Acţiune în constatare. Decizia nr. 99/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Ianuarie 2013
Președinte - M. S.
Judecător G. C.
Judecător E. C.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 99/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent . și pe intimat D. V., intimat M. S. - S., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons.jr.P. pentru recurent, lipsă intimații.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Potrivit art.159 ind.1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr.202/25.10.2010, în urma verificării, s-a stabilit de către instanță că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina aflată pe rol.
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, formulat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul recurentului depune la dosar delegație și arată că nu mai au alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.
Reprezentantul legal al recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și desființarea în parte a sentinței civile cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere că prin întâmpinare au achiesat la acțiunea reclamanților și au recunoscut pretențiile acestora la primul termen de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 291/19.06.2010, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite acțiunea formulată de reclamanții D. V., domiciliat în sat. Nr. 383, ., etj.2, ., jud. Iași și M. S. – S., domiciliată în Iași, ., ., . în contradictoriu cu UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A ., reprezenată prin primarul comunei.
Constată că reclamanții au dobândit prin prescripție achizitivă dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 905 mp. situată în intravilanul ., delimitat în anexa 1 a raportului de expertiză efectuat în cauză de dl. expert I. B. Savlovschi, de punctele: 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16,17,18,19,20,21,1.
Constată că reclamanții au dobândit prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra unei construcții cu destinație locuință, în suprafață de 100,89 mp. și a anexelor gospodărești C2, C3, C4,C5,C6 și C7, în suprafață cumulată de 86,57 mp., construcții edificate pe terenul în suprafață de 905 mp. situată în intravilanul ..
Raportul de expertiză efectuat în cauză de dl. expert I. B. Savlovschi face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
În baza disp. art. 18 din OG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, obligă pârâta să plătească statului suma de 2622 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamanților.”
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
„P. acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1002 din data de 07.12..2011, reclamanții D. V. și M. S. - S. au chemat în judecată pârâta Unitatea Administrativ Teritorială R., reprezentată de primarul comunei, pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor ce se vor administra să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafață de aproximativ 500 mp. situat în intravilanul .. Iași, prin prescripție achizitivă (uzucapiune de 30 de ani).
Solicită, de asemenea, ca instanța să constate dobândirea, pe calea accesiunii imobiliare, a dreptului de proprietate asupra unei case de locuit în suprafață de 122 mp și e anexe gospodărești, edificate pe teren.
În motivarea acțiunii, arată reclamanții că părinții lor, D. V. și M., decedați la data introducerii acțiunii, au încput în anul 1966 construirea unei case de locuit în sat. R., .. 1630. Arată că începând cu anul 1966, părinții lor au plătit impozit pentru casă și teren, fiind înscriși în registrul agricol și în evidențele fiscale ale comunei cu aceste bunuri.
Arată reclamanții că terenul este îngrădit și că a fost stăpânit continuu, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar timp de mai bine de 30 de ani de către părinții lor, neexistând în această perioadă nici un fel de litigii și niciun fel de tulburare a posesiei de către terțe persoane.
Precizează reclamanții că autorii lor au decedat în anul 2010, respectiv 2011 și că în prezent terenul este stăpânit de către ei în calitate de moștenitori legali, teren a cărui valoare o apreciază la 5000 lei.
În drept invocă disp. art. 1860 C. civ. 1864.
În dovedirea acțiunii solicită administrarea probei cu acte, martori și expertiză topometrică.
Cu privire la taxa de timbru aferentă cererii, față de valoarea indicată de către reclamanți, instanța a pus în vedere reclamanților să achite o taxă de timbru în valoare de 1683 lei și timbru judiciar în valoare de 8 lei.
Invocând lipsa mijloacelor financiare, reclamanții au formulat cerere de ajutor public judiciar prin care au solicitat scutirea de plata taxei de timbru aferente cererii de chemare în judecată.
Față de cererea reclamanților și având în vedere dispozițiile legale, prin încheierea din camera de consiliu din data de 13.12.2011, instanța, în baza disp. art. 6 din OUG nr. 51 din 21 aprilie 2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, a admis cererea de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, în cuantum de 1683 lei.
P. întâmpinare, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a ., reprezentată prin primarul comunei, consideră că acțiunea reclamanților este întemeiată și este de acord cu admiterea ei.
În contradovadă solicită administrarea probei cu înscrisuri și depune alăturat întâmpinării copie după registrul agricol din anul 2011.
În baza disp. art. 242 alin. 2 C. proc. civilă solicită judecarea cauzei și în lipsă
În cauză s-a dispus administrarea probei cu acte, înscrisuri, s-a audiat martorul C. N. și s-a dispus și efectuat o expertiză topometrică.
Cu privire la cheltuielile necesare administrării expertizei topometrice, prin cererea din data de 28.02.2012 reclamanții D. V. și M. S.-S., reclamanți în dosarul nr._, au solicitat instanței scutirea în proporție de 50% de la plata onorariului provizoriu de expert motivat de faptul că nu dispun de mijloace financiare pentru achitarea lui.
P. încheierea din camera de consiliu din data de 06.03.2012, instanâa a scutit reclamanții de la plata sumei de 250 lei reprezentând 50% din onorariu provizoriu ce se cuvine expertului Șavlovschi I. B. pentru efectuarea expertizei topometrice dispuse în dosarul nr._, sumă ce se va achita din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției prin Tribunalul Iași - Biroul contabilitate și s-a pus în vedere reclamanților ca până la termenul din data de 13.03.2012 să achite în contul dl. expertului Șavlovschi I. B., suma de 250 lei, reprezentând 50% din onorariu provizoriu ce se cuvine pentru efectuarea expertizei topometrice, obligație îndeplinită de aceștia.
Ulterior prin cererea formulată la termenul din data de 28.02.2012 reclamanții au solicitat instanței scutirea în proporție de 50% de la plata onorariului definitiv de expert motivat de faptul că nu dispun de mijloace financiare pentru achitarea lui.
P. încheierea din data de 30.05.2012 instanța a admis cererea reclamanților și a dispus scutirea acestora de la plata sumei de 689 lei reprezentând 50% din onorariu definitiv ce se cuvine expertului Șavlovschi I. B. pentru efectuarea expertizei topometrice dispuse în dosarul nr._, sumă ce se va achita din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției prin Tribunalul Iași - Biroul Contabilitate. S-a pus în vedere reclamanților ca până la termenul din data de 12.06.2012 să achite în contul dl. expertului Șavlovschi I. B., suma de 689 lei, reprezentând 50% din onorariu definitiv ce se cuvine pentru efectuarea expertizei topometrice, obligație îndeplinită de aceștia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la calitatea procesual pasivă a pârâtei din prezenta cauză, instanța apreciază că, potrivit Legii 215/2001 privind administrația publică locală, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar (sau de președintele consiliului județean), motiv pentru care instanța urmează a constata calitatea procesual pasive a Unității Administrativ Teritoriale a comunei R., jud. Iași, reprezentată de primarul comunei.
Cu privire la legea aplicabilă în cauza de față ca urmare a intrării în vigoare a noului cod civil la data de 01.10.2011, instanța reține art. 82 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil care prevede că disp. art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
Așa fiind, instanța reține că potrivit art. 1846 C. civ. din 1864, orice prescripție este întemeiată pe faptul posesiei, iar textul următor prevede condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia, pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate.
Uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil, este operantă și în situația în care posesia se exercită de către una sau mai multe persoane, în condițiile și termenele prevăzute de lege. Pentru a opera dobândirea proprietății prin uzucapiune, conform art. 645 și art. 1837 C. civ., trebuie îndeplinite condițiile rezultând din art. 1846-1847 din același cod și anume exercitarea unei posesii utile.
Posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar, conform art. 1846-1847 C. civ.
. prevederilor art. 30 alin. 1 din Legea nr. 58/1974 și ale art. 44 alin. 1 din Legea nr. 59/1974 nu constituie o întrerupere naturală a cursului prescripției achizitive începută înainte de apariția acestor două acte normative, întrucât terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar a avut loc o restrângere a atribuției de dispoziție din conținutul dreptului de proprietate, ceea ce nu poate echivala cu lipsirea de efect a posesiei utile asupra terenurilor.
Imposibilitatea transmiterii terenurilor prin acte juridice între vii nu a împiedicat exercitarea posesiunii asupra acestora, cât timp cele două legi nu au determinat luarea de măsuri împotriva actelor de folosință, în nume propriu, ale beneficiarilor prezumției de neprecaritate.
Ca urmare, după abrogarea legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, fiind înlăturată interdicția dobândirii terenurilor în alt mod decât prin succesiune legală, posesorii acestora au devenit îndreptățiți să solicite instanțelor de judecată să constate că au dobândit drept de proprietate asupra acelor terenuri.
Examinarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 și ale art. 44 din Legea nr. 59/1974 rezultă că . acestor acte normative nu a determinat nici o modificare esențială asupra cursului posesiilor achizitive începute anterior.
Astfel, prevăzând la art. 30 alin. 1 că "dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri", Legea nr. 58/1974 nu conține, în ansamblul său, nici o dispoziție referitoare la posesiile exercitate până în acel moment asupra terenurilor.
Tot astfel, nici Legea nr. 59/1974, care reglementează în mod similar dobândirea de terenuri agricole, la art. 44, nu conține vreo prevedere referitoare la posesiile exercitate asupra acelor terenuri până la data intrării ei în vigoare.
Dar lipsa posibilității de a mai fi transmise terenurile prin acte juridice nu atrage și încetarea posesiei asupra lor cât timp exercitarea acesteia nu numai că nu a fost interzisă prin nici o dispoziție a legii, dar și-a demonstrat în mod neîndoielnic utilitatea economică și socială.
Caracterul real și util al exercitării posesiei asupra terenurilor a fost confirmat de recunoașterea și protecția acordată acțiunilor posesorii în întreaga perioadă de aplicabilitate a legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974.
Pe de altă parte, în raport cu dispozițiile legale aplicabile în materie, nu se poate considera că, în perioada în care s-au aflat în vigoare legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974, s-ar fi produs o întrerupere naturală a prescripției începute anterior asupra terenurilor ce au făcut obiectul acestor legi.
În această privință, este de observat că prin art. 1864 pct. 2 din Codul civil se prevede că este întrerupere naturală a prescripției atunci "când lucrul este declarat neprescriptibil ca urmare a unei transformări legale a naturii sau destinației sale".
Or, prin dispozițiile legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul juridic civil, spre a li se transforma natura sau destinația legală, ci doar au fost restrânse modalitățile de transmitere și dobândire a acestora, astfel că nu se poate considera întreruptă prescripția pentru perioada în care acele legi au fost în vigoare.
De altfel, în raport cu dispozițiile art. 1844 din Codul civil, potrivit cărora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț", terenurile la care se referă reglementările din legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974 și-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private atât timp cât nu au fost trecute în altă formă de proprietate și, mai mult, au continuat să fie susceptibile de a fi transmise și dobândite pe calea restrânsă a moștenirii legale.
Din moment ce în perioada 1974-1989, în care au fost în vigoare dispozițiile legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere și dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a putut să aibă loc o întrerupere naturală a cursului prescripției acestora, în sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care să poată fi invocată ca piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive.
Rezultând astfel că terenurile ce au făcut obiectul reglementărilor din cuprinsul legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 și-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumția de neprecaritate prevăzută de art. 1854 din Codul civil, cât și de dispozițiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumția de neintervertire de titlu, se impune concluzia că intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripției începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripției achizitive asupra acelor terenuri.
Mai mult, față de caracterul in rem al întreruperii naturale a prescripției, dedus din prevederile art. 1866 coroborate cu cele ale art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care nu se putea produce atât timp cât în cazul terenurilor ce au făcut obiectul prevederilor din legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974 se invocă o prescripție de durată, bazată pe o posesie efectivă și necontestată, începută anterior adoptării acestor legi și încheiată după abrogarea expresă a acestora, prin decretele-lege nr. 1/1989 din 26 decembrie 1989 și nr. 9/1989 din 31 decembrie 1989, constatarea prescripției achizitive în astfel de cazuri devine de neînlăturat.
O astfel de soluție este în deplină concordanță și cu dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată, prin care s-a stabilit ca terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobândite să fie trecute în proprietatea celor ce le aveau în folosință.
Or, dacă unor deținători precari ai terenurilor pe care se aflau construcțiile dobândite în perioada în care erau în vigoare prevederile Legii nr. 58/1974 li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acelor terenuri, cu atât mai mult se cuvine să li se recunoască evidenta calitate de posesori celor care au stăpânit și folosit terenurile altor persoane fizice o perioadă atât de îndelungată de timp.
Față de cele de mai sus, instanța reține că autorii reclamanților, D. V. și D. M., conform adeverinței nr. 558/14.03.1969 eliberată de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al . construit o locuință pe o suprafață de 490 mp., teren proprietatea Consiliului Popular R.. P. Decizia nr. 4/03.04.1969 eliberată de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al . vânzarea a 250 mp. teren proprietatea statului către autorii reclamanților, teren aferent locuinței.
P. adeverința nr. 3185 eliberată la data de 04.07.2011, instanța reține că autorii reclamanților apar înscriși în registrul agricol al comunei cu suprafața de 0,0600 ha teren, o locuință în suprafață de 122 mp. și anexe gospodărești în suprafață de 47 mp., pentru care au achitat toate taxele și impozitele locale.
De asemenea, din concluziile raportului de expertiză dispus și efectuat în cauză de d-nul expert I. B. Savlovschi, se reține că întregul perimetru ocupat de către reclamanți, în calitate de moștenitori ai autorilor lor este de 905 mp.și este delimitat de punctele: 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16,17,18,19,20,21,1, așa cum apare evidențiat în anexa 1 a raportului de expertiză.
Având în vedere actele depuse la dosarul cauzei de către reclamanți și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța urmează a admite cererea reclamanților și a constata dreptul lor de proprietate asupra asupra terenului în suprafață de 905 mp. situată în intravilanul ., delimitat în anexa 1 a raportului de expertiză efectuat în cauză de punctele:1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16,17,18,19,20,21,1, raportul de expetiză efectuat în cauză de dl. expert I. B. Savlovschi urmând a face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține disp. art. 488 C.civ., care reglementează accesiunea, ca mod derivat de dobândire a proprietății, dispoziții care dispun ca tot ce se unește și se incorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului. Din interpretarea textului de lege rezultă ideea că pământul constituie lucrul principal, iar toate lucrurile care se incorporează în acesta, au un caracter accesoriu. Mai mult, accesiunea imobiliară presupune ca proprietarul terenului, în speță reclamanții, să devină proprietarii construcțiilor.
Față de cele de mai sus, având în vedere probatoriul administrat în cauză și concluziile raportului de expertiză, instanța urmează a admite și cel de-al doilea capăt de cerere și să constate că reclamanții sunt proprietarii unei construcții cu destinație locuință, în suprafață de 100,89 mp. și a anexelor gospodărești C2, C3, C4,C5,C6 și C7, în suprafață cumulată de 86,57 mp., construcții edificate pe terenul în suprafață de 905 mp. situată în intravilanul .
Având în vedere disp. art. 18 din OG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, instanța va obliga pârâta să plătească statului suma de 2622 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamanților.
Având în vedere disp. art. 54 alin 2 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, urmează ca după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, un exemplar de pe aceasta să fie transmis, în termen de 3 zile, Biroul de Carte Funciarã R., în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând hotărârea primei instanțe cu privire la faptul că s-a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată cu toate că în cauză erau incidente dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, în sensul că a recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare și nici nu se poate reține existența unei culpe în litigiul de față.
Intimații, legal citați nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la motivele de recurs și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține că recursul este neîntemeiat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a fost investită de reclamanții D. V. și M. S. - S. cu o cerere de chemare în judecată a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială R., reprezentată de primarul comunei, pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor ce se vor administra să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafață de aproximativ 500 mp. situat în intravilanul .. Iași, prin prescripție achizitivă (uzucapiune de 30 de ani).
P. întâmpinare, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a . că consideră acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată și este de acord cu admiterea acesteia.
Cu privire la cheltuielile de judecată aferente soluționării prezentului litigiu, prima instanță a dispus următoarele:
- prin încheierea din camera de consiliu din data de 13.12.2011, în baza disp. art. 6 din OUG nr. 51 din 21 aprilie 2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, a admis cererea de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, în cuantum de 1683 lei.
- prin încheierea din camera de consiliu din data de 06.03.2012, a scutit reclamanții de la plata sumei de 250 lei reprezentând 50% din onorariu provizoriu ce se cuvine expertului Șavlovschi I. B. pentru efectuarea expertizei topometrice dispuse în dosarul nr._, sumă ce se va achita din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției prin Tribunalul Iași - Biroul contabilitate și s-a pus în vedere reclamanților ca până la termenul din data de 13.03.2012 să achite în contul dl. expertului Șavlovschi I. B., suma de 250 lei, reprezentând 50% din onorariu provizoriu ce se cuvine pentru efectuarea expertizei topometrice, obligație îndeplinită de aceștia.
- prin încheierea din data de 30.05.2012 a admis cererea reclamanților și a dispus scutirea acestora de la plata sumei de 689 lei reprezentând 50% din onorariu definitiv ce se cuvine expertului Șavlovschi I. B. pentru efectuarea expertizei topometrice dispuse în dosarul nr._, sumă ce se va achita din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției prin Tribunalul Iași - Biroul Contabilitate. S-a pus în vedere reclamanților ca până la termenul din data de 12.06.2012 să achite în contul dl. expertului Șavlovschi I. B., suma de 689 lei, reprezentând 50% din onorariu definitiv ce se cuvine pentru efectuarea expertizei topometrice, obligație îndeplinită de aceștia.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă partea care a căzut în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Textul de lege menționat dă dreptul părții care a câștigat să solicite plata cheltuielilor de judecată. Aceasta constituie, de altfel, regula pe care instanțele o aplică, în acest sens fiind relevantă jurisprudența invocată de recurentă.
De la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-și recupera integral cheltuielile de judecată efectuate art. 275 Cod procedură civilă prevede o excepție, în sensul că dacă pârâtul a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu condiția să nu fi fost pus în întârziere.
Potrivit art. 18 din O.U.G. 51/2008 cheltuielile pentru care partea a beneficiat e scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale
Analizând susținerile recurentului, Tribunalul constată că acestea sunt nefondate, în care în mod corect prima instanță a apreciind că se impune obligarea pârâtei la plata către stat a sumei de 2622 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamanților, în condițiile în care cererea a fost admisă, iar dispozițiile art. 18 din O.U.G. 51/2008 au caracter special care primează în aplicabilitate față de cele cu caracter general precum art. 275 Cod procedură civilă.
Mai mult, Tribunalul apreciază că dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă au în vedere premisa că cheltuielile de judecată au fost achitate de reclamant la data sesizării instanței, cum este cazul taxei de timbru și a timbrului judiciar, sau acesta a achitat efectiv onorariul de expert, față de art. 18 din O.U.G. 51/2008 care pleacă de la premisa că partea a beneficiat e scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar, cheltuielile de judecată nefiind achitate efectiv de parte. P. urmare, acordând incidență dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, în cazul acordării de scutiri sau reduceri s-ar ajunge la situația ca taxele de timbru sau onorariile de experți să nu fie achitate de nicio parte din proces.
În aceste condiții, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul împotriva sentinței civile nr. 291/19.06.2010, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta . civile nr. 291 din 19.06.2012, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, sentință pe care menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21.01.2013.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | Judecător, E. C. |
Grefier, A. M. |
Red. G.C.
Tehnored. G.C./M.M.D.
2 ex./06.03.2013
Judecător fond M. C. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2664/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2346/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
