necesară menținerea popririi, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 150 alin. 1 Cod de procedură fiscală, care prevede cazurile când organul fiscal trebuie să ceară menținerea popririi, aceasta nefiind, însă, supusă validării.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași solicitând admiterea acțiunii privind menținerea popririi pentru suma de_,85 lei.
În motivare, apelanta a arătat că organul fiscal a transmis terțului poprit . adresele de înființare a popririi, dar acesta nu a dat curs solicitării organului fiscal, nu a comunicat dacă datorează vreo sumă de bani și nu a efectuat plăți la bugetul consolidat al statului în contul debitoarei . SRL.
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de menținere a popririi, în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele art. 150 din C.proc.fiscală, în sensul că organul fiscal nu a făcut dovada că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit și nici nu a invocat neregularități cu privire la poprirea înființată. Organul fiscal a transmis terțului poprit adresa de înființare a popririi din aprilie 2014, iar instanța de judecată trebuie să sancționeze starea de pasivitate a terțului atât față de organul fiscal cât și față de proprii creditori, avându-se în vedere că în intervalul de timp aprilie 2014 – septembrie 2014 terțul poprit nu numai că nu a efectuat plăți dar nici nu a comunicat dacă datorează sau nu această sumă, situație în care adresa de înființare a popririi rămâne fără efecte juridice.
În drept, apelanta a indicat generic dispozițiile C.proc.fiscală, C.proc.civ.
Nu a solicitat apelanta administrarea de probe suplimentare în apel.
În ședința publică din data de 17.11.2014 instanța legal învestită din cadrul Secției I civilă a Tribunalului Iași a dispus declinarea competenței funcționale în favoarea Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași instanțe.
Prin încheierea nr. 6/10.12.2014 completul de judecată legal investit din cadrul Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Iași a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei către Secția I civilă din cadrul aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr. 50/16.03.2015 în soluționarea conflictului de competență, Curtea de Apel Iași a stabilit că revine Secției I civile din cadrul Tribunalului Iași competența de soluționare a cauzei.
Dosarul a fost înregistrat din nou la această Secție la data de 10.04.2015. Intimatele nu au depus întâmpinare în apel.
Nu au fost administrate probe suplimentare în apel.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Astfel cum corect a statuat instanța de fond în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 150 din C.proc.fiscală având în vedere că terțul poprit nu a înștiințat organul de executare nici că nu datorează vreo sumă de bani debitoarei, nici alte neregularități privind înființarea popririi, situații în care s-ar naște interesul organului de executare de a solicita instanței de executare menținerea popririi.
Spre deosebire de procedura de drept comun privind validarea popririi, reglementată de dispozițiile art. 789 și urm. din C.proc.civ., interzisă în mod expres în cazul creanțelor fiscale conform art. 149 alin. 6 din C.proc.civ. cea de menținere a propriii vizează în esență concursul instanței în vederea verificării conformității măsurii de executare silită a popririi.
Organul de executare are interes in solicitarea concursului instanței de executare în statuarea asupra menținerii popririi pentru a obține titlul executoriu împotriva terțului poprit pentru suma reprezentând creanța debitorului.
Nu este admisibil a se folosi procedura menținerii executării în vederea obținerii unui titlu executoriu contra terțului astfel cum pretinde apelanta, pentru motive ce țin de procedura de validare a popririi, cele două proceduri fiind substanțial diferite.
Ca atare criticile apelantei în sensul că în procedura de menținere a popririi instanța de executare ar trebui să sancționeze starea de pasivitate a terțului poprit față de organul fiscal și față de proprii creditori în condițiile în care terțul poprit nu a înștiințat organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitoarei, nici nu s-au invocat alte neregularități privind înființarea popririi, nu se pot reține.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul D.G.R.F.P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței nr.2227/16.07.2014 a Judecătoriei P. pronunțată în dosarul nr._ /2013, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul D.G.R.F.P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței nr.2227/16.07.2014 a Judecătoriei P. pronunțată în dosarul nr._ /2013, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2015.
Președinte, I. E. B. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.B.I.E.
5ex./27.07.2015
Jud. fond: C. O. A.
| ← Succesiune. Decizia nr. 869/2015. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 873/2015.... → |
|---|
